Pelerin spre Rasarit |
05.01.2013 10:03:20 |
ganduri de pe Pluta Meduzei
Dupa cum spunea Augustin parca,sfarsitul lumii vine pentru fiecare la moartea sa dar probabil este o sustinere mult prea idealista in raport de imaginea zugravita in mentalul prezentului nostru.Sfarsitul lumii il traim poate fiecare,clipa de clipa,odata cu moartea lumii in care am trait,a viselor,a sperantelor,a umanitatii celui de langa noi.Intr-un anumit fel in fiecare clipa este un sfarsit al unei lumi si inceputul alteia si doar oroarea de meditatii de cafenea ma face sa nu avansez in acest rationament.Oricum sfarsitul lumii,din perspectiva moderna este unul lipsit de Dumnezeu si complet impotriva oricarei afirmatii biblice,la modul cum este el predicat de catre toti profetii cu blanuri de oaie din pesterile civilizatiei moderne.
Sfarsitul lumii se scurge si prin refugierea lumii reale in lumea virtuala,o lume unde fiecare are prilejul sa nu fie ceea ce este ci ceea ce si-ar dori si prin urmare acesta lume virtuala,fara nici o bariera,creioneaza fantasma portretului lumii asa cum ne-o imaginam in toate zbaterile noastre interioare lasate libere.Imaginea este ceea ce se vede,s-a creat o perfecta metoda pt ca fiinta umana sa fie schismatica fata de propria ei persoana,cu o viata reala si una alternativa,in care ambele se amesteca si rezulta un fel de lume cu nimic mai prejos decat lumea halucinogena.Departe de mine gandul de a imbraca spectrul virtual complet in malefic dar sunt atat de multi nebuni si dementi,in diferite forme,in acesta lume virtuala inca te inspaiminti gandindu-te cum ar fi in viata reala daca nu ar exista necesarele bariere ale civilizatiei si mai ales puterea lui Dumnezeu de a pune stavila raului.Practic lumea virtuala este o imagine a lumii noastre la modul apocaliptic,un exemplu de sfarsit al lumii unde obsesiile fiecaruia dintre noi,implinirile si dorintele,indiferent de natura lor, devin reale la modul virtual,prind chip si forma,si intra cu toata forta in realitate,fara nici o opreliste si fara ca nimeni sa poata spune care va fi efectul lor.Am convingerea ca la un examen psihiatric de rutina o foarte mare parte a populatiei virtuale si-ar imbogati garderoba cu o camasa de forta in cazul cel mai bland.
Insa ce este cu adevarat frumos in tot acest noroi in care ne balacim cu drag si spor este ca pana si aici,din ce in ce mai putin insa,mai exista oameni,dragoste,sperante si vise timide,bunatate si ajutor,credinta si poate si sacrificiu.Cumva esenta chipului din om a reusit sa sparga si acest intuneric,sa aduca o raza de lumina si aici si ma intreb daca nu cumva toata acesta trecere a noastra si prin acesta faza nu este decat un necesar pas de vidanjare si exorcizare a demonilor nostrii interiori,un alt pas spre drumul prabusirii unei alte incercari de a ne inalta un turn de unii singuri,pana in clipa cand esuati in tot si goliti de tot,intr-un sfarsit al unei lumi ce de fapt este de fapt moarte si nu viata,eliberati,vom cauta cu adevarat ceea ce am pierdut,vom intelege cu adevarat ceea ce trebuie sa fim.Intreaga umanitate pare un fiu ratacitor,cred ca suntem in timpul lui istoric si intr-un final vom alerga spre casa.Este drept ca nu toti vom si ajunge acasa insa omenirea,finalmente,va ajunge unde trebuie sa ajunga,la Dumnezeu.
As dori sa spun ca,in nebunia mea evidenta, nu am nici un fel de spaime apocaliptice moderne si spun asta pt ca pt mine sfarsitul lumii nu va fi decat ultima contorsionare a raului in fata Luminii,ultima zbatere a lui si a lumii lui care desi acum pare in plina desfasurare este de fapt in agonie si tocmai din acest motiv frica de sfarsit nu este a noastra,nu face parte din noi ci este a celui pentru care sfarsitul nu va fi decat trecerea din moarte in moarte.El ne inspaimanta cu propria lui frica,oamenii au primit calea sa fie liberi de ea.Acel cer nou si pamant nou vor veni,asa cum a vazut si Apostolul Ioan,dar nu spre anihiliare ci spre transformare,spre implinire a cuvintelor Celui ce a spus ,,Iata eu fac toate lucrurile noi".Citeam de dimineata cuvintele din Apocalipsa 21:6-7 si privind la lumea noastra virtuala,chiar daca intr-o zi va disparea,rasaritul va vaeni iar,in care vom fi cu adevarat ceea ce trebuie sa fim in fiecare clipa, eliberati de ceea ce am ajuns acum prin propria noastra nebunie de a sadi rau unde era lumina,de a ne ucide singuri,intr-o sinucidere colectiva a lumii noastre.Trebuie poate sa trecem prin moarte lumii noastre ca sa regasim ceea ce am pierdut,dar nu este o moarte ci o intoarcere acasa.
,,Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viață."(Iisus Hristos)
|