omul este un suflet? Uite aici:
"Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? " (Luca 12:20)
Arata aici ca omul nu este doar un suflet, ci ca are un suflet?

Filosofia dumneavoastră este inaplicabilă vieții pe această planetă. Din cauza păcatului, orice ființă vie de la amoebă la om moare. Desigur, n-a fost așa de la început adică de la Creație, dar acum aceasta e situația.
Iar cel mort, nu va fi mort "o veșnicie"-cum spuneți, ci va învia.

Îndemnul lui Hristos se referă la caracter, nu la nemurire; ar fi și imposibil ca prin eforturile noastre să ne înveșnicim, să devenim eterni. Așa cum spune Scriptura, Dumnezeu este Singurul Nemuritor. Noi oamenii, putem primi nemurirea de la El cu condiția să ajungem a fi înviați (tot de El).

Așa vorbiți de parcă ați fi o inteligență din altă Galaxie și cunoașteți mai mult decât putem cunoaște noi, bieții muritori... Nu doamnă, nu putem avea astfel de informații decât de la Dumnezeu, iar sursa unică e Scriptura. Demonstrați-mi cu Scriptura că nu există moarte (pentru asta e suficientă demonstrația miliardelor de morminte), că "sufletul e nemuritor", că omul este un fel de dumnezeu etern cu viață în sine, etc. etc.
Până atunci, dați-mi voie să vă contrazic cu textele biblice pe care le postez aici de mai bine de un an.

Si totusi...cum ramane cu faptul ca am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu?
La ce considerati ca se refera acest pasaj?Pentru ca ma indoiesc ca se refera la aspectul fizic,la "tarana" din noi...si atunci,despre ce este vorba?

Nu știu dacă arată așa ceva în acest dificil text al Scripturii. Poate ne explici tu ce înseamnă această perifrază ciudată "ei cer sufletul tău de la tine" (în original). Eu nu știu să-ți spun care "ei" și de ce verbul este la indicativ prezent...

Am mai răspuns de două ori la această întrebare... o fac a treia oară special pentru dumneavoastră : nu se referă la aspectul fizic, ci la aspectul moral, la caracter, la caracteristica unei ființe inteligente, conștiente de sine și probabil și la alte caracteristici specificie care-mi scapă.

Da,sincera sa fiu am urmarit sporadic postarile de aici,sunt prea multe pagini de citit.
Insa,avand in vedere ca vorbim de Dumnezeu,care este in primul rand spirit...de ce nu ne-am putea gandi si la aspectul spiritual care pot implica si o conduita si o inteligenta,insa spirituale?

Aveți dreptate, Biblia spune că Dumnezeu este duh (Ioan 4,24), despre îngeri se spune de asemenea că sunt "duhuri slujitoare" (Evrei 1,14), despre om nu se spune că ar fi duh, ci trup + suflare de viață (Facerea 2,7).

Regele creatiei este omul. Nu poate fi asemuit sau comparat cu o amoeba. Tocmai pentru ca a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Nici in ceea ce priveste viata sa de pe pamant nici in ceea ce priveste moartea sa ca sfarsit al vietii pamantesti. Daca noi vedem cu ochii trupului ca omul moare si vedem ca si un caine sau o pasare moare asta nu inseamna ca suntem asemenea cainelui sau pasarii sau oricarei alte vietati fie ea si o amoeba doar pentru ca atat putem sa vedem si sa intelegem in acel moment.

"Omul a fost creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El este singura faptura pe care a zidit-o Dumnezeu cu mainile Sale, iar nu numai prin cuvant, ca pe toate celelalte. L-a creat apoi cu sfatul celor trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, ca zice la Facere : " Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra " ( Facere 1, 26 ) . Trupul omului a fost creat din pamant, iar sufletul lui a fost insuflat de Dumnezeu in chip nevazut. Omul este compus din doua parti - trup si suflet - dihotomism, asa cum ne invata Biserica noastra Ortodoxa; iar nu din trei parti - trup, suflet si duh- trihotomism, cum invatau unii scriitori bisericesti vechi. Omul are duh, adica suflet animal ca toate vietatile, din care izvorasc puterile firesti ca : puterea seminala, cea crescatoare, de hranire, de conservare, instinctele etc. Dar sufletul animal al omului apartine trupului si nu trebuie sa-l confundam cu sufletul de origine divina creat de Dumnezeu in om, care se uneste cu trupul in clipa zamislirii si se duce la cele vesnice prin moarte. Trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamant.

