Imi inchipui ca va este greu sa intelegeti linistea cand la adunarile voastre va zbenguiti intr-un mod "placut" Domnului.

Linistea inseamna lipsa de cearta, lipsa vrajbei, etc.

Daca tot faceti atata caz de respectarea formala a literei legii, unde e intransigenta apostolului Pavel in privinta sambetei atunci cand le scrie colosenior? Crestinii din Colose in ce zi se intalneau pentru a tine ziua Domnului?

Ce le scrie apostolul Pavel, crestinilor din Colose, care , subliniez, nu avusesera nici o tangenta cu legea mozaica si cu tinerea sabathului, deci ce le scrie atunci cand afla ca biserica din Colose e tulburata de erezii iudeo-gnostice, care ii derutau pe noii convertiti?

„Nimeni să nu vă înşele prin vorbe amăgitoare” (Coloseni 2, 4)

si “Asadar, nu lasati pe nimeni sa va judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete." Coloseni 2, 16

( iar pentru confruntarea cu originalul grecesc - "mē oun tis umas krinetō en brōsei kai en posei ē en merei eortēs ē neomēnias ē sabbatōn" )

Cum vine asta? Cum isi permite apostolul Pavel sa le spuna colosenilor, parafrazez , “sfidati-i , nu-i bagati in seama pe cei ce va judeca cu privire la sambete?” Zilele de sambata nu mai sunt sfintite si binecuvantate? A uitat apostolul Pavel ca e o porunca daltuita in piatra? De unde dar, laxitatea asta la un apostol?

E vreo problema daca ne luam si noi dupa indemnul apostolului din epistola catre coloseni si "nu vom lasa pe nimeni sa ne judece cu privire la sambete?" (COLOSENI2, 16)

Ai o inchipuire bogata.
Daca stii definitia, e bine. In acest caz alege din doua, una:

1. Daca ai nevoie de liniste in post, nu mai cauta cearta si vrajba cu "sectarii de sambata".
2. Daca te dai apologet si vrei sa arati tu mari adevaruri crestine, nu te mai da vulpe ranita

Mersi pentru apreciere, dar nu-i nevoie sa ma periezi, imi face rau peria ta de minciuni.
Dragule, bata-n balta stropeste; si, de-obicei, stropeste pe cel care da cu bata..
Iar tu, tu ce cauti pe un forum ortodox? Daca linistea o cauti, m-as bucura.
Dar nu prea te arati un cautator de liniste. Ai venit aici sa te certi?

Ti-ar place sa vin la adunarea-ospiciul tau de duminica si sa ma apuc sa va ponegresc?
Cam asta faci tu, "crestine".

Deci alegi varianta a doua.
E OK, stii ce ai de facut: nu te mai da vulpe ranita!

Lat.Dominica
Gr.κυριακῇ ἡμέρᾳ

Denumirea de "Ziua soarelui" se regaseste doar la popoarele migratoare increstinate.
La greci si latini "Duminica" inseamna "Ziua Domnului".

Ei bine, mi-a venit pofta de cearta si am decis sa ma alatur voua, "crestinilor"!

Odata, candva cand bajbaiam prin intuneric, am fost la sectarii sambetisti la adunare in Brasov..si tinerii de acolo se aflau intr-o dilema profunda: joaca prin zapada cu copilul vecinului ortodox, inseamna ca propovaduiesti Evanghelia sau nu?
(si astazi cand ma gandesc la episodul acela ma pufneste rasul).

Dar concluziile ce se trag de aici sunt dramatice:
1.Simteau ei - tinerii azs - ca "gura" nu le este suficienta cand barfesc la colt de strada despre Dumnezeu, simteau ei ca le lipseste ceva in propovaduire, ceva care-i face pe oameni sa nu-i prea asculte.
2.Erau indoctrinati sa propage evanghelia lor turuind si amenintand. Daca aveau praf pe picioare si le scuturau, fiti siguri. Erau si sunt niste robotei-apostoli, fapt ce confirma ca dogma lor este pur rationalista. Chiar au un concurs pe postul lor tv cu niste intrebari din Biblie puse direct de public, intrebari de genul: Ce culoare avea mantia Sf.Prooroc Ilie: galben, rosu sau mov? Profunde intrebari.
3.Poti sa mai vorbesti unor astfel de tineri de iubire, lor carora cuvantul scris le-a fost turnat sub forma de film s.f.cu promisiuinea ca sunt mantuiti pentru ca nu lucreaza sambata: Oau!va fi data legea duminicala, vom fugi, ne vom ascunde, suntem ramasita ramasitei si faramitura faramiturii, suntem super-eroii lui Dumnezeu (sper ca Dumnezeu ne va rasplati pentru ca noi suntem cei care nu lucram sambata).

