În prealabil postat de dobrin7m (Post 289108)

Nu m-ai suparat catusi de putin, adevarat vorbim in paralel. Dar eu stiu cu siguranta ca daca cineva rataceste in credinta ia si mustra-l, ca Biblia spre mustrare este si spre indreptare este, si spre mentinere pe calea cea buna a lui Dumnezeu este. Oare dragostea crestineasca ce este? sa aratam iubire celor de langa noi. Oare iubirea este doar zambet si bucurie? iubire este si pentru buni si pentru rai. Pentru rai iubire aste atunci cand ii arati ce sa faca si cum sa faca sa devina bun. Si pe cel rau il faci bun cu vorba buna mai intai, si cu mustrare mai apoi. Si totul din iubire. Cand nu exista dragoste crestineasca atunci stai deoparte , egoist, si taci.
Cum sa nu te iau in seama? oare esti tu o fiinta neinsemnata? Eu zic ca nu.

În prealabil postat de dobrin7m (Post 289111)

``si EL cauta oameni disponibili si dedicati``
Oare asa face Dumnezeu? cauta oameni disponibili si dedicati? Oare de ce trebuie sa inversam rolurile? Nu noi trebui sa cautam pe Dumnezeu? iata aici ``adevarul`` penticostal: Un ``Dumnezeu`` care sta si cauta oameni disponibili si dedicati pentru a le da daruri.
Stii tu cine sta si cauta printre oameni , pe cei disponibili si dedicati?

În prealabil postat de Pr.Gheorghe (Post 289079)

Ce ar mai ramane din toata lucrarea fratilor penticostali daca s-ar convinge ca de maine vorbirea in limbi a incetat cu desavarsire? Ar face ceea ce fac si astazi cei mai multi dintre ei, ar continua sa ceara ceva ce nu este necesar. Spune-mi, te rog (poate ma insel eu, nu stiu), daca vorbirea in limbi nu este obligatorie spre mantuire cum se poate sprijini pe aceast dar Biserica lui Dumnezeu?

În prealabil postat de Pr.Gheorghe (Post 289079)

Astfel, daca Biserica ortodoxa este in Duhul lui Dumnezeu pentru ce fugi de ea? Daca crezi ca nu este in Duhul, de ce sa mai vorbim? Dar daca nu vom mai vorbi, fratia dintre noi va deveni ca cea a lui Abel si Cain. Sa nu fie!

În prealabil postat de Doriana (Post 289218)

[...] BP nu se sprijina pe daruri, parinte, ci pe puterea mantuitoare a jertfei lui Hristos. Oricine se sprijina pe aceasta este parte din Biserica, indiferent ca poarta numele de ortodox, penticostal sau mai stiu eu ce nume.
[.......]
eu nu ma consider un om care fuge de Biserica ortodoxa. Sunt pe un forum ortodox, ascult muzica ortodoxa, am prieteni ortodocsi, merg uneori in Biserici ortodoxe, ma rog acolo, chiar as dori sa mai ajung o data la Techirghiol, daca va vrea Dumnezeu.

În prealabil postat de Doriana (Post 289218)

Ma consider mult mai aproape de ortodoxie si de ortodocsi decat atunci cand ma numeam ortodoxa si traiam ca si cum n-as fi fost. Considerati ca aceasta inseamna fuga?

În prealabil postat de Pr.Gheorghe (Post 289235)

Tocmai de aceea mi-am si permis sa "vorbesc".



Da, este fuga!
Nu trebuie sa fii aproape de ortodocsi! Trebuie sa traiesti in Duh si Adevar. In Adevar te poti aseza, relativ usor; in Duh insa, fara partasie cu lucrarea Bisericii sunt sigur ca nu vei putea. Vei cauta cu multa ardoare inca un timp, dar vei obosii candva! Atunci iti vei aminti de Parintele Arsenie si de binecuvantarea lui de pe vremea cand credeai in ea, poate si de mine, preotul cel mic, dar amintirea focului nu va tine de cald.

Ai dreptate, nu m-am referit la tine in mod special, sau mai bine zis, nu m-am referit doar la tine, iar frustrarea pe care o las sa iasa la iveala este produsa de multa durere. Durerea si lacrimile Domnului Hristos si ale Maicii Sale cand isi vede copiii preaiubiti hulind, mintind, fugind, toate in numele Lui Dumnezeu. Stiu ca acum spui ca tu nu porti in inima nici una din acele actiuni de mai sus! Crede-ma, le porti inca de cand ai zis pentru intaia oara "ortodoxia nu este buna" si le vei purta inca, atata timp cat consideri corect ca Hristos Domnul sa aiba o camasa rupta. Hristos este unul! Biserica este una! Invatatura ei este una! Daca dupa Hristos nu mai poate fi alt "vestitor", nefiind necesar, nici de o alta Biserica, nu cred ca este nevoie. Este nevoie de lucrare (slujire) in Biserica cea adevarata, dar nu de alta Biserica! In acest punct imi repet intrebarea de mai inainte (te rog sa nu raspunzi): cine sau ce te-a oprit oare sa lucrezi in Biserica? De ce oare unii nu-L descopera pe Domnul in Biserica, dar afirma ca L-au gasit pe aiurea?