Omul incepe de pe pamant sa guste si sa traiasca cele ale cerului, caci inca de pe pamant materia omului se indumnezeieste, se lumineaza la fata, se dezbraca de cele pamantesti si se imbraca in cele ceresti, asa cum au fost sfintii. Caci " zidirea toata suspina, asteptand innoirea firii omului " ( Romani 8, 22-23 )

Omul este " regele creatiei " pentru ca este facut cu sfatul Prea Sfintei Treimi, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu; pentru ca are suflet viu si poarta in el, prin Botez, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. Omul este singura fiinta care primeste darul de a spori in virtute, in sfintenie si in putere, ajungand pana la indumnezeiere. Insa prin pacat, omul a cazut din cinstea cea dintai, in starea cea de rob, de om pacatos. De aici, se poate iarasi sui la cinstea cea dintai, de fiu al lui Dumnezeu, insa cu multe si mari jertfe si osteneli. Iata ce zice despre aceasta Sfantul Grigorie de Nyssa : " Precum Dumnezeu l-a facut pe om alt dumnezeu, dumnezeu al pamantului, tot asa, prin pacat, Dumnezeu S-a suparat asa de mult pe om, incat intreaga zidire s-a razvratit asupra omului. Trupul ii este neputincios si plin de suferinte, focul il arde, frigul il omoara, sarpele il musca, lupul il ucide, marea il ineaca, pamantul il inghite, foamea il chinuie, diavolul il ispiteste pana la moarte... " ." Arhim. Ilie Cleopa

A fi desavarsit inseamna a fi complet , intrutotul asemenea lui Hristos. Daca ciuntim desavarsirea si o reducem doar la caracter atunci nu ar mai fi desavarsire. Hristos nu ne cere sa facem ceva peste putintele noastre.

Si totusi,despre nici o alta faptura Dumnezeu nu spune ca ar fi creata dupa chipul si asemanarea Sa,nici macar despre ingeri,din ceea ce stiu.Desi,ca parere personala,cred ca si ei sunt creati tot dupa chipul Lui Dumnezeu,insa ce anume are omul in plus?
Iar,gandirea nu tine in mod direct de spirit,chiar daca sunt interconectate,comportamentul si morala sunt atribute ce sunt formate de societate,nu ne nastem cu ele si atunci,prin ce anume ne asemanam spiritual vorbind cu Dumnezeu?
Adica,nu vreau sa fiu insistenta,dar chiar nu inteleg...la punctul dvs de vedere ma refer.

este irelent acum cine sunt "Ei". Important este faptul ca omul caruia i-a rodit tarina are un suflet. Doamne ajuta!

De ce nu?...asta ar insemna ca Luca evanghelistul este un mincinos atunci cand zice ca " l-au ridicat de jos MORT" pe Eutihie. Doamne ajuta!

Sigur, informatiile bune si adevarate le avem de la Dumnezeu. Ca exista si informatii rele si mincinoase si acelea nu sunt de la Dumnezeu.

Dumnezeu care este devarsit in tot si toate nu poate avea limita in comunicarea cu creatia sa, in special cu omul. deci a spune ca sursa unica este Scriptura este ca si cum am spune ca Dumnezeu este limitat.
Dumnezeu comunica cu omul prin Duhul Sfant care este Domnul de viata Facatorul.
La inceput Dumnezeu a scris Legea Sa in inima omului prin insasi Duhul Sau. Iar omul comunica cu Dumnezeu fata catre fata.
De asemenea nu putem limita ca timp comunicarea lui Dumnezeu cu oamenii prin Duhul Sau spunand ca Dumnezeu a comunicat direct cu oamenii numai atunci si numai atunci iar pana astazi nimeni nu a mai primit Duhul Sfant. Ca iarasi limitam puterea lui Dumnezeu , hulind, intrucat Dumnezeu este Atotputernic.

"Ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi si sa avem o viata atat de curata incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre.
(...)
Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam si cu urmasii lui, cu Iov si cu Moise, ci a vorbit cu ei fata catre fata , pentru ca a gasit curat sufletul lor." Omilii la Matei - Sf. Ioan Gura de Aur

Insa cum omul in timp s-a indepartat de Dumnezeu cazand in pacate grele a indepartat si Duhul Sfant de la el. De aceea a trebuit sa fie scrise Scripturile.

