161. Pucioşii îl desemnează pe Băsescu “Cârmaciul Apocaliptic” (II)
 

161. Pucioşii îl desemnează pe Băsescu “Cârmaciul Apocaliptic”, cel ce a învins puii roşii ai lui Satana (II)


După victoria în alegeri împotriva coaliţiei neo-comuniste, urmează sfaturile la adresa lui Traian Băsescu. Acesta trebuie să stea mai departe la cârma corăbiei (România) dar nu oricum, ci după indicaţiile care vin de la Pucioasa:
“Şi acum grăiesc ţie, celui ce stai şi iarăşi stai pe mai departe la cârma corăbiei Mele de azi, ţara română şi neamul Meu de pe ea. O, nu te-am lăsat singur, tată, căci ai fost singur, şi mulţi au fost împotriva ta. Am stat de partea ta cu toate oştirile cereşti şi îngereşti ca pe vremea proorocului Elisei, când am stat cu toată armia cerească de partea lui în ziua când marea oştire vrăjmaşă lui a venit să-l biruiască pe el pentru că era robul Meu, şi de partea dreptăţii stătea. Balaurul cel roşu şi toţi puii lui au împlinit acum o filă din Scriptură şi s-au adunat într-un gând toţi ca să te biruiască, şi duhul minciunii este duhul lui. Este scrisă în Scripturi această filă de istorie, este proorocită să fie, şi iat-o, dar pentru aceasta trebuie minte care are înţelepciune. Fiara cea cu şapte capete şi zece coarne, adunate într-un singur cuget, împăraţi prin puterea lor, aceştia au dat un ceas fiarei puterea şi stăpânirea lor ca să te biruiască pe tine de la cârmă şi ca să supună iarăşi neamul Meu român. Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Ţopăiala prostească a lui Geoană la aflarea veştii (premature) că ar fi câştigat alegerile l-a umplut de lacrimi şi de revoltă pe Dumnezeul Pucioasei. De aceea el a trecut la contraatac, şi a transformat în câteva ore (de seara până dimineaţa) bucuria lui Geoană în înfrângere şi în întristare de mormânt:
“O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine. O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român. Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Traian Băsescu trebuie să le fie de acum recunoscător liderilor pucioşi şi Dumnezeului lor pentru nesperata lui biruinţă şi, drept mulţumire, să-şi împucioşească şi el viaţa şi conduita de zi cu zi (referitoare la credinţă, alimentaţie, îmbrăcăminte, obiceiuri):
“Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
Băsescu trebuie să citească de acum din cartea-catehism “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” ca dintr-o adevărată Biblie. Aici el va descoperi cum s-a proorocit în decursul vremii că pucioşii vor fi biruitori peste tot pământul, şi de aceea el va trebui să le acorde tot sprijinul pe care i-l vor cere:
“Ţi-am dat cartea acestei lucrări atunci când am dat-o neamului român; ţi-am pus-o în braţe. Deschide-o, tată, şi vezi istoria Mea cu poporul cuvântului Meu din mijlocul neamului român. E vremea să biruiesc cu nădejde, şi am în mijlocul neamului român popor cules de Mine pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele cuvânt pe pământ acum pe vatra neamului român, ţara strălucirii, din pricina râului cuvântului Meu care curge din Mine în mijlocul acestui neam. Mă aplec înaintea Tatălui Savaot pentru biruinţa cea de acum şi Îl aud pe El că-Mi spune să te păstoresc, să-ţi dau cuvântul Meu de Păstor şi să te bucur cu ocrotirea Mea, căci lucrul tău este greu şi îţi trebuie sprijin ceresc. Mereu, mereu voi ţine pe poporul cuvântului Meu rugător înaintea Mea pentru soarta neamului român ori de câte ori îl voi vedea sub cruce grea, şi îl voi izbăvi pe el. Dar sunt adânc îndurerat acum de la cei ce s-au unit toţi într-un gând cu potrivnicul Meu, cu satana, cu cei ce se făţărnicesc măgulindu-Mă prin făţărnicia lor, precum este scris despre cei făţarnici pentru statul lor cel înalt peste oameni. Ai grijă să fii blând şi smerit cu inima, plin de veghe şi de iubire sfântă pentru acest neam ales, iar pe cei ce te-au înconjurat cu răzvrătirea lor tu să-i ierţi, tată, «căci a Mea este răzbunarea, şi Eu voi răsplăti», precum este scris. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Un obiectiv de viitor, la care va trebui să contribuie şi Traian Băsescu, va fi recunoaşterea oficială a sectei Noului Ierusalim ca fiind singura biserică adevărată. La această “Biserică” va trebui să adere, ca un adevărat “credincios”, inclusiv proaspătul reales Traian Băsescu, deoarece la această sectă vor veni curând toate neamurile ca să i se închine, iar BOR este doar cu “neorânduială” şi cu nepăsare faţă de post şi de rugăciune şi de aceea este “pârâtă a fi biserică”:
“Îţi dau în taină mare sfinţii cei biruitori şi ajutători, şi cu ei să cârmuieşti corabia Mea. Deprinde-te tu şi toată casa ta să mulţumeşti lui Dumnezeu în toate zilele şi să-I dai cinste mare, căci neamul român are peste el pe Dumnezeul Cel adevărat, pe Cel ce stă în mijlocul lui şi face sfat cu el şi împlineşte apoi cuvântul Său. În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului şi să aducă el lui Dumnezeu cinstirea cuvenită Lui, că Mă doare cu rană grea ca şi pe străbunii lui neorânduiala pentru cele lăsate din strămoşi şi din sfinţi, postul şi rugăciunea şi duhul de biserică sfântă şi nu doar pârâtă a fi biserică. O, nimic nu este bun fără de Dumnezeu pe pământ şi peste om, iar neamul român trebuie să fie prin împlinire neam creştin aşa cum au fost străbunii lui, ba şi mai mult, căci vremea este cu judecată în ea peste faptele cele rele ale oamenilor. Săptămâna are două sau trei zile de post, şi Mă doare cu rană adâncă neorânduiala în care neamul român stă cu tot cu păstorii care stau peste el în numele Meu. O, trebuie întărită această împlinire sfântă, căci Eu, Domnul, am de adus acest neam la mare slavă cerească pe pământ între oameni, şi voiesc să Mă arăt cu el munte de Tabor şi să vină neamurile să ia cuvântul Meu cel plin de înviere de pe acest munte sfânt, pământul român. O, e mare, e mare lucrarea cuvântului Meu pe vatra acestui neam şi taina care o poartă el! Fii credincios şi nu necredincios, căci cei necredincioşi lucrării Mele de azi, scrisă în Scripturi să fie, iată, iau aceştia plată cu cei necredincioşi, şi vor lua, căci Mă apropii cu plata dreptăţii cea după faptă, că M-a durut cu rană grea împotrivirea celor din români care s-au unit acum cu duhul satanei ca să te piardă pe tine de la cârma corăbiei Mele. O, nu! Eu sunt Cel tainic şi lucrez minunat, şi am lucrat aşa cum ţi-am făgăduit că voi lucra peste împotrivirea care s-a ridicat să te doboare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Mă bucur că domnul Basescu l-a desemnat tot pe Boc... fiindcă astfel pare+mi-se că s-a facut dreptate, până la aia finală dacă nu cumva o să ai surpriza să învii spre osândă... dar mă apucă jelia la gândul ca ''băieţii buni'' or să înceapă creerea iluziei catastrofei cică făcută de alţii când se ştie că isarescuiliescu instrumentează la noi catastrofa (în care ei înşişi deocamdată au căzut)... înfrăţjbiţi fiind prin acoliţi cu estul şi cu vestul, pe la mijloc, pe la cinci palme, până hăt departe, până peste nouă mări şi nouă ţări... lovind mereu fără cruţare... dar, dar de sus sper ca vor răbda cei drepţi şi smeriţi vicleniile şi mârşăviile uneltelor ademenitoare, îmbăiătoare... vor răbda de sus, că exista un sus, fiindcă pământul nu e GLOB! aşa cum nu spun evreii... , dar eu am mai spus şi iată că mai spun mereu: ''... şi totuşi nu se învârte, şi nici nu şade pe elefanţi!'' sau din-oza-uri.

Ala, bala, portocala,
Cioc, boc, treci la loc!

161. Pucioşii îl desemnează pe Băsescu “Cârmaciul Apocaliptic” (III)
 

161. Pucioşii îl desemnează pe Băsescu “Cârmaciul Apocaliptic”, cel ce a învins puii roşii ai lui Satana (III)


Urarea pedelistă “...La bine şi la greu!...” este din nou de actualitate, chiar şi după alegeri. Traian Băsescu va trebui urgent să preia obiceiul maladiv al pucioşilor (de a scrie “epistole din cer” către poporul pucios) şi să scrie şi el “epistole din Cotroceni” către poporul român, ca să ştie poporul când transpiră preşedintele din greu, dar şi când se răcoreşte el “biruind greul”:
“Te cuprind acum în Duhul Meu şi-ţi dau din pacea Mea. Binecuvântare îţi dau pe mai departe la cârma corăbiei Mele, ţara română, aşa cum ţi-am dat acum cinci ani când tot aşa Mi-am ţinut poporul în duhul veghii şi cu strigare spre Mine pentru tine ca să te aşez cârmaci din partea Mea pentru neamul român. Ţi-am spus atunci să grăieşti din când în când peste popor şi să-i spui să ştie el mersul a toate ca să-l păstrezi în veghe şi în adevăr la bine şi la greu, şi tot aşa te povăţuiesc şi acum. Scrie din când în când epistole peste popor ca să ştie el binele şi greul prin care treci pentru el, şi să treacă şi el cu tine, biruind tot greul care este şi care ar da să vină pe neştire, şi aşa vei fi urmat de popor şi vei fi viteaz pentru el şi pentru Mine în această vreme cu strâmtorare în ea şi cu valuri, căci antichrist s-a făcut mare peste tot şi dă să şteargă numele Meu şi urma Mea de pe pământ şi din duhul omului, şi lucrează cu lucrare ascunsă chiar sub haină de sfânt. Eu te voi ajuta, dar ascultă tu de Dumnezeu, şi aşa să-L ajuţi şi tu pe El, căci Eu te-am ajutat acum.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Independenţa anterioară şi spiritul de lider solitar al lui Băsescu va trebui să înceteze de acum încolo. El va trebui să se aplece sub cuvântul şi sfetnicia şi “toiagul de păstor” al liderilor pucioşi, care-l vor îndruma pas cu pas, arătându-i ce are de făcut:
“Pace ţie şi bună orânduială a ta înaintea Mea! Nimeni, nimeni să nu dispreţuiască alegerea Mea de peste tine, iar tu să preţuieşti cu mare umilinţă şi să lucrezi cu ea din Dumnezeu peste acest neam, ales de El acum pentru slava Sa din el, căci cuvântul Meu, care curge din Mine în mijlocul acestui neam, este slava Mea din el, iar poporul cuvântului Meu este sluga Mea credincioasă, întru care Eu binevoiesc pentru împlinirea Scripturii venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om cuvânt pe pământ, cuvânt de naştere din nou a lumii acum, la sfârşit de timp, precum este scris. O, apleacă-te sub acest toiag de păstor, apleacă-te sub cuvântul Meu, care păstoreşte neamul român, şi din care râu de cuvânt vor bea mulţi şi tot mai mulţi, căci altă mângâiere nu va mai fi, nu va mai fi pe pământ. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Neamului român i se prooroceşte un viitor fericit sub conducerea hibridă teocratic-prezidenţială a pucioşilor care-l vor manevra din umbră pe Băsescu. Totodată, neamurile toate vor veni să i se închine neamului român şi să-l binecuvinteze:
“Te vor binecuvânta toate neamurile pentru numele Meu de peste tine şi pentru râul cuvântului Meu din tine, o, neam român, şi vor veni popoare şi limbi şi vor lua din slava Mea din tine, precum este scris despre muntele spre care neamurile vor veni să se adape cu lumina Mea. Apleacă-te să-L slăveşti pe Domnul, Care-Şi are sălaş în mijlocul tău cu duhul mărturiei, cu duhul proorociei, fiu român, căci lucrarea cuvântului Meu de peste tine este coroană cerească pe fruntea ta, şi se vor închina ţie popoarele, pentru că tu eşti ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp [...] [...] o, neam român! Vârf de munte de Tabor să fii tu pentru neamurile de pe pământ, căci vor veni să ia din slava Mea, din învăţătura Mea, spre mângâierea lor! “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)
România se va numi cu nume nou: Noul Ierusalim, care va fi mai presus de toate neamurile de pe pământ:
“O, sus credinţa în Dumnezeul Cel adevărat, sus mărturisirea credinţei, fii români! Nu vă ruşinaţi cu Dumnezeu, căci El vă dovedeşte pe voi ai Lui pe pământ între neamuri! Fiţi mândri de numele vostru cel nou, de numele Meu de peste voi, căci ţara română are nume nou: Noul Ierusalim! Râul cuvântului Meu, râul vieţii o adapă pe ea, şi Eu am în ea sădire nouă, şi rodire nouă am. Amin. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Deşi “lucrarea” de la Pucioasa a fost recent ameninţată “de la mijloc”, prin dezertarea mai multor adepţi de valoare (Marian şi Victoria Zidaru, Ilie Bunea-fiul, Sandu Dan, etc., etc.), liderii pucioşi au găsit resurse şi adulatori oportunişti gata să le ia locul celor plecaţi, pentru ca s-o redreseze:
“Mă întorc la tine cu cuvântul Meu, popor al Meu din români. Tu eşti sluga Mea pe care Mă sprijin şi iată, tată, s-a întâmplat cu neamul român aşa cum s-a întâmplat în mijlocul tău, căci lucrarea Mea de cuvânt a fost ameninţată de la mijloc, dar Eu am biruit şi biruiesc mereu pentru mersul Meu cuvânt peste pământ şi pentru împlinirea toată aşa cum cer Scripturile să se împlinească. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Ultima “proorocie” pucioasă stabileşte că Dumnezeul creştinilor va fi înlocuit cu Dumnezeul Pucioasei pe post de Păstor-şef, iar păstorii din BOR (pentru că s-au dovedit a fi nevrednici şi egoişti şi a nu avea milă de oi) vor fi înlocuiţi cu păstorii Pucioasei, care vor aduce din cer păşune (miere şi laptele cel duhovnicesc):
“Cuprind în slava cuvântului Meu pe români şi Mă fac Păstor al lor, căci sunt ca oile fără păstor, fiindcă păstorii de peste ei, care stau în numele Meu peste ei, aceia se păstoresc pe ei înşişi, precum este scris în Scripturi, şi n-au milă de oi, n-au milă de viaţa cea vie a neamului român. Te păstoresc Eu, o, neam iubit de Dumnezeu! Eu nu te las, ci te cuprind în duhul cuvântului Meu şi te păstoresc şi te trezesc spre păşune şi-ţi dau din laptele cel duhovnicesc ca să fii tu pe pământ şi să nu pieri, ci să fii, aşa cum Eu sunt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

162. Opereta de la Pucioasa: Făt-Frumos-Băşcălios şi Balaurul-cu-Şapte-Capete (I)
 

162. Opereta de la Pucioasa: Făt-Frumos-Băşcălios şi Balaurul-cu-Şapte-Capete (I)

Liderii pucioşi ne delectează copios cu noi aberaţii de operetă. Cică acolo unde se bat munţii în capete a avut loc recent ultima luptă crâncenă între Făt-Frumos-Băşcălios (interpretat de actorul politic Traian D. Băsescu) şi Balaurul-cu-Şapte-Capete-şi-Zece-Coarne (în frunte cu secretarul său general, tovarăşul Mircea I. Geoană). Despre capete, liderii pucioşi ne-au dat de înţeles că sunt cele şapte partide care s-au unit cu mic cu mare ca să-l răstoarne pe Băsescu de pe tronul prezidenţial: PSD (tartorul cel mare), PNL (desfrânata cea mare), şi desfrânaţii cei mici ( PC, PIN, PNG, UDMR şi PNŢCD – “creanga Ciuhandu”). Despre coarne nu ni s-a spus nimic (încă), dar întrucât sunt zece coarne la şapte capete, înseamnă că sunt încornoraţi din belşug.

