Daca un preot sau episcop fara darul proorociei, face o afirmatie sau alta, nu e treaba mea ca simplu crestin (monah sau mirean) sa dezbat ce a spus. Scriptura ne invata ca numai cei cu harul proorociei contribuie la construirea Bisericii (cu sens de mireasa lui Hristos, nu ONG caritabilo-cultural inregistrat la registrul comertului). Restul clericilor din biserica sunt simpli si foarte umili slujitori, care au fost incercati de ispite, ca fiecare om.

Cat timp stiu ca Pronia este o forta la fel de valabila ca si radiatia sau gravitatia, chiar nu e treaba mea sa stiu daca vecinul se va mantui sau ba. Cu atat mai putin este treaba mea sa stiu daca se vor mantui alte confesiuni.

Grija pentru randuiala lumii ma apropie de lume, iar grija pentru vesnicie ma apropie de Hristos. Prin asta cunoastem carui duh slujim. Cand 8 ore pe zi fac marketing si presa, 8 ore dorm, 2 ore merg la sauna(tv, bairam), 2 ore le petrec langa copii, 1 ora mananc si 5 minute ma rog; cred ca e clar unde imi este inima mea.

Ceea ce ma ingrijoreaza si m-a indemnat sa raspund la acest topic, este faptul ca duhovnicul tau nu a reustit sa-ti alunge demonul curiozitatii care te munceste. Ca sigur nu erai cu lacrimile in barba de dragoste pentru Papa, cand ai inceput sa te framanti pe tema asta. Si mai grav este ca acest demon a atras o multime de crestini la masa dezbaterii sale.
Cauta si vezi ce spune Sf. Isaac Sirul despre Teologhisire si despre rangurile din biserica. Eu cred ca acest om, care ne-a lasat ca mostenire duhovniceasca o intreaga filocalie, intrece orice diploma a lumii moderne.

Iertati-ma ca nu am avut rabdare sa fi citit toate cele 124 pagini. Sper sa ma fac de ras cu acest raspuns, in sensul ca demonul a fost legat intre timp, iar cei ce aveau astfel de framantari s-au apucat sa caute lacrima pocaintei.

Teologia nu mantuieste pe nimeni, pocainta mantuieste pe oricine.

Foarte frumos și bine zis. Mi-a plăcut tot mesajul tău. :53:

"Căutaţi şi veţi afla", "cercetaţi Scripturile" - ne învaţă Însuşi Hristos. Demonii spun "credeţi şi nu cercetaţi", adică rămîneţi în ignoranţă şi în neştiinţă, ca atunci cînd un eterodox vă va cere răspunsuri voi să vă vedeţi de mîntuirea proprie şi să nu vă pese de el, care e în cădere liberă către adîncurile existenţei veşnice.

De ce această excludere? Cum poţi face pocăinţă dacă nu cunoşti cel puţin propria religie?

E adevarat ce spui, inteleg si sensul in care intelegi asta, citind mesajele tale. Cum unele persoane ar putea intelege altceva, teologia singura nu mantuieste pe nimeni, e doar o teorie. In schimb nici pocainta fara credinta (teologie) nu mantuieste pe nimeni, si cei ce se inchina la un idol pot avea o forma de pocainta.

Nu merge!
Nici o idolatrie nu a cerut pocainta. Idolii cer jertfa sau cel putin adoratie. Pocainta singura poate mantui. Ceea ce inteleg eu prin pocainta, este omul care ajunge chiar la dispretul de sine datorita constientizarii patimilor.
Dragul meu frate! Un astfel de om nu sufera de impotrivire, nu sufera de duhul persecutiei, al autosuficientei, al iubirii de stapanire. O teologie, o dezbatere care te face sa uiti pocainta este ratacitoare pentru cel ce traieste in duhul pocaintei. In consecinta, un astfel de om nu se opune niciunei teologii care nu-l indeparteaza de la noul scop al vietii sale: impacare cu Dumnezeu prin cainta si ravna in cainta.
In general, datorita vremurilor pe care le traim, dezbaterile teologice nu sunt animate de dragostea de aproapele, ci mai multe de preocupari intelectuale. Poate ca la unii este dragoste de adevar, ceea ce nu-i rau. Numai de-ar fi doar dragoste de adevar...
La omul fara dragoste de aproapele, in sensul in care este poruncita de Lege, dragostea de adevar este otravita de duhul mandriei, de dorinta de a iesi in evidenta, de a avea dreptate. Iar de la avea dreptate si pana la a mi se da dreptate, nu mai este decat un pas.
Iar cand studiul meu este animat de dorinta de a mi se da dreptate... ce fel de om sunt? Oare mai sunt eu in Adevar?