"Gandeste-te cat de rau qam ajuns! Noi care era, datori sa vietuim atat de curat, incat sa nu mai avem nevoie de Sfintele Scripturi, ci in loc de hartie sa fi dat Duhului inimile noastre sa scrie pe ele, am pierdut cinseta aceasta incat am avut nevoie de scrieri."Omilii la Matei - Sf. Ioan Gura de Aur

Insa au fost oameni care prin trairea lor curata au ajuns sa aiba inimile atat de curate incat sa comunice cu Dumnezeu prin Duhul Sfant. Iar acestia, insuflati de Duhul Sfant sa ne dea noua oamenilor invataturi minunate.

Nu sunt inteligenta, nu sunt cu nimic mai mult decat orice om, nu scriu aici ca si cum as elabora teze maiastre despre om si omenire, deci nu cad in astfel de inchipuiri, sunt un om care citeste si invata de la cei care s-au invrednicit sa primeasca Duhul Sfant. Sfintii nostri comunica cu noi prin scrierile lor. Eu nu fac decat sa postez aici toate cate le-am citit si invatat.

Nici n-a asemuit, am vrut doar să sugerez ca ambele ființe au aceeași Sursă a vieții. Și nu doar Sursă, ci și Același Susținător al vieții.

Cu regret constat că aici nu suntem de aceeași opinie. Eu merg pe încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu, dumneavoastră nu știu pe al cui cuvânt. Iar Cuvântul Lui spune că animalele ca și omul au primit suflare de viață în corpurile lor (Facerea 1,30; 6,17).

Dacă omul a fost creat după "chipul și asemănarea Lui", nu înseamnă că are o constituție identică. Aveți cumva impresia că Dumnezeu e din pământ și are suflare de viață- Doamne iartă-mă!?

Da, biserica dumneavoastră așa vă învață, însă Dumnezeu ne învață cu totul altceva: Gen 2,7 (trup + suflare de viață => asta însemnând un suflet viu).

confuzia aceasta între suflarea de viață și suflet se daorează tot bisericii dumneavoastră, ori este numai o reminiscență a filosofiei lui Platon&Aristotel?

Învățătura aceasta parcă ar fi din taica Darwin, iar nu din Scriptură.




De mai bine de un an cer cu insistență să mi se aducă dovezi scripturistice în sensul acesta și nu primesc decât teorii. Să fim bine înțeleși, dacă doriți să-mi dați dvs. răspunsul, evitați vă rog teoriile (până acum acestea au încărcat inutil spațiul topicului), și indicați punctual unde scrie că:

• la creație (respectiv la naștere) Dumnezeu ar pune în om suflet, iar nu suflare de viață
• la moarte acel "suflet" prin separare de trup s-ar duce chipurile la cele veșnice, adică și-ar continua viața (sau ființa, cum vreți s-o numiți) conștient de sine, cu simțuri, pentru veșnicie.
• trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare.

Dacă sunteți dispusă să-mi indicați concret aceste dovezi biblice, vă mulțumesc anticipat; dacă nu le aveți, nu vă mai osteniți degeaba!

Sunt de acord cu dumneavoastră, bineînțeles modificând partea subliniată cu ce spune Biblia (este suflet viu, adică a devenit suflet viu. Gen.2,7)

Tocmai de aceea, ne cere să fim desăvârșiți în sfera noastră. Nu putem fi desăvârșiți "complet" și "întrutotul" ca Dumnezeu. Niciodată nu vom fi atotputernici, atotștiutori și toate celelalte atribute ale lui Dumnezeu care sunt la modul superlativ.

Cred că "chipul și asemănarea" se referă la faptul că omul a fost creat ca o fiinţă vie, înzestrată cu o voinţă liberă, o personalitate conştientă de sine și un caracter aparte. Din nefericire diavolul a reușit prin păcat să schimonosească în om acest "chip și asemănare" Numai prin Hristos, strălucirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui (Evrei 1,3), natura noastră este transformată din nou după chipul lui Dumnezeu (Col. 3,10; Efes. 4,24).
Nu știu îngerii cum au fost creați, din câte cunosc, Scriptura nu ne dezvăluie. Decât că omul a fost creat puțin mai prejos decât îngerii (Evrei 2,7).