După victoria nesperată a lui Băsescu, liderii pucioşi îi descriu acestuia culisele războiului, să afle şi el prin ce a trecut şi cine l-a ajutat decisiv să învingă. Adică, să ştie şi el pe ce cai mari şi pucioşi a obţinut victoria. Cică nu Băsescu a obţinut victoria, ci pucioşii prin rugăciunile lor fierbinţi ridicate la cer. Şi nu cu Geoană s-a luptat Băselu’, ci cu Dragonul Roşu şi cu puii lui, adunaţi cu toţii într-un gând ca să-l nimicească. Duhul lor a fost duhul minciunii. Biruinţa asupra lor era proorocită în Scripturi la cartea Apocalipsei, aşa încât cavalerul Băsescu s-a trezit împlinitor al proorociilor şi al istoriei. Fiara roşie cu şapte capete şi zece coarne a avut doar “un ceas de biruinţă”, apoi balanţa victoriei a înclinat spre matelotul cârmaci:

“Şi acum grăiesc ţie, celui ce stai şi iarăşi stai pe mai departe la cârma corăbiei Mele de azi, ţara română şi neamul Meu de pe ea.[...] Balaurul cel roşu şi toţi puii lui au împlinit acum o filă din Scriptură şi s-au adunat într-un gând toţi ca să te biruiască, şi duhul minciunii este duhul lui. Este scrisă în Scripturi această filă de istorie, este proorocită să fie, şi iat-o, dar pentru aceasta trebuie minte care are înţelepciune. Fiara cea cu şapte capete şi zece coarne, adunate într-un singur cuget, împăraţi prin puterea lor, aceştia au dat un ceas fiarei puterea şi stăpânirea lor ca să te biruiască pe tine de la cârmă şi ca să supună iarăşi neamul Meu român. Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Pucioşii pretind aşadar că liderii politici care s-au aliat conjunctural cu PSD împotriva lui Băsescu i-au oferit liderului PSD (Mircea Geoană) puterea şi stăpânirea lor, ca să-l răstoarne pe Băsescu de la cârma statului.
Dar ce scrie Apocalipsa despre această încleştare proorocită pentru viitorime, dar reclamată de pucioşi ca fiind de ei biruită? Apocalipsa relatează o serie de lucruri care nu s-au întâmplat în confruntarea politică recentă, deci descrie alte personaje, alte locuri, alte timpuri şi alte întâmplări! Iată ce scrie ea:

“Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.” (Apocalipsa 13, 1-3)

Întrebare: Cine dintre liderii pucişti anti-Băsescu a fost “înjunghiat de moarte”? Sau care dintre ei, măcar a suferit vreo agresiune de vreun fel oarecare, vindecată apoi? Nimeni. Sau care partid reacţionar, pro-comunist, a fost deranjat în demersurile sale de susţinere a PSD-ului? Niciunul.
Cităm în continuare din Apocalipsă:

“Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.” (Apocalipsa 13, 4-5)

Întrebare: Care sunt cele patruzeci şi două de luni în care adversarii lui Băsescu au grăit semeţii şi hule? Campania electorală a fost mult, mult mai scurtă; în schimb, adversitatea manifestă a detractorilor lui a fost mult, mult mai lungă. Ce înseamnă atunci cele 42 de luni pentru pucioşi? Mister...
Cităm în continuare din Apocalipsă:

“Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.” (Apocalipsa 13, 6)

Întrebare: Când au hulit advesarii lui Băsescu pe Dumnezeu? Niciodată. Dimpotrivă, Geoană nu ostenea să-şi încheie discursurile cu una din formulule “aşa să-mi ajute Dumnezeu!” sau “Doamne, ajută!” Iar când i se părea că a câştigat, se conversa public cu tatăl lui, “aflat undeva în cer” .
Cităm în continuare din Apocalipsă:

“Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.” (Apocalipsa 13, 7-8)

Întrebări: Când s-au războit ciracii lui Geoană cu sfinţii? Când au biruit? Când li s-a dat lor stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul? Când li s-au închinat lor toţi locuitorii pământului, cei ce nu sunt scrişi în cartea vieţii? Aberaţiile liderilor pucioşi devin din ce în ce mai evidente şi mai şocante.

Ştii la ce concluzie am ajuns in ce ne+mă priveşte?

Cu toate ca am ţinut cu sfinţii şi cu Basescu şi Boc şi Miluţ şi Ciorbea in răzbelul acesta şi chiar dacă am făcut tot ce mi-a stat in putirinţă pentru ca să nu ne lăsăm biruiţi fiindcă ştiam din scripturi că fiara o să se intoarcă mai rănită şi mai vindecată la rană, totuşi mi-am dat seama ca mă păcalesc, mi-am dat seama ca sunt eu mai ateu ca isarescu-iliescu, mai mincinos ca victor ponta, şi mai demagog extremist ca jeoană... că am observat că defapt am suflet de agent infiltrat în tabăra sfinţilor... adică sunt cam smintit întru Sine, întru Hristos, şi amăgindu-mă pe mine însumi caut să-L amăgesc şi ispitesc şi pe Domnul ca să creadă că chiar L-aş urma dar îi amăgesc mai ales pe copilaşii lui, cu biruinţa asta deşartă... zicând ca iată, am învins! poi ce am învins? nu cumva se împlineşte vorba: la placinte înainte şi la răzbel înapoi? că acum deabea începe greul, ca vor fi cu toţii cu tunurile pe ''dictatori''... vor zice cu toţi ca de acolo le vine răul, sărăcia, mizeria... şi vor căuta să-l întroneze, care se va autoîntrona, pe antichrist... că toate nemulţumirile cineva le va arunca mereu în spatele lui Basescu, Boc, Ciorbea, Remeş... stărnind pandemia şi criza printre ştiri la rubrica noutăţi... vreudnice

dar ştii ceva?

nu mi-e frică de baubau că zice mereu că dacă nu eşti egoist atunci musai eşti făţarnic, deci nu mi+e frică absolut deloc de faptul că oamenii or să creadă în minciunile de pe TV; să-i creadă toţi numai pe mincinoşi căci eu n-am să cred că o fi ceva dacă o să-i creadă tot poporul, toate mulţimile, pe ei, pe mincinoşi... sau ce? ar fi mai bine daca or să mă creadă pe mine? poi să creada poporul pe cine vrea, nu-mi pasă... nu vreau sa fac prozeliţi pentru ăla din desfrânata evreică... oricare o fi el... sau eu...

Deci să creadă poporul pe antichrist pana o să le pice bine... că oricum Adevărul nu sunt eu, ci e Domnul nostru Iisus Hristos care implineşte Apocalipsa... El însuşi o împlineşte impreuna cu cei ce au sfântă dreptate... căci sfânta Treime se Milostiveşte de cine voieşte... iar Slava Lui Dumnezeu o ia cel ce merită fărăndoială...

deci să fiţi sănătoşi şi vegheaţi şi păziţi rămăşiţa care a mai rămas dupa victorie... ca eu de mine mi-am dat seama ca am simpatii cu che guevara ăla cu trabucul lung... mai am o şansă totuşi fiindcă m-am lăsat de fumat... dar simpatii şi revolte şi răzbunări şi urâciuni prin suburbii mai am cât cuprinde...

Să ne ierte Domnul că suntem zlabi şi să ne dea un Crăciun Fericit şi un An Nou şi mai fericit la tot omul şi românul şi creştinul mai vechi sau mai nou, al Israelului celui Nou... adică la toată cirtuţa şi iotuţa Cuvântului lui Dumnezeu... Amin, Amin, Amin.... cum zice şi scrie Domnul, nu eu pacătosul, vrednic păcatos, lacom-întietător şi mândru.

162. Opereta de la Pucioasa: Făt-Frumos-Băşcălios şi Balaurul-baubau-cu-Şapte-Capete
 

162. Opereta de la Pucioasa: Făt-Frumos-Băşcălios şi Balaurul -baubau - cu-Şapte-Capete (II)

Cităm în continuare din Apocalipsă:
“Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur.
Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,
Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.
Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13, 11-18)

Întrebări: Cine este a doua fiară? Când şi cum a pactizat ea cu cealaltă fiară, cu liga neo-comunistă pro-Geoană, dacă nimeni n-a auzit de ea? Când a coborât ea foc din cer? Când a impus ea semnul fiarei pe frunţile locuitorilor pământului? Când s-a interzis comerţul pentru toţi cei care nu au semnul fiarei pe mână sau pe frunte? Numărul ei (666) este un simbol autentic al dominaţiei absolute a fiarei pe pământ? Există o asemenea “fiară” în aceste vremuri, pe care pucioşii le proclamă “vremurile de pe urmă”?
Încercând să circumscrie mesajul biblic universal şi profetic al Apocalipsei la un areal strict autohton, românesc, (“acum şi aici, printre noi”) liderii pucioşi au devenit captivi ai propriilor lor himere fabulate maladiv şi malefic, în spaţiul mediatic, pentru a virusa – dacă va fi posibil – gândirea la toată umanitatea.
O analiză atentă a textului biblic dezvăluie aşadar că aberaţiile pucioşilor nu au nici un fel de limite, nici măcar cele ale bunului simţ, proclamate demagogic de unul din capetele “Fiarei apocaliptice”, cea reclamată de pucioşi (e vorba de Crin Antonescu, performerul statului cu fundul în trei luntre). Ei s-au mulţumit să extragă din Apocalipsă un pasaj care li se părea potrivit pentru susţinerea aberaţiilor lor, ignorând că restul textului este în contradicţie flagrantă cu paradigma imaginară pe care ei o construiesc. Mincinoşi şi paranoici, liderii pucioşi sunt victimele propriilor himere, pe care însă ei le drapează cu dibăcie în straie de epocă, pentru a fi cât mai convingători în faţa maselor de adepţi bucuroşi să îngroaşe rândurile cazone ale acestui stupid people: poporul pucios.
N-a fost pe placul pucioşilor ţopăiala isterică şi stupidă a lui Geoană, atunci când a aflat că sorţii mincinoşi au fost de partea lui. De aceea, (ni se spune că) ea a fost sancţionată sever prin măsluirea cântarului, care îndată s-a aplecat în partea cealaltă, a matelotului. Nu matelotul a biruit, ci pucioşii au biruit prin manevre paranormale, “trăgând sforile” nevăzute ale istoriei după plăcerea lor, după pohta ce au pohtit ei:

“O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine. O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Aşa că, de acum matelotul-cârmaci rămâne dator-vândut pucioşilor. El va trebui să instituie prin lege în ţara ce i s-a dat (pentru a doua oară) spre a o conduce, păstrarea de către toţi a poruncilor pucioşeşti (cele propovăduite de 50 de ani încoace cu sârg, dar fără prea mult succes, pe meleagurile dâmboviţene). Întrucât Făt-Frumos-Băşcălios a cam tras mâţa de coadă, şi a ajuns să fie biruitor doar prin nădejde seacă şi prin ajutor neaşteptat din afară, iată că acum i-a venit rândul şi va trebui să fie şi el un pic viteaz cu fiara roşie, măcar căutând să se informeze mai bine, să afle din filele vremii ce isprăvi a mai făcut ea în ultimii ani:

“Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată. Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

Cârmaciul de la Cotroceni este din nou somat să nu uite că a rămas dator-vândut pucioşilor. El va trebui să sădească în inima românilor interesul, respectul şi chiar ascultarea de erezia pucioasă, părăsind “neorânduiala” din BOR:

“În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului şi să aducă el lui Dumnezeu cinstirea cuvenită Lui, că Mă doare cu rană grea ca şi pe străbunii lui neorânduiala pentru cele lăsate din strămoşi şi din sfinţi, postul şi rugăciunea şi duhul de biserică sfântă şi nu doar pârâtă a fi biserică.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

În fine, a sosit şi scadenţa pentru simpatizanţii sau susţinătorii celor două tabere. Cei din galeria care l-a susţinut pe Balaurul cu Şapte Capete, împotrivitorii şi defăimătorii lui Făt-Frumos-Băseschelios să nu se aştepte la nimic bun: cupa amară a răzbunării Dumnezeului Pucios se va vărsa curând, curând, în capul lor:

“[...] căci cei necredincioşi lucrării Mele de azi, scrisă în Scripturi să fie, iată, iau aceştia plată cu cei necredincioşi, şi vor lua, căci Mă apropii cu plata dreptăţii cea după faptă, că M-a durut cu rană grea împotrivirea celor din români care s-au unit acum cu duhul satanei ca să te piardă pe tine de la cârma corăbiei Mele. O, nu! Eu sunt Cel tainic şi lucrez minunat, şi am lucrat aşa cum ţi-am făgăduit că voi lucra peste împotrivirea care s-a ridicat să te doboare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 8 decembrie 2009)

163. Liderii Pucioşi îl curtează din nou pe arhiereul Irineu (I)
 

În ultimele mesaje ticluite de secta “Noul Ierusalim”, liderii pucioşi încercă să ne inoculeze din nou o teză deja învechită, mincinoasă şi răsuflată: aceea că arhiereul Irineu de la Cluj ar dori nespus să li se alăture, dar este ţinut “legat cu lanţuri” nevăzute de către ceilalţi arhierei, "cerberii" Bisericii Ortodoxe Române. Mai mult, suntem anunţaţi că Irineu este candidat din nou la “ridicarea lui din nelucrare”, adică la păstorirea “oiţelor” Noului Ierusalim. Pentru aceasta, ni se sugerează (să fie un adevăr, sau e tot o minciună?) că el i-ar fi vizitat pe ascuns (în taină, spun ei) pe liderii pucioşi în bârlogul lor, în fruntea unei delegaţii de simpatizanţi sosiţi de la Cluj:

“Vă îmbrăţişez în Duhul Sfânt pe voi, cei ce aţi venit din cetatea Clujului la masa Mea de cuvânt. Aşezaţi-vă, dar, cu poporul Meu de la izvor la masă şi creşteţi, tată, hrănindu-vă cu cele ce ies din gura Mea [...] O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Nici şpiritul Verginicăi nu pierde ocazia de a sublinia despre această suspectă şi ciudată “aducere în taină” a lui Irineu la ascultarea liderilor pucioşi, un semn pentru “primăvara” scontată, adică scoaterea lui de “sub lanţurile” în care l-au încătuşat ceilalţi arhierei din BOR:

“ Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău şi îl atingem cu cele de sus şi îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, şi este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniţei Tale de cuvânt, iar el a fost credincios şi Te-a ascultat. Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara [...]
– Şi acum, Doamne, eu, trâmbiţa Ta, aştept pentru ziua mea de serbare grăirea mea cu poporul cel de azi al meu şi al Tău, poporul cel credincios, căci numai cei credincioşi până la sfârşit ne sunt popor. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Oare despre ce “aducere în taină” să fie vorba? Există doar două variante posibile, dar departe de a fi echiprobabile.
Prima, că odată cu simpatizanţii de la Cluj să fi venit la Pucioasa şi arhiereul Irineu, dar neapărat “în taină”, pentru a nu se da pe faţă presupusele lui simpatii ascunse şi mocnite pentru Noul Ierusalim. Este această variantă credibilă? Din câte se cunoaşte despre Irineu, acest lucru este practic imposibil. El s-a dezis în mod categoric şi repetat, în public, de orice aderenţă sau tangenţă cu secta de la Pucioasa. S-a recunoscut pe sine ca un om care a fost înşelat cândva printr-o evlavie părută a liderilor pucioşi şi fără a-i fi cercetat mai în profunzime, dar care s-a dezis apoi de ei cu hotărâre. De atunci, de aproape douăzeci de ani, conduita sa în Biserica Ortodoxă a fost ireproşabilă. Ar fi o dureroasă surpriză se se dovedească acum că acest om s-a lăsat târât în mocirla fariseismului, pe care de altfel chiar liderii pucioşi o condamnă atunci când le convine:

“Învăţaţi această nouă împărăţie, împărăţia luminii, căci cei ce nu iubesc să fie aşa, aceia vor plânge din pricina întunericului lor, căci cele ascunse sunt rele pentru aceasta, iar cele în lumină ţinute sunt ale celor curaţi, curaţi în ei şi între ei unii pentru alţii, iar făţărnicia îi dovedeşte pe cei ce o lucrează pe ea.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)

Dacă jocul dublu este de-a dreptul improbabil atunci când ne referim la conduita arhiereului Irineu Bistriţeanu, mai rămâne o singură variantă: liderii pucioşi se joacă cu cuvintele, aparent fiind amatori de figuri de stil, atunci când afirmă că “arhiereul Irineu a fost adus în mare taină la Pucioasa”, cu prilejul sărbătoririi “Şfintei Virginia”. Adică, a fost adus la fel de “în taină” cum au fost aduşi şi Sfântul Andrei, şi “sfânta Virginia”, pentru a împodobi Cuvântul pucioşilor cu părerile sale. Numai că, în timp ce “Şfântul Apostol Andrei” şi Şfânta Virginia” – deşi nu i-a văzut nimeni, doar liderii pucioşi i-au văzut în închipuirea lor – au fost slobozi la gură, rostind (tot prin gura liderilor pucioşi) cuvinte de îmbărbătare pentru pucioşi, “şfântul arhiereu Irineu Bistriceanu” (sosit şi el “în taină” la Pucioasa, pe aripile imaginaţiei schizoide a liderilor pucioşi) n-a rostit nici un cuvinţel. Pasă-mi-te, el încă mai are limba lipită de cerul gurii. Asta, tot din vina arhiereilor-cerberi ai BOR, care-l ţin închis şi legat în lanţuri şi cu căluş la gură, şi “cuvântul lui e îngheţat pe buze” ca să nu cumva să declare în public, săracul, cât de mult îi iubeşte ei pe pucioşi:


“O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. L-am avut lângă Mine atunci, în zilele mărturiei Mele, şi apoi a fost pus în legături pe dinafară şi pe dinăuntru, şi limba i s-a lipit de cerul gurii şi nu M-a mai mărturisit cu izvorul Meu de cuvânt, şi are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi, căci aşa i-au cerut cei fricoşi, cei ce se tem de el pentru alegerea lui. [...] Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine şi pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem şi îl mângâiem pe martorul Tău de azi şi îl întărim în cămaşa răbdării sfinte, căci răbdarea lui îşi va da rodul ei, o, Doamne. Amin.”(Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 13-12-2009)

Dar cât de adevărată este această “mărturie “ a pucioşilor, cum că Irineu (cităm) “are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi” ???

163. Liderii Pucioşi îl curtează din nou pe arhiereul Irineu (II)
 

Să ne întoarcem cu cincisprezece ani în urmă (1994) şi să vedem ce ziceau pucioşii atunci despre Irineu Bistriţeanul (notele explicative din paranteze ne aparţin):

“Iată, poposim în această cetate a Clujului, (Notă: Pucioşii “poposesc” la Cluj cu ocazia unei expoziţii de artă a foştilor adepţi Marian şi Victoria Zidaru) aici unde am Eu pe cel uns de la Mine (Notă: este vorba de “unsul” Irineu Bistriţeanu, care fusese numit arhiereu-vicar al Clujului) cu aceată lucrare tată şi el, iată ce face. În loc să fie cel dintâi în faţa vestirii învierii şi înnoirii care vine cu Mine, (Notă: O primă mărturisire: Irineu n-a venit atunci în întâmpinarea pucioşilor, ci s-a ascuns de ei, căci se temea ca să nu-i fie terfelită cinstea de orice atingere, de orice contact cu reprezentanţii sectei) el se teme tată, se teme de oameni.[...] Iată el vă prigoneşte (Notă: Irineu îi prigoneşte pe pucioşi!!! iată o mărturisire însemnată care spune mult) şi Eu ies cu voi în calea lui şi el fuge şi se piteşte.[...] O, fiule iubit, [...] De ce tată te piteşti de Cel ce grăieşte din ceruri (Notă: dacă Irineu ar recunoaşte în autorul “cuvintelor” de la Pucioasa pe “Cel ce grăieşte din ceruri”, în nici un caz el nu s-ar ascunde, ci ar ieşi în întâmpinarea Lui. Dacă a procedat aşa, înseamnă că opinia lui Irineu era bine conturată şi fermă: la Pucioasa nu vorbeşte Dumnezeu, ci totul este o măsluire a liderilor pucioşi) şi caută după tine ca să te încăldurească cu cuvântul născut din Cuvântul? Întoarce-te către Mine, că te strig şi te aştept să te întorci. Întoarce-te. Eu sunt. Până când oare lungeşti aşteptarea Mea? (Notă: Se vede de aici că autorul “cuvântului” nu este nici pe departe Atotştiutorul. Aşteptarea lui este fără replică şi fără speranţă) Sun din trâmbiţă în urma ta, întoarce-te ca să vezi al cui este glasul care te strigă. Eu sunt Fiul Omului (Notă: o afirmaţie goală, pentru care folosirea majusculelor nu are nici o acoperire) [...] Eşti aspru la glas şi la cuvânt (Notă: O afirmaţie extrem de interesantă: cel despre care se spune acum că a avut permanent limba legată şi căluş în gură pentru “mărturisirea” credinţei pucioase, de fapt a mărturisit în contra ei, cu glas aspru şi mustrător) dar eşti plăpând tată. O, cum poţi fără Mine? (Notă: Autorul “cuvântului” este siderat că cineva, un pământean – şi acela “plăpând” – poate face ceva fără ajutorul lui, punându-i la îndoială atotputernicia şi atotştiinţa) [...] Tu Mă prigoneşti (Notă: o altă mărturisire importantă: Irineu este cotat de către liderul imaginar al sectei – Dumnezeul Pucioasei – ca prigonitor al lui) şi Eu te binecuvântez şi te iert şi te ung cu ungerea pe care o ai de la Mine, ca să nu se şteargă. Tu o ştergi (Notă: Se confirmă aici că Irineu s-a dezis în mod repetat de orice atingere cu secta Noului Ierusalim, iar asocierea lui actuală cu pucioşii este exclusiv opera propagandistică a lor, făcută de ei din interes) şi Eu iar o pun, că Eu sunt tainic în lucrare (Notă: Pe ascuns -în chip “tainic”- pucioşii îi fac atmosferă partizană arhiereului Irineu, prezentându-l ca pe un lider al lor care pe furiş îi aprobă întru totul şi le acceptă “ungerea”, dar nu are libertate deplină de exprimare în public). Nu fugi de Mine tată. Eu voi fi mai iute decât tine şi te voi ajunge din urmă. Nu mai fugi de Dumnezeu şi de Cuvântul său. (Notă: Irineu este supus unor presiuni şi unor intimidări vecine cu ameninţarea. Doctrina pucioşilor faţă de el este simplă: “Dacă tu nu ne vrei, noi te vrem! Şi ne este tare dor de tine.”) [...] Mi-e dor de tine tată în lucrarea Mea pe care o ştii şi prin care sunt venit în lucru de 40 de ani tată.” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 20 martie 1994)
Să ne întoarcem acum cu doisprezece ani în urmă şi să vedem dacă s-a schimbat ceva între timp în doctrina pucioşilor faţă de Irineu Bistriţeanul. Cităm:

“O, fiul Meu, o, arhiereul Meu, Irineu, copilul Meu, [...] nimeni din biserica din lume nu are ungere ca tine. (Notă: Deşi Irineu a retractat orice conexiune cu secta pucioşilor, aceştia pretind că el este în continuare “unsul” lor)[...] Te mângâi ca să nu cazi în disperare pentru că M-ai lovit, (Notă: Se recunoaşte însă că Irineu a fost împotrivitor contondent al pucioşilor) [...] Se scoală România, fiule uns. Ţi-am făcut cale ca să poţi veni spre Mine, şi îţi voi presăra calea cu flori, şi Îmi voi ascunde ranele pe care Mi le-ai făcut când ai dat în Mine cu cuvântul necredinţei tale (Notă: Surpriză!! cel care se zice că ar avea căluş la gură îi făcea rane liderului suprem al sectei. Cu ce? Cu ascuţimea cuvântului necredinţei în doctrina pucioşilor) [...] Te-am numit fericitul Meu, te-am numit preafericit (Notă: O recunoaştere sugerată a numirii ilegale şi neavenite a lui Irineu în funcţia de Patriarh al Bisericii “Noul Ierusalim”, funcţie pe care Irineu n-a dorit-o, n-a cerut-o şi nici n-a recunoscut-o vreodată!) , după alegere şi după har şi după lucrul ce l-ai făcut înaintea Mea. Te strig mereu: ridică-te! (Notă: Cuvântul “mereu” este o dovadă clară că Irineu n-a binevoit să se “ridice” vreodată ca să se aşeze în scaunul de “patriarh” al sectei) [...] Pace ţie, cetate a Clujului, că ai în pântecul tău pe apostolul Meu cel uns (Notă: Volens-nolens, “patriarhul” Irineu trebuie să înghită şi funcţia de apostol al Clujului, uns cu toate alifiile pucioase) pentru vremea aceasta. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 19-02-1997)

Aşadar, prin anii 1994 şi 1997, când pucioşii erau mai sinceri, recunoşteau un lucru ştiut de toată lumea: că Irineu al Clujului se dezicea sistematic şi definitiv de pucioşi, fără a mai nutri vreo dorinţă ascunsă de a-i “păstori” vreodată. Iată că acum ei recidivează cu minciuni sfruntate, încercând să inoculeze ideea că au legături ascunse cu Irineu şi că restaurarea arhieriei lui pucioşeşti şi instalarea lui în scaunul de patriarh al Noului Ierusalim este iminentă.
Nu ne aşteptăm ca Irineu Bistriţeanul să aibă o reacţie publică de dezavuare a unei prezumptive vizite ascunse la Pucioasa, şi nici nu-i cerem aşa ceva, pentru că ar însemna să-i punem la îndoială dreapta credinţă şi cucernicia lui ortodoxă. Timpul va demonstra implacabil dacă ne-am înşelat sau nu. Aşa cum a demonstrat că şi alte “proorocii” ale pucioşilor au fost nişte minciuni sfruntate. Bunăoară, aşa cum s-a demonstrat că mulţi dintre pucioşii cei vechi au fost înşelaţi în promisiunile ce li se făcuseră că nu vor mai vedea moartea, ci vor fi luaţi pe sus în văzduh, alături de Verginica. Unul dintre ei – Dumnezeu să-l ierte!, este tocmai “păstorul Daniel” (al doilea nume conspirativ al lui este “nea’ Mişu”- iar numele real, Dănciucă Gheorghe), unul dintre cei doi păstori care erau (fiecare) “mâna dreaptă “ a Verginicăi. Nea’Mişu a dat zilele trecute ortul popii, fără să i se mai împlinească visul de “a nu mai vedea moartea”. Acum, pucioşii îi pregătesc pomenirile pentru vămile văzduhului:

“O, peste puţin timp trebuie să puneţi masă de pomenire pentru păstorul Daniel şi se va strânge poporul la masă, fiilor de la izvor, şi Domnul îi va da lui din lumina învăţăturii cea pentru fii, iar oricâţi se vor fii, aceia să înveţe lucrarea de fiu, căci pe pământ vine împărăţia luminii, fiilor. O, Doamne, Tu eşti cuvânt, şi de aceea eşti Cel ce este. Ce este, Doamne, cel ce nu se face cuvântul său? O, ce este acela? Împărăţia Ta cea cu lumină învaţă-i pe cei ce vor să fie fii, Doamne, şi aşa vor fi ei asemenea Ţie apoi. Amin.
– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea, cuvânt de taină ai grăit tu poporului tău. E mare durerea celor din cer, căci cei din cer văd. O, tată, se va strânge poporul la masă de cuvânt pentru pomenirea păstorului Daniel şi îl voi îmbrăţişa în cuvânt pe poporul cel adunat. [...]” (Citat din Cuvântul dela Pucioasa din 14-12-2009)

E de presupus că şpiritul lui nea’ Mişu va veni şi el să “se facă cuvânt” şi să le vorbească adepţilor pucioşi cu ocazia pomenirii pe care ei i-o vor pregăti, învăţându-i într-o şedinţă de vorbire ceea ce n-a reuşit el să facă în cei peste cincizeci de ani de bogată “păstorire”.
Preocupările politice ale liderilor pucioşi nu s-au stins nici măcar cu terminarea alegerilor, în care candidatul lor favorit (Traian Băsescu) a obţinut o victorie chinuită. Acum pucioşii acuză (fără nici o probă) că biserica rivală (BOR) este aliată cu partidele pro-comuniste. Această aserţiune este mai mult ca sigur o altă minciună pucioşească, îndată ce Biserica majoritară şi-a declarat limpede hotărârea de a nu se implica sub nici un fel în politică. Cu toate acestea liderii pucioşi pretind că ea a făcut legământ cu “fiara roşie”:

“Iată zvârcolirea fiarei aflate în agonie în zilele Mele cu tine, poporul Meu de azi! Mi-e tot cerul în veghe pentru biruinţa Mea asupra ei şi pentru biruinţa ta, căci tu eşti cel credincios şi te-am pecetluit cu pecetea pentru cei credincioşi, dar ai grijă mare de credinţa ta, şi mereu ţi-am spus aşa, căci afară e vremea lepădării de credinţă, poporul Meu, şi iată, biserica cea de afară s-a înveşmântat toată în roşu şi a făcut legământ cu fiara şi nu mai este acum biserică pe pământ, căci s-a umplut de cei ucişi ai ei, fiindcă a dat stăpânirea ei fiarei şi n-a vegheat când Eu am strigat de pe tronul cuvântului Meu peste ea pentru trezirea ei înaintea Mirelui Care vine.” (Citat din Cuvântul pucios din 14-12-2009)

Cuvintele “nu mai este acum biserică pe pământ”, strecurate cu dibăcie în fraza precedentă, sugerează ceea ce vor liderii pucioşi să promoveze cu orice preţ: singura biserică rămasă pe pământ este biserica pucioşilor, iar toate celelalte biserici sunt de mult apostate.

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă ...
 

