Părerea ta amice.

Şi sectarii spun la fel. Te deosebeşti cu ceva de ei?

Draga Fani nu sunt de acord cu aceste afirmatii.

In aceasta situatie consider ca trebuie sa ne raportam la firesc.
Iar firesc este ca dupa zamislire sotii sa fie constienti ca rodul dragostei lor trupesti a inceput sa creasca si ei trebuie sa se ingrijeasca corepsunzator, responsabil... deci "insamantarea" (implicit activitatea sexuala fireasca) trebuie oprita nu trebuie oprite insa manifestarile trupesti de tandrete, saruturi, imbratisari...
Consider ca aici ne aflam la o granita clara impatimirii. Sotii care nu doresc sa se opreasca de la activitate sexuala fireasca in timpul sarcinii si al alaptarii au probleme cu impatimirea sexuala, cu dependenta de sex.

Scopul unirii sotilor este mantuirea iar numarul roadelor (pruncii) nu determina mai multa sau mai putina mantuire... precum nici numarul de rapotruti sexuale firesti nu determina impatimirea ci calitatea acestora, modul in care ne raportam la ele.
Cat despre planning-ul familial, ortodoxia este inechiovca: ideal este sa fie lasat in seama lui Dumnezeu. Ferice de cei ce pot face aceasta... iar cei care nu... este indicat sa isi doreasca acesata, sau macar sa ia aminte la psalmul 140... sa nu isi justifice actiunile lor, sa isi constientizeze neputinta precum vamesul din pilda cu vamesul si fariseul de la templu, pentru ca mila lui Dumnezeu sa ii ajute.

Fie ca Domnul sa ne ajute si sa ne lumineze pe toti cu harul Sau.

Să stabilim un lucru: plăcerea este patimă? Eu tind să cred că nu. În anumite condiţii, plăcerea poate să ducă la patimă, dar asta este altceva. Altfel, de ce să se oprească mama de la activitatea sexuală din timpul sarcinii, care este însoţită de plăcere, şi să nu se oprească şi de la mâncat, care de asemenea este însoţit de plăcere?

Atenţie, am sesizat un lucru important, şi nu am primit răspuns: inclusiv cei care folosesc abstinenţa totală, o fac după un principiu (sau după o intenţie) contra - ceptivă, adică pentru a nu ajunge la sarcină. Desigur, ei renunţă astfel implicit la plăcerea asociată cu actul sexual, dar în intenţie, putem spune că ei s-au opus planului lui Dumnezeu de a avea un copil în acea lună, punând deasupra puterii lui Dumnezeu calculele lor pământeşti, conform cărora nu este momentul să aibă acea sarcină. De ce nu-l lasă pe Dumnezeu să decidă când să aibă ei acea sarcină (adică - virgulă - când să vină copilul), iar ei să-şi "vadă de" una din menirile veţii conjugale, respectiv unirea conjugală?

In cazul saricinii si in perioada de alaptare a pruncului evident ca relatiile sexuale nu mai pot fi considerate firesti... caci motivatia nu mai este una fireasca ci una patimasa.

Consider ca in aceste situatii trebuie sa fim foarte clari impotriva manifestarilor nefiresti. Deci ACTIVITATEA SEXUALA A SOTILOR IN TIMPUL SARCINII SI IN PERIOADA DE ALAPTARE ESE NEFIRESC.

Nu este vorba doar de ejaculare ci de intrega activitate sexuala, hormonii specifici, reactia organismului la orgasm etc. Toate programeaza creierul fatului, care incepand din pantece si in primii ani de viata este ca un "burete"... aboarbe tot.

Problema nu este "vazutul" ci impatimirea. Pruncii sunt foarte sensibili.
Daca in timpul alaptarii mama este alcoolica pruncul are mari sanse sa fie alcoolic intrucat creierul sau este programat in acest sens de catre parinti... la fel se intampla si cu impatimirea sexuala.

Sa nu fim impocriti sa privim onest lucrurile.

Domnule andreicosmovici asertinuea dvs pare a avea o tenta pertienta insa este o isiruire de sofisme si nicidecum silogisme. Sunt situatii in care placerea fireasca devine pacat si patima. Cand suntem satui si inca mai mancam de dragul placerii gustului mancarii ... da este pacat. Intocmai si cu placerea sexuala fireasca in perioada graviditatii si a alaptarii.

