Nu, tu esti un pusti neinstruit si obraznic .

apropo de gramatica, ti-a scapat un "pe" ;)

Da prost stai cu artimetica :-P ai uitat sa pui la socoteala varianta in care noi avem dreptate deci ne incadram lejer la 99,99%.
Unde mai pui ca si tu ignori minunile altor religii. Unde mai pui ca minunile luate la bani marunti sunt inselatorii ordinare sau perceptii eronate ale realitatii.

Daca mi-ar fi gasit o greseala gramaticala in fiecare prpozitie sau fiecare postare as fi inteles iesirea lui ...Cand ramane fara argumente e usor sa strige "e limitat, e copil, e prost etc" . Citisem chiar ieri postarile lui inorog ... :))

Pentru ca nu consider ca e ceva important, demn de luat in calcul, pentru ca am destule alte alternative mult mai interesante si cu adevarat spirituale (si aici ma refer la intelesul de intelectual si cultural).

Of !, tot o adunatura de nepricopsiti ramanem, mandri si fragili, destepti si prosti in aceiasi masura, strigandu-ne credinta cu atata fala, tot astfel cum ne injosim neputintele si capacitatea atat de intortocheata a rationamentului.
Nu suntem decat niste amarati cu atata curaj ! ! !
Cata gramatica poate sa zaca in principii si caracter ?

Stiu asta datorita multiplelor metode de datare, ale caror rezultate converg.
El de unde stie ca are 6000 de ani, a participat la momentul aparitiei lui?
Ce alte dovezi, nemateriale, se pot aduce in discutie?

Convingere bazata pe dovezi e un lucru. Credinta in lipsa dovezilor e cu totul altceva. Cum poti sa le consideri echivalente?

Explica, te rog.

Cum vine asta, "umbra a adevarului"? Este sau nu acelasi dumnezeu? Nu mai inventa scuze.

Presupun ca atunci cand vorbesti despre gandurile care se materializeaza la "atei si sectari" te referi la alea urate, care duc la crime, violuri, etc.
De curiozitate, cam cati detinuti din cei aflati in inchisorile din Romania crezi ca sunt atei, si cati ortodocsi?

Ec u totul altceva sa te simti vinovat intr-un sistem moral bazat pe observatie empirica, si cu totul altul e sentimentul de vinovatie dat de religie. De exemplu, nu m-am simtit vreodata vinovat ca m-am sarutat cu o fata, cu toate ca, dupa parerea unor ortodocsi, as fi pacatuit.

Si ti se pare normal sa cautam raspunsurile, sau sa acceptam niste raspunsuri pe nemestecate doar ca sa spunem ca le avem?

Statisticile te contrazic.

Deci dzeu a omorat sau nu pe oamenii din VT?

Am inteles. Cat de comod, nu-i asa?

Avand in vedere ca toate religiile de pe pamantul asta se lauda cu "minuni", crezi ca sunt toate adevarate?
Si daca afirmi ca doar alea ortodoxe sunt adevarate, pe ce te bazezi cand faci afirmatia asta?

Aha. Deci ne faci prosti pe fata, si nu ti se pare normal sa iti argumentezi afirmatia. Foarte politicos.

Shhh. Nu zi de Inorog, Traditie1 a fondat deja un fac club :43:

Ateismul, necredinta este o capcana mintala, un fenomen psihologic care probabil încearca pe fiecare om în anumite momente.


Mântuitorul a spus

Luca 22
31. Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32. Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.

Deci chiar si Apostolii erau încercati de necredinta.


Pentru a-ti pastra sau recapata credinta singura cale e sa iei decizia sa-L slujesti pe Dumnezeu în lipsa dovezilor despre existenta Lui. Daca astepti dovezi te asemeni cu Toma care a auzit de la Domnul

Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!



Alta capcana e ideea ca s-ar putea ca alta religie decât a ta sa fie adevarata. La aceasta trebuie sa-ti raspunzi cu "daca alta e adevarata ma va lamuri Dumnezeu". Nu are sens sa începi sa studiezi diversele credinte.


Credinta deci e o alegere a celor ce decid sa-si puna viata în slujba lui Dumnezeu. Când Scriptura vorbeste e credinta ca cerinta a mântuirii nu se refera la convingeri ci la aceasta decizie de a crede fara dovezi, Autorul ei (Duhul Sfânt) stiind încercarile de necredinta la care sunt supusi oamenii.

