Ai dreptate ,nu e normal sa cerem sa castigam la loto ,desi nu am auzit sa se roage cineva 40 de zile ca sa castige la loto
Dar celelalte cereri sunt perfect legitime ,si sa nu uitam ca prin rugaciune noi sporim duhovniceste ,incepem sa ne schimbam ,sa devenim mai buni ,sau macar sa incercam.
Multi dupa ce au obtinut ce au cerut au ramas credinciosi si au mers in continuare la biserica ,asemenea leprosului care s-a intors sa multumeasca Matuitorului ,desi ceilalti plecasera mai departe.
Dumnezeu a castigat un suflet

Pentru că tot se comentează acest răspuns, şi eu cred că el poate fi nuanţat. Cu excepţia câştigului la loto, celelalte cereri sunt chiar intermediate de biserică/ preoţi prin rugăciunile lor (ajutor pentru serviciu, examene, îndepărtarea duşmanilor). Reuşita la examen a unui şcolar este foarte importantă, căci este rezultatul muncii lui, aceasta e activitatea sa principală şi ar trebui să o ducă la bun sfârşit. Chiar duminică am participat la Sfânta Liturghie la Biserica Sf. Nicolae din Braşov (din Schei) şi acolo preoţii s-au rugat, printre altele, pentru reuşita la examene a elevilor şi studenţilor.

Sunt de acord că este mai important "a fi" decât "a face" şi "a avea", este important să luptăm împotriva patimilor, mândriei, invidiei, trândăviei... dar ne rugăm şi pentru ajutor în lucrurile pământeşti, căci trăim în lume şi nu în pustie sau în mănăstire. Chiar şi o călugăriţă, dintr-o mănăstire mai săracă, ne povestea cum se roagă uneori pentru a primi mâncare.

Este o conlucrare, cred eu, între Dumnezeu şi oameni. Noi ne facem partea noastră (muncim, învăţăm), dar ne şi rugăm pentru ajutorul şi ocrotirea lui Dumnezeu.

Orwell a fost un vizionar,genial scriitor,la fel si Huxley.Iti recomand si Ferma Animalelor(toate animalele sunt egale,dar unele sunt mai egale decat celelalte).Mai are Huxley doua carti bune:Punct,contrapunct si Geniul si zeita
In 1984 invatam ca suferinta fizica poate schimba totul...Razboiul este pace,libertatea este sclavia,ignorata este puterea...

Cum ii povestea generalesei?Am vazut un magar si m-am insanatosit,nu?

Citeste la Rasarit de Eden de John Steinbeck

Cate stele or fi pe cer?

Martin Eden,scrisa de Jack London, va ramane cartea fundamentala ce mi-a marcat existenta.Spune povestea unui marinar ignorant ce cauta sa se ridice spiritual pentru a cuceri o femeie subtila,cu o situatie sociala considerabila.Pana la urma reprezinta viata lui Jack London,un om trist si deziluzionat.London s-a sinucis cu o cantitate mare de morfina.Cartea o recomand calduros
Lupul de stepa,de Harmann Hesse, o carte tot la fel de profunda.("Dar vezi tu, în eternitate, timpul nu există; eternitatea nu este decât o clipă, abia ajunge ca să faci o glumă.")

Sa aveti o seara linistita...

Carti de suflet
 

Va recomand Manca-v-ar raiul Vol. 1,2,3 in memoria Parintelui Cleopa Ilie ( Povestea cartilor acestora e una foarte frumoasa cel putin la mine, am citit volumul 2 ce il lasase o cunostinta la mine pe masa de cateva saptamani, nu am mutat cartea de acolo si am inceput s-o rasfoiesc, am citit-o toata si asa a inceput drumul meu prin ortodoxie, aceaste carti realmente mi-au schimbat optica )

Va recomand Sfaturi Duhovnicesti de Parintele Arsenie Papacioc ( Sunt prezentate multe intrebari si sfaturi pe care orice credincios ar trebui sa le cunoasca sau cel putin orice credincios si le-a pus la un moment dat, o experienta inedita )

Va recomand Razboiul crestinilor cu diavolii de Parintele Daniel de la Rarau ( Aici puteti vedea cat de subtili sunt "cei rai" in devorarea mintii umane, e incredibil ... )

Si inca o mica recomandare ar fi Viata Parintelui Ilarion Argatu despre desfranare si Avort, se adreseaza celor de sex feminin in primul rand, dar nici barbatilor nu le-ar strica sa citeasca dupa parerea mea, nu ma simt eu mai rau ca am citit din carte !

