Sa fim seriosi astea-s exemple de gradinita.Noi vorbim aici de pacate grele la ordinea zilei.
De exemplu sunt tare curios cum voi penticostalii va marturistiti unuia altuia pacatele facute
cu mintea la ordinea zil cum ar fi:
Gandul de curvie cu sotia celuilalt
Gandul de curvie cu mama celulilalt
Gandcul de curvie cu fata minora a celulilalt.

Pai eu nu-s penticostal, dar sa vina unul la mine sa se spovedeasca astfel mie, sa zicem:"Brea am ganduri de curvie
cu nevastata/fiita, etc" , pai saracul isi marturiseste pacatul dar isi ia spitalizare(daca mai apuca sa iasa din mainele mele...) intelegi ?
Intelegi de ce este un nevoie de o terta persoana(duhvnic) neutra ?

Nu mai stiu unde era o faza (si probabil ai furat de acolo) unde se incerca sa se faca misto de spovedania publica la modul ca uite, ce a iesit din asta, ca ala a fost luat la bataie de sotul inselat, pentru ca a dat si nume, nu doar pacatul.
Ei bine, nici la preot nu trebuie sa dai nume, in public cu atat mai putin.

Nici la preot nu trebuie sa marturisesti de ex. ca ai poftit taman la fiicasa.

Nici daca pagubesti pe cineva direct nu trebuie sa spui: "am furat calul lui Ion".
Ci "am furat" e de ajuns - preotul iti va spune sa-l despagubesti pe cel pagubit si e suficient ca lucrurile sa ramana la nivelul asta.

Ce e mai mult e prostie si sminteala inutila.

Daca preotul te intreba "dar de la cine anume ai furat?" deja e suspecta treaba.

E spovedanie, nu dosar la politie (sau Secu, ca au fost si probabil mai sunt si din astia)

Serios, tu asa faci?
Esti sigur ca este o pornire duhovniceasca si nu de alta natura?

Nu de alta, dar daca as vedea o biserica plina cu oameni urland si tavalindu-se pe jos, nu as sti ce sa cred, am nimerit la penticostali, harismatici sau ceva de genul ?

Mi se pare ca exista in ghidul de spovedanie sa zici pacatul cum l-ai facut.
Poate te referi la detaliera pacatului.Aia este alta treaba.

Beleaua este ca daca se intampla asa, trebuie sa i-o spui cumva.

Am furat un cal (obiectul furtului).Ca un cal am furat nu altceva.
De ce sa fie suspecta ?
Pai da spovedanie, dar totusi de unde stiu cat este de suficient sau cat de insuficient este detalierea pacatului ? Care este masura la care trebuie sa
raportez ?

Nu, nu trebuie.

Nu, nu trebuie.

Nu, nu trebuie nici macar obiectul, atat timp cat trebuie sa inapoiezi exact ce ai luat.

Mai degraba ar trebui sa-ti faci griji pentru cei care obtin iertare/dezlegare fara reparatie.

Ca nu e treaba lui, detalii de genul asta pe tine nu te ajuta cu nimic, pe el nu-l ajuta cu nimic - raportat la utilitatea spovedaniei.

Daca exista si alte interese "conexe", atunci da..ajuta, sigur dar pe altii, pe ala care se spovedeste mai putin, daca nu cumva chiar il pagubeste.

Atat cat are relevanta pentru gravitatea pacatului si nu impieteaza asupra intimitatii altora sau produce sminteala care poate fi evitata fara ca sa se aduca atingere eficientei actului spovedaniei.

De ce nu prea citeşti din Noul Testament, frate? Sau dacă citeşti, de ce reţii aşa puţin, înseamnă că ori nu îţi place ce citeşti, ori nu citeşti şi alte cărţi pe lângă N.T., să poţi memora mai uşor, cât mai mult din Noul Testament.
Iartă-mă, nu vreau să te judec sau să te osândesc, nici eu nu prea citesc mult din Noul Testament, dar când citesc, atât de mult iubesc ce citesc, că aş vrea să memorez tot... :)

Deci uite răspunsul tău mult dorit:

"Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie." - Matei 6, 6.

Crezi că de naiv a scris Sfântul Evanghelist Matei acest verset? Nu de aiurea, ci cu rost. Mult rost.
Nu ne punem să tâlcuim versetul, dar dacă vei căuta să vezi cu ochii plini de dragoste, smerenie şi rugăciune, vei găsi, ţi se vor dărui prin har, răspunsuri multe, minunate, mântuitoare, care te vor aduce şi conduce în Biserica lui Hristos, Ortodoxă şi chiar la tâlcuiri foarte apropiate şi foarte asemănătoare de ale Sfinţilor Părinţi, fără să ţi le aminteşti prea bine, sau poate fără să le citeşti deloc, şi nu în rătăciri şi risipiri neo-protestante.

Atât de spus, mai departe, nimic al nostru.

Citeşte şi memorează cât de mult poţi din Noul Testament, şi roagă-te cât de des poţi, măcar "Doamne miluieşte" şi aşa, îţi va da Dumnezeu răspunsurile în mintea ta, când vei vrea sau va trebui să dai răspunsuri altora, ca să le fi de folos şi ajutor spre mântuire.

Dar nu scrie: "Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te tavalindu-te pe jos de durere, la propriu".

Deci lasa talmacirile "harismatice".

aici tu ai fost in ratacire si risipire neo-protestanta

Ai chef de ghidusii, asa-i?
Sa curvesti e o treaba la ordinea zilei in viata crestina, crede fratia ta.

Ia spune atunci cum te marturisesti preotului cand ai fantezii nu cu maica-sa, nevasta-sa sau fiica-sa ci... cu el!
Cam ce i-ai spune? Sunt cel putin la fel de curios ca si tine...
Inteleg bine.
Pentru ca TOATE marturisirile de care am cunostinta, s-au facut unei terte persoane.

Cum şi cât, şi când şi unde te rogi, e treaba ta şi problema sau bucuria ta. Hristos spune că se ruga în pustie. Ieşea în pustie şi se ruga şi în munte.
Iar noi suntem învăţaţi să ne încuiem în camera noastră, când ne rugăm. Deci să fie cum? Intim, cât mai intim, ascuns, şi Tatăl vede din ascuns.
Domnul se ruga fierbinte, cu ardoare, dar cu câte lacrimi şi cu câtă durere nu ştim, dar ştim ce zdrobire a avut la rugăciunea din grădina Ghetsimani, ca să ne înveţe cum să ne rugăm.

Asta-i părerea ta, frăţiorul meu drag, dar nu înseamnă că e şi adevărată.

