Budismul este delir filosofic in forma sa cea mai maladiva. Si inca, un delir ateist. Ce legatura are Domnul nostru cu mizeria asta ideologica, e imposibil de afirmat si aratat pe cale logica. Adica, in alti termeni, nu poti fi crestin si budist in acelasi timp: e un nonsens absolut.

Cum a aparut Dumnezeu?

Cine L-a creat?

Legea si Dumnezeu sunt Una. Nu pot fi separate. Unde este Dumnezeu este Lege si unde este Lege este Dumnezeu.

Daca intelegem Legea, iL intelegem si pe Dumnezeu.

Sacrificul din dragoste este expresia cea mai profunda a Legii, pentru ca iL descopera pe Dumnezeu.

Cea mai adanca taina - cum un suflet ia nastere din Sufletul Lui Dumnezeu.

Cum Eul Mare se ascunde in inima eului mic.

Cand sufletul se intoarce Acasa, la Tatal, cunoaste ca totul este viu.

Pana si pietrele.

În raport cu tradițiile cosmologice monoteiste (cu toate greșelile lor dovedite științific), modul în care vorbește buddhismul, cel puțin cel actual, de subiectul copleșitor de important al „rostului creației/creaturii” este înspăimîntător de fluid dogmatic și inconsistent logic. Dovediți că nu e așa! Eu văd buddhismul contemporan ca fiind mai fluid dogmatic decît e heliul II în plan fizic. Știți foarte că și mulți din ai dvs. nu sunt de acord cu varza ecumenist-turistică promovată de ultimii Dalai Lama din 1959 încoace.

Cine este patruns de dragoste fata de toti oamenii si toata faptura, cine este gata sa faca sacrificii in duhul acestei iubiri - atunci intelege ca cele doua religii desi au o exprimare diferita, vorbesc despre acelasi lucru.

Pentru ca nu este suficient sa credem in Hristos, ci este necesar sa avem duhul Lui - sa continuam lucrarea jertfei pentru mantuirea tuturora.

Pentru ca nu este suficient sa credem in Buddha, ci este necesara asumarea actiunilor unui Bodhisattva.

Expliciteaza in ce fel este budismul "înspăimîntător de fluid dogmatic",
si in ce aspecte este "ilogic".

Suprinzatoare concluzii, pentru ca sistemul de gandire budist pleaca de la observatia directa, foloseste rationamente inductive, deductive si silogisme.

Nu este o credinta bazata pe dogme, ci pe inferente (logice).

oare duhul lui lui Hristos este unul si acelasi cu Buddha?

"Oricine face voia Tatălui Meu Celui din ceruri imi este Mama..."

Voia Tatalui este ca inima omului sa fie miloasa, iertatoare si plina de dragoste.


”Compasiunea este ceea ce mișcă inima celui bun la durerea altora. Sfarâmă și distruge durerea altora; astfel se numește compasiune. Se numește compasiune pentru că protejează și îmbrățișează pe cel în dificultate.” – Buddha

Compasiunea sau karuna stă in centrul învățăturilor lui Buddha.

Se spune că a fost întrebat de însoțitorul său personal, Ananda:
”Ar fi corect să spunem că dezvoltarea amabilității iubitoare și a compasiunii este o parte a practicii noastre?”

Buddha a răspuns:
”Nu! Nu ar fi corect să spunem că dezvoltarea amabilității și compasiunii este parte a practicii noastre.

Ar fi corect să spunem că dezvoltarea amabilității iubitoare și compasiunii este toată practica noastră”

---------

Cineva spunea ca in vechime legatura dintre semizei/zei si oameni era mai stransa.

Zeii ii protejau pe oamenii care ii venerau dar ii nimiceau pe inamicii acestora. Acesti zei aveau fiecare proprii lor alesi. Nu iubeau toate popoarele, toata faptura.

Insa duhul dragostei adevarate este atotcuprinzator, atotiertator.
Cauta sa salveze fiecare faptura, si pe cea mai neinsemnata.

(Semizei/zei - fiinte celeste cu puteri supraumane, insa din perspectiva budista acestea se afla totusi sub influenta relatiilor de cauzalitate)

Mahayana - Despre Bodhisattva

Upekha


Uniformitatea /Egalitatea (upekkha) este o virtute care intelege limpede similitudinea dintre fenomene, chiar si atunci cand acestea par a fi complet diferite.

Aceasta similitudine poate fi inteleasa in doua moduri:
(1) formal-prin incadrarea in categorii cu grad de generalitate mai mare a fenomenelor comparate
(2) profund-prin intelegerea naturii lor ultime

Un Bodhisattva se racordeaza la intreaga realitate intelegand similitudinile si actioneaza intelegand diferentele.

Upekkha este o intelegere/simtire intensa care nu fluctueaza functie de aspectul fenomenelor percepute. Este ca o nervura care se regaseste in fiecare instanta cognitiva.

Upekkha este ingredientul care pastreaza stralucirea dragostei indiferent de evolutia sau manifestarile fiintelor. O dragoste sustinuta de aceasta forma de intelepciune este ca un soare care iradiaza in toate directiile fara preferinte.

(1)
Egalitatea dintre fiintele samsarice poate fi sesizata pe mai multe paliere ontologice - toate se nasc si mor / toate doresc fericirea/ toate fug de suferinta / toate au o constiinta de sine/ toate se tem de durere si moarte..

(2)
Egalitatea insa poate fi inteleasa si apofatic, prin intelegerea naturii ultime a tuturor fenomenelor, in particular, a tuturor '€œeurilor'€.

Doua euri sunt ca doua vase, iar natura lor ultima ca spatiul pe care acestea le contine.

Pe baza virtutii apofatice a egalitatii
-celelalte euri pot fi resimtite ca si cand ar fi eul propriu - pentru ca nu exista nicio diferenta de esenta intre acestea.
-poate fi experimentata cu usurinta interioritatea celorlalte euri intr-o stransa comuniune de simtitoare. Celalalt eu poate fi '€œimbracat'€ ca o haina si intelese experientele din perspectiva acestuia, fie fericire, fie durere (osmoza cognitiei).

