Interpretezi gresit ce am zis.
Nu pot sa scriu intr-un post o cuvantare sau o predica. Nu are sensul.

Sensul ultim al vietii este mantuirea.
Si asta este si unul din sensurile primare ale casniciei, vietuirea impreuna pentru mantuire, pentru viata crestina, pentru bucuria de pe pamantul asta.

Si am dreptate in ce zic: ce zice la Facere? Zice ca Dumnezeu a facut Eva pentru Adam pentru ca Adam sa nu fie singur.

Insa Hristos ne arata mai mult care este noul sens al vietii: mantuirea.
Totul se indreapta spre scopul asta, impreuna cu scopul initial al vietuirii impreuna.

Facerea de copii este un rod al vietuirii impreuna.

Sunt tare curios daca tu poti sa stai langa un om urat si had.
Eu zic ca e cam greu.

Si da, Dumnezeu a daruit o frumusete femeii, iar barbatul e atras de femei.
Vrei citatul din Scriptura?

Femeia trebuie sa se ingrijeasca putin, ca daca e neingrijita atunci...

Toti suntem diferiti, insa o femeie ingrijita are un cu totul aspect fata de una abia trezita...

Mai suntem fetelor...doar ca suntem putin obositi, cicatrizati si departe de sfintenie. Unii se chinuie sa isi permita sa va duca in calatoria exotica mult dorita, altii isi rup oasele sa aiba zilnic bani de-o floare. Eu cand povesteam potentialei muze ca astea sunt lucruri optionale si ca drumul spre eternitate cere simplitate si modestie materiala...nu mai apucam si a doua intalnire. Dupa 27 de ani de viata in care am avut multiple experiente cu domnisoare, am ajuns la concluzia ca sunt foarte schimbatoare. Azi te iubeste euforic, maine te detesta. Inima omului, in general e schimbatoare. Eu personal, cred ca o casatorie are nevoie si de o perioada de proba, de concubinaj...un an, doi...chiar trei. Si dupa ce trece extazul de inceput de drum, sa se vada statornicia. Respect traditiile si sfaturille Batranilor, dar decat sa ma trezesc intr-o relatie superficiala in prag de divort, cred ca "reteta" mea e mai realista.

Fetelor, sa fiti iubite!

Sau mai bine patru.
*
Dar, pentru mai multa siguranta, cinci e si mai bine!
*
Dar de ce nu sase? Chiar asa: de ce nu sase ani de probe?
*
OK, fie, sa zicem pentru inceput sapte. N-o fi foc! Concubinaj sa fie, cu bucurii!....

P.S. O mica nedumerire, totusi: ce facem daca apar copii in acesti unu, doi, trei...sapte ani?

Pai incepem sa generalizam?
 

Exista baietii seriosi si mai putini seriosi, doar voi fetele ca si baietii au cunoscut persoane serioase doar ca din diferite motive, le-ati dat cu piciorul, mai mult sau mai putin serioase, da oricum trebuie prima oara sa vedem ce defecte putem accepta.

Iar legat de concubinaj, e ciudat, divorturile au crescut in era concubinajului, foarte ciudat.

Scopul existentei omului nu este viata, ci invierea(CZC).

6. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".
7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.(Ps81)
Versetul spune că precum oamenii murim, dar ne facem că nu înțelegem că de fapt suntem căpetenii, fiindcă suntem creditați cu puteri cerești prin chipul dumnezeiesc cu care am fost zidiți.

Isus Hristos nu Și-a ignorat natura Sa divină ținându-și sub control trupul omenesc cu instinctele sale și a venit pe pământ ca să-i arate omului că și omul e divin și are menirea de a-și ”stăpâni pământul” din care e zidit.
Omul însă, își ignoră natura sa divină (chiar dacă-i botezat creștin) și se complace in a-și duce cât mai multe zile în plăceri trupești: confort, comoditate, râsete, căldură, eleganță, plăceri și multe altele...
Omul e orbit de trup și are impresia vinovată că se poate bucura ”creștinește” de plăcerile trupești fără să-și bănuiască rătăcirea.

Hristos n-a propovăduit fericirea pământească pentru că e în contrapartidă cu cea cerească, desigur.
Omul e atâta de posedat de... trup încât chiar crede cu tărie, după cum se vede chiar aici pe forum, că mântuirea vine atât prin feciorie(doar pentru unii), cât și prin... orgasm(pentru ceilalți), pentru că așa-i viața asta pământească de când lumea; nici nu poate gândi la altceva, căci toți fac la fel.

O fi cum spui,numai ca ele singure nu au ramas insarcinate precum hermafroditii; au avut si ele prin preajma aceiasi barbati romani,crestini,cu patalama ortodoxa pe crestet care stiu si ei cum functioneaza organele de reproducere.
Ma surprinde ca responsabilitatea avorturilor cade intotdeauna pe femei de parca barbatii sunt aia care viseaza casatorie si familie inca din adolescenta!

Oricat e nevoie. Daca ar ramane insarcinata femeia pe care o iubesc atunci as face pasul cel mare catre juramantul sacru. S-ar schimba ecuatia si pentru ea si pentru mine. Repet, din experienta mea, cat si din alte exemple la care am fost martor, casatoria pentru multe femei e o joaca. Divortul e o banalitate. Prefer sa trec prin niste incercari care sa testeze realtia, decat sa ma trezesc ca juramantul din fata Altarului nu mai are nici o valoare.

P.S: Apropo de copii si concubinaj...de doua ori am avut "emotii". In ambele cazuri avortul era optiunea pentru ea. La un moment dat am amenintat-o ca "o leg de calorifer" daca face o asemenea prostie. M-am citat. Astea mi-au fost cuvintele. Bun venit in Babilon. Uneori imi vine sa imi plang de mila ca Dimitri Karamazov.

In concluzie, da, mai sunt baieti crestini. Pacatosi si dezamagiti. Dar avem speranta...:)

1,2,3 ani de proba cu una...1,2,3 ani proba cu alta...trece viata pe langa voi numai in probe.

Ce vrei sa zici ca implicatiile sunt mai mici daca stai in concubinaj si deja ai 2 copii in 3 ani? Care este diferenta? Daca ai deja copii cu o femeie si locuiesti cu ea, nu mai esti liber; nu te mai poti numi burlac.

O mica corectie: treadul se refera la baieti crestini,adica aia care isi cauta o sotie si se casatoresc(daca si unde se poate chiar virgini); barbatii crestini (care or fi aia)nu tolereaza concubinajul si nici nu-l aleg ca solutie pt un viitor ideal.