Nu trebuie să se înţeleagă că, după învierea Domnului nostru, creştinii au respectat porunca Şabatului, doar că au numerotat altfel zilele pe vreun considerent astronomic ori matematic. În realitate, Biserica Catolică a desfiinţat complet Legea Şabatului, înlocuind-o cu o Lege nouă. Faptul că noi nu lucrăm (anumite lucrări) în Ziua Domnului, iar vechii evrei nu lucrau de Şabat este o asemănare parţială, care nu trebuie să ne ducă în eroarea de a crede că e aceeaşi lege. Sunt două legi diferite. Noi credem că Vechiul Testament, în cele ceremoniale ale lui, ca şi în cele ce priveau promisiunea răscumpărării împlinite pe Calvar este, astăzi, definitiv abrogat.

Mai intuitiv exprimat: respectăm Duminica, din exact acelaşi motiv pentru care mâncăm porc.

Intenția mea a fost să le-arăt că sabatul lor e o falsificare penibilă a sabatului evreiesc. Le-am mai spus și mai demult că Întruparea nu a avut ca scop exportul la nivel planetar al religiei evreilor, ci întemeierea Bisericii a cărei prelungire veșnică este Împărăția. De fapt nu atât adventiștilor le-am spus (întrucât îndrăcitul nu mai control asupra propriei vieți), cât cititorilor ocazionali smintiți de răstălmăcirile lor penibile.
I-am numit pe adventiști îndrăciți, fiindcă am descoperit într-un Euhologhion din primul mileniu creștin, o rânduială de reprimire a ereticilor în Biserică care prescria, înainte de anatemizarea publică ereziei și recitarea simbolului de credință niceo-constantinopolitan, o lepădare de satana asemănătoare celei de la botez, urmată de o rugăciune de dezlegare de demonii care întunecă mintea cu amăgirea eresurilor și redobândirea deplină a libertății cugetului. Interesant este faptul că reîmbisericiții erau dați în grija unui naș (ales cu grijă dintre creștinii cu viață duhovnicească și mărturisire ireproșabile), care garanta pentru catehizarea și voința neclintită de reintegrare în turma lui Hristos a penitentului.

Mare advevar ati spus, domnule Dragomir. In consecinta, le spun celorlati forumisti, sa nu mai caute in zadar, macar un verset din Sfanta Scriptura, care sa spuna despre sfintirea, binecuvantarea si poruncirea pentru pazirea zilei intaia a saptamanii (duminica), ca zi de odihna inchinata Domnului.

Domnul nu a schimbat ceea ce a binecuvantat si sfintit (ziua a saptea). "Caci ce binecuvantezi Tu, Doamne, este binecuvantat pe vecie".(3 Regi 17:27)

Este un personaj despre care se spune ca "se va incumeta sa schimbe vremile si legea" (Daniel 7:25). Acela a schimbat ce Domnul a binecuvanta si sfintit, de la facerea lumii.

Intr-un fel ai dreptate, numai ca te-ai exprimat total gresit.

Adventistii de ziua a saptea, pazesc sambata (ziua a saptea) asa cum a pazit-o Domnul Sambetei, nu cum o pazeau (si o pazesc) evreii.

In concluzie, ceea ce pazeau evreii, pe vremea Domnului Iisus Hristos, era "o falsificare penibila" (ganditi-va numai la sumedenia de reguli fariseice, puse pentru pazirea sambetei - Domnul Iisus Hristos a dezlegat ziua de odihna inchinata Domnului, de astfel de reguli absurde).

Eu am întâlnit altceva interesant. În Noul Testament. Zice, referitor la vremurile din urmă, că "mulţi profeţi mincinoşi se vor ridica şi vor amăgi pe mulţi". Matei 24 cu 11. Am o intuiţie la cine se referă.

Dimpotrivă, despre Biserica pe care Cristos a întemeiat-o pe Petru, spune că "nici porţile iadului nu o vor birui". În acelaşi Matei, dar 16 cu 18. Şi, într-adevăr, avem deja perspectiva a aproape 2000 de ani şi vedem bine şi în zilele noastre: din ce "porţile iadului" o atacă, din aceea Biserica străluceşte şi mai tare.

Vă umflați în pene ca niște nebuni, născocind tot felul de justificări aberante. Parazitați creștinismul așa cum parazitați și forumul ăsta, cu o nesimțire fără margini.

Domnule Bar Zilai, cititi, analizati si va cruciti:
"3.Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea S'a odihnit El de toate lucrurile Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvodit făcându-le." Facere 2.

"17.Iar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez“." Ioan 5.

Principiul zilei de odihnă stabilit de Dumnezeu este: "ziua a 7-a", nu "una din şapte". :58:

Dacă nici litera nu este respectată, ce să mai vorbim de spirit?... Adică merge şi cu călcare de porunca a II-a, şi a IV-a, şi cu mântuirea prin fapte proprii, şi cu... şi adăugaţi dumneavoastră zeci şi zeci de alte învăţături din care spiritul lui Hristos lipseşte cu desăvârşire.

1. Mai întâi de toate, eu n-am afirmat aşa ceva.
2. Diavolul nu are zi sfântă. De fapt, el nu are nimic sfânt...
3. Mântuitorul a înviat pe 16 Nisan 31 A.D., singura conexiune fiind că în acel an a căzut duminica. Anul următor nu a mai căzut duminica, şi aşa mai departe... În consecinţă, nici Paştele (Paştele duminical) nu mai este Paşte, nici duminica nu e ziua sfinţită şi binecuvântată de Dumnezeu. Plus că ambele sărbători nu au nicio bază legală, ele nefiind poruncite de Dumnezeu. Revenind la chestiunea care v-a intrigat (ciudat că nu v-a intrigat cînd Mihailc ne-a catalogat drept rezultat al maimuţărelilor diavolului), mă gândesc că într-adevăr diavolul maimuţăreşte cam orice acţiune a lui Dumnezeu (începând cu Evoluţionismul-maimuţăreala Creaţiunii şi culminând cu apariţia Antihristului-maimuţăreala revenirii lui Hristos), desigur cu scopul de a amăgi pe creştini. De ce n-am accepta că a pregătit cu migală în laboratoarele lui şi o alternativă la ziua sfântă a lui Dumnezeu? Nu v-aţi pus această întrebare niciodată? Poate ar fi cazul...

În consecinţă v-aţi decis să folosiţi şi dumneavoastră această "drăcuială de catifea". Nicio problemă... şi de Hristos s-a spus că are drac (Ioan 10,20), nu mă aştept ca noi să avem un tratament preferenţial din partea celor ce se numesc creştini...

Mulţumim frumos pentru reclama gratuită pe care o faceţi cărţilor ei!:1:
Dacă am face-o noi [adventiştii], cu siguranţă am fi banaţi.