Deci tu te ghidezi dupa ceea ce-ti place, nu cauti sa ai o atitudine obiectiva fata de realitate, asa cum pretinzi în alte mesaje.

Nu crezi ca a-ti pune viata in slujba oricui e o decizie personala destul de importanta, si nu ar trebui sa o iei fara nici o dovada, ce sa mai spun chiar impotriva lor?
Nu ca n-ar exista si alt tip de decizii irationale ce pot sa te marcheze pe toata viata, decizii pe care le luam majoritatea dintre noi, indiferent de credinte.

Pe cand viata traita cu ochiu' la lista de pacate e libertate totala.

De ce citezi biblia? Parca ziceai ca nu e toata adevarata. De unde care sunt partile adevarate si care nu?

Iti dai seama ca, cel mai probabil, singurul motiv pentru care esti ortodox e ca te-ai nascut aici.

Normal. Nu care cumva sa te smintesti, in timp ce incerci sa iti largesti un pic orizontul cunoasterii.

Capitolul 11, despre credinta, din Epistola catre Evrei:


1. Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie.
3. Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd.
4. Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte şi azi, deşi a murit.
5. Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu.
6. Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.
7. Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor.
8. Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.
9. Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;
10. Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.
11. Prin credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi - mulţi "ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării".
13. Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători.
14. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei îşi caută lor patrie.
15. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă.
16. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se ruşinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate.
17. Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut!
18. Către el grăise Dumnezeu: "Că în Isaac ţi se va chema ţie urmaş".
19. Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui.
20. Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau.
21. Prin credinţă Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său.
22. Prin credinţă Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. Ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului,
26. Socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.
27. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut.
28. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor.
29. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat.
30. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31. Prin credinţă Rahav, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători.
32. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci,
33. Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;
35. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;
36. Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare;
37. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.

Da.Nu ai auzit ca timpul e relativ?Si pun pariu ca exista oameni chiar de stiinta care pot aclama sau au aclamat ca nu exista "timp", sau a fost o vreme cand nu a existat timp.Referindu-se doar la planeta Pamant si la existenta vietii noastre pe planeta nu pot zice ca a gresit.Oricum sunt alti teologi care afirma ca pamantul are mai mult de 6000 de ani(tot in randul miilor) si unii care chiar impartasesc aceasi opinie cu oamenii de stiinta.

Deocamdata nici o dovada stiintifica ca omul si maimuta ar avea un stramos comun.Toate fosilele gasite , unele mai ciudate ca altele nu arata nimic altceva decat ca apartin unor maimute, cu creier de maimuta, cu alungiri ale mainilor caracteristice maimutelor, a mersurilor in maini si a cataratului in pom.In engleza daca googlelesti ai sa gasesti destule site-uri cu "missing links" :) in legatura cu subiectu asta.Nu stiu despre ce Steve vorbesti.Stiai ca si tu poti sa adaugi pe wikipedia ce vrei tu? :) Mai mult sau mai putin obiectiv.


Pai si ce ne-ar face sa credem ca acum a dat de cap lucrurilor?Oare cate cutiute va mai gasi in interiorul cutiilor?Si daca sunt asa de multe hibe si restructurari si contraziceri ce ne-ar face sa credem ca stiinta asta e si adevarata?Vezi ca incurci oalele aici, Biserica Ortodoxa nu a avut nimic de-a face cu Inchizitia.



Daca s-au contrazis care a avut dreptate pana la urma? :)

Contributiile crestinismului sunt mai ales de natura spirituala(sufleteasca) , nu de natura materiala.Crestinismul putem zice ca a contribuit la dezvoltarea valorilor umane.

Unul din motivele pentru care ne "legam" de biblie este pentru ca ne tot lovim de citate din ea, folosite pentru a justifica una, alta.

Mai mult, e esential sa aducem biblia in discutie, avand in vedere ca sta la radacina crestinismului. Nu imi spune ca nu e asa, avand in vedere cat de central e personajul Isus, si cat de putin e mentionat in afara bibliei.



N-ai inteles. Ma refeream la faptul ca ar fi de preferat ca dumnezeu sa se concentreze pe a rezolva treaba cu cutremurul, chiar daca ii ia un an intreg, asa insemnand "ratarea" focului sfant.