Imbogatire in credinta pana cand ....
credinta devine cat un munte.

Muntele nu se misca
atunci cand vanturile vietii bat cu putere.

Muntele este de neclintit.

https://www.youtube.com/watch?v=nVk8yUvACOY

Mai ce minune.

In fanteziile tale esti teribil de "rational" si "analist "si debitezi dogme imaginate la foc automat avand pretentia ca ceilalti sa le recunoasca logica lor stralucita bazata pe o solida documentare si cunoastere atat a dogmei crestine cat si a fanteziilor dogmatice "budhiste".

Dar cand esti pus sa confrunti rational niste erori evidente, brusc devii "apofatic" si "tainic".

Asta se cheama "a-ti fura singur caciula".

Inamicii nostri

Intr-o lume turbulenta este foarte important sa identificam cine sunt cu adevarat inamicii nostri, unde se afla acestia ascunsi, cum, cand ne lovesc si care sunt pagubele.

Problema asigurarii securitatii/ starii de securitate este tot timpul la ordinea zilei, inca din timpuri stravechi.

Inamicul este cel care provoaca o stare de rau, cel care distruge armonia, pacea, buna dispozitie fie direct, fie indirect (inselator/amagitor cu efect intarziat).

Astfel ca, gasirea inamicului, identificarea si distrugerea acestuia sunt actiuni necesare pentru atingerea si mentinerea unei stari fericite.

Unde se ascunde inamicul, de cat timp se ascunde acolo, care sunt metodele prin care poate fi distrus, cum se cultiva dorinta de a lupta cu acesta ? ...€“ toate acestea sunt intrebari esentiale la care trebuie gasite raspunsuri corecte pentru a castiga lupta.

Inamicii care sunt identificati de perceptia obisnuita/fireasca, in lumea noastra atat de agitata si periculoasa, nu sunt aceiasi cu inamicii pe care ii descopera intelepciunea profunda care intelege relatiile de cauzalitate la nivel foarte subtil.

Punctul de vedere budist se bazeaza pe invatatura cuprinsa in propriile scripturi, considerata sfanta:

'Nu exista alti inamici decat propriile noastre patimi/amagiri.'

Perceptia obisnuita dar si alte invataturi identifica inamici in afara subiectului (sub diferite forme, chiar fantastice), budismul afirma ca nu avem alti inamici in afara de propriile noastre inclinatii pacatoase.

Unii identifica inamici externi chiar si la cea mai firava coliziune de interese sau diferente de puncte de vedere cu cei din jurul lor.

Budismul spune ca de fapt nu avem niciun inamic extern, ci toti inamicii sunt inlauntrul nostru, incuibati in felurite patimi.

Daca reflectam atent la aceasta invatatura putem sa-i simtim adevarul. Este ca si cum am descoperi un margaritar nepretuit. Pentru ca natura ei este intelepciunea.

(Functia intelepciunii este aceea de a genera fericire autentica. )

https://www.youtube.com/watch?v=C82Gfr6YIrc

Inamicii nostri
(continuare)

Inamicii dinlauntru se identifica in principal dupa efecte, dupa fructele actiunii lor.

Acestia pot fi exorcizati doar atunci cand pot fi numiti (conceptualizati), recunoscuti, atunci cand se identifica tiparele dupa care lucreaza.

Principalul inamic launtric este ‘Pofta’, insotit de o cohorta de emanatii, transfigurari ale acesteia cuprinse in doua categorii generale ‘Furia’ si ‘Depresia’.

Unii spun ca ar fi ‘mandria’, insa daca ne uitam mai atent, ‘mandria’ este tot o pofta care vizeaza ‘eul’, pofta eului de a se inscauna deasupra altor euri. Mandria nu este altceva decat o placere vicioasa nascuta din pofta.

Atunci cand Pofta nu este satisfacuta, subiectul ‘se intuneca’ si este cuprins fie de furie, fie de depresie (o gama larga de nuante si intensitati, de exemplu, disperarile sau fricile lumesti pot fi incadrate in spectrul depresiei).

Analizand anatomia poftelor, furiilor si depresiilor la un nivel subtil (ca si cum le-am observa cu lupa) se poate sesiza ca acestea se dezvolta pe fondul unei igiene launtrice deficitare, fie lipsa unei educatii corespunzatoare fie exercitarea influentei unei educatii viciate.

Analizand anatomia acestora si mai profund (ca si cum am folosi un microscop electronic) se poate sesiza ca acestea au drept cauza bazala chiar modul in care sunt concepute/constientizate obiectele din campul perceptiei in continuumul experientei.
‘Coliziunea’ dintre minte si obiect este defectuoasa. Acest aspect poate fi vindecat doar prin corectia perceptiei cu ‘lentila apofatica’ (explicata in sutra Intelepciunii Perfecte).

La voi, la buddhisti, asa o fi.
La crestini insa, pacatul /patima/ amagirea e tocmai conspiratia mintii omului cu cineva din afara, adica cu diavolul, impotriva legii lui Dumnezeu.
Crestinismul spune cu totul altceva, si anume ca Dumnezeu l-a facut pe om "bun foarte" si ca n-avea inlauntru incuibat niciun pacat, nicio patima.

Ispita i-a venit din afara, omul a deliberat si a consimtit sa puna la indoiala legea primita de la Dumnezeu si astfel, conspirand impreuna cu diavolul s-a nascut ceea ce se cheama pacat, adica cardasia omului cu nefartatul impotriva Legii. Faradelegea, cum ar veni. "Cu-legea" ramanand, e de bine pentru om. "Fara-de-lege" e de rau. Simplu.

Omul nu pluteste stingher prin cosmos fara instructiuni de functionare. Trebuie doar sa le afle care sunt, care e legea de functionare pusa in el de Dumnezeu. La crestini se stie care e legea. La buddhisti...??? Nebuloasa totala!

Spre deosebire de buddhism, crestinismul face clar distinctie intre natura umana, natura divina, natura ingereasca, naturile celorlalte vietati.
Intre aceste naturi nu exista contopire pana la identificare absoluta.

