Îţi baţi joc de stilul meu ? L-am învăţat de la Sfinţii lui Dumnezeu, Sfinţii Părinţi. Dumnezeu să te ierte.

Nu, romano-catolicismul nu e Biserică, nu e Biserica, se află în mari şi grave erezii, din anul 1054 nu mai are Sfinţi, nu mai are har şi nici pe Duhul Sfânt.
Asta învaţă Sfinţii Părinţi de la Sfintele Sinoade Ecumenice 8 şi 9 şi toţi Sfinţii Părinţi din următoarele secole până azi şi până în veşnicie, că ce s-a numit în Apus parte a Bisericii, acum este în erezie.

Nu sunt vinovat de nici un rău mărturisind şi recunoscând Adevărul, apărând învăţătura Bisericii şi turma lui Hristos Iisus, Domnul Slavei.

Ieşi din nebuniile Apusului, până le va lepăda şi nu vor mai dori ereziile care le au azi şi se vor pune iar pe calea mântuirii. Altfel, în erezie fiind, nu te vei mântui.

Tu esti cel care isi bate joc de Duhul Sfant, de Biserica si de Sfintii lui Dumnezeu.

In orbirea mandriei tale, ii numesti eretici pe cei care se bucura de vederea slavei lui Dumnezeu si care se roaga pentru sufletul tau nenorocit si urgisit, Emiliane, si pentru ce ? Ca sa-ti hranesti egocentrismul, ca sa-ti compensezi traumele si frustrarile considerandu-te superior altora ?

Iti dai seama ca daca ajunge preot, tipul asta va face fericit dracul ateismului prin citi vor fi indepartati de crestinism/Biserica?

Fraţilor, care Sfânt Părinte de dinainte sau de după Marea Schismă din 1054, numeşte pe eretici ca fiind Biserică, sau Biserica, sau fiind ai lui Hristos ?

Arătaţi-mi unul. Unul singur.

Poftim, după 1054, Sfântul Marcu Evghenicul, sau al Efesului, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Velicikovschi, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Sfântul Ioan de Kronstadt, Sfântul Teofan Zăvorâtul şi alţii...

De ce mă acuzaţi pe mine ? Peste cine mă cred eu superior ? Sunt un muritor de rând.

Nu fac decât să amintesc scrierile lor, învăţăturile lor, pline de Duhul Sfânt, care şi ei asemenea celor dinaintea lor, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfinţii Grigorie de Nyssa, de Nazians şi alţii, au spus şi au învăţat.

Pe cine hulesc eu ? Eretici hulesc pe Duhul Sfânt şi Biserica lui Hristos.

Da, Biserica este Ecumenică, nu ecumenistă. Este pentru tot pământul, nu este un circuit închis, este deschisă şi transparentă maxim. Dar dacă ereticii nu vor să se lepede de nebuniile lor, cu ce-i de vină Biserica? Cu ce-i de vină Hristos? Cu ce sunt de vină eu, păcătosul?

Nebuniile hristoşilor mincinoşi învaţă ereziile franco-latine ("romano-catolice") primatul papal, purgatoriul, infailibilitatea papală, inchiziţia, cruciadele, indulgenţele, şi nebuniile neo-protestante şi alte nebunii.

Aceste erezii şi acest întuneric sapă Biserica, îi face rău, o răpeşte. Ei sunt răutate, fiindcă vin din răutate. Antihrist va imita pe Hristos, spune Sciptura că va fi bun, blând, iubitor, milostiv, ca să atragă. Asta fac şi ei azi. Atrag mişeleşte. Cu un strop de venin în lapte, au pierdut mântuirea celor ce nu cunosc învăţătura vie şi sănătoasă a Bisericii, nu citeşte Biblia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Nu Biserica lui Hristos pierde turma. Biserca nu învaţă nebunii. Ci mântuieşte, apără, demască, anunţă, păzeşte.

Am fost avertizaţi că vor veni hristoşi mincinoşi şi lupi răpitori. În fiecare secol au venit. Biserica s-a luptat cu câte o mare erezie, în fiecare secol.

Puneţi mâna şi citiţi pe Sfinţii ce vi i-am amintit aici, nu staţi cu mâinile în sân, scrieţi două rânduri şi vi se pare că a-ţi scris filosofiile lumii. Să nu vă consideraţi plini de toată înţelepciunea şi să nu mai spuneţi: "îţi dai seama ce-o să fie dacă ajunge ăsta preot?" Dacă nu mor până atunci. Ce-o să fie?
O să fie păzită Biserica lui Hristos de slujitorii demonilor, o să le fie dovediţi demonii din învăţăturile lor stricate şi apoi vindecaţi, întorşi la credinţă, în Biserică. Asta o să fie. Şi încă o porţiune mică de Biserică. O amărâtă de parohie. Faţă de cât de prigonită este Biserica în toată ţara, de ecumenism şi de neo-protestantism şi alte înşelări demonice. Prigonită în toată lumea.

Fraţilor, vă puneţi mântuirea în pericol. Nu ştiţi ce vorbiţi, ce învăţaţi, ce credeţi, treziţi-vă, iubiţilor, la post şi rugăciune, la citit, la studiat, şi iar post şi rugăciune. Îmbunătăţiţi-vă, curăţiţi-vă, luminaţi-vă, îndumnezeiţi-vă. Cereţi-I Domnului acestea.

Cât încă vă mai e dat timp de mântuire...

Nu neaparat.

Daca i-ati spus din start ca intra in Rai fara fapte bune, doar vorbind cu Dumnezeu dupa o certa formula, de ce ar face-o?
Ar fi un gest inutil, irational, pagubos.

Nici prin formule magice adresate lui Dumnezeu.