Păcatele sunt de multe feluri, dar indiferent ce natură au, trebuie să ne luptăm cu ele în minte, să nu le lăsăm să coboare în inimă, să le biruim în minte cu rugăciune, să cerem ajutorul rugăciunilor Sfinţilor Domnului, al Împărătesei Creaţiei şi cu "inimă înfrântă şi zdrobită, pe care Dumnezeu nu o va urgisi", vom depăşi.

Iar dacă acele păcate vin des, e semnul unei ispitiri puternice, demonii vor să înfiripe în inima noastră o patimă.

Trebuie să mărturisim, să spovedim păcatul acela care vine des în minte, să nu-l primim niciodată în minte, să nu stăm de vorbă cu acele gânduri, că sunt demonice şi mărturisindu-l preotul ne va binecuvântarea sa, dezlegare prin puterea dată lui prin ungerea Duhului Sfânt şi punerea mâinilor şi va încerca, ca un Părinte ce este, cum spune Pavel: "aveţi mulţi învăţători, dar nu aveţi mulţi Părinţi" va încerca să vadă de unde vine sursa acelui păcat ce dă târcoale, care-i rădăcina lui.

Dacă e desfrânare, vine de la mâncare multă şi bună, de la ispitirile din exterior, fetele ce umblă aproape goale prin oraş, sau internetul cu faima lui fatidică şi infamă sau starea alfa, de legumă, vegetativă, de semi hipnoză, a creierului venită de la televizor, sau viaţă sedentară, sau moşternirea genetică care diferă şi cu care ne luptăm diferit fiecare, sau mai multe.

Şi Părintele, în harul Duhului Sfânt, va şti ce să vă spună. Iar mai departe, cine vrea să asculte şi să împlinească, ca să se mântuiască, va împlini, cine nu, nu... dar nu e de vină părintele.

Vindecarea vine doar de la preot, şi la împreună lucrare cu harul, va aduce curăţire, luminare şi îndumnezeire.
Vindecarea nu e egoistă.
Nu o dă Dumnezeu, invizibil, oricui o cere. Fiindcă omul o cere egoist şi mândru, crede că i se cuvine ceva, chiar tot, cât mai mult, fără să dea nimic în schimb, sau atât cât dă, i se pare lui că a dat mult.
Vindecarea o dă Domnul celor ce vor comuniune ce alţii, cu ceilalţi, mădulare ale lui Hristos. Iar când aceia au devenit mădulare, împreună din nou, nu pot sta egoişti, ci vor să dăruiască din jertfa lor, mucenicia lor, nevoinţa lor, fiindcă suferinţa în Hristos, aduce cea mai dulce trăire şi bucurie pe care o veţi putea trăi vreodată.
Dumnezeu nu vrea egoişti şi mândrii în Împărăţia Cerurilor, care să dea ordine şi verdicte, care să se vadă superiori faţă de alţii, care nu ascultă, nu se supun "jugului cel bun şi poverii uşoare" a lui Hristos şi a Bisericii lui Hristos.
Scriptura spune că Sfinţii vor judeca lumea - I Corinteni.

Deci noi numai să ne rugăm să fim judecaţi de Sfinţi (!) fiindcă ei în dragostea lor ne-ar băga pe toţi în Rai.

Dar dacă pe oameni îi arde dragostea şi slava Domnului şi slava şi slava Sfinţilor de la Domnul (aureola de mărturie) atunci nu vor putea suporta Raiul, fiindcă de aici de pe pământ nu au trăit în acea dragoste şi slavă şi comuniune şi jertfă şi nevoinţă fără cârtire, ci cu dragoste şi blândeţe, smerenie şi dialog, şi atunci deci cum vor putea trăi în acestea veşnic ?
În acel loc fără spaţiu şi timp şi peste orice gândire?

De aceea vor moşteni iadul, nu fiindcă vrea Domnul sau Sfinţii să-i trimită acolo, ci fiindcă ei de bună voie, resping Raiul şi nevoinţa golgotei de aici, din viaţa aceasta a răstignirii Bisericii Sale. Şi-atunci când spun: "ce? ce Ortodoxie? ce prostii sunt alea? să n-aud de aşa ceva... popii care aşa şi aşa, şi ăia care aşa, ipocriţi, etc"...
Astfel, dragii de ei, distrug tot ce e mai bun din inima lor, nu vor să mai primească sămânţa cea bună şi seamănă sămânţa întunericului care imită lumina, dăruită din belşug de vrăjmaşii, conduşi fiind de "îngerii de lumină" ai satanei...

Doamne miluieşte-i şi pe ei şi pe noi...

Frăţiorii risipitori în erezii sunt specialitatea casei pentru un demon.
Ei sunt răzvrătiţi, dar totuşi vor har, sunt neascultători de Biserică, de preoţii, presbiterii, diaconii şi episcopii trimişi, aleşi, unşi de Hristos prin Apostoli, dar totuşi au pretenţia să se mântuiască, n-au răbdare, se plictisesc de Sfânta Liturghie, vor euforie, efervescenţă, sătir de exaltare, vor predici furtunoase şi şocante, trăite la intensiţă pe culmi înalte ale "harului" şi chemării Domnului, apoi încep să cânte strigător şi plini de zâmbete unul altuia... Vor să fie de dimensiuni late şi mari ceremoniile lor religioase... răsunătoare şi pline de zel şi energie.

Dar toate acestea ale lor, nu se ridică mai sus de urechile şi tavanul adunării lor...

Iar noi, creştinii... ne rugăm smerit, tăcut, încet, cu jertfă, ne ascundem, ne retragem în Biserică, ne punem pe genunchi, nu strigăm, ne fâstâcim, să nu deranjăm, să nu indispunem pe cineva nici o privire, să nu rănim, ne retragem undeva unde ne rugăm în linişte, cu şoaptă, sau cu limba şi buzele fără să ne audă nici cel de lângă noi, apoi urcăm rugăciunea în minte şi apoi o coborâm în inimă.
Iar când suntem acasă, în cămara noastră, de durere şi suferinţă şi lacrimi, suferim cumplit pentru omenirea căzută ce nu iubeşte pe Domnul, pe Preacurata fecioară Maică, pe Sfinţi, nu le cer rugăciunile îndumnezeirii lor, nu ne iubesc nici pe noi creştinii, mădularele Bisericii Sale... ce durere avem pentru ei...