Doar buddhistii isi imagineaza asemenea ineptii si treceri dintr-o specie intr-alta. Oricat ar fi un om de cazut in patimi, niciodata natura lui umana nu se va anula. Veac pururi! Ce s-a nascut om, ramane om pe veci.

Da' voi puteti sa va autosugestionati si sa credeti altceva decat a aratat clar Hristos, mai ales prin aceea ca a inaltat firea umana la Cer.

Tot uiti asta, Florine, desi zici ca esti crestin! Insusi Unul din Treime S-a facut pe Sine o creatura a speciei umane, fiind pe veci Persoana care ii cuprinde pe toti cei din specia umana, pe toti cei ce se lasa cuprinsi in alcatuirea Lui.

Daca in Buddhism, tu poti spune ca toti inamicii sunt inlauntrul omului, in
crestinism se poate spune altceva, si anume ca oricati inamici ar primi omul inlauntrul lui datorita pacatelor la care incuviinteaza, totusi inlantrul firii umane, in miezul ei cel mai adanc e Insusi Unul din Treime, care nu degeaba S-a facut om, nici ca-I lipsea Lui firea umana, ci tocmai sa-i alunge pe cei care ne-au amagit sa-i primim inauntru. Cu conditia sa-L lasam si sa cooperam cu El la treaba asta, deloc usoara.

Fara Hristos, da, asa e cum zici, toti diavolii isi fac cuib si stau bine mersi ca oricum singurul care-i poate alunga din om, e Hristos. Dar daca nu e Hristos in preajma, ei nu-si fac nicio grija.
Da' uit mereu ca in buddhism diavolul nu exista. Pai, nu si-a atins el scopul? Cea mai mare smecherie a lui e sa-i fac pe oameni sa creada ca el nu exista.

Vestea buna e ca ai dreptate.
Vestea solicitanta (adica proasta, tinind cont ca te-ai refugiat in infinitul inchipuit al budhismului) este ca atunci cand te vei lua la tranta, pe bune, cu patimile vei descoperi ca au si ele un sponsor. Ghici cine e!

Si budismul afirma ca sunt demoni ( in cosmologia budista capetenia demonilor se afla intr-un plan existential suprauman denumit Taramul din care se Controleaza Emanatiile) insa sunt priviti/intelesi ca fiinte lipsite de libertate, aflati, ca si omul, in robia patimilor. Din aceasta cauza, inclusiv demonii fac obiectul milei.

Budismul nu ii considera inamici ci fiinte demne de profunda compasiune.

Singurii inamici adevarati identificati in scripturile budiste sunt propriile noastre rautati si patimi.

Demonii, ca si oamenii, pot ispiti omul, insa nu au nicio putere vatamatoare in inima curata.

Inamicul launtric perfid este gandul care vede inamici inafara.

Cata bucurie aduce aceasta intelepciune, nu avem niciun inamic extern! Tot ceea ce trebuie sa facem este sa-i descoperim pe cei dinlauntrul nostru si sa-i distrugem. Aceasta este singura noastra lupta. Fiintele samsarice nu sunt inamicii nostri, ci sunt doar fiinte bolnave de patimi, asa cum suntem si noi insine.

Cea mai mare problema a unora e ca nu reusesc sa identifice cine e inamicul.Lupta e pierduta dinainte de a incepe,desi poate exista o iluzie ca se desfasoara o lupta.Diavolul are explicatii intelijente,Dumnezeu are taine.Tu ai ales explicatiile .Cu ele ramai.

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh."

Efeseni 6:12

Omul crede intr-o cosmologie care e pura fantezie, asa ca nu poate fi decat pe alaturi cu realitatea spirituala oricat de "induhovnicit" i se pare a fi prin insusirea povestilor "budhiste".

Nu citisi mai sus ce zise buddhistul ultra-compatimitor ? Ca diavolii sunt "bietii" de ei demni de profunda compasiune.

Cat de infantil/naiv/inselat sa fie cineva incat sa-si orienteze atat de prost empatia chiar spre cel care vrea sa-l traga in neantul si intunericul cel mai dinafara?

Fara Hristos, care sa arda in el, omul e ca o aluna pe-o masea de tartor ucigas si nesatul!

Dar desigur, Florin nu se teme, ca doar asta ii si propune amagirea lui buddhista, sa se contopeasca in neantul naturii ultime a realitatii (aia fara de Hristos), adica taman in bezna luciferica.

In timp ce buddhismul il amageste spunandu-i ca diavolii nu ii sunt inamici, invatatura lui Hristos ne exaspereaza cu trezvia, tocmai fiindca omul nu e in stare sa anticipeze perversitatile si viclenia lui ha-shatan (in ebraica numele lui satan inseamna fix vrajmas, da' la buddihisti asta e nesemnificativ).

"Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită" (Petru 5, 8)


Saracii apostoli, pe asta n-or fi stiut-o...
Ei au stiut altceva:
"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh."

"Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită"€ (Petru 5, 8)


Da, cata bucurie aduce diavolilor, ca pot sa-si faca incognito salas in inima omului si sa treaca drept neobservati! Ba sa mai fie si compatimiti! Super strategie demonica, buddismul asta! Intai viruseaza programul antivirus, dupa care isi face treaba ca oricum nu i se mai impotriveste nimic.

Cum sa-i distrugi daca nu-i recunosti si nu-i consideri inamici? Cum sa-i distrugi de vreme ce le-ai dat dreptul sa-ti viruseze tocmai capacitatea de a-i depista?

Fiecare patima e condusa de un demon specializat, ca sa zic asa, pe patima respectiva. Parintii Bisericii le spun pe nume verde in fata, fara ocolisuri: dracul lacomiei, dracul desfraului, dracul mandriei, dracul maniei etc.

Trebuie depistati din primele faze, nu lasati sa intre si sa faca ravagii.
Cand omul a cazut in plasa lor, numai Hristos ii poate izgoni. Omul, cu puterea lui, e varza in lupta cu pacatul.