Pai vezi, atunci de ce le spuneti ca n-au nevoie de fapte bune si sunt de ajuns formulele?

Tot ce invata Biserica are fundament biblic.
Toate adaugirile ulterioare sunt optionale. Unele dintre ele, optionale eretice.

Frăţior risipitor, nu există adăugiri anterioare în Biserică. Ce s-a practicat în secolul I, se practică şi azi în Ortodoxie. Pavel avea felon. Biserica din catacombele imperiului, în primele 3 secole, descoperă mii de simboluri creştine, Sfinte Cruci, forme de Biserici, de viţă de vie, de struguri, de cupe sau pocale, deci Potire, păuni, peşti, delfini, simbolurile IC XC NI KA, gropi săpate în piatră pline de ceară şi fitile şi altele, apoi cronicarii, istoricii, izvoarele, scribii, manuscrisele, mărturiile Apostolice, Actele Martirice, faptele creştinilor din secolele 1-21, sunt aceleaşi.

Asta fără să mai amintesc că tot, absolut tot ce este trăit şi practicat în Biserică, în Ortodoxie, este biblic, se dovedeşte în Sfânta Scriptură.

Eşti liber să faci ce vrei, să rămâi eretic, sau să devii creştin. E alegerea ta.

Îţi doresc mântuire. Dar înafara Bisericii n-o vei avea, oricât de mult o doreşti, vei avea minciuni, să te ţină departe de Biserică, de Sfinţi, de Ceruri.

Dumnezeu să te vindece.

Cu totul de acord, fiule ratacit.
Isus avea camasa.
Am devenit crestin si sunt in Sfanta Biserica cu cateva luni inainte sa te nasti tu. De aceea te chem astazi la mantuire. Pentru ca ziua de maine nu-i a ta si se prea poate ca va fi prea tarziu. Si vei plange o vesnicie in Iad.

Nimeni nu va intra in cer rostind formule.
Nici macar cele din Cartile de Rugaciuni.

Faptele bune sunt esentiale in mantuire. "Deşi doar credinţa singură mântuieşte, niciodată credinţa ce mântuieşte nu rămâne singură, ci este urmată de faptele bune" Jean Calvin

Harul lui Dumnezeu este de asemenea necesar mântuirii. Mântuirea este un dar al lui Dumnezeu pentru oameni ce nu o merită. Insa pe acesti oameni harul ii invata sa lepede faradelegea si poftele lumesti si, în veacul de acum, să trăiasca cu intelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie.

Pentru ca mantuirea este prin credinta dar judecata se va face dupa fapte. De aceea a zis apostolul Iacov: "omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă".

Cam asa ii invatam, pe oameni.

Nu, frăţior, eu nu sunt rătăcit, nu sunt eretic. Oricine nu este în denumirea politică "ortodox" e rătăcit şi eretic. Fiindcă acela nu e creştin şi nu e mădular al Bisericii.
Credeai că umblă în pielea goală? N-are legătură haina uzuală cu haina de slujire liturgică a lui Pavel. Iisus n-a slujit liturgic deci nu avea felon şi Iisus n-a botezat pe nimeni, doar i-a trimis pe Apostoli şi urmaşii lor să facă asta, tocmai fiindcă nu slujea liturgic.
Şi când ne referim la Hristos spune Iisus, că Isus sunt în total 13 persoanej în Biblie. Şi mexicanii îşi botează azi copii tot Isus (Hesus) şi nu e nimic rău în asta, decât dacă le pune numele Hristos. De aceea Isus nu trebuie confundat cu Iisus Hristos, cu doi i.
Oare înţelegi tu ceva din ce-ţi scriu? Sau rămâi tare în cerbicele răzvrătirii tale.
Dumnezeu nu caută la faţa omului, spune Scriptura. Spune: "Fiule, dă-mi inima ta". La orice vârstă, oricum arăţi. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.
Vrei respect că eşti mai bătrân ca mine, frăţior drag? Te respect ca fiinţă umană, nu ca ideologie în care crezi, fiindcă credinţa ta e stricată şi te duce la iadul care-l trăieşti încă din viaţa asta fiindcă în erezie nu vei simţi vreodată harul, decât stări extatice de la demoni.
De astea trebuie să te vindeci. Dacă vrei...
"Să botezaţi în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh", nu e formulă? Intri în Cer, fără formula asta? Niciodată. Eşti înşelat şi minţit.
Altă formulă: "theotokos" - "antropotokos". Prima erezie majoră, - arianismul -, în secolul IV, spunea că Maica Domnului e "antropotokos", adică Născătoare de Om, iar prin această formulă arienii anulau Dumnezeirea Fiului. Atunci s-au adunat în sinod, episcopi, preoţi, diaconi, în anul 325 şi au hotărât termenul şi formula "theotokos", adică Născătoare de Dumnezeu, fiindcă Hristos este şi Dumnezeu, pe lângă că este om. Aşa a fost numită şi mărită (conform Bibliei) începând de atunci Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
În secolul 20, e fost din nou ridicat arianismul, de hristoşii mincinoşi, prin ce se numesc azi martorii lui iehova.
Începând din secolul 16 de la Luther, demonii atacă furibund, cel mai masiv şi mai puternic în toată istoria omenirii şi mântuirii oamenilor. Nu înţeleg de ce... probabil că timpul lor e scurt şi se scurtează tot mai mult.