Ne bucurăm ca copii mici, când ascultăm cântarea psaltică şi dăm răspunsurile liturgice "Doamne miluieste" în comuniune, încet, când suntem lângă strană, sau ne rugăm alături de ei, cu capul la pământ, ne recunoaştem micimea, răutatea, iadul din noi, dar nădăjduim, dorim îndreptarea, şi suntem uniţi în acelaşi cuget, ne bucurăm în pacea dată de Domnul, ne întristăm în adâncul inimii noastre pentru cei care nu sunt cu noi, îi dorim, îi cerem, îi chemăm în rugăciune şi ne smerim în dragostea noastră, rămânem ai lui Hristos, ne silim să ne pocăim la fiecare răsărit de soare, nu ne considerăm salvaţi şi mântuiţi deja, fiindcă păcătuim mereu, ci ne luptăm cu noi înşine, cu păcatele lumii, cu demonii... iubind curat şi ajutând unde se poate, după inimile noastre largi în Domnul, încăpătoare mereu, unde intră toată omenirea, ne bucurăm de podoabele Bisericii, ale preoţilor, episcopilor, nu-i judecăm, fiindcă în Vechiul Testament a fost la fel, de-acolo a venit Domnul, Apostolii au făcut la fel, au avut felon şi obiecte liturgice, ce poate fi maio frumos? Pentru ceea ce Biserica Sa cea îndumnezeită va fi acum şi în veşnicie, e al nostru, suntem noi, în Domnul şi Domnul în noi, cât mai mulţi...

Şi-atunci când frăţiorii risipitori nu sunt aşa şi vor să fie aşa, din cauza neiubirii lor, pleacă din Ortodoxie sau o resping, fără să o înţeleagă, fără să o trăiască, fiindăc nu potr să se răstignească, nu vor nevoinţă, nu vor călugărie, monahism, pustnicie, nu vor post, decât din acela habotnic, mereu post negru, şi judecă aspru tot ce prind, atunci în acea stare... vin demonii, care abea aşteaptă să se joace cu ei.

Ei, care pot imita şi îngerii de lumină ai Domnului, dar mai ales harul, fiindcă din har au căzut, le va da din belşug păgânilor, ereticilor, din "harul" demonic... Şi-atunci ei cred că stau bine în rătăcirea adunării lor, cred că se roagă drept-credincios, cred că moralitatea faptelor lor aduce răsplătire şi mântuire, dar şi ei ca şi toţi oamenii, sunt ţinuţi de rugăciunile Bisericii şi ale Sfinţilor şi ale pustnicilor şi călugărilor care... plâng zdrobiţi la pământ (nu spun că eu am plâns astfel), care toată viaţa se roagă să mai dea Domnul timp de pocăinţă omenirii...

Aş spune mai multe... Dar principalul lucru e ăsta: rugăciunea înainte şi după spovedanie, cât mai deasă, orice rugăciune, a inimii, sau scurte şi dese, sau citite, fiind scrise de dragostea şi jertfa Sfinţilor şi dăruite nouă, oricum ar fi, dar rugăciunea este pilonul central, cel mai mare şi mai principal, cel mai frumos şi luminos al vindecării noastre.

Bre e canicula (ma rog nu asta ar fi cauza principala dar contribuie si ea)
iesi putin afara, in 10 minute ai si curvit in mintea ta.Stii femeile mai ales astea tinere umbla 80 % cam goale si culmea este ca mai au si forme bine definite.
Iar faptul ca esti casatorit sau nu, nu are nici o relevanta.Cum apare goliciune
la orizont pac am si curvit automat cu mintea.Totul se petrece instant este
ca si cum ar fi un fel de automatism.
Pai eu i-as spune duhovnicului meu, exact ce fantezi as avea cu el/ea.

Ca tu n-ai rusine, nu e o regula.

Pai da, trebuie sa se mai amuze si duhovnicul, daca n-are acces ca tine la canale XXX ..

Aici nu sunt de acord.

În Israel, în Egipt, în zonele acelea, unde a umblat Domnul, Apostolii, Mucenicii, Sfinţii Părinţi, nu era caniculă?

Încă mai mare caniculă. Şi nimeni nu umbla aproape gol. Fetele/femeile care umblă aşa, păcătuiesc cumplit, smintind pe cei mai mici decât ele, adică pe cei slabi de suflet, nevindecaţi, împătimiţi de neputinţe şi căderi.

Să nu fi ca ei, frăţior.

Atunci când te uiţi la trupul gol al unei femei, la o ladă plină de aur şi bijuterii, la un cec de bancă scris cu o sumă de câteva milioane de dolari sau euro, sau la o casă-castel, luxoasă, cu maşini şi elicoptere şi avioane şi altele care îţi pot fi date, şi tu.. să le respingi, să nu le doreşti, ATUNCI eşti curăţit şi neprihănit.

Aşa să fim, aşa să ajungem.

Înseamnă că eşti bolnav. De desfrânare.

Domnul zice: "CEL ce a poftit în inima lui, a săvârşit adulter cu ea", dar nu înseamnă că trebuie să fim aşa şi să desfrânăm...

Nu toate au acelaşi lucru?
Au acelaşi trup, aceleaşi buze, picioare.
Şi-atunci cum să nu le doreşti pe ale femeii tale, cu care împreună vă mântuiţi unul pe altul ? E poarta ta spre Ceruri. Cum să doreşti altceva ? E cea care stinge poftele tale şi minciunile minţii tale le alungă cu dragostea ei, cu felul ei unic de-a fi şi a te iubi.

Cum să doreşti altceva ?

Cât de bolnav şi întunecat la minte şi inimă să fi, încât să doreşti acelaşi lucru care soţia ta ţi-l oferă, şi să fi conştient în acelaşi timp că ajungi în stricăciuni şi iad, depărtat de Domnul. Aceste păcate aduc boli grave peste oameni...

Ce să te atragă la altele ?
De ce să nu vrei femeia ta curată şi frumoasă şi plăcută Domnului ?
Gândeşte-te că ai curvit cu alta, cu ce te-ai ales ?
Zeamă urât mirositoare ?
Şi peste o oră aceea moare şi în alte câteva ore, e plină de viermi. Asta ai dorit ?

Soţia ta e Icoana ta şi tu eşti Icoana ei şi împreună sunteţi icoana lui Hristos şi El este Icoana vieţii voastre. Şi mântuirea voastră.

Să te vindeci frăţiorul meu, neîntârziat şi nu mai sminti cu "automatisme" din astea demonice, că nu sunt bune. Sfinţeşte-te.

"Fiţi sfinţi, pentru că Eu, Tatăl vostru, Sfânt sunt".

Oi avea n-oi avea asta e.