Un barbat de 90 kg ce cantitate de mancare trebuie sa cosume intr-o zi pentru a-si satisface necesitatile nutritionale? Unui prunc de un an ce procent din aceasta cantitante ii este suficient pentru satisfacerea nevoilor nutritionale dintr-o zi?

Intocami trebuie privite lucrurile si cu placerea sexuala in ceea ce priveste pruncul in perioada graviditatii si a alaptarii. Impactul hormonal, psiho-somatic este foarte puternic asupra pruncului.

Doamne ajuta.

Eugen, mulţumesc, ştiu că tu ştii, aştept de la Fani un raspuns. Cine se supără îi tai nasu. :71:

Frate si urechile in situatia asta... parca in poveste au ajus si la taitu' urechilor daca imi amintesc bine. :P

P.S. Te rog sa ma lasi si pe mine sa mai zic cateva... sa fim asa in cor la unison, poate poate "se aude mai bine".

Intrebare: atunci de ce Dumnezeu însuşi a stabilit o perioadă de infertilitate în cadrul unui ciclu feminin? Chestiunea ar fi fost tranşată dacă Dumezeu ar fi făcut ca fiecare act conjugal să ducă la o sarcină. Nefiind aşa, înseamnă că a lăsat la îndemâna noastră să gestionăm porunca de a ne înmulţi, şi a lăsat loc, dacă pot spune aşa, inclusiv pentru acte conjugale care nu se finalizează cu o sarcină.

Asta este un subiect demn de un topic aparte. Totuşi, încerc să înţeleg de unde vine nefirescul. Firescul îl consider a fi chemarea totală, a trupului şi a sufletului, de a te uni cu soţul / soţia. De ce oare spune Dumnezeu că soţii îşi vor lăsa părinţii, şi vor fi una?

Nu se referă numai la unirea trupească...dar dacă noi numai la asta avem gândul bineînţeles că doar atât înţelegem din acest cuvânt.

Nu-mi spune ca să ne folosim de acest moment prielnic plăcerii trupeşti, că iei nota 4.

Gestionarea este foarte simplă, numai noi cu mintea noastră o complicăm. Când semnele femeii încetează (menstra), soţii sunt liberi să se unească, ficare cum doreşte, dar mai de folos le-ar fi să ia în calcul şi ce spune Biserica (adică zile de post, sărbătoare s.a.m.d.), la fel şi ce spune duhovnicul, până când semnele apar (apare menstra). Dacă semnele nu mai apar la perioada normală, atunci e semn că ar putea fi o sarcină şi atunci actvitatea sexuală încetează.

ps: şi adepţi lui Baal şi-au făcut un idol, legi proprii, asta nu înseamnă ca au făcut bine. Rămâne la latitudinea fiecăruia cum gestionează legile lui Dumnezeu.

Observ ca suntei romano-catolic. In acest sens nu stiu cat de familiar sunteti dvs cu antropologia ortodoxa si cu implicatiile ontologice asupra firescului.

Voi raspunde totusi lapidar din punct de vedere ortodox, urmand ca dvs sa solicitati lamuriri daca cosiderati necesar.

Folosind un exemplu adecvat al lui Ovidiu prezentat anterior, mancam pentru nutritie ca sa vietuim in scopul manturii. Placerea fireasca asociata mancarii nu este pacat... insa daca noi ne infometam pentru a simti mai intens gustul (placerea) mancarii este pacat... precum si daca mancam chiar daca suntem satui pentru a simti gustul, placerea mancarii... ca sa nu mai vorbesc de cazul in care mergem si dam afara mancarea din stomac pentru a putea manca iar (asa cum faceau grecii in atinchitate la ospetele lor).

Intocmai este si cu activitatea sexuala fireasca a sotilor, in momentul in care apare rodul, pruncul, apare implicit si responsabilitatea parintilor fata de mantuirea pruncului, pe langa mantuirea lor si intrucat activitatea lor sexuala in timpul sarcinii si in timpul alaptarii poate dauna pruncului intrucat il face dependent de placere sexuala... de aceea este nefireasca continuarea activitatii sexuale, precum este nefiresc si postul aspru al mamei in aceasta perioada, sau activitatile fizice epuizante... sau consumul de bauturi alcoolice etc.

Asa este insa unirea totala trebuie sa fie fireasca, la timpul cuvenit, la vremea cuvenita.
Nu inseamna ca trupeste sotii se pot uni tot tipul. Este binecunoscut ca in perioada mensturatiei femeii activitatea sexuala este oprita ca fiind nefireasca. Motivele sunt multiple... nefiind legate doar de faptul ca sansele de zamislire sunt mici, caci sunt mici dar nu imposibile.