Nu incerc sa va conving de nimic. ramaneti la opiniile dvs.
Dvs mergeti pe increderea in puterea mintii dvs de interpretare a Cuvantului lui Dumnezeu. Sunteti liber sa o faceti.

Eu merg pe increderea in explicatiile sfintilor a Cuvantului lui Dumnezeu care insuflati de Duhul Sfant ne-a explicat cum se cuvine Scriptura ca sa nu cadem in erezii.

va reamintesc, Cuvantul lui Dumnezeu nu s-a oprit la Facere.

Ceea ce pentru tine e irelevant și neimportant pentru intenția autorului posibil să fi fost altfel. Nu tu ai scris și nu tu ai inspirat acel verset. Eu mi-am declarat ignoranța și pot formula o concluzie doar pe baza altor multe texte biblice luate a un loc. Altor tot mai multe, precum poți constata...

1. Firea cea dintâi a omului

„Înainte de căderea omului, trupul său era nemuritor, străin de neputinţe, străin de urâciune si de greutăţile de acum, nu cunostea păcatul si simţirile trupesti, care acum i se par lui, firesti” (Sf. Macarie cel Mare, Omilia 4). Simţirile sale erau fără de asemănare, cu mult mai alese, lucrarea lor era fără de asemănare mai largă si în întregime slobodă. Fiind îmbrăcat cu un astfel de trup, cu astfel de simţuri, omului i-a stat în putinţă să perceapă duhurile, pe a căror treaptă se afla omul însusi, prin sufletul lui. Omului îi stătea în putinţă să vorbească cu aceste duhuri, să aibă acea vedenie dumnezeiască si să vorbească cu Dumnezeu, lucru care stă în firea duhurilor sfinte. Trupul sfânt al omului nu era o piedică pentru aceasta, el nu despărţea omul de lumea duhurilor. Îmbrăcat într-un astfel de trup, omul avea putinţa de a vieţui în rai, în care acum numai sfinţilor le stă în putinţă să sălăsluiască, si numai cu sufletele lor, iar numai după înviere se vor înălţa si trupurile care se vor uni cu sufletele lor. În zilele acelea, aceste trupuri vor lăsa în mormânt întinarea pe care si-au luat-o asupră-le după cădere; în zilele acelea se vor înduhovnici, si chiar se vor face duhuri după grăirea Sfântului Macarie cel Mare (Omilia 6; cap. 13), si vor arăta în ei însisi aceste însusiri, care le-au fost date la zidirea lor.(5) În zilele acelea, oamenii vor intra din nou în rândul duhurilor sfinte si se vor afla în legătură deschisă cu ele. Putem vedea chipul trupului, care va fi deodată atât trup, cât si duh, în trupul Domnului nostru Iisus Hristos după înălţarea Lui. Cuv. Serafim Rose

(5) 5 Există o deosebire între subţirimea trupului omului din rai, dinainte de căderea sa, si trupul său din rai după înviere. Vezi Omilia 45, cap. 5, a Sf. Simeon Noul Teolog, în Cuvântul ortodox [The Orthodox Word], nr. 76 si Păcatul lui Adam, St. Herman Monastery Press, 1979.

2. Căderea omului

„Prin cădere, atât sufletul, cât si trupul omului s-au schimbat. În înţeles mărginit, căderea era de asemenea o moarte pentru ei. Ceea ce vedem si numim moarte este, într-un înţeles mai profund, numai despărţirea sufletului de trup, amândouă fuseseră deja mai înainte osândite la moarte, prin moarte vesnică! Neputinţele trupului nostru, înrobirea lui faţă de lucrarea potrivnică a feluritelor materii din lumea materială, starea lui de învârtosare, alcătuiesc urmările căderii. Din pricina căderii, trupul nostru a intrat în acelasi rând cu trupurile animalelor; el are o viaţă care este asemenea firii lui căzute. Trupul slujeste sufletului ca închisoare si mormânt.

Aceste cuvinte pe care le-am folosit noi sunt tari. Dar chiar si asa, ele nu arată în chip potrivit pogorârea trupului nostru din înălţimea stării duhovnicesti la starea trupească. Omul trebuie să se curăţească prin pocăinţă adâncă, omul trebuie să simtă cel puţin până la o anumită treaptă libertatea si înălţimea stării duhovnicesti pentru a dobândi o înţelegere a stării de stricăciune a trupului nostru, condiţia morţii lui pricinuită de înstrăinarea de Dumnezeu.