Omul fara dogma dar in deplina pocainta, se mantuieste, pentru ca omul in deplina pocainta nu a ajuns fara dogma din imptrivire, din indaratnicire sau din pricina ca stie el mai bine cum e cu mantuirea. Cu alte cuvinte, nu din vina lui e fara dogma, sau cu o alta dogma decat cea lasata de Hristos prin apostolii si prin ceilalti ce le-au urmat cu desavarsire si care s-au impotrivit pacatului pana la sange.

In timp ce omul care tine la dogma lui cu cerbicie, acela nu va avea niciodata "duhul umilit, inima infrnta si smerita". Tantos si semet ca lumea in care s-a nascut, ca si cei ce au strigat la Pilat : "Rastigneste-l! Rastigneste-l!"

p.s. Dumnezeu poate oferi mantuirea si lacrimile pocaintei, in ceasul mortii; nu pentru meritul omului ci pentru mare mila Sa.

Daca nu ma insel spunem de fapt acelasi lucru, doar ca eu ma refeream la cei ce nu sunt crestini, ortodocsi. Daca tu te referi la ortodocsi sunt perfect de acord cu tot mesajul. Dar din mesaj cineva ar putea intelege ca se refera si la cei din afara Bisericii, aici nu sunt de acord. Multi nu stiu ca a existat o erezie, pelagianismul, care afirma ca se poate mantui omul si fara har, doar prin fapte.
Ai subliniat foarte bine neimpotrivirea la invatatura adevarata, asa cum au fost si sfinti care au avut cate o mica neintelegere in privinta dogmei. Totusi, nu exista un credincios fara dogma, pentru ca si credinta in Sfanta Treime este tot dogma, la fel si Crezul.

Slava Domnului! Ce bine ca nu vorbim in van ca la amestecarea limbilor!

Am avut odata ispita de a vrea sa contribui la raspandirea Adevarului, ispita care m-a stapanit multa vreme. Ardeam de patos. A fost nevoie de multe necazuri ca sa uit acee pornire. Desi stiam ca un om care doar stie teoria dar nu poate sa o implineasca, nu este cu nimic mai mult decat un fatarnic, ce risca sa fie luat drept impostor, tot nu ma potoleam. Tot ceea ce stiam, stiam doar din ratiune, iar inima robita de aprinderi vremelnice si de slava, nu putea primi sensul invataturilor.
Abia dupa ce am trecut vreo cativa ani printr-un ghinion continuu, abia atunci am inceput sa ma potolesc.
Astazi inteleg pe deplin sensul indemnului: "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor". Pot eu sa ma dau exemplu si sa ma fac pilda vie cuiva? Singura constiinta urla la mine, nu mai e nevoie si de alt piritor.
Si pentru ca intreba cineva cand va fi unirea credintei, cred ca aici se afla si raspunsul. Cum pot sa conving pe cineva ca detin adevarul, atat timp cat eu nu sunt traitor al dogmei pe care o predic? STATI DEPARTE DE ASTFEL DE OAMENI, caci "ei sunt nori fara de apa purtati de vant!"

Eu nu pot să conving pe nimeni de nimic. Singur Dumnezeu poate, direct sau prin intermediul oamenilor.

Ieri am jucat şah online cu un indian. Nu ştiu cum îl cheamă si în ce oraş trăieşte. Îl aveam în contacte pe acel sait de ceva vreme, mai vorbisem cu el înainte. Dar ieri l-am întrebat dacă e o persoană religioasă. Mi-a răspuns afirmativ şi de aici am pornit o discuţie pe tema hiduism_brahmanic-creştinism_ortodox, aşa, pe cît engleza îmi permitea. I-am răspuns la o serie de întrebări, l-am întrebat şi eu diverse şi, într-un sfîrşit, omul s-a arătat curios să afle mai multe despre ortodoxie. Nu ştiu dacă la el în localitate are biserică ortodoxă, aşa că după ce l-am sfătuit să se intereseze, i-am dat un link cu un forum creştin ortodox în engleză şi adresa mea de mail să-mi scrie oricînd are vreo nelămurire. Cine ştie, poate că Dumnezeu îi va oferi şansa de a se boteza într-o zi şi a deveni un nou membru al Bisericii.