Pai nici eu nu am.

deja ai omorat o femeie cu gândul :)
incep sa cred ca pe aici bantuie fariseii care incearca sa vindece bieții creștini de viață..

Daca umbli cu femei care nu stiu de igiena intima..

Nu neaparat, dar in cazul asta, isi poate lua una noua..

Probabil de asta ii si dai ghes sa o imagineze "zeama urat mirositoare" si "plina de viermi".

Chiar ca nu stiu. Dar banuiesc ca pe vremea Mantuitorului nu mergeau femeile cu sanii la vedere purtand intentionat sutien cu un numar mai mic
ca sa le iasa in evidenta, si pantaloni foarte scurti mulati pe fund.

Apoi nu numai ele sunt devina. Si canicula contribuie.Intr-o jungla de astfalt
numai datorita caldurii inmagazinate si radiante a astfaltului temperaturile cresc foarte mult.Pai pe canicula la nivelul astfaltului ai 60 de grade.

Mai sa stii ca in caz de canicula chiar nu ai ce face.Ca este prea cald sa suporti ceva gros pe tine.

Oi fii.
Aha, pe asta ma bazez si eu.
eu cu Psalmistul David si cu Solomon avem acelasi probleme.

Daca eu iti bag sub nas o pereche de sani vrei sa vezi cum iti activezi acel
automatism ? Bre vine direct din ADN si face parte din instinctul de reproducere.
Daca tu incepi sa-ti imaginezi felurite chesti de abia atunci intrii in zona cu dracusori.

De aceea eu cred ca de fapt de multe ori noi dam vina pe draci cand de fapt noi suntem devina.

Doamne miluieşte, frăţiorul meu, în ce hăuri de întuneric alergi... şi le arăţi şi altora întunericul tău ca pe un lucru bun, în loc să te zdrobeşti în rugăciune şi spovedanie, în lacrimi şi dragoste...

1 - În gândul meu n-am puşcat-o, n-am înjunghiat-o, n-am otrăvit-o, nimic rău nu i-am făcut şi nu m-am gândit la o persoană, deci taina persoanei ca întreg, unde e? Pe cine am omorât ? Cum arată ?

2 - Când Hristos spune că dacă ai poftit o femeie în inima ta ai şi curvit cu ea, înseamnă că Hristos a şi curvit cu o femeie ? După logica ta aşa reiese... Sărăcuţul de tine, asta face mândria din om.

3 - Mă acuzi că sunt fariseu? Frăţiorul meu drag, nici pe un om care ucide alt om, nu vreau să-l ucid sau să-i fac rău, nici dacă-l văd cu ochii mei că ucide alt om, ci îl vreau mântuit. Nici pe o desfrânată, nici pe un magnat bolnav după bani, sau alte soiuri de păcate, nu vreau să-i omor, nici un rău să le fac, decât bine, să-i văd mântuiţi.

4 - De unde ştii ce-i în inima mea? Doar Domnul cunoaşte inima şi rărunchii, spune Scriptura şi acel om căruia voieşte Dumnezeu să-i descopere inima altui om. Gândeşte-te: când acuzi de fariseism pe nedrept, fără să cunoşti nimic despre omul care-l acuzi, fără să ştii inima lui, nu oare tu eşti fariseul ? Care judeci aspru, pui etichete şi faci condamnări ?

Să ieşi de pe calea asta care duce la iad, e o cale a mândriei... Smerenia o biruie, rugăciunea şi postul... Toate în dragostea de aproapele mai mult decât pe tine însuţi.

Dumnezeu să te vindece, frăţior iubit. Să accepţi vindecarea prin cele 4 amintite mai sus.

Şi dacă umbli cu femei care ştiu de igienă intimă, nu tot desfrânate se numesc ele? O femeie care face dragoste cu un bărbat înainte de nunta ei cu acesta, a făcut desfrânare şi curvie cu el. Dar o iartă Domnul foarte repede, dacă se va căsători cu el, iar dacă el nu o vrea de soţie, de ce se mai uneşte intim cu el? Nu din pofte carnale? Şi-atunci nu e desfrânată? Dacă nu are pofte carnale, îl respinge politicos, iar dacă are pofte, să se căsătorească, ca să nu ardă, spune Pavel.

Dacă n-o curtează nimeni, să curteze ea pe unul, să-l facă să-i placă de ea, şi înainte de-a se culca cu el, să-i pună condiţia căsătoriei, fiindcă iubesc amândoi pe Hristos. Şi să se căsătorească. Iar după căsătorie, să-l cucerească şi recucerească cu feminitatea, blândeţea, cuminţenia, dragostea ei, virtuţiile şi farmecul ei creştinesc, milosteniile, şi nu o va lăsa, nu se va despărţi de ea.

Sau o femeie cuminte, soţie de casă, iubitoare de Hristos, nu oare ies şi din ea lichide urât mirositoare, când face dragoste? Ba da ies, aceleaşi lichide ca dintro desfrânată.

Deci decât să te ungi cu lichidele acelea ale altei femei decât soţia ta şi să păcătuieşti, mai bine să rămâi la cele ale soţiei, după cum şi orice bărbat le are şi soţia iubitoare rămâne la ale bărbatului ei şi vă sfinţiti unul pe altul, decât să mergi la desfrânate.

Desfrânate care pot muri în orice moment şi când te uiţi în urmă ce-ai făcut, ţi-ai stricat mântuirea cu zeama spurcată a unei femei, din care se hrănesc viermii, atunci să nu plângi şi să nu te pocăieşti? Ba da, neîntârziat. Şi greu te mai ridici din căderea desfrânării şi adulterului şi mulţi nu se ridică deloc şi vei face adulter în continuare, înşelânduţi soţia ta, frumoasă şi cuminte.

Şi aşa se ajunge, cel care înşeală, la boli grave... cancer, leucemie, sau altele mai uşoare, dar de răsunet şi chin toată viaţa, sau mai grav, păcatele părinţilor se răsfrâng pe copiii care merg şi ei pe urmele părinţilor...

Aceştia sunt idolii şi chipurile cioplite: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia. (Coloseni 3, 5)

Nu Sfintele Icoane, acestea sunt făcătoare de minuni, aducătoare de mântuire, de har, de Duh Sfânt şi de Împărăţia Cerurilor, conform Bibliei.