În această stare de moarte, din pricina învârtosării prea mari, simţurile trupesti sunt neputincioase de a intra în legătură cu duhurile, oamenii nu le văd, nu le aud, nu le simt. Astfel, securea tocită nu se mai poate folosi potrivit menirii sale. Duhurile sfinte ocolesc legătura cu oamenii care nu se învrednicesc de o asemenea legătură; în vreme ce duhurile căzute, care ne-au tras în căderea lor, s-au amestecat cu noi si, fiindcă ne prind în strânsoare cu mai multă lesniciune, se străduiesc să se facă nevăzute pentru noi, atât ele însele, cât si legăturile lor. Şi atunci când ele se descoperă, o fac pentru a-si întări stăpânirea asupra noastră.

Noi toţi cei care suntem robi ai păcatului, trebuie să pricepem că legătura cu sfinţii îngeri este nefirească pentru noi, din pricina înstrăinării noastre de ei, prin cădere; pentru aceeasi pricină este firească pentru noi legătura cu duhurile căzute, pe a căror treaptă ne asezăm cu sufletul nostru; căci duhurile care se arată prin simţuri oamenilor care se află într-o stare de păcat si cădere, sunt draci si nici pe departe nu sunt sfinţi îngeri. ’Sufletul întinat’, zice Sf. Isaac Sirul, ’nu intră în sălas curat si nu se asează laolaltă cu duhurile sfinte’ (Omilia 74). Sfinţii îngeri se arată numai oamenilor sfinţi care au refăcut legătura cu Dumnezeu si cu îngerii Lui, printr-o viaţă sfântă. Cuv. Serafim Rose

3. Legătura cu duhurile căzute

„Desi în arătările lor înaintea oamenilor, dracii îsi iau de obicei înfăţisare de îngeri de lumină pentru a amăgi mai usor, desi ei se străduiesc uneori să lămurească oamenii că sunt suflete omenesti si nu draci (acest chip de înselare de acum, reprezintă o oarecare modă printre draci, din pricina unei aplecări oarecare a oamenilor din zilele noastre, de a crede în aceasta); chiar dacă ei prevăd uneori viitorul; si chiar dacă descoperă taine -chiar si asa, oamenii nu trebuie să creadă în ei cu nici un chip. Ei amestecă adevărul cu minciuna; adevărul este folosit numai atunci când au nevoie de o înselare mai prielnică.

„Toţi oamenii trebuie să ne ţinem departe de aceste duhuri si pentru nici o pricină să nu avem încredere, atunci când ele se ivesc prin simţiri, nici să nu începem să vorbim cu ele, nici să nu le dăm vreun fel de atenţie, să cunoastem că arătarea lor este cea mai mare si mai primejdioasă ispită. Când vine o astfel de ispită, omul trebuie să-si îndrepte mintea si inima către Dumnezeu, cu

o rugăciune pentru milă si pentru scăparea de ispită. Dorinţa de a vedea duhuri, iscodirea de a descoperi ceva despre ele si de la ele, este un semn al celei mai mari nebunii, si este necunoasterea totală a tradiţiilor Bisericii Ortodoxe cu privire la morală si la viaţa lucrătoare. Cunoasterea duhurilor se dobândeste în chip mai deosebit decât chipul în care socoteste cel care trece printr-o asemenea împrejurare si este lipsit de experienţă si este plin de usurătate. Vorbirea deschisă cu duhurile este cea mai mare nenorocire pentru cei lipsiţi de experienţă, sau le slujeste ca pricină pentru cele mai mari nenorociri." Cuv. Serafim Rose