Vor parasi o intimitate familiala pentru o alta intimite familiala. Una este relatia intima parinti-copii si alta este relatia intima intre soti, caci include si activitatea sexuala fireasca in limitele stabilite inechivoc (adica in timpul menstruatiei si in timpul cat femeia este insarcinata si alapteaza: NU).

Doamne ajuta.

Pai din ce spui reiese ca se compara activitatea sexuala cu dependenta de alvool.
Eu tot nu inteleg de ce ar avea o influenta rea o activitate naturala a parintilor.
Prin care acel copil a fost el insusi zamislit...
.... Mi se pare absurd.
Si faptul ca unii duhovnici spun asta nu inseamna ca asa si este.

Nu este vorba de infertilitate ci doar de sanse scazute de zamislire in aceasta perioada. Din motive igienice, psiho-somatice, medicale, duhovnicesti evident ca este oprita orice activitate sexuala in perioada mensturatiei.

E ca si cum ai spune: Ar fi trebuit ca o singura masa sa ne sature :)

Consider periculoase aceste speculatii. Invit cu aceasta ocazie pe reprezentatii romano-catolic sa expuna invatatura romano-catolica referitoare la aceste aspecte care privesc planning-ul familial.

Va rog sa nu ma intelegei gresit. Una este sa ne constientizam neputintele si sa recunoastem ca suntem pacatosi si ca facem ceva nefiresc... si alta este sa ne justificam o atitudine nefireasca. Una este ca o familie care are deja cativa copii sa discute despre aspecte contraceptive si alta este ca o familie care nu are nici un copil sa aduca in discutie "normalitatea" metodelor contraceptive.

Doamne ajuta

Fani, după cum spui tu...hai să ne facem propia lege! Ce zici, te bagi? Eu sunt curios ce lege va ieşi, dacă ficare vom contribui la această lege.

ps: aştept răspuns la nişte întrebări, aşa rupem firul dacă scriem numai ce ne convine

editat........

Da, dependenta sexuala seamana (are aceleasi mecanisme psiho-somatice, afectiv-intelectual-volitive) cu oricare alta dependenta: dorguri, alcool, adrenalina...

Precum nu este rau sa bei un pahar de vin daca nu te imbeti si iti pierzi mintile, ba chiar este benefic din punct de vedere fiziologic, asa este si cu activitatea sexuala.
Insa asa cum in timpul sarcinii si al alaptarii nu este bine ca mama sa consume bauturi alcoolice, sa fumeze, sa consume droguri, sa evite stresul etc... asa este si cu activitatea sexuala.
Te rog sa vizionezi documentarele recomandate si iti vei forma o idee.
Mai multe informatii poti afla prin aprofundarea studiului neurostiintei.

Ti se pare absurd ca pruncul sa nu bea alcool, putin vin?
Firescul nu trebuie sa para absurd.

Fani ma dezamagesti... sincer. :(
Cum poti sustine ca este fireasca activitatea sexuala in timpul sarcinii?

P.S. Cin' se supara ii taiem nasul.

Eugen, a fi constient de neputintele tale tine de discernamantul duhovnicesc.
Insa nu sunt de acord ca idealul este pentru oricine a il lasa pe Dumnezeu sa ne faca planningul familial. De altfel Dumnezeu ne-a dat trup si ne-a dat minte sa luam hotariri.
A decide din start sa nu ai copii ca sa nu iti complici viata este una, a decide sa nu faci unul pe an sau sa te opresti la un moment dat este alta. Tine de autocunoastere si de discernamant.

Fani, ce scriu eu citeşti? Te întreb, ca să nu mai scriu degeaba. :1:

Pentru două motive:
1. Pentru că este păcat
2. Pentru că starea mamei din timpul sarcinii se trasmite copilului, aşa cum copilul se hraneşte din hrana mamei, aşa cum copilul îşi ia oxigen de la mamă, tot aşa primeşte toate celelalte informaţii plan fizic şi sufletesc. Mama se roagă, se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, petrece cu dragoste de Dumnezeu, aşa va fi toată viaţa copilului ce se va naşte, şi nu va avea bătaie de cap cu el că nu crede, că n-ascultă şi umblă după rele”

Ne recomanzi un duhovnic bun, care să nu fie de acord cu acei "unii"?