Daca omul ar fi fost in stare sa lupte singur cu patimile pe care le-a lasat sa-l acapareze, atunci n-ar fi fost nevoie ca tocmai Unul din Treime sa se faca unul din specia umana. Singurul, de fapt capabil de lupta asta din interiorul naturii umane.

Pt. buddhistul de tine, Hristos, desigur, n-are niciun rol in lupta asta, nu? Ori ca S-a intrupat, ori ca nu, oricum nu conteaza!

Noua, da-ne voie sa credem altceva si sa discernem cu precautie in ce directie ne orientam mila.
"Diavolul cutreieră pământul dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată fată de neamul omenesc" € (Iov 1,7)

In concluzie, fa bine si mai scuteste-ne, mai ales ca e post si maine e Duminica Sfintei Cruci - arma asupra diavolului!

"Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat-o noua, ca se cutremura nesuportand a cauta spre puterea ei"!

Am scris deja, degeaba ii explici, el are o cosmologie diferita de cea crestina, din perspectiva lui, crestinismul nu este complet, prost informat, etc.
A spus-o cu diverse alte ocazii, degeaba te chinui sa ii explici, el are alte repere, valori, credinte, etc.

Faptul ca mai afiseaza uneori un sincretism formal este doar ca sa induca in eroare si sa mentina auditoriul crestin cat de cat receptiv.

Florin, realitatile astea nevazute nu-s deloc asa cum le prezinti tu, total in contradictie cu invatatura lui Hristos. Pune mana si citeste macar Scriptura, macar Dogmatica Sf. Ioan Damaschin, du-te la biserica si daca vei auzi pe cineva de-a lungul si de-a latul crestinismului ca intelege aceste lucruri ca in Buddhism, atunci poti sa te numesti in continuare Buddhist-crestin. Daca nu, nu! E o contradictie in termeni.

Nu se poate sa faci aici apologia unei religii anti-hristice si s-o prezinti ca avand similitudini cu Invatatura lui Hristos! Cosmogonia crestina, antropogeneza, hristologia, invatatura corecta despre Treime, despre pacat, mantuire, judecata imediat dupa moarte, judecata de la Parusie, asa cum a revelat Hristos, toate astea iti sunt straine. Nu se poate sa ignori coloana vertebrala a Bisericii lui Hristos si sa-ti alegi doar cateva chestii din spiritualitate si viata morala.

Pentru tine, poti sa crezi ce vrei, dar nu se poate sa raspandesti la nesfarsit ceea ce ti s-a spus ca n-are legatura cu crestinismul, ca adica, cele doua invataturi ar avea multe in comun insa doar cei scufundati in apofatismul mistic buddhist ajung chipurile la "iluminarea" asta.

Crestinii nu vor crede in veci in amestecul pana la identitate al realitatilor contrare, amestecul acela in care nu mai e nicio diferenta intre "fiinta" si "nefiinta", intre lumina si intuneric, intre animale, plante, oameni, ingeri, demoni, si in final, care sustine ca natura ultima a tuturor celor aflate in univers, inclusiv a demonilor, ar fi aceeasi cu natura ultima a lui Dumnezeu.
Fiinta/esenta dumnezeiasca a Creatorului e incognoscibila si intangibila creaturilor. Doar prin Hristos si doar prin har, nu in fiinta/esenta, se poate vorbi de unirea dintre creatura-numita-om si Creator. Unire, in care esenta divina nu se transfera esentei/naturii umane. Creatura umana ramane creatura in esenta/natura/firea/specia ei, nu se poate identifica veci pururi cu esenta Creatorului. Asta afirma crestinismul.

In Buddhism, in schimb, in final, toate se scufunda intr-un ocean apofatico-mistic fara deosebire intre natura divina si restul speciilor. Asa ceva e anti-hristic!

Urmeaza o perioada de tacere prin care va ignora ceea ce ii spui dupa care va continua sa-si posteze fanteziile spiritualiste..

Nu te astepta sa justifice rational de ce a ales neo-budhismul in defavoarea crestinismului.

Delia, Alin, dragii mei, sfintii din toate timpurile au recurs la analogii inteligibile, cu elemente perceptibile din lumea exterioara, pentru a initia intelegerea realitatii subtile a sufletului.

Cat de extins era oare vocabularul oamenilor din vechime, cat de mare era bagajul de cuvinte folosit de masele largi? Cuvinte ca €˜imparat€™, €˜cer€™, €˜vazduh€™, €˜dusman€™.. aveau si inca au o puternica incarcatura semantica.

Aceste analogii simple au forta, transmit principii care pot fi experimentate, simtite rapid, insa evident exista si posibilitatea sa nu fie filtrate si intelese la propriu.

€˜Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghit〙€ (Petru 5, 8)


€˜Diavolul€™ este inamicul primordial launtric (pofta) care l-a inghitit si pe Lucifer si pe protoparinti, in cazul lor pofta de preamarire.

Pofta racneste ca un leu in fiecare faptura.

Vazduhul nu este un vazduh fizic sau un vazduh dintr-o alta lume ci este cerul propriei noastre minti.

Inamicii sunt in interiorul mintii noastre.

Insa unii inteleg ca trebuie sa poarte razboi cu semenii lor sau cu fiinte din alte lumi.

Evident, ai propria interpetare sectara a Sf. Scripturi ca traiesti cu impresia ca Sf. Parinti nu sunt atat de intelepti si induhovniciti ca "maestrii" tai asa zisi "budhisti" si asta e alegerea ta pe care nimeni nu ti-o poate schimba.

Insa ai putea macar sa nu te minti singur vizavi de sincretismul inchipuit pe care il promovezi, pentru ca el nu exista decat in religia ta.

Asa cum tu nu poti asimila crestinismul ortodox, nu te astepta sa-ti asimilam teoriile tale lipsite atat de logica cat si de autoritate.

In crestinismul ortodox, autentic, compatibilitatea care incerci sa ne-o vinzi noua, nu exista ba chiar dimpotriva cu cat prezinti mai mult din crezul tau cu atat mai mult se vad diferentele si ratacirea in care te complaci.