Siiiguuur. Ai citit Vechiul Testament? E tot numai o iubire si o bunatate.[/quote]

http://en.wikipedia.org/wiki/Josephus_on_Jesus
http://en.wikipedia.org/wiki/Tacitus_on_Christ
http://en.wikipedia.org/wiki/Census_of_Quirinius
http://en.wikipedia.org/wiki/Crucifixion_eclipse

Cea mai obiectiva atitudine fata de realitate o are stiinta.
Caut deci sa am o atitudine cit mai obiectiva fata de realitate care, din fericire pentru mine, se potriveste cu ceea ce imi place :)

Dar refuzi sa accepti dimensiunea duhovniceasca a existentei. Deci nu esti obiectiv.

Relativitatea timpului nu se refera la asta.
Si nu poti spune ca a fost o vreme cind nu era timp, e un nonsens ;)

Sint cel mai obiectiv ;)

Se potriveste cu ceea ce-ti place, tocmai pentru ca te limitezi la ceea ce-ti place, in consecinta, fie ca suntem credinciosi sau nu, facem ceea ce ne pasioneaza si ne insufleteste, caci, oricat de nonfictionala este stiinta, pana la urma tot din pasiune pentru cunoastere si cercetare se intrupeaza.
Deci, suntem niste ipocriti care refuzam sa apelam la empatie, cel credincios se bate cu pumnul in piept ca este virtuos, cand, de fapt, pasiunea ii confera energia necesara pentru a-si urma drumul spiritual, tot astfel si pentru cel necredincios care, nestapanit de pasiune, nu poate patrunde calea spre intelegerea si interesul spiritual.
Si, deci...ai impresia ca esti obiectiv.
Cat despre realitate, patrunde-o mai profund si vei vedea ca nu este nici obiectiva si nici subiectiva, doar o realitate complexa, de altfel, plina de legi si lipsa de legi, o realitate care trebuie tratata cu aceiasi ambiguitate si confuzie, mai degraba trebuie ignorata daca, chiar tii la individualitate si originalitate.

esti de iad
 

Baiete esti de IAD.TI-O SPUN DIN PROPRIE EXPERIENTA SI ORICE MI-AI SPUNE NU CRED.Cu citiva ani in urma,multi, am fost in razboi in Irak si cu o seara inainte sa plec in misiune mi-a aparut in vis bunicul meu care este plecat in lumea celo drepti,iar in timpul vietii lui am avut o relatie mai speciala,adica nu bunic-nepot ci o relatie de prietenie.Sa trecem mai departe:deci in seara cu pricina mi-a aparut in vis si mi-a zis sa am grija unde pun piciorul.A venit si ziua a-II-a,am plecat in misiune impreuna cu un soldat de la puscasii marini U.S.A si m-am oprit sa-mi leg sireturile de la bocanc.La citeva secunde puscasul marin a fost spulberat de explozia minei pe care calcase,iar eu m-am ales doar cu o rana usoara la picior si multumita acelui vis TRAIESC.




SOTUL ALEXANDREI VIERIU.

generalizez o chestie testata
 

Nu stiu exact in ce domeniu lucrezi, insa eu sunt intr-un domeniu in care ceea ce stii te ajuta sa termini programul de lucru cu bine. Si am vazut foarte clar si am fost atent la chestia asta, lipsa unei informatii si stiinta de a aplica acea informatie face ca omul sa fie speriat, pierdut, stresat. Si nu ma bazez pe o simpla intamplare ci pe un studiu personal de aproape 3 ani. Am fost atent ulterior si in afara programului, ce reactii au oamenii in diferite situatii limita. Daca vei fi atent la cei din jur, vei vedea ca nu vorbesc ca sa nu tac.

Se spune ca informatia reprezinta adevarata valoare pe care o poate detine un om, adevarata comoara fizica, bine-nteles, dar poate fi si spirituala, dupa care sa se ghideze deciziile vietii .
Dar, de aici pana la a considera ca, datorita acumularii de informatii ajungi, practic, deasupra lor considerand ca realitatea trebuie sa fie ateista, este deja un salt prostesc, o exagerare care piere prin excesul ei.

