Nu este deloc aşa, deoarece Ioan ne spune:

"Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor."

Diavolul, fiara şi proorocul mincinos vor fi chinuiţi acolo (în iezerul de foc) în vecii vecilor. Deci nu vor dispărea în neant, nu vor fi nimiciţi, existenţa lor nu va înceta deoarece nu ar mai avea cine să fie chinuit în vecii vecilor. E atît de clar.

Filosofic vorbind, dacă existenţa unei părţi a oamenilor ar fi temporară din cauză că ei au îmbrăţişat ideea răului, atunci toată treaba asta cu Creaţia şi tot ce presupune ea ar fi o glumă proastă.

Este totusi o problema legata de rapirea la cel a lui Ilie la care eu nu am gasit rezolvarea.
Observaţi că relatarea cu Ilie, ne spune că unii fii ai profeţilor i-au cerut voie lui Elisei să-l caute pe Ilie prin munţi sau prin văi unde credeau că l-a dus Spiritul lui Dumnezeu (2Împăraţi 2:15-18). Deci ei au înţeles că Ilie nu a fost răpit la cer unde este Dumnezeu, şi chiar dacă nu l-au găsit, conceptul din vremea respectivă era că Spiritul lui Dumnezeu strămută sau mută oamenii prin văzduh dintr-o zonă în alta (1Împăraţi 18:12).
Ilie a trimis o scrisoare la regele Ioram al lui Iuda, după aproximativ 10 ani de la răpirea lui. Pentru a înţeleg mai bine vă prezint în continuare firul cronologic al evenimentelor: Răpirea lui Ilie a avut loc în anul când Ioram fiul lui Ahab a început să domnească peste Israel la Samaria, în al 18 an al lui Iosafat regele lui Iuda (2Împăraţi 3:1). În al cincilea an al domniei lui Ioram fiul lui Ahab care era rege în Israel, în Iuda a devenit rege un alt Ioram fiul lui Iosafat (2Împăraţi 8:16). Acest Ioram fiul lui Iosafat care a domnit în Ierusalim 8 ani, şi-a ucis fraţii şi casa tatălui Său şi a îndemnat poporul la idolatrie. Pentru aceasta Ilie îi scrie o scrisoare (oare din cer?!) probabil în primul an al domniei lui Ioram, care profeţea că va fi lovit de o boală până va muri. Boala l-a lovit pe la sfârşitul anului al doilea al domniei lui şi ea sa agravat până a murit după opt ani de domnie (2Cronici 21:5,11-20). Daca Ilie era in cer Atunci cum a putut el sa trimit o scrisoare regelui Iosafat? Doamne ajuta!

Ei, ce să facă şi ei? Au scotocit pe unde aveau posibilitate, navetele spaţiale nu fuseseră încă inventate...:21:

Răspunsul este simplu, deoarece Domnul Isus Cristos nu a răscumpărat doar sufletul sau spiritul; ci, şi corpul sau trupul fizic, despre această răscumpărare vorbeşte Pavel când spune în Romani 8:23: „Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.” Astfel creştinul are nevoie de înviere, deoarece el este răscumpărat complet de Domnul nostru: suflet (spirit) şi trup (comp. cu 1Tesaloniceni 5:23). În plus, creştinul va învia în trup, după cum spune şi Pavel în Romani 8:11: „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”Deci textul spune clar, că trupurile creştinilor muritoare, vor învia, aici textul nu spune că creştinii vor învia în alt trup; ci, chiar cel în care au murit, va fi ridicat la viaţă, bineînţeles că acesta va trece printr-un proces de transformare ca să devină nemuritor (1Corinteni 15:52-54), pentru că trupurile imperfecte în starea de păcat şi cu gena morţii în ele, nu poate moşteni cerul (1Corinteni 15:50).
Ce biruinţă ar fi dacă Dumnezeu nu ar reuşi decât ca suflet să-l salveze pe om ?! Aşa cum din păcate cred unii, când nu înţeleg în ce corp vor învia cei morţi în Cristos, şi neagă credinţa apostolică exprimată în „Crezul apostolilor”, şi care spunea clar: „cred în... învierea trupului”. Prin urmare, şi noi trebuie să credem că Dumnezeu este cel ce va purifica pe baza răscumpărării lui Isus atât şi spiritul nostru cât şi trupul nostru dându-le un destin etern (comp. 2Corinteni 7:1 cu 1Tesaloniceni 5:23; 1Corinteni 7:34).
De fapt, învierea este o unire din nou a trupului cu sufletul sau cu spiritul. Dacă la moarte se desparte trupul de spirit, la înviere este reversul medaliei, adică trupul cu spiritul (sufletul+suflarea) se unesc, ca şi la creiere.
Părinţii bisericii, au susţinut în mod clar că învierea este unirea din nou a trupului cu sufletul.
De pildă, Atenagora Atenianul în tratatul său: „Despre învierea morţilor” (177-180 e.n.) spune în Cap. XV:
„Când ne gândim la creiere omului, implicit ne gândim că trebuia să existe un singur scop pentru sufletul cât şi pentru trupul lui...învierea trupurilor moarte şi descompuse, fără de care o nouă împreunare firească a celor două componente (suflet şi trup) nu s-ar putea concepe…omul trebuie să dăinuiască etern sub forma ambelor elemente, fapt care ar fi de ne-conceput fără înviere” Deci e clar, învierea este unirea din nou a sufletului (spiritului) cu trupul, partea imaterială cu cea materială, de aceea avem nevoie de înviere. Doamne ajuta!

Nivelul meu inferior de intelegere imi spune ca daca Iezerul este moartea a 2-a inseamna ca e simbolul mortii definitive. In Iezer se arunca Iadul, Moartea. Nu poti arunca pentru chin, Moartea, care e o stare, nu o entitate vie. Iadul, nici atat.

Imi pare rau, dar eu laudam Biserica Adventista pentru invataturile corecte despre starea omului in moarte si despre Inviere.

asta e o gluma nu? Invatatura adventista corecta despre morte? E o gluma buna! Doamne ajuta!

Posibil sa fie o gluma buna. Adventistii se remarca prin credinta in invataturile despre inviere (nu despre moarte - care oricum este ceva de o clipa). Ce mare lucru poti sa spui despre moarte, in care nu stii nimic?

am spus : "despre starea omului in moarte" .

starea omului in moarte. OK! Exista asa ceva? Te rog sa-mi arati asta in Biblie?