Şi ateii fac fapte bune. Şi musulmanii. Şi hinduşii cu cei 33 de milioane de zei a lor. Majoritatea de oriunde sunt oameni morali, fac fapte bune, deşi credinţa lor este stricată.
Ca să te mântuieşti, trebuie să fi creştin, ca să primeşti har şi să faci fapte bune. Dacă eşti eretic, nu primeşti har, degeaba faci fapte bune, că vor fi doar fapte morale, fără să aducă harul, din cauza ereziei. De asemenea, dacă eşti păgân, faci fapte bune, dar nu mişcat de har, fiindcă osândeşti credinţa creştină şi nu crezi ca un creştin, faptele sunt doar morale, cum spune Scriptura la Romani, că omul fin fire face ale legii, care lege? Legea de a fi moral, sădită în om de la facerea omului, pusă în om cu scopul de a-l ajuta să devenă creştin, ca prin har, să aibe valoare faptele lui bune,. Dacă omul nu crede, e hotărât să fie ateu, sau e eretic sau păgân, deci crede în minciuni, atunci nu poate primi har, tendinţa naturală din inima lui ca să-l ajute la mântuire, nu-l ajută, dacă în libertatea lui, va alege să fie ateu, sau păgân, sau eretic, gnostic: faptele lui bune rămân morale, până ce va deveni creştin mădular al Bisericii din trupul lui Hristos, abea atunci faptele bune îi vor fi spre mântuire.

Oare crezi tu Calea, Adevărul şi Viaţa, care ţi le arăt şi ţi le mărturisesc spre mântuirea ta ?

Da, mântuirea este dăruită de Domnul, oricărui om vrea să o primească. Dar are o singură condiţie: împlinirea poruncilor Domnului. Niciodată ateul, ereticul, păgânul, gnosticul şi orice mărturisire necreştină, nu împlineşte poruncile Domnului (altfel ar deveni creştin) şi prin urmare mărturisirea ateului, ereticului, păgânului, gnosticului, e înafara Bisericii şi deci a Creştinismului, astfel nu aduce şi nu călăuzeşte spre mântuire.

Cine este creştin, deci nu mărturiseşte ateismul, ereziile, păgânismul, gnosticismele, atunci acel creştin "adevărat, adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă." (Ioan 5, 24)

Creştinul care se păzeşte pe sine şi păzeşte şi pe alţii prin cuvânt, împotriva ateismului, ereziilor, păgânismului, gnosticismelor, nu-i vor mai fi judecate faptele, fiindcă vor fi mereu ale iubirii şi mântuirii, fiindcă ascultă cuvântul Domnului şi cred în Cel ce a trimis pe Domnul şi i se dă viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.

Mai simplu de atât, nu cred că ştiu să explic... Cine are urechi de auzit, să audă.

Îi învăţaţi pe oameni penticostalismul, una din multele erezii neo-protestante, la fel ca baptismul, iehovismul, adventismul, mormonismul, etc.
Oricine crede şi stă în aceste înşelări, este departe de mântuire.

Nu stii. Dar macar incerci. Si tot e ceva.
Chiar si daca e in denumirea politica "pesedist"?
Dar nu se mantuiesc, vezi tu? Pentru asta neoprotestantii cred in mantuirea prin credinta. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.

Atunci de ce folclorul neoprotestant avanseaza tot o formula spunand ca a lor nu e formula, doar a celorlalti este?

Este urmata in mod obligatoriu, la foc automat, sau omul trebuie sa puna o doza de (buna)vointa in treaba asta?

Daca pe om nu-l trage inima sa faca fapte bune sau face doar cateva derizorii, ce inseamna? Ca nu are credinta? Ca harul nu il indeamna? Sau ca nu are chef pentru fapte bune?

Si ii invata pe toti? Indiferent de disponibilitatea lor? Ii determina automat sa lepede "faradelegea si poftele lumesti"?

Deci explica-mi si mie, care e pana la urma puntea de legatura intre credinta si fapte?

Daca faptele sunt o consecinta a harului, cei care nu au fapte, sunt cei care n-au primit har?
Si daca n-au primit har, desi au avut credinta, cine este de vina?

Chiar in acel pasaj catehismul spune ca atunci cand scrie Duhul Sfant e vorba de har. Harul s-a Pogorat peste Apostoli sub forma unor limbi de foc. Divinitatea in materie este o conceptie prezenta in panteism.
Recitez din catehism: ""Chiar persoana Duhului Sfant e aceea prin care vedem pe Hristos si ne unim cu El?
Nu."

Sa faci o facultate de teologie, sa te lauzi cu ditamai lectura/biblioteca (coperti cautate pe google images, dar ma rog) si sa nu pricepi nici macar ceva atat de elementar, e lucru mare.

Uite-aşa scoate din context orice eretic, orice năstruşnicie din mintea lui zburdalnică de ied.
Creştin e şi cetăţean temporar al unui stat. Are drept de vot şi votând devine pesedist, pedelist, penelist, monarhist, comunist, capitalist şi în alte hotărâri pe care le ia, cu -ist la urmă, sau poate să fie apolitic, cum sunt eu şi cum e Biserica. Ne învaţă Hristos: "daţi cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu".
Creştinul (nu ereticul de orice soi de neo-protestantism) ştie în Duhul Sfânt că pentru mântuire trebuie 3 "elemente": credinţa fără erezie (singura care mai e azi fără erezie, e numită Ortodoxă), apoi harul care este adus şi vino odată cu Duhul Sfânt peste creştinii care apoi în harul Duhului Sfânt fac faptele cele bune şi mântuitoare, pentru el şi pentru semeni.

Cătăline, greşit. Ai grijă, vrei să devi eretic franco-latin ("romano-catolic") ? Desparţi harul de Duhul Sfânt care izvorăşte harul ?
Repet: nu avem treabă cum anume ajungem să vedem pe Hristos. Normal că nu prin Persoana Duhului Sfânt vedem pe Persoana Hristos, ci prin harul Duhului Sfânt, care nu vine separat de Duhul Sfânt.