Sînt eu în măsură să fac aşa ceva, să le vorbesc păgînilor despre credinţa mea? Este acest lucru condiţionat de starea relativă de păcat sau de virtute în care mă aflu? Va lucra Duhul Sfînt în continuare în inima lui funcţie de gradul meu de apropiere de Dumnezeu? Ar fi mai corect şi mai înţelept să stau cuminte în banca mea şi să-i ignor pe eterodocşii din jurul meu?

Eu cred ca ai facut foarte bine, probabil e cea mai mare fapta pe care o putem face. "8. Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. "

Poate te-ai ghidat dupa titlul forumului, dar pe forum nu sunt doar ortodocsi, si chiar dintre ortodocsi, unii marturisesc ceva diferit, am vazut multe asemenea exemple: unii o imbinare a ortodoxiei cu budismul, altii ceva conceptii new-age, altii un ecumenism foarte liberal (toate cultele sunt la fel), etc.
La fel ca in mesajele anterioare, "unirea credintei" nu se refera la ortodoxie, ci la unirea ortodocsilor cu cei din alte culte. Am vrut sa spun aceste lucruri, ca sa fim siguri ca vorbim despre acelasi lucru.
Indemnul tau nu stiu exact la vine se refera. Poate lamuresti, si ar fi interesant sa dai mai multe amanunte despre ceea ce zici, cu raspandirea Adevarului, pare interesant.
Altfel toti suntem marturisitori (chiar daca nu si traitori), si atunci cand spunem Crezul marturisim Adevarul. Marturisitori au fost si unii sfinti care abia se convertisera la crestinism si apoi au fost omorati.

Asta e o distinţie atât falsă, cât şi foarte periculoasă. Nu poţi mărturisi Adevărul decât trăindu-l. Cele două noţiuni sunt legate indisolubil (cel puţin în creştinism).

Aşa zisa "mărturisire" fără trăire poartă în creştinism un nume vechi de când lumea: fariseism.

Pentru ca am amintit de pelagianism, o erezie din primul mileniu. Sinodul III ecumenic a condamnat si pelagianismul.
Aceasta invatatura gresita spunea ca oamenii se pot mantui si doar prin fapte, fara har. Aceasta conceptie pornea de la credinta ca oamenii nu au cazut dupa Adam, de aceea pot face fapte de mantuire si fara har si Botez, neavand consecintele pacatului adamic. Fer. Augustin a combatut erezia, dar a gresit, afirmand predestinarea, ca omul a cazut de tot si doar prin har mai poate face fapte bune.

Intr-un articol parintele Vulcanescu detaliaza aceste lucruri si arata ca in zilele noastre ecumenismul aduce si reinvierea pelagianismului: http://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/246/

"Pelagius, eretic din sec V, nega Harul Duhului Sfânt ca fiind absolut necesar pentru mântuire, afirmând ca omul, indiferent ce credea se poate mântui dacă face fapte bune. De aici erezia pelagianistă şi semipelagianistă care afirmau că omul nu are nevoie să fie în Biserica cea Una, Sfântă, Catholică (sobornicească) şi Apostolică ca să se mântuiască, fiind suficiente faptele lui bune. Aceasta erezie apărută în Apus a fost condamnata de Sinodul de la Orange din anul 530, prin care aceasta erezie cumplita a fost eradicată.
Din păcate, aceasta erezie pelagiană revine astăzi sub forma panereziei ecumenismului care afirma minimalismul dogmatic, sub forma extinsa, anume că e suficient să faci fapte bune în orice religie te-ai afla şi te mântuieşti, şi în forma restrânsă ( vehiculata de Consiliul Mondial al 'Bisericilor' ), anume ca e suficient ca cineva sa fie botezat în numele Sfintei Treimi şi sa creadă în Hristos ca Mântuitor personal ca sa fie pe drumul mântuirii.
Exista şi interpretarea eronata a citatului din Romani, luat din context, "Păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia neavând lege, îşi sunt loruş lege, legea fiind înscrisă în inimile lor, … care ii şi apără" (Romani 2, 14)
Sfântul Pavel nu spune că păgânii se vor mântui, pentru că au în ei legea conştiinţei, sădită natural de Dumnezeu în toţi oamenii, ca un receptor pentru a-L putea cunoaşte pe Creator, ci afirma ca aceasta conştiinţa a diferenţierii intre bine şi rău ii judeca sau ii apără. Dar nu că s-ar mântui. Din contra, în contextul Epistolei către Romani, tocmai acest lucru se afirmă, cum că fără credinţa în Hristos, chiar dacă eşti iudeu, sub lege, sau păgân, cu legea firii, nu te poţi mântui fără a intra în comuniune cu Hristos."