Pacat de sufletul tau, ca se indreapta oriunde, numai spre mantuire nu.

Poftim? Mda, dualism maniheist! Raul e si el un principiu etern alaturi de bine. Erezie, desigur! Dumnezeu a creat doar binele. Raul s-a nascut doar cand creaturile libere au preferat sa nascoceasca opusul binelui.

Intunericul nu se poate ivi singur in prezenta luminii! Ce-i asa greu de inteles? Pur si simplu!!!

Pentru ca raul, intunericul, pacatul sa-si faca aparitia in lume, trebuie ca o creatura libera sa opteze pentru contrariul celor propuse de Creator.

Pofta, mandria, pacatul, raul, in general, nu isi poate da singur nastere. Cine crede asta, fie crede ca raul a fost creat de Dumnezeu, fie crede ca diavolul e egalul lui Dumnezeu. Ambele sunt erezii.

Lucifer, creat initial inger bun, s-a facut pe sine din proprie alegere impotrivitor, adica diavol. Creatura libera a optat pentru non-lumina, non-lege, non-Creator.

Nu i-a convenit legea Creatorului si statutul de creatura! Si a nascocit altceva. Asa a aparut diavolul, iadul, raul , intunericul cel-mai-dinafara-luminii. Din nascocirea mintii, libere sa accepte sau sa nu accepte legea divina.

Raul nu exista de la sine, nici nu e doar un principiu orb care actioneaza asa, hazardat in univers, ci e o lucratura premeditata, nascocita de o minte cu ratiune si vointa proprie. Pervertite, desigur, dar o minte cu vointa proprie, care nascoceste mereu chestii-fara-de-lege.

"Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră..Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea." (Facerea 1, 26;31)


Dar inainte de caderea din vietuirea harica??? Chiar la inceput, inainte ca omul sa faca prima alegere contrara legii Creatorului, atunci cand toate erau "bune foarte", nou-noute, scoase din mana lui Dumnezeu fara pacate, patimi sau pofte racnind fioros in interiorul mintii omului, atunci cum era? Avea inamici in interiorul mintii proprii? Il crease Dumnezeu virusat din inceput?

Ce intrebari redundante iti pun si eu! Tu care nu dai credit antropogenezei crestine, nici nu crezi in vietuirea in har sau in pacatul stramosesc.
Totusi, asa cum l-a creat Dumnezeu, omul era "bune foarte". Pentru ca tot ce face Dumnezeu n-are cum sa fie altfel.

Raul s-a ivit din afara mintii omului. Intai ca ispita, ii dadea tarcoale pe dinafara, apoi incet-incet s-a strecurat si in minte prin stat la dezbateri si deliberari pe tema unei nascociri contrare legii date de Dumnezeu. Apoi, raul primit/acceptat de bunavoie in minte in locul binelui a dus in sfarsit la hotararea de a pune in fapta acel gand contrar.

Daca zici ca esti crestin, cam asa ar arata schitat o marturisire de credinta pe tema aparitiei pacatului primordial, care a dus la iesirea omului din vietuirea harica. Care nu-i altceva decat moartea spirituala.

Daca marturisirea ta eludeaza scenariul edenic, asa cum a fost revelat, nu inteleg de ce ar vrea cineva sa se numeasca crestin. E liber sa-si dea orice alt nume.

Florin, stii de ce vorbim in paralel?
Tu insisti ad nauseam pe intelegerea strict intelectualista a esentei realitatii ultime, prin autosugestia mintii, meditatia mintii, cutreieratul de unul singur prin cosmosul de concepte abstracte, strict cu gandul.

Iar noi, unii mai mult, altii mai putin, tot incercam sa ducem discutia asupra realitatii prime, si a legilor ei, asa cum le-a revelat Dumnezeul crestinilor.

Te-a tot intrebat Alin, intr-o forma sau alta, te-am intrebat si eu si altii, crezi sau nu ca exista o lege primordiala data fiecarei specii, de catre un Creator inteligent si proniator, atunci la facerea lumii?

Daca da, ce lege a dat speciei unice, numita umanitate, lege, pe care respectand-o, aceasta sa functioneze intr-un anumit fel si nu in altul?

Crezi sau nu in vietuirea harica a omului primordial?

Crezi sau nu in bruiajul provocat de diavol, din afara mintii omului, om care altfel era "€žbun foarte"€, bruiaj care l-a scos pe om din vietuirea harica?

Crezi sau nu, ca Unul din Treime S-a facut din nou Adam ca sa refaca iar vietuirea harica a speciei umane? Si ca de atunci, de cand si-a luat fire umana cu trup uman in care sa ne cuprinda pe toti cei ai speciei umane, Unul din Treime vietuieste pe veci in doua firi simultan, laolalta cu celelalte doua Persoane ale Treimii dar si laolalta cu miliardele de persoane ale umanitatii care cred si doresc si sunt de acord cu legea vietuirii in har prin Tainele Bisericii Lui? Crezi 'au ba?

Crezi sau nu, ca negand toate acestea, revelate chiar de Dumnezeu, te poti numi fraudulos crestin, doar pentru ca simpatizezi cu un oarecare Iisus din Nazaret, pe care il iei drept un model de Boddishavta si nimic mai mult?

Pana nu pui in paralel cosmogonia si antropogeneza crestina cu cea buddhista, orice discutie e sortita esecului.

Daca il intelegem si il vedem pe Hristos in Alpha-ul primordial, il vom intelege si in Omega. Iar daca nu, ne pierdem mintile haladuind aiurea fara tinta prin babilonice lumi si vazduhuri interioare, paralele, populate de demoni.

Ideile eretice buddhiste, cu karma, samsara, reincarnari, o singura esenta comuna tuturor fapturilor, fie ele moluste, sobolani, oameni, ingeri, demoni, Dumnezeu, etc., nu au cum sa ramana in sufletul cuiva decat daca e eretic panteist, decat daca respinge antropologia aratata de Insusi Unul din Treime, decat daca neaga facerea Adamului dintr-o materie creata initial ex nihilo, decat daca sfideaza ca omul e unica creatura asupra careia Creatorul si-a suflat suflarea de viata, creandu-i sufletul rational. Unica specie care are suflet rational! Unica!