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală (I)

În timp ce omenirea este tot mai îngrijorată de efectele încălzirii globale, Pucioşii îşi etalează în ultimele lor mesaje căldura nestăvilită cu care ei îi primesc pe noii-veniţi, căldură denumită de ei “focul de Duh Sfânt”. Scopul lor nemărturisit este acela de a crea o stare de efervescenţă religioasă mondială, un fel de beţie calorică a raţiunii, care să amorţească şi să topească ultimele rămăşiţe de îndoială din inimile celor chemaţi, iar apoi să-i îmblânzească şi să-i înjuge la nevoile pragmatice ale sectei:
“O, îmbrăcaţi-vă în duhul blândeţii, că de mare ajutor este el pentru statul Meu în om, pentru căldura lui cea plină de taină sfântă, taină de la care se naşte în om înţelepciunea cea de sus, toiagul de sprijin pe calea lui cu Mine, căci Eu locuiesc în înţelepciunea Mea cea din om, şi pe care el o dobândeşte de sus prin duhul blândeţii, duh care poate totul în om, Duhul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-12-2009)

Căldura pucioşilor cică îi încălzeşte până şi pe sfinţi (ceea ce ne obligă să presupunem că sfinţii mai subţirel îmbrăcaţi au început deja să tremure de frig plimbându-se prin câmpiile raiului). În ultimă instanţă, până şi Dumnezeul Pucioasei va fi nevoit să Se încălzească de la pucioşi iar pucioşii de la Dumnezeul lor, şi aşa să se încălzească ei mereu, unii de la alţii. În fine, de la încălzirea globală se va trece apoi la o etapă superioară, când vor lua foc unii de la alţii şi se va ajunge ca focul Duhului Sfânt să-i aprindă pe toţi oamenii:
“O, poporul Meu, îţi amintesc, tată, să nu uiţi lucrarea vorbirilor sfinte în mijlocul tău, căci Eu aşa Îmi fac loc cu tine şi cu sfinţii şi cu harul Meu cel lucrător pentru tine şi prin tine în mijlocul tău, şi pe pământ apoi cu tine în lucrare pentru mulţi, căci vorbirile sfinte sunt pline de taină sfântă şi slujesc lor îngerii tainelor cereşti şi se încălzesc sfinţii lângă căldura ta cea pentru Dumnezeu între frate şi frate, căci Eu arunc mereu focul Meu în tine ca să ne încălzim la el, Eu şi cu tine, că nu e bine să fie rece pentru Dumnezeu în mijlocul tău, poporul Meu. Focul Meu cu tine ţine de cald şi de mângâiere mulţimilor de suflete, şi iau foc unii de la alţii cei ce iau acest foc de Duh Sfânt de pe masa Mea cu tine, şi îşi aprind iubirea şi veghea cei ce se hrănesc cu iubirea Mea cea din mijlocul tău pentru om. Sunt în mijlocul tău cu sfinţii, şi am în ziua aceasta în cuvântul Meu de peste tine oaspete ceresc la masa Mea cu tine pe ierarhul Nicolae, cel care a trăit pentru Mine pe pământ, aşa cum s-a şi născut.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-2009)

Mesajul privind “focul” sau “căldura” sau “căldurile” în care se scaldă pucioşii nu e deloc nou. El se regăseşte în destule “Cuvinte” fabricate de-a lungul vremurilor la Pucioasa, aşa încât el pare suficient de convingător în a încredinţa pe oricine că aici trebuie să fie vorba de o doctrină consolidată. Iată doar câteva exemple:

1. Din cele mai vechi timpuri pucioşeşti, creştinii sunt ademeniţi către sectă cu bunătăţi închipuite şi promisiuni mincinoase, printre care aceea că ei nu vor gusta niciodată moartea (deşi pucioşii cei mai în vârstă mor pe capete, unul după altul). Nu lipseşte însă printre ele şi încălzirea gratuită:
“ Decât Dumnezeu te cunoaşte, şi El îţi va zice: „Vino, obositule! Vino, însetatule! Vino, golule! Vino, frigurosule! Vino să te încălzesc! Vino să te îmbrac! Vino să te hrănesc! Vino, că te vor bate vânturile! Vino, că la Mine sunt toate bune pentru tine! Vino, că din Mine te-ai născut! Vino la Mine, creştine!“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1975)
2. Creştinilor pucioşi li se promite în afară de nemurire şi o promisiune nouă - încăldurirea:
“ Vă prind şi vă cuprind şi vă încălduresc şi suflu Duh ceresc peste voi şi peste cei împreună cu voi care iau de la Domnul ca să aibă şi să fie duhovniceşti şi sfinţi pentru vremea slavei celei mari." (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-05-1993)
3. Trâmbiţa Pucioşilor, Verginica, se proclamă pe sine “făclia care te încălzeşte şi te ţine treaz”. Ea îi cheamă pe pucioşi să fie şi ei făclii, adică să vină şi să ia chipul şi asemănarea ei:
“Popor cu nume nou, stai aproape de mine şi de duhul meu, care lucrează în tine cele cereşti. Stai lângă mine, că eu sunt o făclie care te încălzeşte şi te ţine treaz, fiule. Căutaţi să semănaţi cu mine, şi veţi vedea apoi cu cine semănaţi şi vă veţi bucura. Eu mă arăt, dar dacă nu veţi semăna cu mine cum veţi putea îndura clipa aceea, fiilor?" (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1993)
4. După ce au primit “încăldurirea” de la sursă, Pucioşii sunt îndemnaţi să se “încăldurească unii pe alţii” cu focul prometeic al “Duhului Şfânt Pucioşesc”:
“E frig afară, tată. Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)

5. Încăldurirea reciprocă devine o virtute creştină, iar căldura Duhului Sfânt devine de-a dreptul o harismă. Verginica vine şi ea să contribuie la încălzirea globală, pe post de aerotermă, suflând căldură peste (şi mai ales în) pucioşi:
“ Am venit să-ţi ţin de cald, poporule amorţit pe calea către cele cereşti; să te-ncălzesc, tată, la sânul slavei cuvântului Meu şi să te îndemn spre căldură, că Eu încălduresc inima ta. Iată astăzi glasul cuvântului Meu care a coborât pentru tine la ieslea cuvântului Meu; pentru tine, tată, ca să-l las astăzi peste tine, ca să te încălduresc, că e frig, tată, şi unul pe altul să ne încăldurim în vremea frigului.[...] Binecuvântat să fii sub căldura Duhului Sfânt, Care te acoperă astăzi, şi unul pe altul să ne întâmpinăm şi să ne încăldurim, iubitul Meu popor. [...] Verginica este venită cu Mine, Domnul, în mijlocul poporului ei: – Pace vouă, măi copii! [ ...] Iată, suflu căldură în voi. Să fie iesle caldă în voi, să intre cuvântul în voi şi să-i fie cald, fiilor. Nu fiţi reci, nu fiţi necredincioşi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-1994)
6. Ni se propune apoi o paradigmă nouă: sursa încălzirii globale este “harul din om”:
“ Faţa ta, creştine tată, este fereastra inimii tale. Te uiţi pe faţă şi înţelegi dacă omul are har. Harul din om mângâie şi încălzeşte tot ce are omul în preajma sa. Harul Meu din tine te face senin şi mulţumit, te face paşnic şi curat. Harul Meu din tine cheamă la viaţă şi la linişte şi la credinţă şi la înviere.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)
7. Deşi roua vine pe răcoare, căci numai răcoarea aduce roua, “Cuvântul” de la Pucioasa este în mod inexplicabil o sursă simultană şi de rouă, şi de căldură. (atâta doar dacă nu cumva este vorba aici de vreo minune pucioşească):
“Şi voi face un popor mare, tată, că tu vei hrăni mulţimile cu roua cuvântului Meu, care vine spre tine cu căldură şi cu Duhul Sfânt. Nu te teme, poporul Meu, nu te mai teme, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28 -08-1994)
8. Noul Ierusalim de la Pucioasa este rugat să ia căldură de la Dumnezeul Pucioasei şi astfel să iasă din răceala şi nepăsarea şi neştiinţa lui:
“ Ierusalime, copilul Meu, ia căldură de la Mine, tată, ca să nu mai fii rece şi nepăsător şi neştiutor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-01-1995)
9. “Trâmbiţa” Verginica s-a făcut stâlp de foc şi exemplu viu pentru adepţii ei:
“ Vino, fiule scump, şi ia cuvânt nou, cuvânt cald, şi te încălzeşte, tată, şi te înfierbântă întru lucrarea lui Dumnezeu, că este greu fără Dumnezeu, măi Israele tată. [...] În vremea ta, Israele, M-am făcut cuvânt şi foc în trupul lui Verginica, în stâlpul acesta care s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu. Ea aleargă după tine mereu. Ea are cu ea cete cereşti de sfinţi şi de îngeri. Ea te înconjoară ca să nu pieri, fiule. Ea are fii lucrători, şi Mă cere mereu să cobor şi să cuvintez peste tine, şi Îmi zice: „Rosteşte, Doamne, cuvântul Tău până în clipa când toate se vor lăsa văzute în lucru, după cum lucrează toate. Dă-le, Doamne, hrană caldă şi încălzeşte-i şi tămăduieşte-le mâhnirile şi alungă-le teama, că e vremea grea. Nu-mi lăsa copiii fără de cuvânt. Rosteşte cele bune peste ei şi împlineşte, Doamne, tot ce rosteşti peste Israel“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-06-1995)

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă ...
 

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală (II)

10. “Încăldurirea” pucioşilor vine însă întotdeauna de la Dumnezeul lor, chiar şi atunci când unii dintre ei se ascund sau trag chiulul de la raport în faţa liderilor lor, “solii” pucioşeşti ai “Cuvântului”:
“ O, poporul Meu, nimeni dintre sfinţi n-a avut ce ai tu azi de la Dumnezeu. O, şi ce rece eşti tu, Israele! Eşti rece, tată, şi de aceea nu eşti tu cald, de aceea, pentru că eşti rece, şi te-ai învăţat aşa şi nu mai tragi la căldură. E mult timp de când mănânci tu la masa Mea, poporul Meu, şi mereu ţi-am spus să nu te mai ascunzi de Mine şi de solii Mei în mijlocul tău, şi te-am învăţat să-I mulţumeşti lui Dumnezeu când El îţi mustră păcatul şi neorânduiala şi să te apropii de căldura Mea când dau să te dezgheţ şi să te încălduresc.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 22-10-1995)
11. Pucioşii şi Dumnezeul lor se încălzesc reciproc:
“ Pâinea pe care o cer Eu noaptea este veghea ta, este rugăciunea ta proaspătă, pâine proaspătă, pâine caldă, cuvânt cald, încălzit cu dragostea ta de Dumnezeu, că ai nevoie de Dumnezeu în miez de noapte, şi nu te teme ca preoţii care s-au temut că le iau romanii ţara şi neamul.[...] Nu mai este, tată, loc în casa omului pentru Dumnezeu. De aceea te-am crescut Eu pe tine, Israele nou, şi te-am învăţat, tată, să te întorci la Mine şi să Mă iei pe Mine în casa ta şi în viaţa ta, şi în haina ta să Mă iei şi să Mă încălzeşti, că mult te iubesc Eu pe tine, cel de azi care Mă ai pe Mine.[...] Te lucrez, Israele tată, ca să dai rod. Te sap, te greblez, te ud la vreme, te încălzesc şi vreau să te strâng în poala Mea, în împărăţie de cer pe pământ, că în cer am împărăţie, dar acum Îmi fac pe pământ, ca să trec şi pământul în cele ce sunt sfintele lui Dumnezeu. Amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 27-10-1995)
12. Şi încăldurirea are izvorul ei, care acum se desecretizează:
“ Te încălduresc în iubirea Mea, ca să-i ştii izvorul, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-08-1996)
13. Pucioşii nu mai au nimic de făcut, deoarece căldura “Cuvântului” şi razele “Duhului” pucioşesc îi va creşte inexorabil, ca pe nişte plante de cultură, ducându-i spre rodire, neapărat dincolo de cer:
“ Tu nimic să nu mai faci decât să rodeşti până mai sus de cer, că Eu te încălzesc cu căldura cuvântului Meu şi te învăluiesc în razele Duhului Sfânt ca să mărturiseşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în a Sa venire, că este scris că vine Domnul întru slava Sa.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 8-11-1996)
14. Pucioşii nu sunt însă infailibili, ci sunt în pericol să ajungă răcituri (ca piftia), adică să se mai şi răcească. Atunci îndată cuvintează un duh grijuliu care se prezintă a fi Duhul Maicii Domnului şi care îi îmbărbăteazăşi îi încăldureşte şi el:
“O, Israele, am avut oaspeţi, fiule, şi eu am fost primitoare de oaspeţi în cartea mea şi le-am dat cinstea să stea cuvântând peste tine, iar eu m-am mângâiat că tu eşti atât de ajutat, atât de iubit, poporul meu, atât de mângâiat în Ierusalim, în Domnul, fiule Israele. Şi voi veni în ziua mea de serbare cuvânt peste tine, că azi le-am dat toată cinstea oaspeţilor şi serbării zilei. Voi veni să te învăţ mereu, şi nu te las nicicum să te răceşti. Mereu, mereu te voi încălduri cu Domnul şi cu sfinţii Lui, ca să n-ai vreme să te răceşti. Fiilor şi fiice din Israel, învăţaţi de la mama lui Hristos, învăţaţi din învăţătura ei, că vi s-a dat putere să iubiţi şi să ascultaţi crezând în cuvântul iubirii, căci totul este cu putinţă celui ce crede. Amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 4-12-1996)
15. Pucioşii sunt programaţi să aducă foc pucioşesc peste tot pământul:
“ O, Israele, casa Mea de azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu aruncat de mâna Mea peste pământ, şi să se adune la căldura Mea şi a ta toţi cei înfriguraţi şi goi, toţi cei fără lumină să vină să ia căldură şi lumină şi casă. [...] O, Verginico, am venit cu hrană şi cu foc, ca să-l hrănesc şi să-l încălzesc pe Israel, căci inima Mea Îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc şi Mă preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea. Amin, amin, amin.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 25-05-1997)