Îi acuzi pe alţii că scot din context, în condiţiile în care faci chiar tu acest lucru, oprindu-te cu citatul atunci când îţi convine.

Apărarea despre care se vorbeşte este o apărare în faţa judecăţii lui Dumnezeu:

Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt loruşi lege; ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor.

Îi judecă sau îi apără... pentru ce? Dacă păgînii care nu au auzit de Hristos şi nu au avut şansa de a deveni creştini merg cu toţii în Iad, ce sens mai au cuvintele lui Pavel? Le va fi mai rău sau mai puţin rău în Iad, funcţie de faptele dragostei sau cum, ca să înţeleg ce spui...

Ce citate mai exact iti sugereaza asta cand Romani 2:14 afirma altceva?

Florin, chiar pe topicul asta am discutat cu tine si am dat si raspunsurile, daca le repet nu se schimba ceva: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=1023
Mai sunt mesaje si inaintea acestuia. Explicatia detaliata o ai la sf. Ignatie Briancianinov, ti-am spus si data trecuta.
Cum explica si parintele Cleopa, constiinta o au toti oamenii, nimeni nu se poate indreptati ca nu a stiut. Credinta tot de la Dumnezeu vine, e data prin harul exterior. Omul poate face fapte bune, sau sa aiba o inima buna, datorita chipului lui Dumnezeu care doar s-a estompat dupa cadere, nu s-a sters de tot. Facand aceste fapte primeste luminare de la Domnul, sa caute si sa vada adevarul. Altfel poti sa-i explici cuiva ani de zile si tot nu devine credincios. Exemplul il avem in venirea in Biserica a sf. Corneliu Sutasul si in viata altor sfinti. Uite ce spune si Parintele Cleopa (asta ti-am scris si data trecuta): "Pagan daca ai fost, dar constiinta ai avut si dupa acea lege te va judeca. Zidirea ai vazut-o. Nu ti-ai pus niciodata intrebarea cine a facut cerul, soarele, pamantul si toate, ca dupa aceea sa te gandesti si sa te temi de Dumnezeu, care a facut toate ?"
"Orice om de pe pamant, cand face rau, este mustrat de constiinta sa, care ii spune : " De ce ai facut rau ?" Aceasta este legea cea dintai data de Dumnezeu omului, numita si legea constiintei sau legea firii."
Il ajuta sa faca fapte bune, care il duc la credinta si capatarea harului in Biserica. Chiar citeam de misiunea ortodoxa din Congo, parintele spunea ca in fiecare an se boteaza in BO peste 20.000 de oameni in acele parti. Dar sunt si care se boteaza dar se ocupa cu vrajile in continuare.
Ca doar faptele buen sunt suficiente, fara har, e o invatatura din pelagianism.

Sper ca s-a inteles ca tot mesajul era citatul din acel parinte (ca vad ca userul catolic iar n-a inteles). Dar am scris si eu despre asta acum un an jumatate tot pe acest topic, vezi mesajul de mai sus.
La Romani 2;14 tocmai despre asta scrie, de legea firii, constiinta. Asa a ajuns Dreptul Iov credincios si cu fapte bune, adica sa faca Legea chiar inainte sa fie data legea lui Moise (se spune ca Iov a trait cam cand erau evreii in Egipt). La fel si dreptii de dinaintea lui Moise, Patriarhii, nu aveau o Lege scrisa.
Pe de alta parte stim din Noul Testament ca scrie ca Legea nu a mantuit pe nimeni, prin har a venit mantuirea. De aceea scrie si in catehism, in consens cu invatatura impotriva pelagianismului, ca nimeni nu se poate mantui fara har, iar harul nu se poate capata prin fapte bune (inainte de Botez si Mirungere, nu dupa).