Unica care a fost creata dupa chipul lui Dumnezeu spre a ajunge la asemanarea cu Dumnezeul-facut-Om.

Nicio alta vietuitoare nu are vocatia si legea asta pusa inlauntrul ei! Asta-i legea primordiala dupa care omul a fost facut sa fie in lume. Sa ramana vesnic in prezenta Celui-ce-e-Fiinta si sa vietuiasca in har, Nu sa treaca in alta specie, pisica, taur sau stiu-eu-ce, si in final sa se cufunde in neantul nefiintei, cum afirma buddhismul.

Restul vietuitoarelor pamantesti nu au suflet rational, nu au constiinta de sine, nici constiinta pacatului, a mortii si invierii.

Negand toate astea, poti sa tot meditezi intelectualist, inchis in universul de concepte inteligibile, ca nu-ti vei da deloc seama ca vrajmasul lui Dumnezeu si al omului, n-ar fi in afara mintii, nici nu-ti vei da seama ca te-ai lasat deja inghitit de el.

Simbolic vorbind, e ca si cum profetul Iona, aflat in pantecele uriasului cetaceu ce l-a inghitit, si-ar face griji cum sa nu se lase intepat de vreun arici de mare aflat si el in pantecele chitului, si nu cum sa scape de tot din burta lui.

Solilocviile buddhiste semana izbitor de tare, ca paradigma, cu meditatiile searbede despre libertate ale unui puscarias indragostit narcisiac de propria inchisoare.

Pe scurt, in functie de cum ne raportam la punctul Alpha al umanitatii, tot asa vom intelege si punctul lui ultim, Omega.

Te rog sa intelegi ca pur si simplu nu este loc de aiureli samsarice si reincarnari in antropologia crestina!

Restul neintelegerilor, cum e cea de acum despre lupta cu patimile sau legate de spiritualitate, praxis, viata morala etc., se trag inevitabil din negarea si deformarea adevarurilor de credinta. Acelea revelate de Dumnezeul crestin, nu de budashii tai orientali.

Desi Biblia ne vorbeste de un moment T0 al realitatii, personal, cred ca nu poate fi identificat un moment in care timpul-miscarea au luat nastere.

De ce ne vorbeste Biblia despre un Inceput ?

Pentru ca mintea omului are nevoie sa inteleaga printr-o succesiune secventiala, cauza-efect, cum de exista ceea ce exista.

Sa ofere omului o explicatie conditiei sale de fiinta suferinda si solutii pentru eradicarea raului pe care il resimte.

De fapt, manifestarea nemanifestatului este o taina care nu poate fi explicata. Ea poate fi perceputa direct prin echilibrarea catafatic-apofatica a cognitiei .

Realitatea fiind nascuta din atemporalitate nu poate fi separata de aceasta.

Timpul curge doar pentru mintea care percepe secvential parti de realitate.
Insa atunci cand mintea se uneste in inima cu Cel de Sus - timpul este trancens, adica orice alfa este si omega, curgerea temporala inceteaza.

Geneza biblica ofera un punct de plecare, un suport necesar cautarii spirituale, un model generic initiatic.

Dpdv crestin, Raul a aparut in mintea primei fiinte create, adica cea a lui Lucifer, prin 'aparitia spontana' a unei pofte de preamarire.

Deodata, fara o cauza evidenta, a cazut singur intr-o imaginatie nascatoare de pofta, neconforma cu realitatea propriei sale conditii.

Ca mintea lui Adam a fost sedusa ulterior de aceeasi imaginatie - pofta exemplifica un proces de virusare in cascada, descendentii mostenind acest mecanism viciat.

Pofta primului Inger a venit prin imaginatie, iar nalucirea a fost posibila datorita necunoasterii depline a realitatii in ansamblul ei si a propriei sale conditii in particular.

Se pare ca toate au fost create bune - insa nedesavarsite.

Aceasta nedesavarsire (in budism i se spune ignoranta) este, de fapt, maica tuturor rautatilor.

De aceea este imperativ necesara realizarea desavarsirii.

"Fiti desavarsiti precum Tatal este desavarsit". Nici mai mult, nici mai putin.

Avea dreptate Alin. Eu te intreb concret, concret despre invatatura de credinta ca baza pentru praxis, si tu comuti pe apofatismul manifestarii nemanifestatului care nu poate fi perceput decat prin meditatie buddhisto-catafatico-apofatica asupra realitatii cognitiei.

Eu nu vorbesc despre ce poate fi perceput subiectiv apofatic despre Dumnezeu, ci de ceea ce a fost revelat in mod obiectiv despre om, si poate fi aflat de oricine doreste din revelatia Scripturii. Desigur, poate fi aprofundat si adancit din scrierile talcuitorilor sfinti.

Eu te intreb de omul primordial. Tu-mi raspunzi de manifestarea nemanifestatului.
Este acesta pentru tine Adamul biblic? In ce scop a fost facut? Unde se arata scopul asta in Scriptura crestina? Coincide cu ceea ce te invata pe tine invatatura buddhista? Care-i legatura dintre Adamul cel dintai si Adamul cel De-al doilea? Chestii strict de antropogeneza.

Despre omul primordial si despre umanitate, despre realitati concrete antropologice doream sa discutam din perspectiva crestina versus perspectiva buddhista. Pentru inceput, fara ocolisuri divagatorii despre apofatismul cognitiei.

Te mai intreb o data, in calitate de asa zis crestin, consideri sau nu antropologia hristologica biblica asa cum a fost ea revelata in primul Adam si in Persoana Celui de-al Doilea Adam, ca fiind, natura prima si ultima a umanului? Fara stationari samsarice prin alte regnuri si specii. Da sau nu? This is the question!