De ce acest gen de discurs iacobin?! De unde argumentele acestea bigote si mai degraba demne de o predica de sacerdot satesc. De ce la intrebari fundamentale ca "de ce" si "pentru ce", venim cu un raspuns ce frizeaza intelepciunea rurala, ce consta intr-un perplex si inflexibil: "uite de aia". Pai de ce sa ne grabim a raspunde unui evolutionist, de categorie light bunaoara, dar chiar si asa, de ce sa ne pripim spre a da un raspuns cuiva care nu asteapta genul asta de feedback?!

Iarasi mesajele de genul acesta sunt profund ruralizate, de ce? Pentru ca, in definitiv se rezuma la citate din Sfinti Parinti, Scriptura si incontestabila proprie autoritate morala, cumul de argumente ce sfarsesc inevitabil in formula aceea : "ca asa trebuie" si daca nu te supui ai o problema. Si iarasi suspecta aceasta inclinatie irezistibila de a da sfaturi, avand ca suport propria calitate morala, combinata cu vasta "experienta de viata" a tipilor hard-core din zona de la care te revendici ( aka Saints and Co. )


Pai una la mana, ca nu avem certitudinea ca ce-a spus sfantul x se potiveste contextului acesta, si ma tem ca ar fi cam greu de consultat in clipa aceasta, din moment ce au trecut la cele vesnice. Si doi la mana, am un sentiment bizar ca daca ar fi unul de soiu', pe acest forum ar avea vreo doua de spus si intr-o parte si in alta. Asa ca tapitarea cu citate din Sfanta Scriptura, incontestabila competenta morala a fiecaruia si vietile ireprosabile a varfurilor de lance crestine, presupun ca nu reduc discutia doua moduri autiste de a vedea realitatea. Pai ne izolam intr-o zona privilegiata a providentei divine, de la care ne arogam vocatii apostolice. Dar nu ne raportam la cel din fata ci purtam discutii virtuale cu filistini imaginari, savanti inacapatanati si izolati de lume, laureati ai premiului Nobel.
Tin sa remarc ca nu ne certam cu Darwin si nici evlutionistii de pe forum nu se cearta cu Sfantul Apostol Pavel. Come to your senses! Stiu ca da bine sa citezi din ambele zone, dar c'mon boys do what you do, but keep it real... Atei, credinciosi sau sceptici raportati-va la propria cunoastere stiintifica, la propria cunoastere apofatica, la propria contributie spirituala, la propria contributie stiintifica. Veniti cu tratate proprii de antropologie, sau veniti cu propriile contributii dogmatice. Pana atunci GANDITI VIU si nu uitati ca nu exista conflict ratiune spiritual. Ia uite ce zice Antonie cel Mare, ca tot suntem la capitolul citate: "Rationali sunt numai aceia care au sufletul rational." Fiindca numai cand un adevar al intelectului este adus in inima , un adevar cu care te identifici si nu este un adevar dobandit exclusiv prin exercitiul liber al gandirii, devine o mai buna cunoastere a lumii. Pai un adevar, adica un spor de cunoastere, nu poate fi adevar daca nu e trait si deci ramane o forma abstracta, o stiinta neangajata. Ia uite ce zice Sfantul Macarie, ca tot ne aflam la capitolul citate: "Ca cel ce vorbeste de ale duhului fara sa fi gustat in cele duhivnicesti e ca cel ce umbla prin pustie in soarele amiazei insetat si-si imagineaza ca bea dintr-un izvor rece, dar buzele-i sunt uscate"
Pai de ce nu-i lasati pe atei si sceptici in pace?
Ca le-ati spus tot ce e de spus si mai sunt si carti, sa le citeasca pe alea si daca au nelamuriri demontati-le atunci pe loc, dupa puterile fiecaruia. Suntem toti la punct cu teoria evolutionista, am patruns-o profund si am ajuns la concluzia ca e gresita? Nu cred! Sunt evolutionistii / ateii / scepticii ( de pe forum ) la nivelul cunoasterii teologiei, invataturii istoriei si gandirii crestine perfecte? Ajungand astfel la concluzia ca sunt in imposibilitate de a crede? Imi vine greu sa cred. Asa ca: e clar ca defapt constatam un soi de luare in seama si de o parte si de cealalta. Nu contradictia ne aduce la masa negocierilor ci dezbaterea pe ceea ce reprezinta limbaj comun. In comun avem faptul ca suntem oameni si toti am cam uitat ce inseamna restaurarea unui concept de mult stiut si anume: ideea de bine comun. Adica acea stare de care eu de pe pozitia de ateu, credincios sau sceptic sunt privat in mod sistematic, din motive ce tin de cele mai multe ori de moduri diferite de a vedea realitatea. Aceeasi realitate, repet! Pana nu realizam o transcendenta la nivel orizontal, nu obtinem cu siguranta o transcendenta verticala autentica.
Aaa ca era sa uit, pai daca stam bine si ne gandim genul asta de discutii sunt ca acelea ce le au tzancii, cand n-au ce face in fata blocului si se cearta pe cine-i mai tare Bruce Lee sau Van Dame... lol