1. Eu nu stiu ce intelege fiecare prin "ortodoxie", dar daca prin "crestinism" intelegem toti acelasi lucru atunci unirea credintei se refera la aderearea la crestinism. Iar prin felul in care am descoperit eu crestinismul am sa va povestesc un eveniment din trecutul meu.

"Calatoream de la Bucuresti spre Bacau acum vreo 6-7 ani si discutam cu o duduie (care facuse avort) despre cat de inumana e predania bisericii, despre cat de fatarnici sunt preotii si despre manipularea maselor prin religie.
Un domn care calatorea cu noi, a ascultat in liniste conversatia, iar inainte sa coboare mi-a spus: <<Iti doresc sa il descoperi pe Hristos!>> Eu am replicat ca m-am lamurit cu religia si cu biserica, iar el mi-a raspuns: <Dar eu nu te-am trimis la biserica, eu ti-am urat sa il descoperi pe Hristos.>"

Iar daca lucrurile nu sunt clare, iata inca un pasaj.
"Eram undeva cu niste studenti la teologie prin preajma, asteptam un eveniment si ei tot vorbeau despre... ale teologiei. La un moment s-a ivit ocazia sa le spun ceva in genul: <<Numai Dumnezeu stie Adevarul.>> Si acum, atentie la raspunsul pe care ei l-au dat : <Ba nu. Ortodoxia este adevarul.>" Si va spun ca, asistand la aproape 2 ore de teologhisire intre ei, sunt convins ca intre ortodoxia mea si ortodoxia lor e o mare diferenta.

In momentul ala am inteles, intr-o fractiune de secunda, cum omul mandru [in general] se impotriveste lui Dumnezeu, doar ca sa i se dea dreptate.


2. "Unirea credintei", asa cum o inteleg eu, se refera la a-L descoperi pe Hristos si Harul lui Dumnezeu. Tragedia omenirii vine din aceea ca sunt destui cei care fac negot cu Harul lui Dumnezeu si cauta sa detina monopolul cunoasterii pentru "castig urat". Din cauza unora ca acestia sunt toate dezbinarile si galceava.

3. Pe vremea cand intelegeam lucrurile in mod stric rational, am avut la un moment dat o revelatie, in urma careia am tot facut niste insemnari intr-un caiet pana am umplut vreo 200 de pagini. Din acel moment, cand citeam Biblia incepusem sainteleg cu totul altceva decat ceea ce am inteles pana atunci. Mesajul lui Hristos nu-mi mai parea nici inuman, nici uneltire conspirativa. De fiecare data cand reciteam cele scrise, ma umpleam de nadejde. Imi facusem chiar un sistem de a practica ceea ce mi se revelese. Petreceam intr-o bucurie neomeneasca, datorita noii mele perspective asupra realitatilor spirituale. Ma simteam un fel de ales al lui Dumnezeu. Noile mele conceptii si noul inteles aveau sens si dadeau rezultate atat pentru emancipare spirituala cat si pentru belsug trupesc. Priveam oamenii din jur si nu ma dumiream cum pot fi atat de tembeli, incat sa nu priceceapa ca isi fac rau singuri, prin stilul lor de viata lipsit de sens si motivat doar de ... nici ei nu stiau de ce; oameni care traiesc pentru a manca, nu manaca pentru a trai.

Dupa vreo 2 ani de la respectivul eveniment am descoperit filocaliile, in care mi-am regasit cam toate ideile si practicile pe care le insemnasem, iar complexul mesianic a luat sfarsit. Atunci am inteles ca Dumnezeu a revelat deja umanitatii tot adevarul si ramane pentru fiecare in parte sa il caute, iar cine nu are acces la scripturi, daca este pregatit launtric si sincer in cautarile sale, Dumnezeu i le va descoperi.