Daca da, e pur si simplu imposibil sa mai accepti erezia reincarnarii.
Daca nu, nu pricep nicicum de ce tii neaparat sa te numesti ortodox, daca pentru tine Intruparea Unuia din Treime nu e evenimentul cosmic prin excelenta si ale carui consecinte asupra speciei umane arunca in aer orice erezie despre reincarnare.

Da' dupa tine, cati Alfa sunt de fapt? Poti sa enumeri cativa?

:36:... rezulta ca Dumnezeu e de vina;dar nu pricep de ce i-a mai dat bataita lui Adam,daca de fapt Dumnezeu insusi era de vina pentru nedesavarsirea lui Adam? Foarte viclean si rau dumnezeul asta (din mintea ta)care care pedepseste pe cineva care nu are vina.

Desavarsirea urma sa fie dobandita de fiecare creatura prin propria lucrare si con-lucrare cu Dumnezeu. Nu lipsa desavarsirii a fost cauza raului, ci alegerea libera de a incalca o lege.

Repet a n-a oara. Ramanand in randuiala/legea data de Dumnezeu, oricat ar fi fost de nedesavarsita o creatura, raul nu are cum sa se iveasca.
Dumnezeu a creat doar binele. Raul nu se poate crea singur. Decat din vointa cuiva. A lui Dumnezeu sigur NU! Asa cum intunericul nu se poate ivi in prezenta Luminii.


De unde reiese erezia ca Dumnezeu ar fi tatal tuturor rautatilor. Nu? Ca doar El a lasat lucrurile neterminate.

Si cum ai fi vrut tu ca o creatura ca Lucifer, intentionata de Dumnezeu spre a-si lucra propria desavarsire, sa fie desavarsita inainte de a fi creata? Nu-ti dai seama de non-sens? Nu, pentru ca tu crezi in samsara si alte chestii fiction.

Gand la gand, cu bucurie! :)

Si culmea ca el sustinea ca in crestinism nu exista liber arbitru :)

Cand tocmai crestinismul sustine ca lucifer/omul a cazut din cauza liberului arbitru, ca au ales sa pice, iar el zice ca nu e asa, fiinta perfecta nu are liber arbitru.

Ceea ce este totusi interesant este ca-si asuma acel dumnezeu rauvoitor care practic a produs caderea facand pe inger/om imperfect.

As fi curios totusi cum isi explica faptul ca nu toti ingerii au cazut, aceeaia sa fi fost creati totusi perfecti?

Si inca o mirare, cum se face ca accepta totusi povestea Creatiei cand fiind intrebat nu cu foarte mult timp in urma daca toate plantele si pietrele au sufet ( in contextul discutiei despre reincarnare in care a afirmat ca unele cel putin pot avea) a dat-o in balbaieli "tainice".

Asta da "fluditate dogmatica", vorba lui Adrian.

Singurul punct in care nu este fluida dogmatica asta este atacul sistematic al dogmei crestine.

asa e normal. O Fiinta PERFECTA nu potate creea decat lucruri perfecte

N-as fi asa sigura ca o accepta. A zis ca..
dar nu crede ca raul primordial e cauzat de vointa libera a creaturii, ci de faptul ca faptura e ignoranta si nu e atotcunoscatoare din prima clipa a existentei sale. A spus asta de multe ori.
In esenta, Florin nu accepta ca statutul de creatura nu e identic cu cel de Creator. Fiindca buddhistii nu cred intr-un Dumnezeu Treime de Persoane, avand esenta/fire/natura cu totul distincta de ceea ce e creat.

Daca cred in ceva, atunci e vorba de un principiu divin o chestie absoluta, impersonala, nicidecum 3 Persoane divine de aceeasi fiinta care creeaza o lume din nimic, separata de esenta/ fiinta Lui.

Din contra, din ce scrie Florin pe aici, se intelege ca tot ce exista sunt emanatii avand aceeasi esenta, cu acest "ceva" impersonal, dar ca nu se poate sti cum a inceput sa se manifeste acest nemanifestat etern si sa emane din el planete, galaxii, gandaci, viermi, materie, ingeri si oameni ignoranti, luna si stele, de toate, asa, pur si simplu.

Cert e pentru buddhisti ca toate aceste emanatii trebuie sa se intoarca inapoi, sa se scufunde iar in nemanifestarea de dinainte de a fi inceput sa se manifeste.
De unde reiese ca nu conteaza ce anume a fost prima emanatie, acel alpha initial, se poate sa fi fost planta, inger, rinocer, oricum nu conteaza, important e ca orice este de aceeasi esenta cu orice si poate fi si omega final. Important e sa te autosugestionezi ca ai aceeasi esenta pana la contopire cu piatra, pomul, buburuza, melcul, apa, norii, vantul etc.


Da, da, cum sa nu! Adica nu dam credit revelatiei facute de Insusi Dumnezeu, ca noi suntem mai destepti si mai capabili de revelatii directe, percepute prin echilibrare catafatic-apofatica a cognitiei.
Ce spune Facerea sunt povesti pentru crestini prosti si creduli, incapabili de cognitie apofatica. Un punct de plecare, desigur, dar nu suficient de bun pentru cei care-si idolatrizeaza propria minte.


Pana acum a lasat sa se inteleaga printre randuri un iz de maniheism. Ca adica raul si binele ar fi principii coeterne. Sau ca raul e emanat de aceeasi "chestie" impersonala din care ies toate, care cum.

N-auzi ca zice ca pofta, ignoranta si orice sursa a dorintei, patimii si suferintei se afla ab initio in mintea tuturor.
Deci, nici vorba sa creada intr-o creatura unica, creata din altceva decat esenta lui Dumnezeu, adica din tarana plus suflet rational, menit sa ajunga la asemanarea cu Prototipul, Dumnezeul-Om, care e Hristos.

N-are nevoie sa creada intr-un prototip-protochip alpha, dupa al carui chip a fost special creat omul si numai omul, pentru ca scopul buddhistului e sa se contopeasca cu nemanifestatul impersonal, ca picatura de ploaie in ocean.
Nu-l intereseaza unirea prin har cu Dumnezeu- Treime de Persoane prin Hristos!
El vrea contopirea si identitatea cu fiinta/esenta. Ce har? Nazuri luciferice de creatura care se crede de aceeasi esenta cu Creatorul, desigur.