Te contrazici. Daca e din ADN, si este, e normal. Anormal este cind delirezi sexual: malahie, voyeurism, si alte miasme din Iad. Normal este: te uiti, admiri, privesti, totul instant. Daca e natural, atunci nu e pacat. Admiri o luna noua sau plina? Un apus sau mai bine un rasarit de Soare? Un stol de pasari? No, e normal, la acelasi nivel natural, sa admiri si splendida opera de arta a Creatorului care este femeia. Totul are un rost, inclusiv ce numesti tu "curvie mentala". Pacatul incepe abia daca esti genul care cauta sa vada femeie dezbracata, outdoors sau indoors, indiferent de anotimp sau loc. Aceea de abia e boala spirituala si apoi chiar psihica. Pina atunci, e ok. Sint convins ca Mintuitorul la asta S-a referit, la deviatiuni nebunesti, nu la a te uita, ca barbatul normal, o fractiune de clipa.
Cumva, am impresia ca frustratii care isi urasc impulsurile proprii si desfrinatii care li se inchina sint doua fetze ale aceleiasi monezi. Sau, chiar aceeasi.

Cred ca lumea vorbeste fara sa stie macar cum arata citatul in cauza..

Wow, cate coerenta, mai usor cu pianul pe scari..

Igore, dupa tine, ce iese din femeie cind e iubita, miroase urit?!? :24::24::24:
No, esti chiar o figura.
Esti bun de CEO sau mai bine PR la secta scopitilor.

Cu luna, apusul de soare, nu poţi avea uniri intime, deci nu pot provoca plăceri.
Cu o femeie ai plăceri când ai uniri intime, deci dacă o priveşti ca să o admiri (vezi Doamne!) îmi spui că nu te gândeşti cum ţi-ar sta în pat lângă ea?

Iar dacă nu te gândeşti la a fi în pat cu ea, de ce te mai uiţi la ea? Uită-te în jos, scoate metania de pe mână şi roagă-te pentru îndreptarea ei, sau punete şi citeşte şi ignoră prezenţa ei. Dar mai ales, îmbrăcămintea ta de bărbat, să fie cuviincioasă, să fi exemplu creştinesc, pentru femei şi bărbaţi, să reprezinţi pe Hristos şi familia creştină.

Că dacă o priveşti ca s-o admiri (vezi Doamne!) vin demonii şi îţi sădesc sămânţa desfrânării în minte, îţi amintesc de plăcerile unirii intime şi de acolo omul alături de "ajutoarele" proaspăt venite, dezvoltă gândul, apoi cuvântul, apoi fapta.

Îmi spui că o admiri, fără să desfrânezi cu ea? Dar toate femeile sunt frumoase, toate au aceleaşi lucruri, fiecare e frumoasă în felul ei şi toate poartă chipul lui Hristos.
Dacă admiri la una ceva mai mult decât la alta, înseamnă că o pofteşti să desfrânezi cu ea. Dacă mint cu ceva, ajută-mă, ridică-mă !

Iar "curvia mentală", n-o numeşte el, ci Hristos, şi o prezintă Domnul, înfîptuite fizic, la fel de gravă ca şi curvia/desfrânarea/adulterul, cu un scop limpede, fiindcă de la gând la faptă, dacă nu lupţi să alungi ispita din gând să nu ajungă faptă, e un drum foarte scurt şi rapid.
Trebuie sub nicio formă, să nu-i dai drumul ispitei în gând, fiindcă de acolo repede ajunge cuvânt şi faptă.

De aceea fetele/femeile, care îşi arată cât mai multă parte din forme şi din piele, păcătuiesc cumplit, smintesc teribil şi se fac unelte aducătoare de iad.

"Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia (aceleia) prin care ele vin!
Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici." - Luca 17, 1-2.

"Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia (sau femeia) prin care vine sminteala." - Matei 18, 7

"Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală." - Romani 14, 13.

P.S.: Hristos schimbă şi vindecă orice genă, orice ADN, numai să vrea omul, cu sârg şi dor, să se sfinţească.

Homosexual. Magnat lacom după bani. Ucigaş. Eretic. Ateu. Păgân. Adulter.

Orice păcat, din orice genă, orice ADN ar fi, Hristos le schimbă şi le înnoieşte minunat ! Întotdeauna. Veşnic.

Există vindecare la absolut orice boală ! Văzută şi nevăzută, ştiută şi neştiută, cu gândul, cuvântul sau fapta.

Întrebarea este: VREI SĂ FI VINDECAT ?

Amin...

Igore, daca as trai in Tm, as face fifty-fifty cu Mihai G, si am plati noi o striparita buna rau, sa vina pe la tine acasa. Acu', io nu stiu ce gen de femeie iti place tie: aia stick ca bacilul sau geoid ca Terra. Ti-as trimite bunaciunea standard, totusi. Dupa ce o vezi, toate aiurelile debitate acilea se vor risipi ca fumul, cind ti se va reboota SO-ul. Sau, esti virgin, si confunzi, dupa cum scrii fazele alea de fecior ultramisogin ("zeama spurcata si urit mirositoare"), minunatele fluide vaginale cu zoaiele din mop?!

Adriane, frăţior, te rog să nu mai scrii idioţeniile astea ce le-ai scris, cel puţin nu pe forum, te rog mult, fiindcă pângăreşti forumul, mai ales topicul Despre Sfintele Icoane.
Poate dacă spui că acea desfrânată ce ai trimite-o, e icoană a lucrărilor demonice, asta ştiu deja, dar există vindecare şi pentru ea şi pentru tine şi toţi.

Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!" - 1 Corinteni 6, 15.
Ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? "Căci vor fi cei doi un singur trup.
Cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El. - 1 Corinteni 6, 17. <- Minunat, nu? :) iubesc aceste cuvinte.

Păcătosul de mine, eu am puţină trăire creştinească, dar totuşi cred şi trăiesc ce spun, fiindcă simt şi văd că-i adevărat şi mă silesc să împlinesc şi să nu supăr pe Domnul, cât de mult pot, să pun început bun şi pocăinţă vieţii mele în fiecare zi la fiecare răsărit şi apus de soare, fiindcă în fiecare zi păcătuiesc, dar mă las în mâinile Domnului, să biruiască El ispitirile, şi le biruieşte minunat. Îl iubesc pe Domnul Hristos, mai mult decât iubesc orice om, mai mult ca însăşi viaţa mea.

Fă şi tu ca mine. Ticălosul de mine, spun şi eu ca Pavel: "urmează-mi mie, după cum şi eu urmez lui Hristos".

Iar faţă de feciorie, da, sunt în feciorie, nu e o ruşine, nici laudă, e ceva firesc, e pentru Hristos, pentru preoţie, pentru Duhul Sfânt şi belşugul de har, care-l dobândeşte preotul ce s-a păstrat curat până la căsătorie, nu trebuie să avem nimic de ascuns, nu vreau să mă cunosc intim cu femei decât cu una, soţia mea, după căsătorie, altfel aş fi un desfrânat, Doamne fereşte, şi-aşa sunt în mintea mea, vai de mine, ce lupte feroce am...