Dar subiectul e cu totul altul: harul ca energie necreată şi Duhul Sfânt care izvorăşte harul sunt acelaşi lucru? Dacă nu sunt acelaşi lucru, poate să fie, să vină, să existe, harul fără Duhul Sfânt?

Şi-acum subiectul nostru:

Spui că harul s-a pogorât peste Apostoli sub forma limbilor de foc? Asta chiar devine oficial erezie apuseană, împotriva Duhului Sfânt, care contrazice Scriptura. Deci iată ce spune:

1) "Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt" - Faptele Apostolilor 2, 3-4.
Spune acolo clar: s-au umplut de Duhul Sfânt, nu de har. Faptul că Duhul Sfânt nu poate să lucreze în omul limitat, creaţia mărginită decât prin har, asta-i altceva. Unde este şi intră Duhul Sfânt, este şi intră harul, adică energia necreată a Duhului Sfânt, cu care El lucrează.

2) "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu." - Ioan 14, 26.
Deci cine ne învaţă şi ne aduce aminte? Harul? Nu, ci Duhul Sfânt. Normal că nu putem să cuprindem Fiinţa Duhului Sfânt Dumnezeu care e infinit, dar mai e normal că Duhul Sfânt lucrează asupra omului prin har, altfel omul fiind limitat şi fiind creaţie şi creatură, nu Creator, nu poate înţelege nimic fără har, dar harul nu există separat, detaşat sau înafara Duhului Sfânt, ci Duhul Sfânt este Cel care lucrează asupra omului şi în om, prin harul Său, care-i revelează, care-i explică, îndrumă, arată, pe om, prin har. Le fel obiectele cu care Duhul Sfânt lucrează asupra creaţiei, este prin harul care-l au obiectele, dăruit de Duhul Sfânt care este şi în obiecte şi în afara lor în acelaşi timp, dar în obiecte asupra oamenilor se dăruieşte şi lucrează prin har.

3) "Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine." - Ioan 15, 26.
Poate Duhul Sfânt să vorbească? Nu, că este Duh. Atunci cum va vorbi şi cum vorbeşte Duhul Sfânt? Cum "Acela", deci Duhul Sfânt, va mărturisi despre Hristos? Prin harul cu care lucrează asupra oamenilor, aşa vorbeşte Duhul Sfânt. Prin revelaţiile date Apostolilor şi apoi tâlcuirile date Sfinţilor Părinţi, aşa vorbeşte Duhul Sfânt, prin oamenii prin care lucrează, aşa învaţă şi mărturiseşte Duhul Sfânt despre Hristos.

Ia seama ce faci şi ce înveţi, că te apropii de rătăcire. Iar când mai dai citate din Catehism, dă citatul întreg şi fi cu foarte mare trezvie la ce subiecte te referi şi cât de mult ţi s-a dat să stăpâneşti învăţătura mântuitoare.

Apostolul Petru ne invata sa ne dam toate silintele pentru a uni cu credinta, fapta. Asta inseamna ca omul nu trebuie doar sa puna o doza de efort ci trebuie sa trudeasca pana la extenuare pentru a-si atinge scopul..
Cand aud despre "a iti da toate silintele", eu parca il vad pe un atlet care, pe ultima suta de metri, este aproape sa-si dea duhul dar face totusi, in mod intentionat, un ultim efort decisiv.
Trebuie sa-si traga el inima spre ele.
Da, pe toti crestinii. Ca ei se fac sau nu disponibili sa asculte, vor da socoteala.
Nu este un automatism ci o deprindere.
Dumnezeu ii acorda omului har, omul aude Evanghelia si prin auzire, vine credinta. Harul il invata sa uneasca cu credinta lui faptele bune pe care Dumnezeu le-a gatit mai înainte, ca să umble intru ele.
Omul credincios asculta si face fapte bune. Prin aceste fapte, credinta se desavarseste. Si prin aceasta credinta omul este mantuit.

Daca omul primeste credinta insa nu vrea sa faca faptele spre care il indreapta harul, aceasta credinta nu-i va fi de niciun folos, nu il va mantui, credinta lui este moarta pentru ca nu are rodul faptelor bune.
Iar credinta moarta nu va mantui pe nimeni.

Ai uitat ca tu esti iedul cel neastamparat si eretic iar eu am venit la Hristos in Sfanta lui Biserica inainte ca tu sa te fi nascut?

Nu mai e doar politic numita?

Frăţior, atâta timp cât nu mergi la Sfânta Liturghie, atâta timp cât huleşti pe călugări, pustnici şi spui că Sfintele Icoane şi Sfintele Moaşte nu fac minuni şi Duhul Sfânt cu harul Său, nu lucrează prin ele şi alte nebunii înveţi şi crezi, NU eşti în Biserica lui Hristos, ci eşti în erezii, astfel tu eşti ied neastâmpărat.

Biserica Ortodoxă, este denumită politic Ortodoxă, ca să fie diferenţiată politic şi social de alte grupuri de oameni, ce au şi ei pretenţia să fie numiţi biserică şi creştini, dar învaţă învăţăturile demonilor, hristoşi mincinoşi.

Noi creştinii spunem că ceea ce se numeşte Ortodoxă, e impropriu spus, noi suntem Biserica ! Şi altă Biserică nu există, decât noi, Biserica. Alte grupări ce se numesc biserici sunt minciuni, deşi ei se numesc creştini, sunt eretici.

Acesta e Adevărul. Şi altul nu există.