"Scriitorul de insuflare dumnezeiască a cărţii Facerea, spune că după căderea celor dintâi oameni, Dumnezeu, în rostirea osândei asupra lor, înainte de izgonirea lor din rai, a făcut pentru ei haine de piele si i-a îmbrăcat cu ele ((Facerea 3, 21). Hainele de piele, asa cum deslusesc Sfinţii Părinţi, (Sf. Ioan Damaschin, Arătarea cea adevăratăa credinţei ortodoxe, Cartea 3, cap. 1), semnifică trupul omului de pe treapta de jos care, la cădere, s-a făcut stricăcios; el si-a pierdut subţirimea si firea duhovnicească si a primit starea învârtosată de acum. Desi pricina cea dintâi pentru această schimbare a fost căderea, totusi schimbarea s-a făcut sub înrâurirea Ziditorului Atotputernic, în mila Lui de negrăit pentru noi, si pentru marele bine al nostru. Printre celelalte urmări de folos pentru noi, care vin din starea în care se află trupul nostru acum, ar trebui să arătăm una: prin învârtosarea trupului nostru ne-am făcut neputinciosi să simţim duhurile, în al căror sălas am căzut ... Înţelepciunea si bunătatea lui Dumnezeu a asezat o piedică între oamenii izgoniţi din rai pe pământ si duhurile care fuseseră izgonite pe pământ din cer; această piedică este materialitatea grosolană a trupului omenesc. Astfel lucrează ocârmuitorii pământesti care îi despart pe făcătorii de rele, de lume, prin zidul unei închisori, ca nu cumva ei să pricinuiască rău acestor oameni, după propria lor dorire si să strice si alţi oameni (Sf. Ioan Casian, Convorbirea 8, cap. 12). Duhurile căzute lucrează asupra oamenilor, aducându-le gânduri si simţiri pline de păcat; dar foarte puţini oameni ajung să vadă duhurile” (Episcopul Ignatie, op. cit. pag. 11-12).

„Sufletul, îmbrăcat în trup, împrejmuit si despărţit prin acesta de lumea duhurilor, cunoaste cu încetul, si dobândeste dreapta judecată de a deosebi binele de rău, prin cercetarea legii lui Dumnezeu, sau, ceea ce este acelasi lucru, prin cercetarea crestinismului (Evrei 5, 14). Atunci îi este îngăduită vederea duhovnicească a duhurilor, si dacă aceasta se face după rânduiala lui Dumnezeu, care îl călăuzeste, de acum încolo, amăgirea si înselarea sunt cu mult mai puţin primejdioase, aducând ca folos experienţa si cunoasterea.

La despărţirea sufletului de trup prin moartea cea văzută, intrăm din nou în rândul si în lumea duhurilor. De aici, este limpede că pentru o intrare potrivită în lumea duhurilor, este foarte trebuincioasă buna cunoastere a legii lui Dumnezeu, la vremea cea bine socotită, că tocmai pentru această cunoastere El a hotărât o vreme oarecare pentru fiecare om în parte, pentru pelerinajul său pe pământ. Acest pelerinaj se numeste viaţă pământească.” Cuv. Serafim Rose

De n-am accepta varianta "viața este în el"? Pentru că posibil acesta ar fi sensul cuvintelor lui Pavel. Acest sens este redat de majoritatea versiunilor engleze, dau doar un exemplu:

"And Paul went down, and fell on him, and embracing him said, Trouble not yourselves; for his life is in him." (Fapte 20,10 - versiunea KJV)

Duhurile căzute lucrează asupra oamenilor, aducându-le gânduri si simţiri pline de păcat; dar foarte puţini oameni ajung să vadă duhurile” (Episcopul Ignatie, op. cit. pag. 11-12).

Aceasta fraza explica pe deplin cum pot unii oameni sa devina eretici si hulitori de Dumnezeu.
Un om care incearca sa cunoasca Cuvantul lui Dumnezeu este un pericol pentru duhurile cele rele. Atunci in mintea omului apar ganduri si idei de explicatii ale Cuvantului lui Dumnezeu care sunt adevarate erezii, pe care omul si le atribuie ca fiind ale lui insusi si rezultat ale propriei sale inteligente si intelepciuni. Dupa ce elaboreaza pe acest principiu teorii si concluzii complet eretice , nu se multumeste cu atat ci cauta sa rataceasca si pe altii.
Insa fiind cazut si departat de adevarata intelepciune, tot ceea ce emite, ca judecata de valoare este intinat de minciuna.
Pentru ca mintea necuratita nu poate emite judecati adevarate.

În concluzie, toate depind de sursa de inspirație: Scriptura și oamenii înduhovniciți. De acord. Dar ce ne facem când sursa a doua vine în contradicție cu sursa primară (Dumnezeu și Cuvântul Său sfânt)? Căci în unele puncte, ați observat și dumneavoastră că nu coincid. În acele puncte avem de ales: respingem ori Biblia, ori pe duhovnicii noștri (aici includ sfinți părinți, preoți, pastori, prieteni mai spirituali ca noi)! Eu am făcut alegerea, dumneavoastră?...