Dar spun şi eu ca Sfântul Vasile cel Mare: "nici femeie nu am cunoscut, nici feciorelnic nu sunt." Adică ne umblă mintea şi ne silim să biruim gândurile de desfrânare, să le strivim de piatra Hristos, iar ajutoare ne stau toţi Sfinţii, în frunte cu Împărăteasa Împărăţiei Cerurilor, Învăţătoarea şi Mama Fecioriei.

Tot ce am scris pe forum, nu e misoginism, nu e nimic rău, ci e Adevărul şi e de folos spre mântuire, aşa m-am străduit să fie.

Şi închei cu un semnal de alarmă, pentru mântuirea ta şi a tuturor:

"Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. (adică cu cei din Biserică, ai Bisericii, ai Domnului)" - 2 Timotei 2, 22.

"Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte"...

ai fost "rau" aici!

Hai ca iar am dat-o in fantasme cu femei care mai de care mai cumva.
Se vede ca mai mult barbatii comenteaza p'aci.

Iov, un om care nu avea acces la standardele enuntate de Mantuitorul, declara: "Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare."

Deci se poate. Sa nu zabovesti cu privirea.
Alea cu "noi suntem barbati si prin ADN structurati sa nu putem rezista" cred ca sunt poante spre scuzarea inscuzabilului.

De ereziile întunericului din ideologiile neo-protestante penticoastale sau de alte naturi demonice, când te laşi ?

Bullshit. Penti a zis ceva foarte profund si interesant, nu trebuie uitat insă că Iov din Uț era căsătorit, deci faza cu uitatul lung după fecioare era din start exclusă din bun simț al credinței, și te trezești tu cu insultele tale pseudoapologetice.

Şi un ateu poate spune ceva foarte "profund şi interesant", nu asta contează, ci mântuirea care vine prin Biserică, sau iadul care vine prin răzvrătirea împotriva ei şi mădularelor ce o compun, noi, creştinii fără erezie.

A dat un verset, care îl arată un om moral, cum şi ateii sunt. Dar e departe de mântuire, la fel ca toţi care nu vor să audă şi să vină în Biserica lui Hristos, numită politic Ortodoxă din anul 1054. Fiindcă dacă te numeşti creştin, nu înseamnă că te mântuieşti, când tu îţi baţi joc de Duhul Sfânt şi Îl faci incapabil să intre în Sfintele Icoane şi să facă minuni de acolo. Şi alte erezii neo-protestante, dragii de ei, sunt departe de mântuire...

In clipa in care te lasi si tu de toata zeama urat mirositoare pe care voios si superspiritual o diseminezi p'acilea.

Textul este destul de clar, cred:

"Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui."

Uite, îţi scriu din inimă, scriu aceste rânduri, cu sufletul :

Spune-mi te rog, cu ce anume greşesc eu ? Unde am greşit ? Vreau să mă îndrept.
În numele Domnului, îţi cer să mă ajuţi şi să mă îndrepţi.

Ajută-mă dacă greşesc. Dacă am învăţat o minciună în acest topic, în acest forum, ajută-mă, dacă am căzut ridică-mă, îndreaptă-mă.
Am nevoie de ajutorul tău, de sprijinul şi ridicarea ta. Dacă sunt oiţă rătăcită, te rog găseşte-mă şi adu-mă la staulul lui Hristos.
Vorbesc la modul cel mai serios ! Dacă greşesc, te rog ajută-mă.

Iar dacă nu greşesc... Dacă gândeşti limpede, tu ca persoană, ca om, raţional, ce iubeşte, ce simte, ce se întreabă, dacă nu greşesc, de ce nu te laşi ajutat ?

De ce nu te laşi sprijinit, ridicat ? De ce urăşti, în loc să te laşi îndreptat ? De ce tu, ca mulţi neo-protestanţi vă vedeţi atât de superior? Oare crezi că-i bine?
Iar dacă nu te vezi superior, de ce nu iubeşti sincer şi curat ?

Spune-mi, frate drag, cu ce greşim noi ortodocşii ? Fi deschis şi spune-mi sincer, aici în topic, cu ce greşim ? Ce rău facem ? De ce nu o să ne mântuim ?
De ce ne urăşti atât de mult ? Iar dacă nu ne urăşti, vorbeşte sincer, din inimă, arată-ne ce rău facem şi ajută-ne sau lasă-te ajutat.
Uite, suntem adunaţi aici în numele Lui. Spuneam înainte că facem război în cuvânt, dar e o exprimare copilărească. În cuvânt nu te războieşti, ci iubeşti sau urăşti, urmăreşti un interes, întotdeauna. Ce minunat ar fi, de-ar fi toţi în interesul lui Hristos.

Dar uite, fiindcă suntem aici, şi am ales în libertatea noastră, nu ne face nimeni nici un rău, nu avem de ce să ne temem, hai să ne deschidem inima şi să vorbim şi dacă eu greşesc, să mă ajuţi şi dacă tu greşeşti, să te ajut.

Arată-mi că mă iubeşti, şi că iubeşti pe Domnul.

Vorbeşte despre doctrina ta penticostală şi arată-mi că nu-i greşită. Dacă vei reuşi, voi deveni penticostal, pentru că eu n-am nimic cu voi, vă iubesc, dar trebuie să-l văd, să-l simt, să-l înţeleg pe Domnul la voi, iar dacă eşti sincer cu tine şi mă iubeşti, atunci te rog arată-mi cu ce greşesc eu ca ortodox, iar dacă nu greşesc şi nu greşim noi cu nimic, iubind, devino tu ortodox.
De cine te temi, de ce te temi ?
Nu o să te jignesc, nici pe tine, nici credinţa ta, dar te rog nu mă jigni nici tu pe mine sau credinţa mea.

Am încercat să arăt unde greşesc oamenii care cred în mărturisirile neo-protestante. De ce? Fiindcă-i iubesc. Vreau să mor pentru ei, dacă ştiu că ei vor veni la mântuire, pe calea adevărată şi vie, îmi dau bucuros viaţa, fie şi numai pentru unul. Unul salvat.

Vreau să reuşesc să arăt oamenilor înşelările demonilor din neo-protestantism.
Şi vreau să se vindece oamenii.
Să avem încredere în Domnul, care lucrează prin oameni, prin vasele Sale, dacă vede că iubim, vrem să fim salvaţi. Putem fi salvaţi mai uşor, cu cât iubim mai tare, mai mult.