Cert, autentic...nimic nu poate fi definit astfel, uneori este nevoie sa ne pipaim pe noi insine ca sa vedem daca suntem chiar reali, daca existam. Tocmai de aceia, fie ca ne rezumam capacitatea de intelegere pe verticala, sau pe orizontala, ramanem, in cele din urma, doar cu franturi din vasta realitate a vietii .
Un lucru, insa, pare, pe cat de fantastic, pe atat de palpabil...SIMTIM, si aceasta ne domina mai mult decat toate celelalte lucruri inconjuratoare si atat de practice.

Ce ar presupune empatia in cazul asta? Ar trebui ca atunci cind un credincios spune ca "izvoarele tamaduitoare vindeca in masura credintei" sa dau din cap si sa spun "sigur ca da", doar ca sa ii fac lui pe plac?
Nu inteleg cum poti spune ca nu ai nevoie de pasiune pentru a urma un drum in, sa spunem, fizica teoretica si ca aceasta nu ar avea legatura cu intelegerea si intelegerea spirituala (pot sa iti dau nenumarate exemple in care fizica teoretica poate genera satisfactii spirituale, chiar mistice).
Normal ca nu sint obiectiv, nu am nici cea mai mica impresie ca as fi. Dar, stiinta (care reprezinta o suma a minusculelor impresii de obiectiv) si ceea ce este material e singura baza care imi poate da sansa sa sper ca nu sint departe de realitate.
Ultimul fragment nu il inteleg deloc, te-as ruga sa mi-l explici

Tot respectul pentru tine, dar nu inteleg ce concluzie vrei sa tragi: cumva ca tu esti de RAI? Ca Dzeu are ceva special cu tine si nu are cu puscasul marin? Cite vise ai avut in viata ta, fara nici o legatura cu ceea ce ti s-a intimplat a doua zi? Te-ai oprit cumva sa-ti legi sireturile pentru ca ai avut acel vis sau pentru ca pur si simplu ti se dezlegase siretul?

Si omul speriat, pierdut si stresat are nevoie de o suzeta sa se linisteasca?

Sa inteleg ca esti agnostica
Singurele experiente care se pot apropia de obiectivitatea realitatii sint cele repetabile. Gresesc?

TOPCAT

Pentru tine filozofia este stiinta?

Limbajul comun nu este cel al religiei; uita-te pe harta religiilor si imagineaza-ti una in care sint reprezentate "credintele" in teoriile stiintifice. Vezi diferenta?
Contradictiile dispar numai in cazul experientelor cu adevarat comune, care pot fi reproductibile si care nu depind de credinta.

Da


............

A fost o vreme cand nu a fost timp, cel putin nu in felul in care il cunoastem astazi, de "timp ceasornic".Apropo, cum au determinat oamenii de stiinta miile si miliardele de ani de cand exista Universul si Pamantul, cu ce le-au masurat? :)

Si teologia este stiinta?

Intr-un fel, da

Vai frate taci ca mai vad si altii si te faci de rusine...mai citeste odata mesajul...poate asa inveti tu un pik de aritmetica..uite,iti explic ''babeste'',cum imi explica mama cand eram copil...99.(9)%era probabilitatea sa ne inselam noi..adica 0,0(1)% sa avem dreptate ca exista Dumnezeu...tu nu crezi nici in 9999 cum ai spus si nici in Dumnezeu macar,adica nu crezi in nimeni...adica daca nu ai dreptate ai 100% sanse sa te inseli...
E grea matematica...nu e pentru oameni ''inteligenti'' crede-ma..
Si iarta-ma...