O! amagire fariseica!

Coleg Illuminatu, se pare ca intr-un razboi, de orice factura ar fi el, si orice amploare a r avea, fie si ce a de furtuna intr-un pahar cu apa, razboinicii uneia dintre parti pot prelua si cele biune, si cele rele de la partea inamica, invinsa sau nu. Mutatis mutandis: te apreciasm pentru ca ai avut o poztie ferma in raport cu pseudosabbatarienii. Uite ca acum dai cu bata in zoaie tu insuti, si te stropesti de nu se poate. Incearca sa te dai cativa pasi inapoi si sa vezi ca ce anume criticesm amandoi la sabbatisti, recte spiritul sectar fanatic si cu vesnica smuceala de cal neimblanzit spre zvarlitul din copite al jignirii, il au toti cei imbatati de subiectivismul autosuficient al propriei credinte. Ca e ecleziolatrie entuziast-jignitoare, ca la tine si la altii, ca e sectarism scriptolatru si iconoclastism sabbatian si sectar, ca e adunatura de la Medjugorje sau fanaticii ustasi, tot aia e: activism subiectiv de gasca, pardon, unire intru credinta. Mi-e sila de subiectivismul uman, care, ca sa fie clare motivele mele, a costat enorm de mult sange in razboiaele religioase si nu numai. . Uite, de asta apreciez penticostalii si nestorienii: sunt oameni deschisi, profunzi, care practica ceea ce colega noastra Fani71 numeste ecumenia, nu atat ecumenismul, care e evident politizat/masonizant si suspect de megaerezia sincretismului, si ala facut la comanda politica. Daca toti NP ar fi ca penticostalii, notiunea de "erezie" ar fi cu ceva teramoli mai vida de continut... Sau toti ortodocsii sa fi ca acei sfinti, vrednici de cinstire, pe care Dumnezeu i-a onorat cu cununa moastelor fara de moarte si izvoratoare de mir si minuni... Intre discursul inflacarat de sincer si dureros de fanatic al unui tanar activist al Komsomolului si confessio fidei a celor ca domnia ta, nu e decat o deosebire...textuala.
P. S. Cred ca niste scuze se impun. Nu imi amintesc ca nici macar atat de persistent enervantii adventisti (intr-adevar sunt asa!), cu atat mai putin civilizatii penticostali sa fi numit BO sau BC "ospiciu".

Întrebare: Trebuie să ţină creştinii o zi de Sabat?
Răspuns: Adesea se spune că "Dumnezeu a instituit ziua de Sabat în Eden" datorită legăturii care se face între Sabat şi creaţie în Exod 20:11. Deşi faptul că Dumnezeu s-a odihnit în cea de-a şaptea zi (Geneza 2:3) a prevestit o viitoare lege cu privire la Sabat pentru Israel, nu există nici o înregistrare biblică referitoare la Sabat înainte ca Israel să părăsească Egiptul. Niciunde în Sfintele Scripturi nu se face vreo referire la ţinerea Sabatului de către oameni de la Adam până la Moise.
Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar în privinţa faptului că ţinerea Sabatului a reprezentat un semn special între El şi poporul Israel: "Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov, şi să spui copiilor lui Israel: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu'" (Exod 19:3–5).
“Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat” (Exod 31:16–17).
În Deuteronom 5, Moise readuce cele 10 porunci pentru următoarea generaţie de israeliţi. Aici, după prezentarea poruncii referitoare la ţinerea Sabatului în versetele 12–14, Moise prezintă şi motivul pentru care Sabatul a fost dat în mod specific poporului Israel: "Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă" (Deuteronom 5:15).
Observaţi, vă rog, expresia DE ACEEA. Atunci când a dat poporului Israel Sabatul, intenţia lui Dumnezeu nu a fost aceea ca ei să îşi amintească momentul creaţiunii, ci să îşi amintească de robia din Egipt şi de modul cum Dumnezeu i-a eliberat din aceasta. Observaţi de asemenea cerinţele specifice pentru ţinerea Sabatului: o persoană aflată sub autoritatea poruncii Sabatului nu îşi putea părăsi casa sau locul unde se afla în ziua de Sabat (Exod 16:29), nu putea face focul (Exod 35:3), şi nu putea pune pe nimeni la lucru în Sabat (Deuteronom 5:14). Dacă o persoană încalcă porunca legată de ţinerea Sabatului, acea persoană era pedepsită cu moartea (Exod 31:15; Numeri 15:32–35).