Nu întâmplător eşti aici, pe forum, cu noi, să lupţi cu întunericul, cum şi noi luptăm.

Fi sincer cu tine şi iubeşte. Nu vreau să fim prefăcuţi şi să glumim aiurea. Ştiu că suferit, am suferit şi eu, şi asta ne facem să iubim mai mult. Dar dacă suferinţa ta aduce mânie şi ură împotriva altor oameni, orice ar face ei, atunci nu eşti a lui Hristos.

Frăţior, iubind, hai să vorbim.

Fi sincer, nu e Duhul Sfânt în Sfintele Icoane ?
Iar dacă e, cu ce greşim ?
Dacă nu greşim, de ce nu devi ortodox ?
Dacă iubeşti sincer şi curat, de ce nu devii ortodox ?

Iubiţii mei frăţiori, vă iubesc atât de mult, voi credeţi că sunt siropos, sau mint, sau mă joc, dar nu, vă iubesc nespus de mult...

Voi de ce nu mă iubiţi ? Măcar jumate din cât vă iubesc eu...

Nu sta nimeni sa citeasca atat, incearca sa fii mai concis.

Dacă mă iubeşte, va citi.

Cine mă iubeşte, frate sau soră, din orice cult ar fi, orice om care caută pe Domnul Hristos, va citi. Va citi tot ce am scris în topicul acesta. Cu ochii dragostei.

Şi-L va găsi pe Hristos ! Va veni pe calea cea mântuitoare. Şi se va mântui !

dragi colegi, ce treaba are "zeama urat mirositoare" a femeii cu icoana? Suntem pe topicul dedicat icoanelor si nu...unor chestii ale femeii. Sa revenim la subiect

Prietene Igor, eu refuz sa trudesc la cooperativa muncii in zadar.
Am sperante extrem de mici ca omul poate indrepta pe un alt om.

Tot ceea ce pot sa fac este sa zic cateva cuvinte inspirate la timpul potrivit, cu nadejdea ca Duhul Sfant va face o indreptare in inima interlocutorului meu.

Cel care convinge de greseala si ne indreapta pe noi si pe cei din jurul nostru, sotie, sot, copii, colegi, prieteni, etc., este Duhul Sfant. Numai El. Dupa cum zicea Mantuitorul Hristos "Şi El, venind, va vădi lumea de păcat".
Unii ortodocsi se vor mantui. Pentru ca ortodoxia este modul de viata al sfintilor care asculta de poruncile Domnului Iisus Hristos. A fi ortodox inseamna a merge pe Calea care este Hristos. In moarte si in inviere. A fi ortodox inseamna nu doar o marturisire corecta de credinta ci si o traire de fiecare zi asa cum ne-a invatat Hristos. Pentru ca ortodoxul crede corect si traieste corect. Ortodoxie si ortopraxia sunt indisolubil legate in viata crestinului ortodox. Ortodoxia nu este o simpla religie sau confesiune religioasa ci calea spre indumnezeirea omului. Doamne ajuta!

Alti ortodocsi nu se vor mantui. Pentru ca doar poarta numele de crestin dar nu-L cauta pe Hristos si nici Imparatia Lui. Ci lucrurile acestei lumi.
Schimbarea confesiunii este un proces care se realizeaza foarte greu dupa ce un om isi cunoaste bazele credintei lui.
Doctrina penticostala nu are absolut niciun cusur. Insa rareori oamenii vin in penticostalism sau in ortodoxie atrasi de doctrina corecta. De obicei convertirile au loc atunci cand:

- un om simte dragostea in actiune a unei comunitati.
- omul trece printr-o criza sau un eveniment major: casatorie, boala, etc
- are loc un miracol: vis, vindecare, rugaciune ascultata, etc.

Sa crezi ca doi oameni stau de vorba la o masa sau pe un forum si unul il convinge pe celalalt ca detine doctrina corecta si, poc, are loc o trecere dintr-o biserica in alta, este o simpla iluzie.
Nu te forta asa tare! Nu e cazul sa mori pentru nimeni. A murit Hristos pentru noi toti. Iar tu nu esti Hristosul.
Nu.
Pentru ca ma cred deja.
Eu apreciez sincer ravna ta. Si cred ca esti un cautator de Dumnezeu. Faptul ca te faci vulnerabil, te zbati, pui intrebari, incerci sa convingi, mie imi transmite mesajul ca iti pasa de viata ta spirituala. Si asta inseamna mult.

Ca dai deseori cu bata in balta nu e o atat de mare problema. Toti invatam prin greselile pe care le facem.

Just. Însă a trebuit să răspund, într-un mod cît mai humoresc posibil (recunosc, a fost un umor deloc spiritual, mai degrabă de cocălar), aserțiunilor scîrbos-ultramisogine ale fratelui Igor. Nu așa susții virtutea, porcăind trupul pe care l-a dăruit Dumnezeu femeii (sau bărbatului, după caz). Sîntem creștini, nu gnostici.
OK, gata cu off-topicele.

Spui niste prostii mai mari decat tine.
De fapt, nu e prima data.

Si vrei sa ma fii si credibil in fata celor de alta credinta, doar pentru ca iti place sa te joci cu cuvintele.

Nu omul îndreaptă un alt om, ci Duhul Sfânt şi harul dintrun om îndreaptă un alt om. Cel ce îndreaptă e plin de iubire şi a devenit vas al Domnului, fie şi un mirean, creştin obişnuit, dar mai ales diacon şi preot şi episcop. Iar cel ce se îndreaptă e plin de pocăinţă şi smerenie şi dragostea îl povăţuieşte la vindecare. Şi apoi când e vindecat, poate şi el vindeca pe alţii. Dar numai în Hristos, şi va fi vindecat numai cel ce se smereşte, îşi vede greşeala, şi-o recunoaşte, vrea îndreptare, pocăinţă, lacrimi, vrea să-şi mărturisească stricăiunea, să primească Sfintele Taine Trupul şi Sângele Domnului, vrea să fie în Biserica Domnului, prin mădularele Domnului, să lepede omul cel vechi şi să se îmbraci cu omul cel nou, în Hristos. Asta face creştinul adevărat. Şi asta va face orice ateu, păgân, eretic, gnostic şi oricine vrea să se pună pe calea mântuirii.

Simon Magul, din Noul Testament, primul eretic, care vroia să cumpere harul Duhului Sfânt de la Apostoli, aude din gura lor cuvântul potrivit pentru inima şi mintea lui.