De ce spuneți așa? N-am afirmat niciodată că aș avea o asemenea inteligență să pot înșelege toată Scriptura și nici n-am afirmat că Scriptura se înțelege prin puterea minții. Doar prin iluminarea Duhului Sfânt poate fi interpretată Scriptura. Lucrurile clare (să zicem de exemplu principiile Evangheliei) sunt și pe înțelesul copiilor, nu e nevoie de interpretare.

Credeți că sfinții Scripturii (evangheliștii și apostolii) inspirați de Duhul Sfânt fiind, au o autoritate inferioară față de sfinții și preoții Bisericii Ortodoxe? Considerați că aș greși și aș cădea în erezii încrezându-mă în interpretarea Scripturilor făcută de evangheliști și apostoli?

Desigur... a continuat la Exod, profeți, evangheliști, apostoli, Apocalipsă...:3:

daca este cu adevarat om induhovnicit nu va veni niciodata in contradictie cu Dumnezeu si cu Cuvantul sau. Cand intra in contradictie nu mai este om induhovnicit pentru ca prin el nu mai vorbeste Duhul Sfant.
Nu am vazut pana acum nici o contradictie intre cuvantele sfintilor si Cuvantul lui Dumnezeu si prin aceasta arata ca prin sfinti a vorbit Duhul Sfant.

Doamna Dobrin, v-am rugat să nu postați decât lucruri concrete (versete biblice, ori comentarii de-ale dumneavoastră) legate de întrebările ontopic puse de mine. Nu vă supărați dacă nu citesc (în lipsă de timp, nu de respect) altceva...

Despre asta vorbeam.

Înseamnă că ce mi-ați redat în cuvintele dumneavoastră are altă sursă decât sfinții părinți. Vedeți acele trei probleme puse de mine.

Insa nu cred ca puteti afirma ca sunteti iluminat de Duhul Sfant. Pentru ca in inima necuratita Hristos nu va intra iar daca va intra degrab va iesi.

Evanghelistii si Apostolii au spusCuvantul lui Dumnezeu prin gura lor. Au fost ei insisi carti vii. In intelegerea invataturilor lor se intampla acelasi fenomen pe care il intalnim la intelegerea Scripturii. Fara invatatura sfintilor nici cuvintele apostolilor , nici cuvintele evanghelistilor nu le vom intelege corect. Si aceasta din cauza mintii noastre intinate de pacat.

Nu ma supar. Doamne fereste. sunteti liber sa cititi ce vreti.
cu toate ca va doriti sa cititi doar versete biblice si comentarii de-ale mele personale nu am sa le fac, tocmai pentru ca imi stiu masura mintii, Nu vreau sa cad in pacatul mandriei si slavei desarte si de pomana. nu sunt la masura sfintilor sa emit eu judecati si pareri pe marginea Sfintei Scripturi.

Insa am o nedumerire: deci cuvintele sfintilor nu le vreti a le citi insa cuvintele mele da. Nu credeti ca aveti cumva un simt al alegerilor cam rasturnat?

Sau cititi doar ca sa aveti ce critica ? si ceea ce nu puteti critica nu cititi?

Nu sunt mai iluminat decât dumneavoastră. Ceea ce știu și cred, este că sfinții evangheliști și apostoli au fost mult mai iluminați decât mine (și cu voia dumneavoastră, mai iluminați ca dvs.). Aceasta era întrebarea: pot avea încredere atât în inspirația lor cât și în autoritatea de a interpreta cuvintele lui Hristos?

Faceți ce faceți și ajungeți tot la autoritatea ultimativă, aceea a Bisericii Ortodoxe și a sfinților ei. În detrimentul Scripturii. Și aici e momentul să revenim la topic. Dacă Scriptura spune clar că trup + suflare de viață = suflet viu, și că sufletul moare, eu de ce să-l cred pe Platon cu al lui "suflet nemuritor"?

Vă fac o propunere: postați doar versete Biblice (bineînțeles ontopic, respectiv punctual la ce am întrebat). În felul acesta vă protejați și de a fi criticată, și-mi veți câștiga și toată atenția de care sunt capabil. Plus că vom elimina vorbele de prisos (de altfel bune, însă nu la subiectul acesta). Ne vom înțelege mai bine unul pe altul și ne vor înțele și cei ce ne urmăresc. Altfel îi obligăm să citească mii de postări anterioare. Ați remarcat chiar astăzi, cineva se plângea că nu are vreme să citească întreg topicul (extrem de stufos de altfel)...

