1. Inchizitia a avut o viata de 700 ani si nu a torturat crestini de-a lungul a celor 700 ani
2.Daca mergem saptaminal la Sfinta Liturghie si avem o viata asazis crestina, insa nu mergem NOI in intimpinarea celui nestiutor (daca nu o putem face cu fapta o putem face cu rugaciunea) sintem asemenea slujitorului care si-a ingropat talantul in pamint.
3. Orice PERSOANA care are putere, poate face excese. Cei care nu fac excese sint cei care se raporteaza la Dumnezeu. E plina istoria de astfel de exemple si le putem vedea si astazi, atit la nivelul nostru cit si intre politicieni. Daca un copil s-a sinucis ca nu a trecut bacalaureatul, deci parintii au esuat oarecum in incercarea lor de a-si educa copilul, asta nu inseamna ca trebuie sa nu ne mai educam copiii sau ca trebuie sa renuntam la sistemul de educatie ca are standarde prea inalte pentru anumite persoane, iar acele persoane clacheaza!

Scuza-ma, dar cu aceste cuvinte ti-ai pierdut credibilitatea.

Exemplul propriu, rugaciunea si educatia dupa modelul evanghelic sunt perfecte ca metode. Daca asta ar fi fost scopul Inchizitiei, nimeni nu ar fi vorbit contra. Insa dupa cum ii spune numele, scopul ei a fost altul, pacatosi au incriminat alti pacatosi pana la tortura si moarte, si acum sunt considerati chiar sfinti de unii. Cu asa sfinti, nu ma mira ca exemplul Domnului pare o utopie inimaginabila pentru un credincios.

Etimologic Inchizitia vine de la inquisitio=cercetare. Acum vreo saptamina ati admirat sfintii Anton de Padova si sfintul Ioan Bosco, sfinti ai Bisericii Catolice. Sfintii care au activat in Inchizitie au fost declarati sfinti dupa aceleasi proceduri. Astazi ii defaimati... Va sugerez sa faceti si dumneavoastra ceea ce a facut Inchizitia, dupa cum ii spune si numele, SA CERCETATI BINE inainte de a arunca cu pietre in cineva sau ceva.

Pentru sfintii mentionati, jos palaria! Ei nu au cercetat pacatele altora pentru a le incrimina ci au cercetat cuvintele Domnului pentru a salva sufletele. Cand oamenii nu au vrut sa il asculte pe Sfantul Anton, acesta nu a pus de o Inchizitie ci a predicat Evanghelia pestilor dintr-un lac care s-au adunat sa il asculte, atat de sfanta era limba sfantului. Daca si Inchizitia ar fi facut la fel, ar fi cercetat cuvantul lui Dumnezeu si nu pacatele oamenilor spre a lor pedeapsa, as fi zis jos palaria si in cazul ei.
Iar don Bosco jos palaria si lui, a luat niste oameni considerati criminali inraiti pentru a arata lumii ca toti sunt niste mielusei daca stau langa un om sfant. Dar oamenii Inchizitiei nu au inteles ca omul sfinteste locul asa ca au cerut sfintenie de la altii fara sa aiba ei mai multa. De aceea nici un jos palaria pentru Inchizitie, dimpotriva.

Eu la "sfanta" Inchizitie m-am referit cand am zis "cu asa sfinti". Catolicii care nu iau ca exemplu de urmat si reactualizat Inchizitia ci il iau pe Sf. Anton si vor sa procedeze ca si el, sa aiba biciul cuvantului Evangjeliei ca si el, la acestia jos palaria! Din fericire sunt multi catolici care il admira pe Sf. Anton si resping Inchizitia, de asta m-am mirat sa vad admiratie pentru un asemenea sistem pe acest site.

E adevărat, Inchiziţia îi datorează mult unui alt sfânt: Dominic. Nu numai că Sf Dominic a fost fondatorul Inchiziţiei, dar a fost şi primul Inchizitor Şef. Cel mai cunoscut şi apreciat Inchizitor Şef a fost tot un dominican: Torquemada.

Un punct de vedere corect şi echilibrat. :)
Sigur că avem datoria de a reacţiona împotriva păcatului, de a ne apăra valorile, prin metode creştineşti, mărturisind deschis credinţa noastră şi luând atitudine public, atunci când este necesar, împotriva impunerii valorilor necreştine în societate.