Simti neaparat nevoia sa definesti opinia cuiva, sa-i creezi un statut in societate sau in sine ? Agnostic sau nu, ne expunem opiniile din ceea ce suntem capabili sa asimilam din jur ( informatie, simtire, experienta...), iar daca ar fi sa exprimam teoretic in ceea ce priveste pozitia din care este emisa fiecare idee pe care o concepem, ar insemna sa fim de toate la un loc.
Personal, consider ca " singura " experienta care te poate apropia cel mai mult de obiectivitatea realitatii este DUREREA, sub toate formele ei, fie intensa sau superficiala, dar, nu neaparat repetabila, ci mai degraba constienta.

Am o intrebare pentru toti ateii..sa presupunem ca stiti cate ceva din Apocalipsa lui Ioan...poate in minunile ce au fost pana acum nu ati crezut...poate ca semnele ce ni se arata nu v-au putut intoarce sufletele...
Ce veti face,daca veti(vom) apuca vremurile cu adevarat din urma si vom vedea la televizor ca in Ierusalim 2 propovaduitori au fost omorati si ca a 3-a zi au inviat(este vorba despre Enoh si Ilie)???Sunt curios daca va veti schimba orizontul de gandire..sau ce veti gandi despre acestea dat fiind faptul ca sunt scrise in Biblie de 2 milenii..

cat de ateu esti?
 

Oamenii sunt tinuti impreuna de credinta si religie si patriotism inca decand erau gintele sau chiar traiau in pesteri. Cu siguranta nu ar fi aparut nici una din aceste forme daca oamenii ar fi putut sta impreuna pur si simplu.

Cred ca foarte putini atei sunt atei pentru ca asta isi doresc. Nu te nasti ateu.
Devii ateu cu timpul, incet si fara sa iti dai seama.
Incet, incet, una cate una, toate itele care te legau de Dumnezeu se rup.
Iar la un moment dat, te trezesti ca pur si simplu nu mai crezi in existenta lui Dumnezeu.
De cele mai multe ori aceasta se intampla pe masura ce iei legatura cu stiinta.
Cand iti dai seama ca tot ce statea la baza credintei tale nu prea are explicatie stiintifica.
Pur si simplu, nu mai are logica nimic.
Ce faci atunci? Cine e de vina?

Dar ma tem ca mi se pun cuvinte in gura care nu-mi apartin. Cert este faptul ca un gratar in curtea unui ateu cu vreo doi crestini si sceptici e o experienta cu adevarat comuna care respecta doleantele ambelor tabere. Deci iesiti voi la un picnic, lasati convertirea altuia la adevarul celuilalt ( si aici ma adresez in egala masura zonei profund laicizata si celei religioase ) si o sa vedeti ca ajungeti la acea situatie de impartirea a acestui bine comun. Care nu va dezbina ci va aduce aminte ca evolutia nu contrazice mirosul de friptura fie ea de maimuta sau mai stiu eu... Si la fel perspectiva religioasa nu impiedica o iesire la iarba verde in plina evolutie biologica. Si in loc de concluzie avem ca certitudine ca nici reigiosii forumului nu au vocatie de rangul Sfantului Apostol Pavel si nici atei nu de nivelul rafinamentului speculativ si revolutionar a lui neica Darwin. Si curios e ca Darwin nu umbla pe la casele crestinilor sa-si caute partizani, avand pe buze texte de genul: "obscurantistilor nu vedeti evidentul...?!" Si asa mai departe... Pai genul asta de discurs are un caracter depreciativ, suna prost sa faci din astea sa cauti unii care sa te-asculte cum te reproduci intelectual, la nivel cotidian. Asa ca, asta e miasma de izmaneala, hai sa ne contram pe forum! Super tare, dar raspunsul corect e: Chuck Norris e mai tare ca Bruce Lee si Van Dame la un loc.

Nu credinta si religia i-au adus pe primii oameni sa se stranga in cete.
Mai presus de toate omul este un animal social. Nevoia de socializare este o nevoie superioara.
Dar si nevoia de siguranta i-a facut sa se stranga. Sa stai singur in mijlocul padurii sau al savanei nu e chiar placut.

Si cimpanzezii obisnuiesc sa traiasca in grupuri mari si au ierarhii bine stabilite.
Si nu cred ca-i uneste vreun sentiment de credinta.