Da, sigur ca citesc Ovidiu. Dar am sintetizat raspunsurile pt ca nu am timp si scriu de pe telefon.

Draga Fani, toti suntem pacatosi iar eu sunt primul dintre pacatosi. Da trebuie sa ne vedem neputintele si sa nadajduim in Hristos Iisus "caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta".

Cea mai buna hotarare pe care o putem lua este sa facem voia lui Hristos Iisus... si nu sa incercam sa Il facem pe EL sa faca voia noastra.
Maica Domnului ne indeamna sa facem TOT ce ne spune Hristos Iisus.

Sa nu crezi ca sunt un "sfintisor"... imi plang neputintele, inclusiv in aceste aspecte pe care le discutam. Sunt precum vmesul care imi bat pieptul constient fiind de neputinta si pe pacatele proprii...

Asa cum am spus anterior... acestea sunt lucruri delicate care trebuie discutate cu preotul duhovnic... pentru binele nostru, pentru mantuirea noastra.
Una este sa ne cunoastem, sa fim constienti de boala noastra, inclusiv impatimirea sexuala si sa ne dorim firescul... si alta este sa consideram ca noi suntem sanatosi desi suntem bolnavi.

Doamne ajuta.

P.S. Te rog sa nu ma intelegi gresit.

Cred că ar fi mai bine să lăsăm pe altă dată discuţia. În felul acesta se pierd detalii foarte importante.

Referitor la faptul că nu înţelegi. Chiar nu te-ai trântit de nici o carte legată de viaţa de familie în care să se pecizeze cam ce ar trebui să facă soţii în timpul sarcinii? Cred că o carte te-ar putea convinge mai bine, noi din păcate suntem neputincioşi.

Ce e mai dureros este faptul că faci parte din mediul pedagocic, iar informaţia pe care o deţii o trasmiţi mai departe.

Am citit partial cartea pari.temui Arsenie Boca pe care o citezi. Dar nu m-a co.vins. Ba chiar m-a revoltat.

Ca sunt profesoara.. Nu prea ajungem la astfel de fineturi. Elevii mei nu sunt prea inbisericiti. Trebuie revenit la lucrurile mai de la baza.

Dar nu mă refeream la cartea Pr Arsenie, mai sunt cărţi.

E bine că te-a revoltat şi nu te-a lăsat indiferentă, binele va dăinui, ai să vezi. :1:

O activitate normala(chiar banal de fiziologic) este sa mananci.
Totusi,ni se cere sa postim in anumite zile in semn de ofranda,sacrificiu;insa ca si tratament profilaxic impotriva imbuibarii si impatimirii.
Si activitatea sexuala este oprita in unele conditii,ceruta de biserica ,indiferent cat este de fireasca ea in cadrul familiei.
Nu inseamna ca daca esti casatorit esti absolvit de post trupesc fiind deasupra altor muritori!
Dar depinde si cat de ravnitor esti si cat de mult iti intinzi limitele.


Asta este ceea ce am inteles eu...

Am citit partial cartea pari.temui Arsenie Boca pe care o citezi. Dar nu m-a co.vins. Ba chiar m-a revoltat.

Ca sunt profesoara.. Nu prea ajungem la astfel de fineturi. Elevii mei nu sunt prea inbisericiti. Trebuie revenit la lucrurile mai de la baza.

Ai mai postat acest mesaj, ţi-am şi răspuns la el. :1:

Sigur, este folositor postul conjugal in perioadele de post, la fel ca si postul alimentar. Dar noivorbeam despre abstienta pa care unii preoti o condidera necesara in timpul sarvinii si a alaptatului. Asta inseamna vreo 18 luni cel putin si depaseste durata oricarui post.

Inteleg Fani,dar a incercat cineva?
Sau spunem din start ca nu se poate,asta ma intrebam eu...

Dar ma opresc aici,caci este un subiect pur teoretic pe care nu-l pot sustine cu exemple personale.

Aici fiecare poate proba pe propia piele cât de robit este de propiile plăceri. Este întradevăr un exerciţiu, nu foarte uşor de depăşit, însă foarte important este în cine ne punem nădejdea. Poate cuvintele astea îţi sună cunoscute "Fără Mine nu puteţi face nimic" sau "Doamne, armă împotriva diavolului. Crucea Ta o ai dat nouă".