Doamne ajută!
"Va multumesc pentru ca sunteti singura persoana care a inteles sa raspunda intrebarii mele intr-un mod realist." Vă mulţumesc mult pentru aprecieri. :)
Da, este adevărat că un copil, neavând discernământ, nu se poate apăra de erezie... Mărturisesc că nu m-am gândit la această categorie de persoane, atunci când am afirmat că erezia îi poate afecta doar pe cei care doresc să se îndepărteze de credinţă. În acest caz, aş fi de acord ca Biserica să aibă posibilitatea de a le interzice necreştinilor să-i manipuleze pe copii. Mai exact, cei care nu au convingeri creştine să nu aibă dreptul de a discuta cu minorii despre religie. Ştiu, este o idee nerealistă... dar şi discuţia despre reînfiinţarea Inchiziţiei ar fi dificil de pus în practică în zilele noastre. Deci, discutăm despre ce am face, , dacă aceste decizii ar fi la latitudinea noastră. Atunci când s-a publicat nu ştiu ce carte ateistă (cu mai mulţi ani în urmă), ştiu că statul grec le interzisese minorilor sub 17 ani să o citească. Nu ştiu dacă informaţia este corectă (nu mai reţin din ce surse o am), dar ar fi, în opinia mea, o soluţie utilă. O soluţie utilă, dar utopică... fiindcă este imposibil să fie verificate discuţiile dintre părinţii atei sau eretici şi copiii lor. În schimb, dacă aceste persoane ar fi sancţionate penal pentru a nu-i influenţa în mod negativ pe copii, situaţia ar deveni mult mai gravă, din punctul meu de vedere, pentru că cei mici ar rămâne cu ideea că religia creştină este... credinţa aceea neadevărată din cauza căreia părinţii lor au avut de suferit. :( Să ştiţi că adolescenţii judecă într-un mod foarte dur şi intransigent încălcarea libertăţii religioase. V-o spune o tânără care abia a încheiat perioada adolescenţei. :) Atunci când eram în liceu, m-a surprins întrebarea unei colege care, în timpul unei ore de religie, a dorit să ştie "de ce Biserica omoară oameni". :( Foarte mirat, domnul profesor i-a răspuns că Biserica n-a omorât pe nimeni... şi a dorit să continue lecţia, dar colega a repetat că ea nu vrea să creadă în Dumnezeu pentru că a auzit că, în Evul Mediu, Biserica a omorât oameni. Cam aceasta este opinia tinerilor şi în special a adolescenţilor despre ideea de represiune împotriva necredincioşilor. Dacă Biserica ar avea puterea de a-i sancţiona fizic pe cei de alte credinţe, cei neinformaţi (în special copiii şi adolescenţii, pe care-i caracterizează şi dorinţa de... revoltă împotriva constrângerii) ar rămâne cu impresia total greşită potrivit căreia violenţa şi încălcarea libertăţii celorlalţi ar fi fapte compatibile cu învăţătura lui Hristos. În plus, cred că Dumnezeu nu i-ar judeca niciodată pe copiii care, fiind manipulaţi, au căzut în erezie, fiindcă El cunoaşte infinit mai bine decât noi caracteristicile sufletului fiecăruia. El ştie împrejurările în care acei copii au fost manipulaţi şi atraşi în erezie şi mai ştie că cei mici, până la o anumită vârstă, acceptă fără simţ critic tot ceea ce li se spune.

În privinţa vrăjitoriei... ştiu că acest păcat grav poate avea efecte negative reale asupra oamenilor, fiind practicat chiar cu ajutorul vrăjmaşului. Am încadrat această faptă anticreştină în prima categorie, gândindu-mă că pe cei credincioşi, care trăiesc în comuniune cu Dumnezeu, încercările diavolului de a le face rău nu-i pot afecta. Toţi suntem conştienţi de faptul că Domnul Hristos este infinit mai puternic decât... adversarul. De fapt, însăşi această comparaţie ar fi o necinstire a Domnului Hristos. Evangheliştii sinoptici relatează faptul că, atunci când Mântuitorul Hristos l-a vindecat pe demonizatul din ţinutul gadarenilor, spiritele negative I-au cerut Lui să le permită să intre într-o turmă de porci. Din aceste texte evanghelice, înţeleg că cel rău nu are nici măcar puterea de a ataca cea mai neînsemnată fiinţă din univers, fără îngăduinţa Creatorului. De aceea, deşi sunt convinsă că magia este un păcat extrem de grav şi înfricoşător, cei care credem în Dumnezeu suntem apăraţi de acest pericol, precum putem trage concluzia şi din anumite relatări ale literaturii aghiografice (de exemplu, vieţile Sfinţilor Martiri Ciprian şi Iustina)).
Din păcate, acum trebuie să închid calculatorul, nu am timp să detaliez ceea ce am dorit să spun, dar cred că mi-aţi înţeles mesajul. Sunt de acord să ne apărăm (pe noi înşine şi pe semenii noştri) de efectele păcatului, rămânând toleranţi faţă de păcătoşi. Trebuie să mărturisim credinţa noastră în Hristos, să protestăm şi chiar să luăm măsuri împotriva răspândirii imoralităţii în societate. Totul, însă, în spiritul iubirii evanghelice faţă de semeni.

Dumnezeu să fie cu dvs. :)

Cu stimă,
Laura Stifter

Torquemada cel Apreciat
 

In toate cercurile mafiote ale crimei organizate Torquemada e foarte apreciat si respectat.
Ucigasii in serie ii studiaza si astazi cu nedisimulat entuziasm metodele sadice.

Avem si in Romania un corespondent palid. Un vrednic slujbas caruia Experimentul Pitesti ii datoreaza mult: Turcanu, tortionarul cel mai cunoscut si mai apreciat .

Ca să faci din Ţurcanu, un fost legionar spălat pe creier şi devenit torţionar al foştilor camarazi de idei un corespondent, fie el şi palid, al Marelui Inchizitor, iată o idee originală. Originală, măcar pentru faptul că, în timp ce Torquemada a realizat cercetarea penală cu metode permise la acea epocă, Ţurcanu a realizat şi el ceva: chinuirea, de dragul chinuirii, a unor oameni deja condamnaţi şi aflaţi în închisoare, cu metode interzise la acea epocă.