16. Dumnezeul Pucios se prezintă a fi “Cel cald mereu”, care aduce pe pământ “căldura Duhului Sfânt” , din care este lucrat sufletul omului. La rândul lui, sufletul trebuie să fie mistuitor ca un foc:
“ Verginico, căldura inimii e mare lucrare, tată, şi voiesc să se deprindă tot fiul din Israel cu ea ca să se mângâie unul pe altul cu Mine, Cel cald mereu; cu Mine, Cel ce încălzeşte pe cei reci cu inima, tată. Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii fiilor din Israel.[...] Sufletul trebuie să aibă căldură, căci din căldura Duhului Sfânt este lucrat, din suflarea cea dulce şi sfântă şi din iubire este lucrat, şi aceeaşi lucrare trebuie s-o aibă şi el. Iar pe tine, fiule Israele, te-a întocmit Domnul încă o dată, ca să fii om nou, om de sus, din cer, la cuvântul lui Dumnezeu lucrat. Vin la tine să te învăţ lucrul sufletului tău. Sufletul tău trebuie să fie ca un foc în care să se mistuie iubirea ta de Dumnezeu." (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 31-08-1997)
17. Lumea este un ogor încălzit cu căldură cerească:
“ Ogorul este lumea, şi Eu lucrez ca un grădinar şi sap şi pregătesc pentru semănat şi semăn şi fac să crească şi ud şi curăţ de spini şi de buruieni şi încălzesc cu căldură cerească ogorul Meu, şi aştept rodul ogorului.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 14-09-1997)
18. Poporul pucios este mereu încălzit, ca un pui golaş de pasăre:
“ Ca pasărea care-şi adună puii sub aripile sale, aşa lucrez cu tine, copile puişor, rod al căldurii Mele. Mereu, mereu te încălzesc ca să nu-ţi fie frig, fiule, şi să nu ştii de greu, că tu eşti cel micuţ.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 19-12-1997)
19. Şi dragostea pucioşilor se încăldureşte, cu cuvânt cald adus din cer:
“ Eu sunt dragostea care trage la dragostea ta, poporul Meu iubit. Vin la tine cu sfinţii, vin să-ţi încălduresc dragostea de Mine, că e greu pe pământ. O, dacă tu n-ai împlini mereu cuvântul Meu pe care ţi-l aduc cald mereu, ce ai face tu, fiule, la venirea Mea?” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa" din 14-01-1998)
20. Liderii pucioşi sunt desemnaţi şi chemaţi să încăldurească poporul:
“ E praznic de Bobotează, iar pe voi vă aşteaptă poporul cel adunat să-l încălduriţi în casele Mele cu voi, să-l aşezaţi la masă, că a străbătut drum lung şi greu, fiilor. Încălziţi-le inimile la toţi cei care s-au adunat la Iordanul cuvântului Meu, [...] O, poporul Meu, stau cu Ioan la hotar, căci cuvântul lui aşteaptă odată cu sărbătoarea lui, iar tu încăldureşte-l pe cel ce a străbătut drumul până la Mine şi până la tine, căci tu eşti unealta Mea, mărturisitorul Meu, [...]” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 19-01-2006)

21. Căldura inimii este faţa Duhului Sfânt:
“ La lucrul vostru cu mâna să nu tacă Duhul Sfânt, să nu fiţi uscaţi de duh, iar faţa Duhului Sfânt este umilinţa inimii şi căldura ei cea pentru Dumnezeu în om.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 28-08-2006)
22. Nu toţi au apreciat căldurile pucioşeşti: unii au preferat să se răcorească, părăsindu-i pe liderii pucioşi şi criticându-i:
“ O, mulţi veneau să fie cu Mine şi cu ai Mei, dar mulţi Mă şi părăseau, şi apoi Mă urau şi Mă dispreţuiau şi se mâniau, pentru că Eu voiam să-i curăţ de păcatul iubirii de sine şi să pun în ei căldură şi umilinţă şi aplecare cu duhul, iar când ei vedeau aceasta ce fac Eu pentru înţelepciunea lor cea nouă, o, nu se puteau apleca şi plecau spre răceală, iar cei ce se ţineau după Mine şi vedeau aşa, Mă dispreţuiau şi ei mulţi dintre ei, şi unii pe alţii se întăreau împotriva Mea apoi şi se uneau iarăşi apoi cu cele de dinainte ale lor.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 06-05-2008)
23. Duioşenia (un “pucioşism” care probabil înseamnă duioşie) este “căldura credinţei sfinte”. Din ea se aprinde “flacăra ei” :
“ Voiesc să te deprind cu duioşenia, poporul Meu, căci acest dar e mare frumuseţe cerească în inima omului credincios. Ea este căldura credinţei sfinte şi apoi flacăra ei.” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 15-02-2009)
24. Dumnezeul Pucioasei îi răspunde cu înflăcărare, ca un piroman înfocat, “duhului Maicii Domnului”, chemând-o la aţâţarea focului care este ameninţat de necredinţă:
“O, Eu te mângâi pentru ziua ta de serbare aşa cum tu Mă mângâi mereu în durerea Mea cea de la necredinţa omului, care se face nedragoste în el, mamă. Hai să suflăm în foc ca să se aprindă el vâlvătaie, mamă, şi să se simtă căldura lui şi să vină mulţi spre ea, mamă, că Mi-e tare dor de om şi de Mine în om, o, mama Mea!” (Citat din "Cuvântul lui Dumnezeu" din 8/21-09-2009)

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă ... (III)
 

164. Fierbinţeala minţii şi răcoarea duhului la pucioşi duc la degringoladă încălzirea globală (III)

În faţa atâtor exemple convingătoare, pare evident că opţiunea pucioşilor către căldură, încăldurire, încălzire globală, foc, flacără, făclie, vâlvătaie, este implacabilă. Dar... oare aşa să fie? Este “încăldurirea” o nouă harismă a Duhului Sfânt, specifică secolelor XX şi XXI? Este “căldura Duhului Sfânt” o opţiune necesară şi inevitabilă, un catalizator către mântuire? Pucioşii se dovedesc şi pe această temă (ca de obicei, de altfel), inconsecvenţi până la ridicol. Nu de puţine ori vom constata că, în cuvintele lor “sacre”, căldura începe să-i deranjeze, iar opţiunea pentru “răcoare” devine un leitmotiv mistic. Dintr-o dată răcoarea devine un ideal, este linişte, este pace, este calea spre mântuire. Sufletul care n-are răcoare este “gol de Dumnezeu” . Izvorul Cuvântului pucios , cel care altădată se precipita ca să “încăldurească” mulţimile şi era “foc din cer” , dintr-odată ne pomenim că mai şi răcoreşte. Poporul pucios, cel care promova cu sârg “căldura Duhului Sfânt şi măsura Duhului Sfânt întru căldura inimii”, acum se proclamă pe sine însuşi “răcoarea Duhului Sfânt”. Iată, acum, câteva exemple de astfel de texte pucioşeşti răcoritoare:

1. Nu întotdeauna, căldura inimii este "măsura Duhului Sfânt". De pildă, alesului Irineu Bistriceanul, cel menit să ajungă “patriarh al Bisericii Noul Ierusalim”, i se urseşte pace şi “răcoare inimii”:
“Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu: [...] Pace ţie, iubitul Meu, alesul Meu! Pace ţie, şi răcoare inimii tale, căci mare este inima ta, fiindcă Eu locuiesc în ea, încap în ea şi Mă bucur în ea! Pace ţie, şi pace Mie întru tine!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-07-1991)

2. Am văzut mai înainte cu cât sârg s-a afirmat despre “Cuvântul de la Pucioasa” că încăldureşte; acum vom vedea că se afirmă că pe vremea Mântuitorului, cuvântul care venea de la Tatăl ceresc răcorea sufletele însetate de adevăr. Şi cu toate acestea, pucioşii pretind că ar fi vorba de acelaşi Cuvânt-Fiul lui Dumnezeu!:
“ Pe vremea trupului Meu, cuvântul cel ce era din Tatăl răcorea setea multor suflete, căci cu miile se îmbulzeau mulţimile să-Mi asculte înţelepciunea cea de la Tatăl luată şi mulţi se întrebau: «Cine este Acesta, de Care ascultă furtuna şi munţii? Cine este Acesta, Care are putere să ridice pe oameni din neputinţă?»” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-01-1992)

3. Dorul se răcoreşte, nu se încăldureşte. Şi asta fie că e vorba de dorul pucioşilor, fie de dorul Dumnezeului lor:
“ Israele, Mi-a fost dor să stau în sfat cu tine, tată, să-Mi răcoresc dorul; Mi-a fost dor, şi am voit să-ţi răcoresc dorul tău, Israele care Mă iubeşti.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-06-1994)

4. Răcoarea sufletului este sinonimă cu pacea:
“ Nu mai citi, Israele, ziare şi cărţi lumeşti, că-ţi pustiesc sufletul, şi îl duc la întristare, că sufletul gol de Dumnezeu n-are pace, n-are răcoare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-08-1994)

5. Răcoarea este unul din darurile Duhului Sfânt, dintr-o lungă listă din care nu lipseşte învierea şi viaţa veşnică:
“ Eu trebuie să fiu în tine, Israele, în tine, copile din Israel, şi din tine să rostesc cuvânt, şi să pun masă prin cuvânt, şi să fac din nimic peşte şi pâine şi vin, apă şi răcoare şi vindecare, lapte şi miere, cer şi pământ, înviere şi viaţă fără de sfârşit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 03-06-1995)

6. Răcoarea este o doctorie care întăreşte paşii creştinului pe cărarea mântuirii:
“ Eu sunt cu izvorul lângă tine şi după tine, ca să-ţi dau să bei şi să te răcoreşti şi să mergi pe cărare, că dulce e cărarea Mea. Duhul Sfânt Mângâietorul Se scutură peste tine, ca să ai Duh Sfânt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-07-1996)
7. Însăşi vorbirea dintre acest popor pucios (alintat când cu apelativul Noul Ierusalim, când cu numele de Noul Israel) şi Dumnezeul Pucioasei este răcoritoare. Cel ce-i spunea poporului pucios (botezat cu numele “Noul Israel”) “Voiesc să aibă tot Israelul căldura Duhului Sfânt”, îi spune acum “Tu eşti răcoarea Duhului Meu” :
“ Israele fiule, Mă răcoresc, tată, când vorbesc cu tine, Mă răcoresc că am cu cine vorbi pe pământ. Tu eşti răcoarea Duhului Meu. Mă răcoresc vorbind cu tine, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-1996)

Preocupaţi doar de demagogie şi prozelitism, vorbind mult dar fără prea mare preocupare pentru proprietăţile stilului, liderii pucioşi au ignorat cu seninătate în predicile lor necesitatea conciziunii, consistenţei, redundanţei... dar, în primul rând, a sincerităţii. Procedând cu consecvenţă în acest mod, ei nu fac decât să se discrediteze puţin câte puţin, acoperindu-se implacabil cu ruşinoase inadvertenţe demascatoare.

concis,poaoate prea cooncisis
 

Racoarea racoroasa a Duhului Sfant sufla din adancul beciului in care ai intrat benevol pentru ca cineva tanar alintandu-te sa-ti puna mainile in catvshe si picioarele in butuci iar limba pro pusa pe bigudiuri... ca alta trimitere ra-cor-oaoasa plina de racoareoare nu observ unde ar bate... vantul Domnului primtre cei aflatzi incalduri-le febrei rebelioanelor||||||||^^^^^'

replică
 

Dragă Vsovi, credeam că ai înţeles de ce pucioşii nu fac nici o diferenţă între "răcoarea Duhului Sfânt" şi "căldura Duhului Sfânt", poate ne esplici şi nouă concis, concis, dar la obiect...că văz că tot te preocupă chestia asta cu iz ilariant.
Cu mulţumiri, la mulţi ani. MM.

Carol al II-lea şi carolingianul I-ul
 

P.S. E dreptul tău să-ţi faci un partid-uniune din doi membri, au făcut şi alţii enormitatea asta, dar poate-l laşi în pace pe Carol al II-lea, săracul! Nu-l mai deranja, că acum e tare ocupat cu călăfătuitul unor cazane găurite de prea mare temperatură, şi trebuie să-şi facă planul, n-are el timp de politică de subsol. Dacă-l ţii de vorbă şi nu-şi termină treaba la timp, o să-l plesnească Sarsailă cu coada peste degete, păi nu ţi-e milă de el? Caută-ţi alt tovarăş carolingian, ceva mai disponibil.

da'a Luda° mai potzi fi. partidul n-are nici un membru fiindca nimeni nu l-a vrut dar are 3 simpatizantzi shi cu mine shi cu tine 4 sprezece. shi chiar crezi ca n-am fost suficient de concis? Atunci priveste:

*?+°

da'a Luda° mai potzi fi. partidul n-are nici un membru fiindca nimeni nu l-a vrut dar are 3 simpatizantzi shi cu mine shi cu tine 4 sprezece. shi chiar crezi ca n-am fost suficient de concis? Atunci priveste:

*?+°

167. Pucioşii îşi dau arama pe faţă: duhul lor sectar şi duşmănos faţă de Biserică
 

Nu mai este o noutate pentru nimeni că pucioşii se auto-consideră o elită modernă a teologiei ortodoxe, trasând în mod sistematic noi directive, noi învăţături şi noi ierarhii – nu numai pentru adepţii lor, ci şi pentru toţi ortodocşii români şi pentru toată omenirea de pe planeta Pământ. În încercarea disperată de a-şi legitimiza propria lor biserică (auto-intitulată “Biserica Noul Ierusalim”) ei se raportează sistematic la Biserica strămoşească, străduindu-se să o întreacă nu numai la învăţătură şi trăire, dar şi la supremaţie pământească. După ce au copiat cu sârg toate rânduielile şi practicile păstrate de secole în Biserică (pentru a se putea prezenta lumii ca fiind adevăraţii păstrători ai ortodoxiei), treptat-treptat ei le-au modificat după bunul lor plac, încercând să se auto-evidenţieze printr-o superioritate confecţionată. Părerea lor actuală este că Biserica “Noul Ierusalim” nu numai că a ajuns să fie superioară din toate punctele de vedere celorlalte Biserici, dar ea este de fapt singura biserică adevărată, celelalte fiind de mult apostate.
Are Biserica Ortodoxă o Scriptură? Pucioşii mai adaugă şi ei una, concepută de ei, pe care apoi o strecoară şi în slujbele lor de cult, cu motivaţia că a lor “e mai superioară” decât cea din Biserică, fiindcă a lor este chiar “Cuvântul lui Dumnezeu”, în timp ce Scriptura tradiţională a Bisericii este doar “Cuvântul despre Dumnezeu”.
Are B.O.R. o sumedenie de locaşuri de cult, făcute din ziduri? Pucioşii şi-au făcut şi ei pe furiş o biserică de zid la Glodeni-Pucioasa, ca să fie numai a lor, deşi tot ei strigă acum în gura mare că Dumnezeu n-are nevoie de biserici de zid, căci El nu stă în clădiri făcute de mâna omului (de altfel, contrazicerile pucioşeşti nu sunt deloc puţine, dar sunt deja de notorietate):
“O, poporul Meu, deschide, tată, Scriptura în ziua aceasta şi uită-te la duhul care a mărturisit prin Ştefan istoria Mea cu Israel şi necredinţa celor din toată vremea lui şi a celor din urmă ai acestui popor tare la cerbice, de la începutul lui şi până în ziua martirului Ştefan, mărturisitorul adevărului, şi apoi deschide-ţi înţelepciunea ca să înţelegi de la toate câte sunt pe pământ îndărătnicia şi setea de putere şi de întâietate a lui Isarel (sic!) peste neamuri, de la începutul lui şi până azi, căci acest popor îndărătnic face aceasta în numele Meu până azi ca să stăpânească el lumea, ca să nu-şi piardă întâietatea, zice el, dar am venit Eu acum două mii de ani şi am luat împărăţia din mâna lui şi am dat-o celor ce cred în Mine, şi aceia sunt cei ce stăpânesc în numele Meu, căci ei stăpânesc împărăţia cerurilor pe pământ şi sunt vrăjmăşiţi pentru aceasta de poporul care-şi păstrează întâietatea şi care se luptă de peste tot să stingă numele Meu şi urma Mea de pe pământ, numai că Eu nu locuiesc în temple, fiindcă cei ce se închină Mie, în duh şi adevăr fac ei aceasta, nu în temple neîncăpătoare pentru Dumnezeu şi pentru suita Lui cerească, oştirile toate ale slavei Lui.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)
Are Biserica episcopi? Pucioşii au făcut tot posibilul să ademenească măcar unul din B.O.R., ca să fie numai al lor şi să le legitimeze “Biserica Noul Ierusalim”, dar manevra n-a reuşit. De atunci, de vreo douăzeci de ani încoace, pucioşii tot mai trag nădejde să-l aducă înapoi pe episcopul pe care îl amăgiseră, dar vlădica se ţine tare (până în prezent) şi stă pe mai departe tot cu spatele la ei.
Are Biserica preoţi? Liderii pucioşi şi-au propus să-şi hirotonească şi ei preoţi, dar neavând episcopi ca să le oficieze Taina Preoţiei, i-au proclamat ei preoţi pe cei pe care i-au ales, dar fără punerea mâinilor. Oficial, se pretinde că “preoţii” pucioşi au fost preoţiţi în mod supranatural, “în mod direct, prin puterea Duhului Sfânt”.
Are Biserica Ortodoxă prooroci? N-are. Nu mai are de mult prooroci. În schimb, pucioşii au. Prin asta ei se deosebesc net de Biserica strămoşească şi nu pierd nici un prilej ca să evidenţieze această deosebire, care – zic ei – îi legitimează ca fiind singurii creştini autentici, căci pe ei îi conduce direct Dumnezeu, folosindu-Se (indirect!) de prooroci. Proorocii pucioşilor sunt totodată şi singurii credincioşi autentici, în timp ce toţi ceilalţi outsideri (adepţii şi simpatizanţii pucioşi) se străduiesc din greu să le calce pe urme. Proorocii de la Pucioasa (pe numele lor de şfinţi Mihaela şi Nicuşor), sunt cei doi “îngeri în trup” care lucrează lucrarea de Cuvânt de Duh Sfânt peste poporul creştin de la Pucioasa. Iar creştinii din B.O.R. care încă se mai îndoiesc de “minunile” şi de “proorociile” de la Pucioasa, cad singuri sub povara grea a păcatului îndoielii:
“...iar Eu îţi spun acestea pentru ca să te învăţ cum să crezi cuvântul venirii Mele la tine prin cei credincioşi, poporul Meu, prin cei ce nu se îndoiesc de puterea Mea, care împlineşte ca în toată vremea Scripturile şi duhul proorociei, şi iată, sunt în mijlocul tău şi lucrez ca acum două mii de ani, când rosteam din Scripturi proorocii şi le desluşeam pe ele ucenicilor Mei, căci dacă aş lucra altfel astăzi, n-ai avea păcat pentru îndoială dacă ai da să te îndoieşti întru lucrarea şi calea venirii Mele la tine cuvânt de naştere a ta din cer, poporul Meu. Duhul cel în om pus de Mine pentru aşa credinţă, acela se face cale a Mea la tine azi cuvânt ca să te hrănesc cu el şi ca să te leg de Mine cu legături tari, cu cuvânt rostit de gura Mea peste tine şi care poartă în el puterea Mea, fiule, căci Eu sunt Cel cu duh dătător de viaţă prin cuvântul Meu de peste tine.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 07-01-2010)
“Proorocii” de la Pucioasa sunt totodată şi liderii absoluţi ai sectei “Noul Ierusalim”. Ei sunt consideraţi cei credincioşi, cei care au duhul mărturisirii, prin care se ridică mulţi spre tainele cele pucioşeşti, şi prin ei se slăveşte “duhul de la Pucioasa” care se dă drept “Dumnezeu”:
"O, slăveşte-Te în cei credincioşi, şi prin ei pe pământ, Fiule Doamne, ca să vadă orbii lumina slavei Tale şi să crească duhul mărturisirii, duhul prin care se ridică mulţi spre credinţă şi spre tainele ei ziditoare de fii cereşti pe pământ, fiii lui Dumnezeu, şi apoi împărăţia Ta peste ei, şi cu ei pe pământ apoi! Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Are Biserica tradiţională făcători de minuni? N-are. Nu mai are nici făcători de minuni. Şi aici pucioşii i-au prins pe creştinii majoritari pe picior greşit. În schimb, pucioşii au făcătorii lor de minuni. Nimeni din afara bisericii lor n-a văzut vreo minune făcută de ei, dar ei vor să fie crezuţi pe cuvânt că au făcut destule. În plus, pucioşii pregătesc în taină în biserica lor, “Biserica Noul Ierusalim”, săvârşirea iminentă a celei mai mari minuni posibile, din toate timpurile: învierea din morminte a tuturor trupurilor celor din veacuri adormiţi. Mai mult ca sigur că feţii bisericeşti din B.O.R. nu vor fi în stare să facă şi ei o aşa minune, şi în felul acesta vor fi dovediţi că sunt ilegitimi, neputincioşi şi trecători:
"Învăţaţi mereu să fiţi, şi nu fiţi trecători, fiilor, căci cei ce nu învaţă să fie, aceia vor fi trecători. Taină mare spun vouă acum: Avem de împlinit Scriptura biruirii morţii şi răscumpărarea trupurilor. Fiţi credincioşi, fiţi credincioşţi,(sic!) fiţi credincioşi, căci oasele celor din morminte aşteaptă îmbrăcarea lor în trupul învierii lor, aşa cum proorocul Isaia a proorocit şi a zis: "Să se deştepte cei ce locuiesc în pulbere şi să salte de bucurie pe picioarele lor cei din morminte, iar cei de pe pământ să se bucure" dar fiţi credincioşi, fiţi credincioşi, fiilor! Amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 08-01-2010)
Hotărât lucru că, în ochii pucioşilor de pretutindeni, slujitorii Bisericii tradiţionale sunt nişte impostori care trebuie arătaţi cu degetul. Ei s-au aşezat în mod fraudulos în scaunele vlădiceşti şi sunt o sămânţă rea pe pământ, chiar dacă se străduiesc după puterile lor să fie pildă de credinţă sfântă pe pământ:
“Este însă un alt soi de oameni pe pământ, şi mereu a fost această sămânţă rea de oameni în timp, oameni care stau pe scaune în numele Dumnezeului Celui adevărat şi stau aceştia stăpâni apoi peste sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu cu viaţa lor cea mărturisitoare, făcându-se ei pe pământ asemenea Mie şi pildă de credinţă sfântă pentru cei ce caută după adevăr viaţa cu Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

-- va urma --

Wow
 

Nu am apucat sa citesc prea mult dar prima impresie a fost una foarte proaste despre majoritatea dintre voi,in primul rand ,multi comenteaza fara a fi in masursa sa o faca,fara sa aiba cunostintele esentiale pentru a fi partinitor si pentru a judeca,va da-ti cu parerea despre un lucru care se neste sub ochii nostrii ai tuturor,pentru binele nostru,am vazut discutii de genul "spun ca Dumnezeu le vorbeste",oare dece nu ar vorbi Dumnezu,mai oameni buni,dece il subestimati,credeti ca nu are putere,a inviat o data din morti,dc nu ar putea vorbi?sau vi se pare ciudat ca nu aude toata lumea?Dumnezeu vorbeste tuturor dar nu poate intelege oricine ,daca va este frica de sfarsit si aveti inima indoita ,nu puteti sa-l auziti pe Dumnezeu.Nu zic ca eu as fi vreun sfant sau alt ceva,dar va propun doar sa citi in cuvantul lui Dumnezu si in Tot ce scrie acolo si apoi sa va dati cu parerea pentru ca voi vorbiti doar din ce at-i aflat de pe net.
Si in legatura cu sfantul sinod,mi se pare logic sa nu accepte biserica si comunitatea Noul Ierusalim,Pentru ca omanii de acolo si Insusi Dumnezeu spune sa fim smeriti,sa fim milostivi,sa nu iubim bogatia,surul si lucrurile lumesti,pai daca ar accepta,ar trebui sa mearga patriarhul pe jos ,nu in jeep si sa nu mai aiba vile si bani,si normal ca e mai usor sa zica ca este o secta.
Daca nu credeti cititi fratilor apocalipsa din BIBLIE,scrie clar si raspicat ca va fi o biserica pe un munte cu nume nou,si se va numu Noul Ierusalim,si spune si despre cuvantul lui Dumnezeu.Nu ma judecati,cititi in biblie si dupaia sa ma judecati pentru ce am spus,sper ca nu am nimerit vreun forum de satanisti

Lupta cu diavolul e mare, e corect sa credeti asta,pt ca nu puteti vede mai presus de lumea asta,nu puteti intelege,daca puneti lucrarea omului mai presus de cea a lui Dumnezeu e normal sa vi se para ciudat si sa numiti pe cei ai Domnului sectanti.CARE ESTE RAUL PE CARE IL FAC ACESTI OAMENI?CA SE ROAGA LA DUMNEZU?NU VA OBLIGA NIMENI SA CITITI SI SA CREDETI ,NU VA IMPUNE EI SA CREDETI,ALTE SECTE CARE SUNT PERICULOASE,NU LE COMENTATI IN HALUL ASTA,CE AVETI CU OAMENII ACESTIA?CU CE VAU GRESIT EI VOUO? zici ca judeca pe nedrept biserica,Nu au ei oare tot dreptul,ai fost vreodata in vreo biserica?ai vazut pe preotii din timpul nostru???Asa oare a zis Iisus?sa fie toti disperati dupa avere?asa a fost lasat de sus?sa se plimbe in masini scumpe si cu lucruri scumpe???asa vi se pare ca ne-a invatat mantuitorul nostru ca este bine ????Nu mai huliti si nu mai vorbiti stramb impotriva Domnului caci Noul Ierusalim este real si ce se intampla acolo este Voia Domnului,nu vreau sa ma dau mare sau sa fac alt pacat dar,as vrea nu sa va fac sa credeti dar macar sa va fac sa aprofundati si sa cititi Biblia macar capitolul cu apocalipsa. Si as vrea sa va lumineze Domnul si sa nu mai judecati acesti oameni care nu va-u facut nici un rau.

Lui Andrei00
 

Dragă Andrei00,

Nu te mai inflama aşa şi nu te repezi să faci pe avocatul neplătit. Pucioşii nu sunt singurii care propovăduiesc lucruri bune şi frumoase, dar le împlinesc pe sărite (sau pe alese, dacă vrei). Te deranjează că patriarhul merge cu maşină scumpă în loc să meargă pe jos? Să ştii că şi pucioşii pe care-i admiri în taină merg tot cu maşini scumpe (Renault, Peugeot) deşi au şi căruţă cu cai la scară (doar de paradă, ca să-i vadă unii ca tine şi să-i admire).
Te deranjează jumătăţile de măsură din Biserică? Şi pe noi ăştia , care (spui tu) "comentăm fara a fi in masursa(sic!) sa o facem", ne deranjează minciunile pucioşilor şi pretenţiile lor că "proorocesc" viitorul, deşi "proorociile" lor nu s-au împlinit nici pe sfert.
Te deranjează că biserica lor e o sectă? Atâta vreme cât ei înşişi pretind că s-au desprins de Biserica Ortodoxă şi că acum sunt o biserică autonomă, ce-ai vrea să zicem, că sunt mai departe nedespărţiţi de trupul Bisericii? Ar trebui să-i contrazicem chiar pe dumnealor.
Iar dacă eşti atât de entuziasmat de aşa-zisul "Cuvânt al lui Dumnezeu", îţi propun să studiezi cam câte neconcordanţe există în mesajele din acest "Cuvânt", atât cu Sfânta Scriptură, cât şi cu alte mesaje cu care se contrazic flagrant. O să-ţi trebuiască ceva timp ca să le numeri pe toate.
În fine, dar nu în ultimul rând, ar fi interesant să-ţi dai singur un răspuns la întrebarea: "Oare de ce pucioşii au făcut mii de schimbări în textul considerat "sacru" al Cuvântului de la Pucioasa (atunci când în 2006 s-a reeditat cartea lor cu acelaşi titlu, luând ca model ediţia din anul 1995), considerând că dacă ştiau sau credeau că aceasta este Cuvântul rostit de Dumnezeu, nici o iotă şi nici o cirtă n-ar fi trebuit să fie schimbate după pofta omului. Părerea mea este că schimbările făcute de ei fie cosmetizează din mers un mesaj incoerent şi discordant, fie ascund grave inconsecvenţe cu textul biblic, luat adesea ca reper de către pucioşi.

167. Pucioşii îşi dau arama pe faţă:duhul lor sectar şi duşmănos faţă de Biserică(II)
 

167. Pucioşii îşi dau arama pe faţă: duhul lor sectar şi duşmănos faţă de Biserică (urmare)

Slujitorii din Biserica Ortodoxă sunt consideraţi (toţi oare? aici pucioşii nu fac nici o diferenţă – pentru ei nu există nici o excepţie în Biserica pe care o critică) plini de necredinţă (probabil că aici se face referire la erezia de la Pucioasa), lipsiţi de adevăr (întrucât ei nu recunosc sau nu cunosc “Cuvântul de la Pucioasa”, ei se raportează la alt Adevăr, Cel pe care Îl descoperă Sfintele Scripturi), făţarnici cu faţa şi cu viaţa (toţi, oare? greu de crezut, fără nici un argument doveditor) şi care prigonesc pe Dumnezeu din om (construcţie subtilă, care trebuie înţeleasă aşa: ei îl prigonesc pe dumnezeul Pucioasei din cei care au îmbrăţişat această erezie, înjosindu-i pe aceştia cu pretenţia că dumnezeul pe care ei îl mărturisesc, convinşi că străluceşte în ei, este un dumnezeu mincinos):
“Să te opreşti, poporul Meu, la dorul Meu cel după om, ca să-Mi înţelegi durerea care stă peste Mine de la cei ce stau pe scaune de mărturisitori, plini de necredinţă fiind, lipsiţi de adevăr şi făţarnici cu faţa şi cu viaţa, şi care cel mai bine prigonesc pe Dumnezeu din om, începând cu ei înşişi, şi prigonind pe om din Dumnezeu, începând cu cei ce iubesc după adevăr şi după faptă pe Domnul pe pământ, căci cei ce aleg pe Domnul de viaţă a lor nu se pot ascunde cu strălucirea lui Dumnezeu în ei, fiindcă ei sunt mărturisitori tari, şi acesta este dorul din ei: să-L poată mărturisi pe Dumnezeu în cer şi pe pământ adevărat, Unul Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

Nici credincioşii din Biserică nu sunt lipsiţi de vina lor, căci în loc să se îndrepte cu dor spre dumnezeul Pucioasei şi spre cuvântul lui, ei s-au obişnuit să-L caute pe Dumnezeu apelând la făţarnicii preoţi din Biserică, ca să găsească mângâiere:
“Să plângi, poporul Meu, de durerea Mea de la omul făţarnic, care se aşează în dreptul Meu înaintea mulţimilor de oameni, mulţimi care se învaţă aşa să-L caute pe Domnul pentru ei. O, nu mai caută mângâiere omul, căci mângâierea este cuvântul Meu cel plin de dor după om, după cel ce nu mai cunoaşte calea care are pe ea împărăţia Mea cea pentru om, mângâierea cea care dăinuieşte ca şi Dumnezeu.”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