Dar gata, ajunge! Am uitat, pentru un timp, cat de usor ma cuprinde plansul in suflet cand indraznesc sa privesc la lumea aceasta de pe pozitia de invatator (sau poate judecator!). M-am tulburat deja nepermis de mult si am tulburat si pe altii, cu siguranta. Iertati-ma!

Voi incerca sa profit de razboiul ce a fost declarat Bisericii de catre o parte a societatii noastre si sa ma fortez (sa revin la consemnnul preotului) spre a sta doar la lucrarea mea mica, in parohie si nu in lume, pe internet. Cine iubeste preotia lui Hristos o va cauta si o va gasi inca; ea exista! Plec si eu sa o caut!

Sa fiti sanatosi si buni crestini! Rugati-va si pentru mine, preotul Gheorghe!

În prealabil postat de Doriana (Post 289244)

Mult har in lucrarea pe care o faceti, parinte! Si sa nu va para rau ca am trecut la penticostali. Daca nu i-as fi intalnit pe penticostali as fi fost probabil moarta pana acum. Mai bine multumiti-I lui Dumnezeu ca a avut mila de mine. Eram ortodoxa cu acte in regula, dar rataceam fara Dumnezeu, fara directie...Si atunci cand eram la capatul puterilor , cand nu mai puteam lupta, am intalnit o biserica penticostala. Acolo L-am gasit pe Hristos si abia dupa aceea , cu ochii deschisi, L-am putut vedea si in ortodoxie. Am fost oarba si nebuna ca nu L-am vazut dinainte in ortodoxie? Desigur... Dar cineva trebuie sa ajute si orbii sa vada si nebunii sa-si capete mintea; si acel cineva s-a intamplat sa fie niste penticostali prin care a lucrat harul lui Dumnezeu. Inainte spuneam ca asta s-a intamplat din cauza golului de spiritualitate din BO. Acum nu mai zic, caci stiu doar ca asa a fost planul lui Dumnezeu. Eu nu cred ca dvs ati fi vrut sa raman ca inainte . Nu pot sa reneg ce am trait, realitatea e mult mai complicata decat pare. Si fiecare o judeca in modul lui subiectiv. Toti am suferit, unii chiar cumplit si unele rani sunt inca descise. Dar, cum am mai spus, dincolo de toate acestea Dumnezeu a avut un plan mai maret decat putem noi pricepe, iar in final numele Lui va fi proslavit.
Blagosloviti , parinte, si ma iertati...

În prealabil postat de Rodica50 (Post 289241)

Aceasta nedumerire ma incearca si pe mine- de ce sunt semeni de-ai nostri care parasesc Ortodoxia, fara sa o cunoasca, fara sa-i doara , fara sa le pese de ceea ce au parasit?

În prealabil postat de Doriana (Post 289248)

Tocmai pentru ca nu o cunosc . Poti sa-i acuzi ca nu cunosc? Sau ca nu vor sa afle? Desigur. Cei ce nu-L cunosc pe Hristos sunt rai, orbi si nenorociti. De aceea cineva trebuie sa le intinda mana sa-i scoata din mizerie. Va fi BO cea care le va intinde mana, chiar daca ei nu vor, inconjurandu-i cu dragoste si multa rugaciune? Mergand pe la ei si aratandu-le bunatatea lui Hristos? Sau numai sectarii pot face asta?

Fiecare din noi putem face atat de mult pentru mantuirea semenilor nostri. Si tocmai pentru ca ne pasa ar trebui sa actionam. Sa ne ducem acolo unde e nevoie de noi si sa intindem o mana...sa le spunem ca nu sunt singuri si parasiti, ca Dumnezeu ii iubeste si din pricina iubirii Lui noi suntem acolo sa le fim sprijin...si astfel oamenii vor ramane si nu vor mai pleca sa caute alte izvoare...numai in cazul in care Dumnezeu insusi are in plan sa-i trimita in alta parte, iar in cazul acesta nu ne vom opune. Doamne-ajuta!

În prealabil postat de Rodica50 (Post 289263)

Sunt convinsa ca noi, cei care ne aflam pe forum, avem propria marturisire despre apropierea de Hristos. Au fost si vremuri cand poate nu eram atat de patrunsa de credinta, cand nu constientizam importanta prezentei lui Dumnezeu in viata mea- a noastra,in suflet nu am incetat niciodata sa fiu ortodoxa, am citit mult, dar mi-am pus o intrebare- de ce sa citesc la intamplare... trebuie sa caut in credinta mea raspunsul...si atunci am citit pentru prima data Noul Testament. Am pasit sfios si vinovat- ca de o tradare , in Biserica mea de suflet. Am fost fermecata de tot ce am descoperit. Si nu m-am mai despartit niciodata.Sa nu crezi ca nu au existat persoane binevoitoare sa ma atraga in alte culte- tineam la ce mostenisem din parinti, bunici- credinta dreapta, cu toate ca nu eram o practicanta pe atunci.Fara sa condamn pe cineva, pentru nimic in lume nu as parasi Biserica mea draga.

În prealabil postat de Rodica50 (Post 289263)

Ce nu mai inteleg eu, este de ce sunt persoane de alta confesiune care insista pe la usi in mod aproape abuziv...