Pe lumea asta exista 3 categorii de oameni: 1 cei care nu sunt interesati de adevar [din varii motive], 2 cei care sunt uneletele inseleciunii si cu care, dezbatand, omul se indeparteaza si mai tare de adevar, 3 cautatorii de Adevar, cautatorii lui Dumnezeu.
Omul banal, ajunge cautator de adevar in urma unor experiente tragice. Pentru o vreme se simte dezorientat si singur, vreme in care este dispus sa caute Adevarul. Din pacate pentru ei, cei mai multi cad pe mana celor care negutatoresc cu Harul lui Dumnezeu si-i duc inapoi in robie. Nu zic! Vina este si la cel ce se lasa inselat, nu doar la amagitor.

Sigurul lucru pe care as putea sa-l fac eu pentru astfel de oameni, care vor sa-L descopere pe Hristos, dar care nu stiu pe Cine cauta, este sa ma fac pilda vie, ca ei sa ma imite pe mine. Si tocmai lucrul asta nu sunt in stare sa-l fac. Off!

Eu mai aveam sperante ca ceea ce expui tu nu este de fapt "marea descoperire" din sec. XX, ecumenismul. In cazul asta ai cam descoperit roata, conceptia aceasta a fost descoperita de protestanti mai intai. Dar poate ca nu e asa, am inteles eu gresit.

Când zici "toţi" ce înţelegi? Ortodocşi, catolici, protestanţi, neoprotestanţi? Sau ce? Asta ca să ştim despre ce vorbim.

deh
 

...mântuirea este dar făcut omului de către Dumnezeu. Cum ar putea fi monopol al cuiva dintre oameni.
Dumnezeu a creat omul, parcă așa scrie Biblia, nu a creat găști de oameni, unii mai buni decât alții.
Eu cred că mântuirea este un dar căruia, întocmai botezului, nu îi putem citi tainele.
Fiecare să avem grijă de sufletul nostru și mai puțină grijă despre cum vom fi judecați.

Si daca nu cunoaste cineva in ce crede si ce trebuie sa faca, de unde stie ca e bine ce face si e pe drumul spre mantuire? Domnul ne-a dat si o invatatura, in care sunt si conditiile pentru mantuire. Ca altfel fiecare cult sau religie spune altceva, ca trebue sa faci alte lucruri ca sa te mantuiesti. De exemplu noi spunem ca avem nevoie de Sfintele Taine, neoprotestantii ca nu, etc. Pe principiul fiecare face cum stie el mai bine s-a ajuns la idolatrie, de aceea a venit Revelatia, ca oamenii nu mai stiau nimic, ratiunea lor nu ii ajuta sa afle adevarul.

corect amice, foarte corect spus

no
 

..asta e alta poveste. Nu am spus nimic legat de faptul că știința binelui în faptă, învățat din Scriptură, ar fi lipsită de importanță. Doar spuneam că Dumnezeu a făcut omul și i-a dăruit taina mântuirii. Ori, asta nu are legătură cu locul sau condițiile în care te naști, de exemplu. Credeți dvs că un copil de chinez care trăiește în vârful muntelui într-o familie budistă nu beneficiază de mântuire? Evident că este un candidat la mântuire la fel de bun ca oricare dintre noi. Să nu uităm că noi am devenit creștin-ortodocși datorită unor călători greci. Iarăși să nu uităm că nu noi am inventat creștinismul.
Dreptul la mântuire îi este dat omului. Faptul că, prin cult, știm mai mult sau mai puțin despre asta, e altceva.
Agresivitatea dvs, care spune că cine nu s-a născut pe pământ ortodox este sortit pieirii în veci, este deplasată. Mântuirea este a tuturor. Suntem datori cu o viață, nu cu circumstanțele în care ne naștem și Dumnezeu nu limitează mântuirea decât la faptele oamenilor.

a propos
 

a propos

oare de ce refuzați să scrieți în limba română, respectiv cu diacritice?

Eu nu am diacritice pe tastatura. Dar spune-mi, baracuda, fara diacritice nu scriem in limba româna?!? Atunci in ce limba scriem?
Deci nu e propriu-zis un refuz... ci mai degraba o cutuma.