Eu merg la Sfanta Liturghie Penticostala, asa cum a fost lasata ea de chiar Sfintii Apostoli incepand cu Pentecost, anul 33 D.H.
Nu m-am ocupat si nu ma ocup cu d'astea.
Stiu sigur doar atat: in Biserica Penticostala Duhul Sfant face minuni. La fel ca acum 2000 de ani. Le-am experimentat personal.
Nu pot spune ca in alte biserici Dumnezeu nu face minuni. Pentru ca am citit in Biblie urmatorul episod: ucenicii lui Isus vin si spun "Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.* Iar Domnul le raspunde: "Nu-l opriţi!"
Aici sunt cu totul de acord cu tine. Insa nu-s foarte sigur ca tu chiar faci parte din aceasta Biserica despre care vorbesti.

Păi are certificatul de botez, pe de o parte, şi icoanele pe pereţi, pe de altă parte.

Ce, vreţi să spuneţi că îi mai trebuie şi altceva ?

Timp de 1906 de ani, nu au existat penticostalii, până când se pomeneşte prima dată de aceia din pentecost unde au fost aceşti "creştini de pentecost de 33 d.h."? De ce nici un Sinod în niciun secol, nici un Părinte, nici un episcop, preot, diacon nu aminteşte de penticostali? De ce nu au existat nici unde pe pământ, timp de 1900 de ani ?

Pentru că abea în 1906 se înfiinţează şi se răspândesc. Mişcarea penticostală apare în 1868 local şi se răspândeşte mondial în 1906, plecând din America, din Boston. E erezie şi acolo nu-i Hristos, decât hristoşi mincinoşi.

Unde este monahismul, călugării, monahi, monahi, Mănăstirile, pustnicii, astea unde sunt la penticostali ?

Cine se numeşte biserică, dar nu-i are pe monahi, nu este creştinism, ci erezie. Ei au existat începând din Vechiul Testament, cu Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, apoi în Noul Testament, cu Sfântul Ioan Botezătorul, care rătăcea prin pustiuri şi mânca lăcuste, muguri de copac şi miere.
Spune Biblia, nu eu.
Sfântul Apostol Pavel, când era Saul, îi prigonea şi omora pe călugări şi pe pustnici.

"Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului." - Evrei 11, 38.

Biserica Creştină, până la marea schismă din 1054, a fost Una, apoi, a rămas Una, dar fiindcă şi alţii vroiau să se numească biserică creştină, ambele grupuri au primit o denumire politică, să se poată diferenţia unii de alţii, unii s-au numit "romano-catolici", iar alţii ortodocşi.

Dar în realitate, din cele două grupuri de oameni, un singur grup erau CREŞTINII, cerlălalt grup erau ERETICI. Din grupul eretici, mai târziu, ies alte grupuri de eretici, ce se numesc lutherani, calvini şi zwinglinişti. Apoi din aceştia, alte grupuri de eretici, în ordinea apariţiei : baptişti, adventişti, mormoni, penticostali, iehovişti, etc...

Dar din celălalt grup, care din 1054, sunt numiţi ortodocşi, nu a ieşit nimeni. Acest grup, este Biserica. Şi altă Biserică nu există.
Noi ne păzim de eretici, îi demascăm, vrem să-i vindecăm de nebuniile în care cred, fiindcă toate practicile noastre sunt biblice, şi sunt practicate din secolul 1, la fel ca şi azi.

Penticostalismul, iehovismul, baptismul, mormonismul, adventismul şi alte grupuri, sunt minciuni şi înşelări demonice, grupuri ieşite din alte grupuri de minciuni şi înşelări demonice. De ce nu crezi? Vei vedea după ce vei muri, că aşa este precum îţi spun, dar atunci să mai plângi şi să mai poţi să faci ceva, nu vei mai putea, va fi prea târziu.

În grupurile ereticilor, nu este Duhul Sfânt, deşi ei învaţă despre Hristos, dar foarte trunchiat şi tăiat, nu acceptă decât un creştinism inventat de ei, nu cel arătat de Biserică şi acolo ei primesc drept recompensă că nu intră în Biserică (numită politic Ortodoxă) doar stări euforice şi simţiri morale. Atât. Şi acelea sunt minciuni, nu e har şi nu e creştinism acolo, nici Duhul Sfânt. Niciodată n-a fost, decât demonii, care intrau în mintea celor se goleau de ascultarea de Biserică şi mergeau în adunări mincinoase, atunci demonii le umpleau mintea cu dulceaţa iadului.

De aceea, Domnul nu-i opreşte, dar acela nu e creştinism. Nu-i opreşte, că nădăjduim că prin acele căutări, chiar şi eretice, vor găsi calea şi vor afla lumină şi vor veni în Biserică.

Din Biserică. Acea Biserică din care tu nu faci parte şi până nu vei deveni ortodox, nu vei face parte niciodată şi nu te vei putea mântui, căci "Nu oricine îmi spune Doamne Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor..."

Sunt multe erezii, dar fericit cel ce se trezeşte din ele, că a scăpat din cursa morţii şi din ghearele demonilor au ţâşnit la lumină, le-a dezlegat Domnul întunericul, pentru rugăciunile Sfinţilor şi a pustnicilor Lui ...

"Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi." - I Corinteni 11, 19.

Slavă Ţie Doamne, pentru fiii risipitori întorşi acasă.

Ce-i al tau e al tau: ai simtul umorului.

Da, Sfântul Apostol Pavel, înainte de a deveni creştin pe când era iudeul Saul, din neamul fariseilor, cum spune chiar el că era fariseu, omora creştinii.
Îl vedem în Biblie, martor când era ucis Sfântul Arhidiacon Ştefan, unul din cei 7 diaconi şi primul Mucenic, Saul era acolo, înainte cu câţiva ani de a deveni Marele Pavel.

Şi apoi pe mulţi alţi creştini a ucis Saul, până să vină Însuşi Hristos la el, pe drumul Damascului, când mergea să mai ucidă creştini, pe care îi vâna.