Capitolul 12
1. Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o plăcere de ei ..."
2. Înainte ca să se întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie;
3. Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;
4. Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele;
5. Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
6. Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
7. Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.
Ecleziastul cap.12

„Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis : Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23,42-43). Deci dacă Mântuitorul a dat o astfel de promisiune, ea sa şi împlinit, şi tâlharul a ajuns în rai în ziua aceea, deci după moartea trupului sufletele sunt vii după mărturia Mântuitorului.

Sa nu veniti cu ideea schimbarii virgulei dupa astazi, pentru ca daca vorbim pur gramatical, adevar graiesc tie implica clar ca acum graiesc si nu mai e nevoie de intarirea cu cuvantul astazi. Ca nu zic adevar graiesc tie maine sau peste un an.

La schimbarea la faţă a Mântuitorului pe muntele Taborului s-au arătat Moise şi Ilie şi „vorbeau cu Iisus" (Marcu 9,4), şi dacă omul nu are suflet nemuritor cum ar fi fost posibil acest lucru?
Dacă sufletul nu există sau moare, cum Mântuitorul Hristos după moartea pe cruce a „binevestit morţilor" şi „duhurilor ţinute în închisoare?" (I Petru 3, 18-19; 4,6).

Cum putea sa vorbeasca cu Moise si cu Ilie daca ei fiind morti nu ar avea suflet nemuritor?

Cum poate binevesti mortilor, ca doar nu a binevestit trupurilor putrezite?


Matei 10,28 „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să-l piardă în gheena".
II Corinteni 5,6-8 „Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul, căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere, avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul".
II Corinteni 12, 1-4 „Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască."
I Tesaloniceni 5,23 „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos."
I Petru 4,6 „Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul".
I Petru 13-15 „Socotesc, dar, că este drept, cât sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducere aminte, fiincă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos. Dar mă voi sili, ca şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de aceasta".
Apocalipsa 20,4 „Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu..."

Daca ai fi avut timp sa citesti sute de pagini ai fi vazut ca domnul 99 crede ca acolo e vorba de Noe si nu de Iisus , si ca mortii sant crestinii morti care au auzit evanghelia in timpul vietii.
Uite aici parerea lui :

"Normal că propovăduirea s-a făcut în trecut, crezi că de flori de măr a propovăduit Noe 120 de ani contemporanilor săi? Nu aceasta a fost misiunea lui esenţială? A propovăduit în Acelaşi Duh în/prin care a fost înviat şi Iisus mii de ani mai târziu. Iată cum zice pasajul în discuţie într-o traducere nouă (2008) nici ortodoxă, nici adventistă:

"El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul, în Care, de asemenea, S-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare, care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puţini, şi anume opt suflete, au fost salvate prin apă;" (1 Petru 3,18-20 - versiunea NTR)"

Bineinteles ca nu are nici o logica dar asta nu mai conteaza.

Fac un ultim apel la înțelegerea dumneavoastră. Dacă doriți să-mi răspundeți punctual și ontopic la ce v-am rugat bine, dacă nu, vă urez noapte bună!:

Dragă Iuliu, tu ai înțeles bine ce am cerut și că acele versete nu vorbesc de "nemurirea sufletului", nici măcar de suflet... ceea ce faci tu acum reluînd vechea poveste se numește rea credință! Dacă poți să-ți asuci aportul constructiv la rezolvarea chestiunilor amintite, bine, dacă nu îți urez și ție "noapte bună!"

Jos cenzura !:24:
Eu doar am incercat sa le fac viata mai usoara altora si sa le spun ca tu deja ai un raspuns la intrebarea asta .Un raspuns aiurea dar e totusi un raspuns.
Si da versetul ala vorbeste despre nemurirea sufletului.

Jos spamul! http://yoursmiles.org/tsmile/forum/t1249.gif


Le-ai făcut viața mai grea! Deoarece nu e legat de întrebarea principală a topicului și de cele trei întrebări de astăzi (de fapt dezvoltare a întrebării principale). Nici nu vorbește măcar de suflet. Mai citește o dată pasajul biblic.

24. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Ioan Cap. 11

Stim ca trupul putrezeste in pamant dupa moarte. Atunci ce anume traieste in veac dupa moarte? Acesta este sufletul omului.