Aveti dreptate, toti oamenii pot beneficia de marele dar al mantuirii. E un dar, pentru ca dupa caderea lui Adam toti mergeau in Iad si fara venirea Mantuitorului si Pogorarea Sfantului Duh toti ar fi avut aceeasi soarta.
Si pentru ca fiecare om a pastrat chipul lui Dumnezeu, chiar daca s-a degradat dupa cadere, toti oamenii au ce este necesar pentru a accede la conditiile mantuirii. Pentru ca Domnul ne-a dat si conditiile mantuiri, ar fi fost fara rost sa nu primim prin revelatie ceea ce era de fapt cel mai important lucru, cum ne putem mantui. Cum poate primi cineva credinta aflam din povestea cu Sutasul Corneliu: ingerul ii spune ca datorita faptelor si rugaciunilor sale a primit indurare de la Domnul sa vina in Biserica Sa. Tot asa ne spun si sfintii, ca faptele nu sunt mantuiroare, doar faptele insotite de credinta in Hristos. Dar, cum descrie si sf. Serafim de Sarov, faptele bune ajuta la primirea adevarului si luminare, ca omul sa poata sa vina in Biserica. Poate sa se afle in orice colt al lumii, fapte bune poate face oriunde, vorbesc cu un ortodox din Indonezia, si-au construit o biserica ortodoxa acolo, si-au pictat icoane, acum au si preoti. Toti se pot mantui, dar nu toti fac asta.
Despre intamplare, stim ca nimic nu este la intamplare, Bunul Dumnezeu prin Pronia Sa are grija de tot, cele bune sunt d ela El, iar cele rele le ingaduie dupa un plan. Asadar nu e deloc la intamplare ca Sf. Apostol Andrei a propovaduit in Dobrogea si ca oameni de acolo au devenit crestini. La fel cum nu e o intamplare ca stramosii nostri au ramas ortodocsi, chiar cu pretul vietii, trebuie sa avem respect pentru ei. Si cand propovaduiau Apostolii unii nu doreau sa asculte, a fel au fauct si evreii cand a venit Iisus. Nu insemna ca daca cineva se naste in Romania si e botezat ortodox se si mantuieste.
Acum legat de mantuire, doar daca doriti sa aflati adevarul, Sf. Ignatie Briancianinov da un raspuns detaliat exact unei astfel de intrebari: http://www.impantokratoros.gr/despre_erezie.ro.aspx
Doamne ajuta!

Iti rescriu acelasi mesaj cu bolduirile de rigoare, in speranta ca vei intelege ca intre ceea ce expun eu si ecumenism nu exista nici o legatura, ecumenismul fiind o alta "imparatie" a veacului acestuia, (ca si Vaticanul si Constantinopolul).

Eu nu stiu ce intelege fiecare prin "ortodoxie", dar daca prin "crestinism" intelegem toti acelasi lucru atunci unirea credintei se refera la aderearea la crestinism.

[....]
Eu am replicat ca m-am lamurit cu religia si cu biserica, iar el mi-a raspuns: <Dar eu nu te-am trimis la biserica, eu ti-am urat sa il descoperi pe Hristos.>"

[...]
La un moment s-a ivit ocazia sa le spun ceva in genul: <<Numai Dumnezeu stie Adevarul.>> Si acum, atentie la raspunsul pe care ei l-au dat : <Ba nu. Ortodoxia este adevarul.>" Si va spun ca, asistand la aproape 2 ore de teologhisire intre ei, sunt convins ca intre ortodoxia mea si ortodoxia lor e o mare diferenta.

Sau, pasajul urmator te-a facut sa ma consideri ecumenist!...
Tragedia omenirii vine din aceea ca sunt destui cei care fac negot cu Harul lui Dumnezeu si cauta sa detina monopolul cunoasterii pentru "castig urat". Din cauza unora ca acestia sunt toate dezbinarile si galceava.

Sau sa fie faptul ca mi-ai trunchiat mesajul si ai scos pasaje din context, ca sa demonstrezi ceva ce nu exista? Urat! Foarte urat!
Despre ochiul rau care vede cele rele, ai auzit?