Altfel de unde ştia Saul, Pavel, să spună că au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului, ei de care lumea nu era vrednică?
Oare de unde ştia el ?
Fiindcă acolo-i căuta şi-i găsea pe creştini şi-i omora, ucişi cu pietre, puşi la cazne, tăiaţi cu fierăstrăul, ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi, spune la Evrei 11, 37-38.
Sfântul Ioan Botezătorul, a fost pustnic, deci călugăr. Şi mulţi alţi Sfinţi mari, în fiecare secol până azi, împlinesc porunca de-a vinde tot ce au, a-şi lua crucea şi a urma Domnului.

Mint eu cu ceva ?

Unde sunt aceste practici sfinte şi binecuvântate a călugăriei şi pustniciei, la cei ce se numesc creştini în neo-protestantism ?
E biblic să fi călugăr şi pustnic ?
Categoric că este.
Nu oare însăşi mărturisirile şi practicile neo-protestante arată că ei sunt în înşelare ? Pot fi numite acelea biserică ? Cale spre mântuire ? Niciodată...

Atât? Atât poţi? Te-am rugat scrie cu inima, scrie-mi din suflet. Cum fac şi eu întotdeauna.

Dacă mint cu ceva în tot ce am scris şi spus, te rog ajută-mă, corectează-mă. Că şi eu voi arăta minciunile tale, te voi ajuta să te ridici din ele.

Ridică-te frate din erezie, altfel nu ai să te mântuieşti ! Îţi pierzi mântuirea ! Tu ştii ce pierzi ?

Trezeşte-te...

Deci Sf. Paul tăia călugări creştini cu fierăstrăul. Şi avea şi felon, veştmânt liturgic. Şi cine nu crede ca tine, e eretic.

O fi umor, nu ştiu, dar dacă e, e umor negru.

Da, îi tăia cu ferăstrăul şi cu sabia pe călugări şi pustnici şi orice creştini, pe unde-i găsea. Şi nu e umor, nici negru sau de altă culoare.

Felon a avut după convertire, când din Saul devine Pavel (nu Paul), desigur atunci nu mai tăia creştinii şi a învăţat totul de la Apostoli, el însuşi devenind poate cel mai mare Apostol, a învăţat inclusiv că ei aveau felon la slujirea Sfintelor Slujbe, Liturghia şi altele şi desigur că şi-a procurat şi el, îl preţuia, îl cerea, fiindcă ştia că fără el nu putea sluji.

Episcop şi preot fiind, nu putea cu aceleaşi haine cu care mergea la toaletă, să şi slujească Sfânta Liturghie sau alte Sfinte Slujbe, să intre în Sfântul Altar, să ia Sfântul Potir Sfintele Taine, Trupul şi Sângele Domnului, nu?

Firesc...

Cum fac azi, toate cultele neo-protestante, ies din spate de la toaletă, cu costumul şi cravata îmbibate de mirosuri de toaletă, direct la amvon să predice, cu patos şi zel, nebuniile ce le numesc ei cu neruşinare, sfântă liturghie...

Ei bine, de la Pavel până azi şi în veşnicie, creştinii au Sfinte Veşminte, Felon şi altele şi aşa slujesc Domnului, cu frică şi cu cutremur...

Sărăcuţii eretici...

Igore, nu exista felon pe vremea lui Pavel. Și Pavel nu era preot, ci episcop. Însă pe atunci cultul era extrem de simplu, cam ca la penticostalii sau baptiștii din ziua de astăzi, sau chiar mai simplu.

Omule, ce vorbeşti ? Cum să nu existe Felon în secolul I, la Pavel ? Atunci de ce l-a mai cerut Pavel la Timotei, să-l aducă de la Carp ?

Da, atunci felonul era mai simplu, fiindcă nu exista tehnică de fabricaţie să le facă mai frumoase, cum există azi. Dacă era atunci, le-ar fi făcut frumoase Pavel, la fel ca azi, mai ales că era croitor de corturi, ar fi cusut şi nişte veşminte frumoase.

Dar sunt convins că era înfrumuseţat acel felon a lui Pavel, fiindcă ştia Pavel cum erau veşmintele preoţilor leviţi în templu la evrei, cu diamante, onix, smaralde, rubine, pietre preţioase veritabile. Şi-atunci să nu punem şi noi azi, în aşa multe tehnologie, să nu facem veşminte frumoase ? Nu merită Hristos asta şi cel ce slujeşte şi Îl reprezintă pe Hristos ? Desigur că merită.

Oricum o să vedem cu toţii, Felonul Sfântului Apostol Pavel, la Judecată.

Poate ne învrednicim să şi punem mâna pe el, în trupul cel înviat, ce-l vom avea... Abea aştept... :105:

Poate-l va reconstitui Hristos, în puterea Lui, la fel cum a fost atunci, sau poate va fi altul de văzut, de mii de ori mai frumos şi plin de slavă...

Şi tu spui că neo-protestanţii au felon ? O, de-ar avea, bine-ar fi... Ar fi mai aproape de practicile creştine primare, de creştinism...

Să zicem nu că minți, ci că ești în eroare. Dacă ai curiozitatea să urmărești trimiterile aferente versetului de mai sus, vei afla la cine s-a referit Sf. Pavel:
2Par 24:21; Ps 106:4-5; Ir 26:23; Mt 5:12.

Vei vedea că e vorba de profeții de dinainte de Hristos.
Apoi cred că îți vei recunoaște greșeala, ca un bun creștin.

Cristian, frumoase trimiteri. Mulţumesc şi mulţumim...