Preoţii Bisericii sunt nu numai făţarnici, dar sunt şi oamenii minciunii. Ei pretind că sunt martori şi slujitori ai lui Hristos, dar în realitate nu sunt păstori, căci fac simonie şi se bat pentru întâietate şi sunt semeţi şi făţarnici. Dumnezeul Pucioasei lucrează însă în paralel, odată cu ei, iar acest paralelism mărturisit aici este dovada schismei pe care, fără nicio reticenţă, pucioşii o promovează faţă de B.O.R. Tot aici se mărturiseşte şi faptul că racolările de adepţi se fac tot din Biserica tradiţională, de unde pucioşii îşi aleg ucenici şi-i dau deoparte:
“Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii şi care se făţărniceşte că este martorul Meu, slujitorul Meu şi moştenitor scaunului Meu. De unde, tată, că el se mărturiseşte pe sine, nu pe Mine, căci altceva înseamnă să fie omul păstor de biserică a lui Hristos. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, dar unde se poate să semene cu Mine cei ce-şi zic azi păstori de suflete? O, nu. Ei îşi cumpără unii de la alţii scaune de păstori şi se bat pentru întâietate, pentru cel mai înalt divan, şi de pe el, zic ei, că păstoresc pe cei flămânzi de Dumnezeu. Eu însă prin iconomia Mea lucrez odată cu ei, ca şi în vremea trupului Meu pe pământ, ca şi în toate vremile Mele cu omul, şi altfel n-am putut să stau cu omul pe pământ, căci Eu nu stau lângă cei semeţi, pe scaune stând ei şi numindu-se cu numele Meu peste cei săraci cu duhul. O, nu stau alături cu cei făţarnici, ci trec doar printre ei şi-Mi aleg ucenici şi Mi-i dau deoparte pentru Mine şi prin ei Îmi las sămânţa împărăţiei lui Dumnezeu în inimile care se păstrează curate şi neatacate de duhul cel pierzător şi nevăzător al acestui veac trecător.”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

Pucioşii îi consideră pe slujitorii din B.O.R. nebuni care cred că pot să se mântuiască atât ei, cât şi păstoriţii lor:
“O, sunt atât de nebuni cei ce se fololsesc (sic!) de numele Meu şi de scaune de biserici şi de păstori de biserici, atât de nebuni până acolo încât să se creadă mântuiţi mai mult decât restul oamenilor de sub păstorirea lor, dar care se strâng numai în jurul păstorilor lor, căci păstoriţi să fie oamenii e prea mare minune!”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

Spiritul care se pretinde a fi “mucenicul Ştefan” este chemat ca să-l mărturisească pe poporul pucios ca fiind adevăratul păstrător al slavei cuvântului de la “Noul Ierusalim”. Acesta se adresează slujitorilor din temple cei tari la cerbice (adică, preoţii Bisericii) mustrându-i că se împotrivesc Duhului Sfânt de la Pucioasa şi că-i prigonesc pe liderii pucioşi, cei trimişi de Dumnezeu. :
“O, poporul Meu, grăiesc cu tine, tată, ca să pot grăi pe pământ. Tu eşti casa din care Eu ies ca Mirele din iatacul Său ca să-Mi arăt oamenilor slava cuvântului Meu, Duhul adevărului cel despre toate câte au fost şi sunt. Mucenicul Ştefan vede slava Mea cu tine acum şi slava ta cu Mine, fiule, şi te mărtusieşte (sic!) al Meu, căci este mărturisitor acest ucenic, iar mărturisirile din cer rămân şi mărturisesc pe pământ spre judecata necredinţei celor necredincioşi şi tari la cerbice pentru adevăr. Amin.
– Mă las, Doamne, duh şi cuvânt pe pământ pentru mărturisire, căci am fost şi sunt pentru Tine mărturisitor. Ca şi celor ce stăteau mari atunci în numele Tău, omorându-mi trupul din care grăiam şi mărturiseam istoria Ta cu poporul Israel, cel tare la cerbice şi care se simţea întâiul şi stăpânul peste popoare, tot aşa şi azi mărturisesc eu celor ce se numesc pe ei înşişi stăpâni de la Tine peste oameni, şi le spun şi lor aşa:
Ascultaţi, voi, cei ce slujiţi în temple, şi unde ziceţi voi că L-aţi închis pe Dumnezeu, ca să-L caute oamenii la voi pe El, pe Cel neîncăput![...] Voi, cei tari la cerbice ca şi cei din vremea mărturisirii mele, o, până când veţi sta împotriva Duhului Sfânt aşa cum părinţii noştri au stat? Pe care din cei trimişi de Dumnezeu spre oameni nu-i prigoniţi voi, ca şi părinţii noştri pe prooroci, ca şi pe mine, cel mărturisitor lui Iisus Hristos, şi pe Care voi Îl prigoniţi prin faptele voastre amestecate cu cele străine de Dumnezeu şi de calea Lui cea una curată şi binecuvântată pentru cei credincioşi? Voi, care aveţi de la sfinţii părinţi dreptar lăsat şi nu-l păziţi pe el! Voi, care scrâşniţi din dinţi împotriva celor ce dau oamenilor pe Domnul cuvânt de înviere în zilele voastre!” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

poi de ce iar ai adoptat minciuna shi batjocura ca argumente?

tzi-e ciuda ca iata a mai aparut un credincios al singurului Dumnezeu? căci 01Andrei01 crede în Cuvîntul lui Dumnezeu spre deosebire de voi restul care L-aţi pârăsit şi acum aruncaţi cu mocirlă din laturi fiind hrăniţi de la mijloc.

sau crez ca pot să-ţi tolerez atitudinea asta prin care l-ai etichetat pe andrei cu 00 care se pune pe WC-uri... nu ţi-e rushine sa minţi şi sa etichetezi în acest fel?

cum nu s-au implinit proorociile?

toate s-au împlinit şi se împlinesc mereu!

Regele a venit în ţara, familia ceausescu a fost ucisă de acoliţii lui că nu s-au pocait nici după 77... şi toate toate se împlinesc fiindca Hristos este Proorocul...

iar cei ce se incapaţîneaza sa ceara minuni şi minciuni ca sa nu creadă şi mai abitir e treaba lor... dar celor ce citesc şi sunt cinstiţi cu ei înşişi şi cu Dumnezeu n-au cum sa nu creadă... dar piszmaşii nu pot să creadă fiindcă la place mai mult slujirea pisicii frigoase căci ii indeamna la celuită de mâncare stricată de calitate blestemată pentru puiul de năpârcă spălat în laptişor de matca omida foarte nemulţumit ca nu se închina la unchiul laBan... ori ca nu i se prevesteshte de la ducul pitonicesc ce abea ashteapta sa te treyeshti ca eshti tocmai în curs de a fi mâncat de sşarpele Booua... Boouaua...

deci Andrei nu te lua dupa fata ista, ca MM nu stie ce zice iar la final o sa-şi înghită limba... că o sa i-o friga dracul... dar eu ma rog pentru limbuţa ei sa aiba Domnul mila de noi, şi de mine şi de ea, ca nu-s eu mai bun ca ea... ca daca aş avea eu verva şi credinţa pentru Domnul asa cum are ea in contra ce bine mi-ar fi sufletului meu... dar eu ma mîndresc şi ma îngâmf cînd mă leapăd... şi ma nemulţumesc ca aud de Hristos... aşa ca din reflex, dar nu e reflex şi nici instinct ci e lene şi putoareoareoa...

deci sa credeţi ca e sigur adevarata lucrarea celor 7 trâmbiţe şi sigur nu e un mort ci e Cuvântul lui Dumnezeu... va spune unul care shtie... dar nu e cel ce shtie sau cel ce aleargă... că parcă aşa zicea sf ap Pavel... ci este Unul aici mai mare ca Templul shi ca Altarul! ... dar aveţi de grija ca tot aici este înţelepciunea!

draga mea
 

Nu sunt nici avocat nici membru al lor,cu toate ca as vrea sa fiu,am spus doar cum vad eu lucrurile,eu cred in cuvantul lui Dumnezeu pentru ca scrie in biblie ca o sa vina si descrie exact biserica cum arata,si daca ai citit ai vazut ca in Biblie este descris in detaliu exact Biserica Noul Ierusalim,eu Nu judec nici oameni de acolo,nici patriarhu sau restu preotilor,Dar dupa mintea mea si dupa cate stiu eu,nu asa a fost voia lui Dumnezeu,sa iubeasca mai mult averea ca pe Iisus,in opinia mea un pastor bun este acela care nu are bani multii,sfintii au trait in pustie si in pesteri si nu au mai mers cu masini scumpe.Nu vreau sa mai ma contrazic cu voi,pt ca nu am nici o sansa,in fata guri rele.Dar Cine crede,crede cine nu crede sa fie sanatos si cu asta basta. Eu cred si am vazut cum se indeplineste Cuvantul lui Dumnezeu chiar de alegeri

Draga mariamargareta
 

Am inteles ce ai spus despre mine si sa sti ca nu mam suparat,este si normal sa faci asta,Chiar cuvantul lui Dumneleu spune asta"cei care vor sa il marturiseasca Pe Dumnezeu,isi vor face multi dusmani"e drept sa nu fi de acord pt ca este mai usor sa zici ca este o secta decat sa ti post si sa traiesti fara de pacate.Nu iti port pica,poate ca ai fost indreptatita sa ma faci asa,nu ca as fi eu vre-un fant sau vre-un credincios mai mare ca tine,eu am doar 17 ani,tu poate ai mai mult si cu siguranta sti mai multe decat mine,e treaba ta,dar nu sti cat de minunat este sa citesti si sa crezi in Cuvantul Lui Dumnezeu,de fiecare data astept cuvantul cu sete mare si ma bucur mult cand il aud.Nu stiu cum sa iti spun dar incearca sa aschulti cuvantul cu sufletul nu cu mintea,caci mintea e slaba si nu intelege,dar sufletul primeste cuvantul Lui Dummnezeu ca pe o alinare,asa mi se intampla mie,sper sa ai parte si tu si toti de asta pentru ca este ceva Dumnezeesc,

Si daca ma poate ajuta cineva cu un calentar pe stil vechii,un link ceva de download,pentru ca as vrea sa tin sarbatorile asa cum le-a lasat Dumnezeu. Multumesc si sa ma ierte mariamargareta si restul celor pe care i-am deranjat cu commenturile mele,si ii rog sa nu ma baga in seama daca ii supar asa tare.

P.S:greselile gramaticale sunt din cauza vitezei

167.Pucioşii îşi dau arama pe faţă:duhul lor sectar şi duşmănos faţă de Biserică(III)
 

Spiritul “Ştefan” îi îndeamnă apoi pe slujitorii Bisericii să nu-i mai scoată mincinoşi pe liderii pucioşi, căci ei au duhul proorociei şi aduc poporului pucios şi rumânilor şi lumii întregi “Cuvântul lui Dumnezeu”. Chiar dacă e adus de gura lor, Cuvântul nu este omenesc, ci dumnezeiesc. Toţi care nu vor crede în Cuvânt vor da socoteală grea pentru a lor “necredinţă”:
“O, nu-i scoateţi voi mincinoşi pe cei ce vă aduc pe Domnul cuvânt pe pământ, ci apropiaţi-vă de ei, căci sunt mărturisitorii venirii Domnului cuvânt peste pământ, acum, la sfârşit de timp! O, nu vă încercaţi în sabia aceasta, nu vă încercaţi în puterea cuvântului lui Dumnezeu, nu staţi împotriva duhului proorociei, căci staţi pe loc sfânt şi ales de Domnul pentru slava Lui cea de la sfârşit de timp pe vatra acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul şi plin va fi pământul curând, curând. Fiţi înţelepţi şi priviţi în cuvântul lui Dumnezeu, că nu e omul acest cuvânt, ci e Domnul croindu-Şi drum spre neamuri cu podoabă de cuvânt mântuitor pentru tot omul care voieşte să vadă viaţa în acest cuvânt. Deşteptaţi duhurile voastre, că dorm în voi duhurile voastre şi somn adânc dormiţi voi faţă de Domnul Iisus Hristos, Care a plătit şi pentru voi pe cruce dacă voiţi să fiţi asemenea Lui întru adevărul Lui. O, nu staţi pe scaune nepăsători, nu staţi aşa, că veţi da socoteală cu greu pentru necredinţă, pentru nepăstorirea turmei cea fără de păstori peste ea, căci turma e flămândă şi nu ştie să meargă, şi nu ştie să mănânce şi să trăiască de la Dumnezeu, nici ea, nici voi! Căutaţi în istoria sfinţilor mărturisitori şi uitaţi-vă la ei, şi uitaţi-vă la voi, şi uitaţi-vă în cuvântul lui Dumnezeu, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, că veţi da socoteală grea pentru păruta voastră necredinţă în acest cuvânt. O, de cine vă este frică de nu vă aşezaţi la sfat cu Domnul pentru mântuirea multora? Cartea cea de ieri şi cartea cea de azi se mărturisesc una pe alta carte a lui Dumnezeu peste oameni, şi vouă vi se va cere răspuns. Sculaţi-vă, dar, şi uitaţi-vă în acest râu de cuvânt şi vedeţi pe Domnul în el cu un popor grăind în mijlocul acestui neam, crescându-l pe el cu laptele cel duhovnicesc al gurii Sale, căci Domnul nu trebuie să tacă. Nu este Domnul Cel ce tace, şi este Cel ce Se face cuvânt peste om şi nu-I puteţi închide Lui, că El trece peste toţi şi peste toate şi grăieşte Domnul pe pământ, că puternic este să facă aceasta, şi veţi sta faţă în faţă cu puternicia Lui şi veţi fi întrebaţi de cuvântul Său cel de azi peste pământ şi peste om şi fi-va să daţi răspuns.”

Dimpotrivă, slujitorii Bisericii ar face mai bine să iasă de bunăvoie în întâmpinarea noii învăţături de la Pucioasa şi să o îmbrăţişeze cu iubire, căci vine al lui Dumnezeu Cuvânt pe al românilor pământ:
“O, dacă voiţi, ieşiţi în calea Sa şi daţi-I bineţe, că nu vine să vă facă rău, ci să vă dea scăpare vine, şi mântuire să vă dea prin multa Lui iubire în cuvânt de iubire, iubirea lui Dumnezeu cuvânt pe pământul român la sfârşit de timp.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

În final se anunţă că venirea Cuvântului la Pucioasa este împlinirea proorociei privind A Doua Venire a Domnului întru slavă, însoţit de toţi sfinţii şi îngerii Lui (se omite însă amănuntul că această venire era proorocită în Biblie că va fi văzută de toţi oamenii de pe pământ, nu numai de către doi-trei “aleşi”, pe furiş). Toţi locuitorii lumii sunt chemaţi, invitaţi, rugaţi, ca dacă le e cumva sete să vină la Pucioasa ca să bea din apa cea vie a învăţăturii pucioşeşti şi din ea să învieze:
“– Duhul mărturisirii este duhul sfinţilor Mei, iar Eu, Domnul, cu ei vin, precum este scris să vin. Amin.
M-am făcut cuvânt mărturisitor în zi de sărbătoare de sfinţi, Eu şi sfinţii Mei. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu cel de azi. Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt Cel ce sunt, şi izvorul râului vieţii sunt, şi adăp cu el pe cei însetaţi. Amin.
Să vină cei însetaţi şi să ia şi să bea! Să vină cei însetaţi să ia şi să împartă, să ia şi să învieze, să ia şi să bea şi să mărturisească bunătatea Mea, căci Eu sunt Păstorul Cel bun, şi bunul Meu îl dau celor ce iau şi beau din apa Mea, şi credinţă dau celor ce Mă iau prin acest izvor, cuvântul Meu, care izvorăşte din Mine spre viaţa oamenilor cu multa lui mângâiere, cu multa lui iubire, mângâierea şi iubirea Mea în el pentru om. Amin, amin, amin.” (Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 09-01-2010)

168. Pucioşii confundă grav Scripturile
 

168. Pucioşii confundă grav Scripturile

Infatuarea şi prea multa părere bună de sine au ajuns să le joace feste liderilor pucioşi, care brodesc noi “Cuvinte din cer” bazându-se pe amintiri legate de unele texte biblice pe care se vede că nu le-au mai citit de mult. Ultima apariţie “pe sticlă” din sit-ul oficial al pucioşilor arată că ei sunt într-o confuzie uriaşă privind două evenimente distincte. Este vorba de “Tăierea împrejur” şi “Întâmpinarea Domnului”, pe care liderii pucioşi le consideră concomitente. După părerea lor, cităm: “în ziua aceea” în care a avut loc tăierea împrejur în trup a Pruncului Iisus, a avut loc şi întâmpinarea Pruncului, adică momentul când dreptul Simeon l-a luat pe Prunc în braţe pentru a împlini o proorocie care-l împiedicase până atunci să guste moartea. Iată textul pucios, reprodus întocmai, care dezvăluie această confuzie:

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-01-2010)

Ce spune Biblia despre aceste două evenimente? Iată ce spune în Evanghelia după Luca, la capitolul 2:

21 Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
22 Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
23 Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
24 Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25 Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
26 Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27 Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
28 El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30 Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31 Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32 Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

Versetele 21 şi 22 arată limpede că este vorba de două evenimente distincte: unul a avut loc în Betleem, iar al doilea în Ierusalim, pentru fiecare dintre ele făcându-se câte o introducere separată în curgerea timpului, prin aceeaşi sintagmă: “Şi când...”. Cu toate acestea, liderii pucioşi au impresia din amintiri că ar fi vorba de aceeaşi zi! Ei bine, Vechiul Testament lămureşte şi mai bine lucrurile, vorbind limpede de două obligaţii distincte ale părinţilor care se învredniceau de darul unui prunc de parte bărbătească:
- prima, la opt zile, denumită “tăierea împrejur”, descrisă la Levitic, cap. 12:

2 "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei.
3 Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur.