Cei de pe forum care participa la subiect.
Cat despre : Ortodocşi, catolici, protestanţi, neoprotestanţi... eu nu stiu ce inseamna aceste cuvine, in fapt; dincolo de sensul din dictionare.

mantuirea este doar prin Hristos (asta apare in primul rand in Scripturi), iar Hristos este relevat in mod corespunzator doar in cadrul Bisericii ortodoxe.


cei care in timpul vietii lor nu au cunoscut Ortodoxia si totusi au fost oameni buni, vor mai avea o sansa, Dumnezeu le-o va da, El stie cum.

Ce intelegi tu prin "Biserica Ortodoxa" ?

Daca observi nu am dat nici cle mai mic pasaj din ce ai scris tu, nu aveam cum sa scot ceva din context. Eu am vazut ce conceptii ai, tu spui ca nu tin de ecumenism, pentru ca probabil nu ai multe informatii despre el sau ai inteles ceva gresit. Din cate inteleg tu spui ca ortodocsii, adevantistii, catolicii, etc. sunt toti la fel, toti sunt crestini. Astea tin de conceptiile ecumeniste, a mai fost o persoana pe forum care sustinea cam acelasi lucru (Adriana).
Daca nu te superi, o sa iti dau un sfant, daca ai duhovnic vorbeste cu el. Am observat ca ii judeci aspru pe ceilalti (nu in acest mesaj, in aproape toate), de obicei asta se intampla cand cineva crede ca a ajuns aproape de sfintenie. Parerea mea e ca e bien sa vorbesti cu duhovnicul, daca vrei sa o iei in consideratie.

Biserica intemeiata de Hristos, care e una, dupa cum si Hristos a avut un singur trup.

p.s.: in care Hristos este si revelat dar si relevat:

RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidență; a evidenția, a observa, a remarca, a sublinia. - Din fr. relever.
Sursa : DEX '98

Sfanta Biserica Ortodoxa este cea intemeiata de Hristos la Cincizecime, este Biserica Sa, in care Hristos este Capul si credinciosii ortodocsi sunt madularele Lui, uniti prin harul necreat.
Din Biserica ortoodxa fac parte toti cei ce marturisesc adevarul de invatatura ortodox si sunt botezati in Biserica. De asemena, cei care sunt si practicanti, adica se impartasesc cu Sfanta Impartasanie.

Mantuirea inseamna comuniunea cu harul Duhului Sfant, asa cum spunea Sf. Ignatie Briancianinov.

Iar comuniunea cu harul Duhului se face prin:

- comuniunea cu Adevarul, cu Duhul Sfant si cu Biserica Lui
- nepacatuire
- fapte bune.


Catolicii nu sunt departati de Adevar, inca tin dogmele cele mai importante care tin de fiinta lui Dumnezeu.

Ori protestantii nu mai au legatura cu Adevarul, iar pentru minciunile si hulile lor cele multe se demonizeaza - asta nu o zic eu, o zic sfintii parinti. Daca pentru pacate trupesti s-au demonizat cei din Evanghelie, oare pentru hulele lor nesfarsite ce patesc protestantii?


Mantuirea este pentru cei care stau lipiti de Adevar si de Biserica, pentru ortodocsi, iar prin mila lui Dumnezeu, eu cred ca si pentru catolici.

Pentru protestanti, nu stiu cum este, dar stiu ca se demonizeaza si ca hulesc de dimineata pana seara pe Mama lui Hristos, sfintii, si pe toti prietenii lui Hristos.

Asta e o definiție venită din partea panereziei ecumeniste.

Dacă pui semnul egal intre ortodox și dreptcreștin toti schismaticii catolici si sectarii neoprotestanți pot declara că ei fac parte din Biserica Ortodoxă așa cum e definită mai sus.

Din nefericire ai inteles pe dos. Daca ai drag sa dezbatem si sa lamurim problema, te rog sa recitesti cu atentie mesajul original, chiar de mai multe ori daca este nevoie, pana intelegi opusul a ceea ce ai afirmat mai sus.

Din punctul meu de vedere, grosul celor care isi zic ortodocsi, catolicii, protestantii, sectantii, etc. NU sunt crestini!
Sunt turme pastorite de niste lupi in piei de oaie, fariseii vremurilor noastre.

Ce intelegi prin Biserica intemeiata de Hristos? Cumva biserica in care te-ai botezat?

Sincer sa fiu am citit aproape toate mesajele tale si tot nu am inteles exact in ce crezi. Crezi tot ce invata Biserica Ortodoxa?