Iar dacă spui că greşesc, înseamnă că greşesc. Îmi asum greşeala de a fi imparţial, de a fi lipsit de profunzime şi simplitate în acelaşi timp, de a nu şti să explic şi să arăt bine, când vorbesc şi mărturisesc, astfel oamenii văd cu eroare ce citesc la mine, păcătosul şi puţin credinciosul...

Nu e o tâlcuire, la versetul amintit, dar ca să gustăm din teologia de la Evrei 11, prefer să citesc capitolul acela întreg, Evrei 11, unde vedem roadele credinţei, şi ce a înseamnat pentru cei credincioşi credinţa, cum au fost prigoniţi şi cum şi-au luat răsplătirea împreună cu noi şi cei de după noi, care au roade bogate şi chiar nebuneşti ale credinţei, prin Hristos.

Şi dacă ne oprim la un singur verset din Evrei 11, adică 37 sau 38, nu facem o tâlcuire, ci o analogie.

Au fost prigoniţi aceia, Drepţii din vechiul testament, cum şi creştinii au fost prigoniţi la fel şi chiar dovedit că mai rău au fost prigoniţi, căci ceea ce spune aici: "ucişi cu pietre, puşi la cazne, tăiaţi cu fierăstrăul, ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi", nu e valabil doar pentru credincioşii şi drepţii vechiului testament, ci şi credincioşii care se sfinţesc şi mucenicesc în Noului Testament, atâta vreme cât este dat pământului timp de a dobândi Împărăţia Cerurilor şi cât durează Noul Testament, deci până la împlinirea făgăduinţei.

Faptul că Pavel când era Saul, ucidea creştinii, e un lucru de netăgăduit. Atunci de ce te îndoieşti şi atribui prin trimiteri scolastice, acele versete 37 şi 38 din Evrei 11, evenimentelor de prigoană şi credinţă doar drepţilor din Vechiul Testament ?

Ca să te întăreşti şi să nu te mai îndoieşti, uite, închei cu câteva din versetele pe care le iubesc cel mai mult :

I Corinteni 4 :
9. Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii (notă personală: sau creştinii trăitori şi mărturisitori ai dragostei din toate secolele), ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!
11. Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,
12. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.
13. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi."

II Corinteni 11 :
22. Sunt ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Sunt şi eu.
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.
25. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării.
26. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi;
27. În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine.
28. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile.
29. Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard?
30. Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!

Pomeneşte-mă, frate Cristian...

Slavă Domnului pentru toate.

Harul este o energie necreata, nu e acelasi lucru cu Duhul Sfant. Am mai scris, e ca soarele si razele de soare. Este invatatura clarificata de Sfantul Grigorie Palama. E sigur ce iti spun, intreaba daca vrei un preot sau pe altcineva.

Aşa este, sunt de acord cu ce ai scris în aceste două rânduri, 100%.
Şi în Sfintele Icoane, Sfintele Moaşte, prosoapele lui Pavel, umbra lui Petru, şarpele de aramă, toiagurile lui Moise şi Aaron şi toate zecile de exemple celelalte, precum şi în însăşi trupul omenesc, nu poate intra doar "razele soarelui" fără "soare", deci nu poate intra harul fără Duhul Sfânt care izvorăşte harul, iar prin har, Duhul Sfânt lucrează.

Şi spun mai mult :

Harul este "gândit" de Duhul Sfânt să fie folosit de om, în alegerea şi voia liberă a omului de a se îmbunătăţii prin urmarea poruncilor Domnului, harul sunt energiile şi darurile cele necreate izvorâte din Duhul Sfânt pentru oamenii ce se sfinţesc, îi curăţesc, în har îi luminează şi văd pe Hristos în Persoană, sau fără să vezi pe Hristos, să vezi Lumina cea Necreată, ca Pavel pe drumul Damascului care a văzut şi Lumina şi pe Hristos în Lumină, prin har îi îndumnezeiesc, harul schimbă proprietăţile materiei, schimbă lemnul în şarpe, schimbă veninul din corpul celor muşcaţi şi căzuţi înaintea şarpelui de aramă, în sânge firesc, şi veninul din corpul lui Pavel, când a fost muşcat de viperă, în drumul spre Roma, harul intră în trupurile Sfinţilor Domnului, ca să le facă mărturie că acel om a fost altfel decât toţi şi a ajuns sfânt şi fiindcă harul Duhului Sfânt nu lucrează niciodată egoist, minunile nu se petrec niciodată doar între om şi har, ci între har-om-om sau har-obiect-om, fiindcă harul uneşte, aduce pacea, aduce comuniunea, că nu spune: "cel ce este bolnav între voi, să se roage", ci spune "cel ce este bolnav între voi să cheme preoţii Bisericii, care rugându-se şi ungându-l cu untdelemn se va vindeca" şi de aceea omul nu rămâne însărcinat prin el înşuşi, ci este nevoie de doi, de femeie şi bărbat, fiindcă Duhul Sfânt ne învaţă a ne dărui, ne învaţă comuniunea şi harul este cel care aduce viaţa în embrionul uman sau animal. Şi este har, fiindcă peste tot este Duhul Sfânt care aduce harul.

De aceea neo-protestanţii sau orice învăţătură care resping această împreună-lucrare, comuniune, sunt în înşelare, în minciună, sau numit teolog, în erezie, fiindcă nu poţi tu prin tine însuţi să faci nimic, să invoci nimic, să vindeci nimic, să primeşti nimic, decât cu un singur scop, prin alţii, primeşti, numai pentru a dărui, tot ce ai primit. Cu cât dăruieşti mai mult, cu atât vei primi mai mult. Cu cât dăruieşti mai puţin, cu atât singur îţi închizi robinetul tot mai mult, al harului Duhului Sfând şi a orice faptă mântuitoare şi deschizi robinetul întunericului dulceag ce imită harul, "harul satanist" îi spun eu, care te face să crezi precum satana, că poţi să fi creator, poţi să faci prin tine însuţi tot, respingi grupul, fiindcă vrei ca grupul să-ţi fie sclav, să te adore cu uimire şi să fi stăpân peste ei.