Fani, am să încerc să dezvolt ideea de mai sus, cu ajutorul Pr Arsenie, cu riscul, bineînţeles, de a primi, replici, de tot felul, de obicei, de la persoane de specialitate. E îmi asum acest risc şi am să postez, poate cineva, totuşi, se va folosi de această idee:

Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte şi patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducţie? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârşie materială o glandă endocrină, care varsă o substanţă chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarţa cerebrală. Această erotizare constă în apariţia pe ecranul minţii a gândurilor şi a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct.
Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge.
Conştiinţa - care ocroteşte viaţa omului şi sub perspectivă transcendentă - aduce "Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" şi aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere - "armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat" cântă biserica.

Aceste gânduri de rezistenţă, dacă sunt puternice şi luminoase, sunt afirmate cu toată credinţa şi ştiind cu certitudine că însuşi Iisus se luptă cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reacţie chimică în care substanţele endocrine din sânge, care erotizau scoarţa cerebrală, se neutralizează printr-o apariţie de anticorpi, care fac această neutralizare, în felul acesta "gândurile" şi "imaginile" şi "reprezentările'", toate pier şi se restabileşte un echilibru şi o linişte în minte, asemenea cu liniştea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Săi învăluiţi de talazurile înfuriate ale mării, care apoi s-au liniştit.

Liniştirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14, 33). Mărturisirile străfunde de credinţă în Dumnezeu, de pe urma unei evidenţe divine, au ca urmare convertirea, strămutarea forţei oarbe neutralizate, într-o energie de o altă calitate şi de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu şi de oameni în genere şi nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om, ca trup.
Aşa prinde putere viaţa religioasă din chiar neputinţa omenească, iată prilej de câştigat la nivel înalt.

continuare...
 

Şi totuşi talazurile mării înfuriate de patimi iarăşi vin şi izbesc în pereţii corăbiei şi în digurile portului...
Trupul e indiferent, ateu; forţele sale sunt oarbe. Chimismul endocrin nu e biruit - asimilat, neutralizat - decât după o ciocnire -criză -; la obârşie, în glande, adică hormonii, se produc iarăşi şi iarăşi. Satana nu e definitiv biruit pe pământ; abia în împărăţia ce va să vie oamenii nu se mai însoară şi nu se mai mărită. Lupta "de gând" iarăşi începe. Omul, ca om, osteneşte; luarea prin surprindere poate fi aprigă, nevoitorul se sperie. Se vede învăluit, deznădăjduit chiar. Dar Dumnezeu nu te-a părăsit, chiar dacă pe ecranul minţii au apărut gânduri şi imagini de hulă împotriva lui Dumnezeu si te vezi în imposibilitate de a te mai ruga chiar. Răbdarea însăşi a războiului e ultima ta rugăciune.

Sa vorbim si despre placerile spirituale, nu numai despre placerile voluptuoase.
http://ro.scribd.com/doc/77145961/CO...-PL%C4%82CERII

Coleg Ovidiu, iti respect evlavia la parintle citat, dar este depasit stiintific. Ce am subliniat este deopotriva hula si erezie; e un fel nefericit/nepotrivit de a spune, ca si originalul meu frate de credinta, d-l Demetrius si altii, frati ai tai sau ai mei de credinta de-a lungul decadelor si secolelor, ca Taina Cununiei ar fi un soi de pogoramant facut de Dumnezeu pacatului, sau, mai rau, un soi de cal troian in Biserica, al fortelor de Jos. Gandeste-te simplu: noi toti, de pe forum si nu numai, de la adventisti la catolici si de la atei la ortodocsi, cum am aparut pe lume? O tema simpla, pentru un raspuns important. Iti multumesc cu respect. Astept un raspuns nepatimas din pdv polemic :) , cum ne-ai obisnuit de altfel.

M-ai innebunit cu placerile astea :33: ;-)
Nu e vorba de placere, placerea e un efect secundar. E vorba de dragoste si unire.
Tu zici de mine ca nu tin seama de ce spun unii parinti moderni, dar tu, adica e nu tin seama de ce spune sf Pavel cu abstinenta pt putina vreme, pt rugaciune.

Îmi pare sincer rău. :71: Păi ce altceva poate fi când e vorba de a fi îsărinată. Nici pomeneală de iubire.

Dragostea se poate manifesta şi într-un alt mod. Bărbatul în această perioadă este tandru cu soţia sa, o protejează etc... :1:

Dacă vrei să te opreşti doar la acest verset eu îţi respect alegerea, vezi că sunt şi alte versete care nu confirmă.

Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea. (Corinteni 7, 29)

Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu. (Evrei 13, 4)