Uite ce aspri au fost Apostolii şi ce duri au fost în cuvinte, cu acest eretic :
Faptele Apostolilor, 8 :
20. Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
21. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale,
23. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.

Trebuia dat răspunsul acesta? Da, trebuia dat, aşa dur şi aspru cum era. Aşa li s-a dat în Duhul Sfânt şi în iubirea lor să răspundă. Aşa trebuia îndreptat pentru faptele deosebit de grave ce le-a făcut, cu care şi-a pierdut mântuirea.

S-a îndreptat Simon Magul, ereticul? Sfinţii Părinţi au văzut prin Duhul Sfânt li s-a arătat şi spun că nu s-a îndreptat, ci a ajuns acasă a ridicat mâinile la cer şi întro stare de exaltare şi-a imaginat că a primit har şi pe Duhul Sfânt şi a început să amăgească, să mintă oamenii cu învăţături mincinoase.
Aşa fac şi majoritatea "cultelor creştine" de azi. Aşa sunt de creştine, cum a fost şi Simon Magul, primul eretic.

Noi să nu urmărim să schimbăm ceva la oameni, să convertim, vedem în răspunsul dur dat de Apostoli, că ei nu asta urmăreau, ci îndreptarea omului, vindecarea lui, noi să urmărim doar să mărturisim şi să apărăm. Atât. Mai departe, cine vrea aude împlineşte şi se mântuieşte, cine nu, nu.
Ni se va da nouă, ce să spunem în ceasul acela, să arătăm ereziile, sau alte nebunii sau să întărim credinţa şi dragostea între fraţi, cu mângăiere sau cu dojană.

Sămânţa minţii noastre (oricum ar fi mintea noastră), cade pe tot felul de inimi. Sămânţa lui Hristos sau a Satanei (din mintea noastră), se seamănă pe inima iubitoare de Hristos sau înşelată de Satana (a altor oameni). Ce contează este ca noi să fim vindecaţi, ca să putem vindeca. Nu să ni se pară că suntem vindecaţi. Că şi unui guru hindus, i se pare că e vindecat şi crede cu tărie minciuna demonilor şi ne vrea să devinăp creştin. La fel un eretic, ce nu vrea să vină în Biserică. La fel un ateu, care nu vrea să audă de Dumnezeu şi el e convins că crede adevărat. Şi... la fel un creştin, care prine experienţa harului, îi dovedeşte mincinoşi pe ceilalţi, iar ei vor avea de ales: să devină creştini, sau... spune Scriptura că îi lasă Dumnezeu pe mai departe în nebunia minţii lor.

Cu ce-i de vină Domnul sau creştinul că aceia nu au ascultat pe vasul Domnului? Sămânţa cea bună, a fost semănată, dar a căzut pe pământ sterp de dragoste, de pocăinţă, de lacrimi, de credinţă. Cu cei de vină Domnul, că Apostolii nu sunt primiţi? Important este noi să fim un izvor al dragostei şi credinţei şi să ne punem în mâinile Domnului. Spune: ""cei ce nu văr vor primi pe voi, ieşind din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre, să fie mărturie lor în ziua Judecăţii". Hristos spune: "cei ce vă ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă şi pe Cel ce M-a trimis pe Mine, iar cei ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine şi de Cel ce M-a trimis pe Mine."

Cu ce mint în ce spun ?

Spui că a fi ortodox, înseamnă să mergi pe calea care este Hristos? Dar şi cei care cred în hristoşi mincinoşi, spun că merg pe calea lui Hristos, dar ei pe calea lui hristos. Hulesc pe Duhul Sfânt, că-i incapabil să intre în Sfintele Icoane, în Sfintele Moaşte, e incapabil să facă minuni, hulesc pe Maica Domnului că nu poate să se roage atât de puternic încât să-i împlinească Hristos şi Sfânta Treime, rugăciunile. Şi să ceară mântuire pentru noi şi Domnul s-o asculte şi să ne mântuiască pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor ! Asta-i calea lui Hristos. L-a rugat pe Hristos, Maica Sa, să schimbe apa în vin, la nunta din Cana Galileii, i-a răspuns Domnul că nu a venit încă timpul Lui, dar a grăbit timpul Lui, pentru ca ea L-a rugat, a ascultat rugăciunile ei. Şi le ascultă şi azi ! Şi le ascultă pe ale tuturor Sfinţilor Lui.
Asta înseamnă să crezi corect. Asta înseamnă să fi pe calea mântuitoare, isihastă, a luminării, a nevoinţei, a îndumnezeirii. Asta, nu alta.
Cine cunoaşte bazele acestei credinţe, nu o va schimba niciodată, fiindcă se va înnoi, cine iubeşte va înmulţi virtutea şi mântuirea în viaţa lui, nu va ieşi din Biserica lui Hristos. Cei care au ieşit şi au plecat la alte culte şi biserici, nu au fost niciodată a lui Hristos, de aceea au ieşit.
Asta-i calea lui Hristos, asta-i Biserica Lui. Nu minciunile hristoşilor mincinoşi.
Nu sunt 5 Biserici, nu sunt 5 căi înguste şi grele, care duc la mântuire, nu sunt 5 adevăruri ! Biserica e numai Una. E Biserica. Atât. E Calea. E Hristos, Mirele ei şi Capul ei şi Mântuitorul ei. Restul bisericilor sunt minciuni. De la demoni sunt ele şi cei ce cred în ele nu se vor mântui.

Dacă mint, te rog îndreptează-mă. Iar dacă nu mint, ridică-te şi să nu mai păcătuieşti. Vino şi vei fi viu !

Nu trebuie să fiu Hristosul, trebuie să-L imit, să-L am exemplu, să-mi umplu viaţa de El, să-i am exemplu pe Apostoli, pe Sfinţii Mucenici, pe Sfinţii Părinţi cei plini de Duhul Sfânt, şi trebuie chiar să-i întrec. Spune Domnul Hristos: "mai mari lucruri decât cele ce am săvârşit Eu, veţi săvârşi voi". Şi aşa a fost.
Trebuie să ne dorim să fim sfinţi, deşi păcătuim, să luptăm împotriva păcatului cu dragoste şi să ne sfinţim.
Sunt membru şi mădular al Bisericii, prin mine şi prin toţi ortodocşii, adică creştinii fără erezie, lucrează Hristos, suntem vase ale Domnului, de lemn sau de aur, dar suntem ai Domnului, suntem semănători, şi vrem pe cât mai mulţi să fie ca noi !
Vino şi fi şi tu. Şi vei fi viu. Şi te vei mântui. Altfel, nu te vei mântui. Nu te forţez, dar te chem şi te avertizez.