Cand nu crezi intr-un Dumnezeu Personal, Creator si Proniator, ci doar in principii eterne impersonale, cam asta-i inchisoarea mintii pe care o confunzi cu absolutul acela non-personal in care vrei sa te integrezi.

Florin, poti sa dai un raspuns la ce spune Alin? De ce Lucifer si unii ingeri au fost ignoranti, iar altii nu?

Pai e simplu ...aia neignoranti erau din universul anterior celui prezent,pe cand aia ignoranti au fost creati in universul asta...:21:

Pai nu, ca la buddhisti, viata (ma rog, metempsihoza) e ceva de nedorit. O noua viata ia nastere sau e emanatie (nu stiu cum zic ei), nu e creata de un Proniator, ia deci nastere din cauza ignorantei subiectului/obiectului din viata anterioara. Daca intelegi cum vine aiureala asta.

Deci nu cred ca ei se refera la un "Cine" care creeaza, cand ignoranti pe unii, cand neignoranti pe altii, ci se refera la un "ceva" impersonal din care unii ingeri sunt emanati ignoranti, iar altii ar fi la a nu stiu cata metempsihoza in urma carora chipurile, s-ar fi facut desavarsiti si neignoranti si deci au scapat de corvoada lui "a fi". Se pot sinucide ontologic, refuzand orice alta intrare in vreo noua existenta.
Luciferic pur, buddhismul asta! Nu stiu cum de Florin, a cazut in plasa asta!

Ideea de baza in buddhism e ca singura cauza a suferintei e dorinta de a fi, dorinta de viata.

Prin urmare, toate meditatiile buddhiste urmaresc cum sa suprime dorinta de a fi, pofta de viata, pentru a nu se naste iar intr-o noua viata.

In timp ce Hristos zice Eu sunt Viata! Eu sunt Painea Vietii! Eu sunt apa cea vie! Cine crede in Mine, viu va fi in veci! Si altele de genul pro viata vesnica.

Buddhistii, in schimb, se chinuie cum sa suprime dorinta de a fi, cum sa ajunga in anestezia de dinainte oricarei manifestari a nemanifestatului acela impersonal in care cred ei.

Ce neaga ei e ca orice faptura cu constiinta de sine, odata ce a fost adusa din nefiinta la existenta, nu mai are cum sa nu fie constienta si sa nu simta ca exista.

O existenta creata cu constiinta de sine nu are nicicum acces la anestezia de dinainte de a fi creata. Surpriza lor e ca dupa nefiinta asta tanjesc diavolii pentru ca nu-si suporta existenta.

Daca buddhistii nu se trezesc din inselarea asta demonica, nu-i asteapta nicidecum tihna si nirvana.
Din contra, singura varianta ramasa celor ce nu aleg vietuirea cu Cel-ce-este-Fiinta, e iadul diavolilor. Horror!

Si mai zice amicul Florin ca exista asemanari intre buddhism si invatatura lui Hristos, cand una propovaduieste viata iar alta contrariul ei!

Cum se poate sa confunde cineva viata cu contrariul ei?? Mysterium!

Delia, nu am afirmat in nicio postare ca Dumnezeu ar fi "tatal tuturor rautatilor". Este propria ta deductie! Poti sa recitesti fiecare postare incepand cu prima si pana la ultima.

Pentru ca am analizat si evidentiat ca Lucifer si Adam nu au fost desavarsiti nu inseamna nici macar ca am insinuat ca Tatal este o cauza a Raului.

Am afirmat in mai multe postari ca Ignoranta este vinovatul fundamental, ca este radacina care alimenteaza toate pacatele (nu Tatal).

Insa, intr-o dezbatere putem acuza interlocutorul (uneori fara intentie, din patima) de opinii/afirmatii pe care acesta nu le-a exprimat.(straw man fallacy).

Evident ca alegerea este cea care face diferenta intre drumul catre intuneric si cel catre lumina.

Alegerea de a crede, cerceta, analiza, verifica.

Drumul catre Adevar este o cale a ratiunii sustinuta de credinta.

Insa nu o credinta oarba ci una care l-a randul ei este sustinuta de ratiune, de observarea obiectiva a fenomenelor.

----

De asemenea, tot prin mecanism straw-man se acuza budismul de aspiratie la neantizare, impersonalizare, anesteziere in nemanifestat, suprimarea tuturor dorintelor si vine invariabil concluzia ca budismul = 'sinucidere ontologica'.

Fara a se intelege ce inseamna de fapt cognitia apofatica a fenomenelor.

Este un aspect minimalizat - dar esential pentru a intelege de fapt mesajul extraordinar al acestei religii.

--------

Ignoranta alimenteaza absolut toate pacatele.

Alegerea de a actiona pentru eradicarea ei este cel mai rational scop posibil.

Pana nu cunoastem deplin suntem robi.

Doar cunoasterea deplina este cu adevarat eliberatoare. Pana acolo putem cadea/regresa in orice clipa.

Singura plasa de siguranta sunt celelalte virtuti: credinta, aspiratia necontenita, perseverenta...

-----
Am precizat foarte limpede ca din punctul meu de vedere Geneza este un model initiatic (nu un fapt istoric), care evidentiaza principii si valori morale: principiul cauza-efect.. pentru ca sunt pasaje care nu se incadreaza intr-o logica cursiva. Poate gresesc - m-as bucura si schimba opinia daca cineva ar oferi argumente suficient de puternice care sa demonstreze contrariul.


Fiecare religie ofera propriul set de logii (cosmo-logie, antropo-logie, eschato-logie..)

O poveste fantastica este valoroasa prin valorile si principiile pe care le exprima.

Repet, este punctul meu de vedere personal, la care nici macar nu doresc sa am aderenti. Cine doreste sa creada ad-literam este liber sa o faca, in sensul ca nu judec pe nimeni - fiecare sa opteze pentru ceea ce il face mai bun cu semenii, mai iubitor, mai fericit si impacat cu sine insusi.