mersi pentru texte
sunt un el ;=)
nu am avut rabdare sa caut in tot forumul si am pus intrebarea aici

Mă bucur să ştiu că eşti un el şi mai cu seamă că link-ul ţi-a fost de folos ! O zi cât mai bună !

"machiajul ţine de împărăţia inversă a îndumnezeirii"
 

Ce poziţie să adoptăm faţă de machiaj?
Gândiţi-vă la machiaj din punct de vedere teologic. Omul, fiind chipul slavei lui Dumnezeu, orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a lui ca persoană. Se pierde prosopoon-ul, persoana, ceva din identitate.
Mă gândesc la o imagine pe care o am de când eram mic, la Braşov, când deasupra scenei de la teatrul de păpuşi erau două măşti: una care râde, alta care plânge. E cea mai bună icoană pe care o am asupra persoanei din teologia bizantină. Cred că pe măsură ce ne machiem, uităm să ne aducem aminte că machiajul ţine de împărăţia inversă a îndumnezeirii. Pe măsură ce teapropii de chipul lui Hristos, chipul tău se şterge şi se aseamănă cu chipul lui Hristos! De aceea seamănă preoţii între ei, pentru că chipul lor seamănă cu icoanele, iar icoanele seamănă cu Dumnezeu.La tănţicele machiate, problema se pune invers. Pe măsură ce vor să se individualizeze, fără îndoială că... se individualizează, nu mai seamănă cu nimic! Uneori nu mai seamănă chiar cu nimic omenesc. Observaţi, există un conţinut teologic al machiajului. Pe de altă parte, există o doză de bun simţ, peste care dacă se trece, este lezată inclusiv frumuseţea feminină. în fond, o fată care se machiază recunoaşte ce? De ce se machiază? Ca să arate mai frumoasă. Deci, în esenţă, fără machiaj e urâtă, e o urmare a unui complex. Iar cum complexele au la bază păcate, trebuie să caute ce anume este păcat în ea, încât să aibă nevoie de adjuvantul acesta pentru a merge mai departe.
Să ştiţi că nici bărbaţii nu sunt departe de femei la machiaj! Ei nu se machiază cu tot felul de artificii de genul acesta. Ei îşi cumpără care mai de care maşină mai puternică, telefon cât mai şmecher, câte un lanţ, câte un ceas cât mai sofisticat... Există o mentalitate de emisie şi pe linia bărbatului.
Pe mine mă deranjează când pentru machiaj fetele sunt scoase afară din Biserică. Domnişoarelor şi doamnelor care vă machiaţi, nu există anatemă pentru machiaj! Cine vă spune că nu aveţi ce căuta în Biserică pentru că vă machiaţi, acela greşeşte. Acela nu are ce căuta în Biserică, pentru că nu a înţeles că şi ma*chiaţii se pot mântui. Cu o singură condiţie: să se demachieze la timp...
Pr. Constantin Necula

Tipu' asta(ma refer la prezentator) si-a batut joc de religie si a incercat sa demitizeze crestinismul in documentarul numit "religulous"...nu inteleg de ce ai dat linkul acesta; consideri cumva barbar tot ce depaseste sfera ta ingusta de normalitate si realitate?

:)

Machiajul...

Cand eram in liceu ma machiam, ma trezeam mai devreme ca sa am timp dimineata sa ma machiez. :)

Odata am vazut pe strada doua fete cam de varsta mea.Cele doua erau nemachiate, nepensate, nevopsite. Eu eram cu inca o prietena, machiata si ea ca si mine. Cand m-am uitat la fetele alea doua ma simteam de parca as fi fost un clovn :))

De atunci machiajul ma cam face sa ma gandesc la clovni, daca ma dadeam cu ruj ma gandeam "de ce nu ma dau si pana la urechi, asa ca un clovn, macar sa fie treaba completa?" :)) vedeam ce ridicola sunt, si ma spalam pe fatza.


Apoi o vreme m-am mai machiat dar insesizabil, apoi am renuntat de tot.

Pe bune, chiar si atee de as fi acum tot mi s-ar parea ridicol si "clovnesc" machiajul, de orice fel.
Chipul nemachiat, nepensat, cu parul lasat la culoarea naturala arata mai bland parca. Parca persoana respectiva pare mai matura, mai grijulie, mai ales daca este mai in varsta, naturaletea chipului indulceste trasaturile. Ca si parul alb dealtfel. :)

Daca vom privi atent la trasaturile fiecarui om, vom vedea cata armonie a pus Dumnezeu in trasaturile lui. Asa este, iar machiajul este o razvratire a persoanei la adresa lui Dumnezeu. E ca si cum I-am spune lui Dumnezeu ca nu suntem multumiti de infatisarea pe care ne-a daruit-o. Dumnezeu a pus multa blandete in tot ce ne inconjura.

Omeneste vorbind, mie nu imi place machajul prea evident la alte femei. Mi se pare cumva kitsch. Dar admir femeile care stiu sa se macheze discret (nu iti dai seama, se vede doar efectul - o accentuare a trasaturilor frumoase si ascundere eventuala a unor mici defecte). Eu cum nu sunt in stare de ultimul, si mi se pare si prea complicata toata treaba (sunt cam neindemanatica), nu ma machiez de loc.
Eu nu as face din machiaj un subiect religios.
El poate deveni astfel, cred, pentru o persoana aflata pe culmi de induhovnicire pe care eu una nu ma aflu. Si cred ca nici multi din cei care fac atata caz de chestia asta. Pentru astfel de persoane, orice amanunt poata capata insemnatate spirituala. Dar pentru ea, cine stie, a se machia poate fi calea, din ascultare (ca sa faca bucurie sotului de ex.) sau pentru a nu iesi in evidenta prea tare prin nemachiare..

Cred ca mai intai si mai intai trebuie sa ne ocupam de de-machierea sufletului - cum ne ascundem fata de noi insine, de cei dragi si de Dumnezeu.

Intr-adevar, la acest capitol toti suntem "make-up artisti" desavarsiti. Slava lui Dumnezeu ca ne-a lasat baia Botezului si lacrimile pocaintei, pentru a ne putea spala si redobandi frumusetea cea dintai!

...
 

Auzisem candva ceva de genul...ca prin faptul ca ne fardam sau/si ne vopsim parul....corectam creatia lui Dumnezeu, adica nu suntem multumiti de ceea ce a facut El, iar noi Il corectam. Fardatul este un pacat...fie el discret sau nu si bineinteles vopsirea parului. Un par natural e atat de frumos! la fel si un chip senin si curat, fara "culoarea" machiajului.

Dar cand te piepteni, te speli si te imbraci, nu corectezi creatia? sa fim seriosi...