…am citit-o toata si asa a inceput drumul meu prin ortodoxie…
 

Bună ziua și bun găsit tuturor!
Pe mine mă ajută cartea Părintelui Cleopa, ”Călăuză în credința ortodoxă”. Este utilă și pentru unii dintre noi, care nu au beneficiat de educație religoasă în familie sau în școală, adică pentru cei în ale căror suflete dragostea de Dumnezeu s-a cuibărit tainic și adânc, însă fără instrucțiuni de utilizare. Părintele arhimandrit Cleopa Ilie ne vorbește despre Biserică, despre Ortodoxie, despre Sfânta Scriptură, despre preacinstirea Maicii Domnului, despre Sfintele Taine, despre cultul sfinților și despre multe alte lucruri de care ne e greu să întrebăm. Nu dau citate, cartea se găsește ușor pe net în format complet.
Dacă vorbim și de filme, am revăzut ”In the fog” (”În ceață”), o întâmplare dintr-o regiune a URSS ocupată de naziști în timpul celui de-al doilea război mondial: acuzat de trădare, un sovietic e luat de acasă de doi foști camarazi și pus să-și sape groapa. Sunt surprinși de nemți și unul dintre partizani e rănit grav. ”Trădătorul” îl ajută, îl cară spre sat, sub privirea celuilalt bărbat care ține îndreptată spre el țeava puștii, ca să nu fugă. Rănitul moare și eroul nostru nu vrea să-i lase trupul în seama animalelor sălbatice. Celălalt, cel cu pușca, zice:”Bine, dar tu îl cari!”. E cutremurător momentul în care pornește tovarășul cu mortul în spate și acela își îndreaptă pușca spre el, iarăși, să nu fugă. Un gest tembel și inutil care arată încă o dată că omul judecă faptele altora după propriul suflet. Sper că nu sunt off-topic, am înțeles că filmul e ecranizarea unui roman al belarusului Vasiliy Bykov.

Titlu: Nevoinţă duhovnicească
Autor: Cuv. Paisie Aghioritul
Editura: Evanghelismos
Este cel de-al treilea volum din seria "Cuvinte" ale Cuviosului Pasie Aghioritul.
http://www.librariasophia.ro/img/poz...ovniceasca.jpg

Omul se poate îndrăci prin scrierile dăunătoare din cărţile pe care le citeşte:

Cuviosul Paisie descrie un fapt real în acest sens:

Undeva am intalnit o tanara indracita. Il citise pe Kazantakis [1] si credea niste lucruri hulitoare, din care ajunsese sa se indraceasca. Diavolul o apuca pe neasteptate si scotea niste strigate ingrozitoare. Ma arde! Ma arde!. Rudele ei o tineau ca s-o insemnez cu semnul crucii. Apoi a strigat: Apa! Apa!. Aduceti-i apa], am spus. Nu, nu, imi spuneau aceia, pentru ca ni s-a spus sa nu facem ascultare de diavol. Acum ii este sete sarmanei. Aduceti apa!. imi dadeam seama cand arderea era de la diavol si cand era din sete. A baut sarmana vreo doua pahare de apa. Parca am carbuni aprinsi inlauntrul meu, spunea, atata aprindere simt. Si o galeata de apa de as bea, tot nu s-ar stinge focul dinlauntrul meu. O astfel de aprindere simtea.

[1] Nikos Kazantakis, scriitor contemporan grec care in romanul sau Ultima ispita a scris blasfemii la adresa Mantuitorului