- a doua, la 7+33=40 de zile, denumită „întâmpinarea”sau “înfăţişarea” sau “închinarea”, descrisă tot în Levitic, cap.12:

4 Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.
5 Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său.
6 După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat;
7 Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască.
8 Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat, şi o va curăţi preotul şi curată va fi".

Este limpede (v. Luca 2, 22-25) că dreptul Simeon l-a întâmpinat pe Prunc abia atunci când s-au împlinit zilele curăţirii mamei (la 40 de zile de la naştere), prilej cu care părinţii săraci ai lui Iisus veneau la templu cu cele două turturele de jertfă.
Dacă aceste predici, ticluite cu dichis de către cei ce se dau drept „învăţători”şi „veghetori” peste „Noul Israel” (este vorba de cei doi lideri pucioşi) şi denumite de ei apoi „Cuvânt din cer”, ar fi într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, ele ar fi cu desăvârşire lipsite de asemenea grave neconcordanţe cu Cuvântul Scripturii.

Iar cei ce au veleităţi şi se vor a fi „învăţători” peste alţii, n-ar strica să mai pună din când în când mâna pe Carte.

mă, nu ţi-am mai zis ca ori eşti ludă ori doar te prefaci? poi cum era să se curăţeasca preacurata şi de ce anume... Cea pururea fecioara preacurată... după o naştere grozav de minunată fără de curgere a sângelui... să se curăţească? despre ce 40 de zile vorbeşti dumneata că ar fi fost necesare şi astfel explici că au fost separate evenimentele? poi am impresia şi eu că nu putea fi altfel decât în aceiaşi zi, atât tăierea împrejur cât şi jertfa de mulţumire căci aşa au văzut dreptul Simeon şi proorociţa Ana şi au crezut pe Dumnezeu care nu minte! nu minte aşa cum o comitem noi aproape de fiecare dată că bine a scris unul despre mine că mi se potrivea şi mie ca: imi amintesc mereu nişte născoceli ca să le povestesc ca pe nişte mari fapte beroice... şi crezându-ma până şi eu ajung de mă păcalesc... dar nu e de râs ca de 1 aprilie... fiindca aşa am sa cad în crasă lăudăroşenie... în cruntă nebunie...

deci draga mea... e foarte posibil să fie aceiasi zi... caci altfel cum putea sa recunoasca ei că e naştere minunată, Naşterea Domnului, decât luînd în braţe pe pruncul Iisus nascut de 8 zile şi taiat împrejur şi vazând-o pe Maica Lui pururea fecioara preacurată Maria, aşa cum este scris... Deci nu pucioşii mint ci e unii care ar face orice doar ca sa nu creada, aşa cum au păţit-o şi jidovii de 2000 de ani încoace... aşteptându-l înca pe ''Mesia''-Irod-Saul-Antipa ăla al lor sau ce ştiu eu ce mare şef de state peste state şi naţiuni şi popoare...

Şi nu uita că împăratul nostru, regele nostru e Miel, miel Sfânt, şi Dumnezeu între lupi răpitori şi broscoi îmbrăcaţi în haină sfântă exact aşa ca noi doi... dragă Estera sau MM sau alţii...

....
 

Mariamargareta face o confuzie uriasa" În final se anunţă că venirea Cuvântului la Pucioasa este împlinirea proorociei privind A Doua Venire a Domnului întru slavă, însoţit de toţi sfinţii şi îngerii Lui (se omite însă amănuntul că această venire era proorocită în Biblie că va fi văzută de toţi oamenii de pe pământ, nu numai de către doi-trei “aleşi”, pe furiş). Toţi locuitorii lumii sunt chemaţi, invitaţi, rugaţi, ca dacă le e cumva sete să vină la Pucioasa ca să bea din apa cea vie a învăţăturii pucioşeşti şi din ea să învieze:"


Pai va intreb eu acum pe voi: Oare nu este dat sa vada tot omul,cuvantul lui Dumnezeu?Ii este interzis vrunuia sa vada cuvantul lui Dumnezeu???

Cum ar vrea ea sa vada sfintii si pe Dumnezeu daca are pacate,Crede oare ca fata lui Dumnezeu,ii este dat oricui sa o vada,nu isi da seama ca este sfintenia intruchipata si nu este cu putinta sa il vada daca are pacate?Daca ea il alunga si ii face si pe altii sa il urasca,cum sa il vada???Poate ii se pare ciudat si nu intelege cum de la pucioasa se aude cuvantul lui Dumnezeu,Pai credeti voi ca Lui Dumnezeu ii este imposibil sa faca asa ceva?El care a creat tot ce este in jurul nostru si mai ales pe noi oameni,numai prin cuvant.
Nu crede ca se aude cuvantul lui Dumnezeu,desi il aude si il comenteaza cu ura.Oare ea crede ca oameni care aud cuvantul in prima instanta,sunt la fel de pacatosi?

Nu o judec pe ea,pentru ca nu eu fac asta,dar ca ea sunt multii si in comentariul de mai sus ma refer la toti ce ce nu isi explica cum poate Dumnezeu vorbi.Sa ma ierte cititori.

Dar cum sa spui asa ceva,despre Dumnezeu "ca nu a specificat nustiu ce",parca Dumnezeu ar spune ce vrea ea sau ce vrem noi,El spune Cuvant ce trebuie spus.



Tin sa va reamintesc ca nici cand a venit in trup,Dumnezeu,a fost tot la fel judecat si vandut pt BARABAS.Si raasticnit pe cruce.Iar aceasta fata sustine sus si tare ca nu vede toti pe Domnul,pai,ea il vede si nu crede.

Prima data a fost Dumnezeu Tatal care la facut pe om - si nici atunci omul nu a ascultat si a mancat din fructul oprit

A doua oara a fost Dumnezeu Fiul si nici atunci,oameni nu la-u ascultat si vazand minunile acestuia si tot nu au crezut

A treia oara "acum" aste Dumnezu Duhul Sfant - care graieste cuvant si oamenii iar nu mai cred in el

3
 

m-am informat si eu cat de cat,dar nu miroase a bine traba asta cu Fenomenul asta

depinde unde te-ai informat,oricum nu te obliga nimeni sa crezi.Dumnezeu nu a chemat la el cu forta,cine vrea se duce cine nu,va da socoteala in fata lui,oameni astia pana la urma nu au facut nici un rau si nu ne obliga sa ii credem.
Eu sunt nou pe aici si am ramas uimit cum "tipa" unii ca nu este adevarat,aducand fel de fel de argumente mincinoase sau nevinovata.Dar totul ramane la latitudinea si la gandirea fiecaruia.Eu unul cred ca este adevarat Cuvantul lui Dumnezeu si ori ce ar zice unu sau altu,nu cred pentru ca am avut si eu clipe indoielnice si am vazut cu ochii mei cum se implineste spusele Domnului.Acum depinde de fiecare.

poi dumneata cine crezi ca a facut treaba aia la care simţi şi dumneata că miroase ceva... cine?

îţi spun eu de unde vine mirosul...

mulţi dintre saduchei şi farisei au cam făcut pe ei de frică...

le era frică să nu-şi piardă ceva... nu prea ştiu bine ce anume... cred ca minciunile că se pare ca este unii care ţin mai mult la bogăţia mîndriei şi minciunii de acum şi de aici decât la ceea ce va fi cu ei cândva...

şi din iconomia asta viceversată le vine lor o putoare vrajbitoricească de nu mai pot sa recunoască altora că se înşală şi de asta mulţi se lasă amagiţi de pisici şi de şerpi înfricoşaţi în făţărnicie asemenea lor...

deci vezi, mirosul ieşit se întinde... şi or să răspândească unii zvonul că e de la Fenomen... dar niciunii nu catadicsesc să caute mai bine de unde se ridică putoareaoareaoa... poi de unde crezi dumneata ca se ridică mirosul? ia adulmecă dumneata mai bine... ia să vedem...

că eu am impresia ca pisika şi-a acoperit cu nisip roadele rodite în curtea altora... şi apoi zice unora că parcă se simpte un miros de undeva şi ne îndeamnă să căutăm... şi noi căutăm ca fraierii... cuprinşi de îndoială... de boală...

poi nu e clar ca hoţul strigă mereu hoţii? nu e clar ca mincinosul se julă că nu fulă dal l-am plins cu laţa-n gulă? căci cine se scuză se acuză... deci până la urmă a ce-ţi miroase?

''mâniaţi-vă dar nu greşiţi''
''căci şi cine se mânie pe fratele său săvârşeşte crimă şi adulter...'' ceva de genul ăsta că citatele mele nu sunt exacte fiindcă uit tot... sunt ca un burduf spart... dar ceea ce e ciudat e că păcatele nu curg afară ci ele rămân şi curge numai înţelepciunea de rămîn prost de tot... uitând tot de la mână pînă la gură... căci cineva imi suflă mereu... nu poţi, nu poţi, ... asta ca să mă mîndresc şi să cred că pot... ca dacă mi se suie la cap că pot ceva deja gata am cazut în idolatrie şi incep să latru la lună că iată că am ajuns să pot... deci sunt puternic... şi de+aicea gata putoareoareoa... iar unii chiar simt ca se ridică ceva miros... iar dacă pute atunci pute... duh impuţit... dar fericiţi cei săraci cu duhul, adică aia-s fericiţi care-i rabdă pe împuţiţi... pe noi ăştia adicătelea...

dar pisika...

pisicuţă pispispis
te-am visat azinoapte-n vis
te spălai, te pieptănai
fundă roşie-ţi puneai...

:23: :43::7::13:

Trist, foarte trist. OTV curat, monser!

dragul meu sergiu, ce ai păţit?

nu e clar?

pe mama Gigi, pe Trâmbiţa Domnului o cinstec copiii ca pe Maica Domnului căci ea este fata Moşului şi nu fata babei din poveste, ea este asemenea lui Moise pentru vremurile noastre şi este fiica Preasfintei Maria căci ea a grijit-o de mică, fiindcă n-avea cine... deci cinstind-o pe ea, pucioşii, ca pe Maica Domnului, nu fac altceva decât să mulţumească lui Dumnezeu pentru darul Său, Har peste Har...

şi da, sau ce crezi dumneata, că Moise sau Ilie sau Varnasufie şi Ioan trebuiau să faca ascultare de oameni sau de Dumnzeu? fireşte respectând pe maimarii lor şi închinându-se maimarilor, dar nu şi cu sufletul, căci sufletul şi l-au închinat numai lui Dumnezeu... iar unii din ei şi trupul şi nu numai sufletul...

''Eu Sunt Domnul Dumnezeul Tau; Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Să nu-ţi faci... ''

M-a amuzat postul tau! Ce sa zic, s-a mutat spitalul 9 pe forum! Nu vreau sa fiu critic si nici nu pretind sa detin Adevarul dar ce am citit pe acest topic este mult, mult prea mult! Pun pariu ca alde antenele si protv-ul au zeci de ore filmate cu astia si cand or vrea sa loveasca pe fata in ortodoxie o sa le dea drumul. Si o gramada de lume se va poticni. Foarte trist...

mă întreb cine sau ce anume plânge în tine... ce ai pierdut? iluziile de măriri deşarte induse de gLume?

sau e OTV-ul de vină că după ce a fost închis a reuşit iar să emită...

sau tu te gândeşti la Elodia... poi nu se vede ce justiţie şi poliţie avem? de ce crezi că e nevoie de DDD (Dan Diaconescu în direct) dacă toate sunt aşa de cinstite şi drepte şi corecte în ţara asta ortodoxă... poi ţara e ortodoxă dar noi ne-am păgînizat sau am devenit cu toţii vameşi... că doar e cea mai sigură meserie şi care îţi dă mândria că iată faci ceva bun pentru ţară: ucizi pe prooroci cu pietre şi prigoneşti pe vaduve şi pe orfani... uitând că proorocii sunt trimişi de Dumnezeu ca să ne sculăm din moarte...

Robul lui Hristos, Slujitorul Domnului, scoală ca să facem voia sfintei Treimi...

Asa-i spuneti lu' Becali mai nou?
Miluieste-ne Doamne si da-ne minte ca restul de bine de rau avem!

Am si eu o rugaminte daca se poate: nu mai folositi aiurea numele Maicii Domnului, numele lui Iisus Hristos, Dumnezeu, Duhul Sfant etc. Nu spuneti "fiica Maicii Domnului" pentru ca este blasfemie. Dumnezeu este Tatal Nostru dar Maica Domnului (dupa cum spune si numele) a avut UN FIU de la Dumnezeu si care s-a numit Iisus Hristos! Stiu ca vorbesc degeaba dar daca aveti macar un pic de bun-simt si sanatate mintala... va rog frumos, va implor!

PS Nu stiam nimic despre acesti Puciosi, am intrat pe site-ul lor si am citit acea poveste a Verginicai. Povestea in sine este trista, Dumnezeu s-o ierte! Dar in rest ideia si ce se prezinta acolo odata ca nu are substanta, doi - nu are coerenta, trei - este scris de cineva cu maxim 8 clase, patru - este bullshit pur (parerea mea)! Sa pui scrieri din alea alaturi de Biblie mi se pare iarasi mult prea mult! Sa ne ierte Dumnezeu pe toti!

Nu am TV de 2 ani. Am 2 calculatoare in schimb: de birou si portabil. Ii las pe altii sa "savureze" laturile de la TV.

pacat
 

Pacat de cei ce au urechii sa auda dar nu are ochii sa vada,multe lucruri anunta sfarsitul.Cutremur mare in haiti,desert inundat,meteorit care se indreapta spre noi...astea nu le vede nimeni,pana nu da Dumnezeu o suferinta mare peste noi,nu o sa credem niciunu.Caci pt noi e mai usor sa zicem ca e secta adevarul si sa hulim,decat sa credem si sa ne fie bn.multe are omul de suferit in urma acestor pacate...trezirea fratilor