Dar Domnul e venit să slujească spune, nu să fie slujit, şi mai spune că celor ce vor birui cu Domnul, prin Sfinţi şi prin obiecte, categoric, ni se va da dacă biruim, să împărăţim cu Domnul, să stăm pe scaunul Său de domnie... Ce Dumnezeu minunat avem ! Cum să nu te bucuri şi să nu cânţi de bucurie, atunci ? Cum să nu vrei să dai tot ce ai, când ştii că de la El sunt toate ? Cum să spui că numai tu singur dacă ridici mâninile sus la cer, este de ajunsă rugăciunea ta să primeşti har şi Duhul Sfânt. Cum să nu vezi că Hristos şi-a ales Apostoli, care alegeau episcopi, preoţi, diaconi, tocmai ca să arate că numai ÎMPREUNĂ cu Sfinţii din Ceruri, cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu Biserica din Cer şi Biserica de pe pământ, se mântuiesc oamenii...

Oh, că aş scrie fără să mă mai opresc zile în şir, săptămâni la rândul...
Dar nu fac decât să amintesc ce s-a scris înainte şi ceea ce oricine, în harul Duhului Sfânt, i se descoperă, când devine luminat, atunci devine cu adevărat creştin, i se arată şi ştie în Duhul Sfânt, că Biserica este ce se numeşte politic şi trunchiat, Ortodoxia. Dar ea este, da Ortodoxia, este Biserica, şi prin această învăţătură, prin această comuniune de oameni care se sfinţesc, omul se pune pe calea spre mântuire şi dacă rabdă până la sfârşit se mântuieşte, din mila Domnului, pentru rugăciunile Preacuratei şi a Sfinţilor Săi.

Doamne miluieşte...

Efectiv nu ai cu cine, caz fara speranta.
Ia zi Emliane si tu ai soarele in casa?
Ca unde e lumina, musai si soarele,.logic coane Fanica.

Am scris de soare, cu razele de soare, că l-am citat pe Cătălin, el a spus primul exemplul acesta frumos şi sunt de acord cu el.

Iartă-mă dacă te-am supărat, frate Aline...

Ah, îmi aduc aminte de ăla care căra lumina Soarelui cu nu știu ce din "Povestea prostiei". Igorete, tu ai reactor stelar în casă?
Serios acum e atît de greu să vedem că s-a trecut de la simplitatea cultului la complexitatea lui în 150-200 ani? Adică nu existau Liturgii în primul secol, așa cum au loc astăzi, nici pe departe, la început. Însă pe vremea edictului de la Milan, deja existau Liturgii, preoti, episcopi, diaconi&diaconite, cu slujiri foarte asemănătoare celor de astăzi.

:) reactor stelar... numai Adrian poate "aglutina" aşa ceva în mintea lui...

Da, harul e reactorul reactoarelor, energia energiilor, materiile negre şi vide din univers, cu care Hristos, prin Duhul Sfânt, de la Tatăl, lucrează şi crează stelele şi galaxiile.

Am o singură dorinţă pe care o cer des Domnului: să-mi înmulţească harul primit la Sfântul Botez din pruncie, şi să nu-l pierd.

Ce nu înţeleg este unde vezi tu că creştinismul a devenit complex. Nu-i complex. E la fel de simplu ca şi în secolul I. Orientul, Răsăritul, a rămas şi este simplu. Sfânta Liturghie este aceaşi neschimbată de 1700 de ani, din secolul III, de la Sfântul Ioan Gură de Aur. Duhul Sfânt a scris-o prin Sfântul Ioan. La fel cum Duhul Sfânt a scris Apocalipsa.

Iar în Etiopia se păstrează şi se practică Liturghia Sfântului Apostol Iacov, care e din secolul 1, care o slujea şi Sfântul Apostol Pavel, scrisă de Sfântul Iacov, pe când era Patriarh al Ierusalimului.

Iar diaconiţele sunt şi azi. Sunt soţiile diaconilor. Şi eu aceleaşi atribuţii ca şi în secolul I, ajută la slujire, la ordinea în Biserică, cântă în strană, menţin şi întreţin corul, rostesc rugăciuni din strană, citesc Apostolul, Sinaxare, etc.

Singurul lucru ce s-a scos, începând din secolul IV, puţin după edictul de la Mediolanum, din 313, este căsătoria episcopilor. Când creştinismul a devenit religie oficială a împeriului roman şi când Biserica a ieşit din catacombe şi din munţi şi peşteri şi ascunzişuri, a început să slăbească credinţa, episcopii îşi neglijau eparhiile şi turma şi dădeau multă atenţie soţiei şi copiilor lor, îşi aşezau copii în poziţii bune şi deveneau aroganţi. Ori asta Biserica n-a permis şi decând nu s-au mai căsătorit episcopii, ci au început să fie aleşi numai dintre monahi, episcopii şi-au revenit puternic şi a început epoca de aur a Patristicii, anume ale tâlcuirii Sfintelor Scripturi şi povăţuirii îndumnezeite ale Bisericii spre mântuire. Atunci a început creştinismul să se extindă, încet şi sigur, până la venirea musulmanilor, în anul 622, când au început să-i omoare pe creştini.

Dar învăţătura Sfântului Duh, prin Sfinţii Părinţi, stă până azi şi va sta pentru veşnicie şi fericit este acela care o caută, o găseşte, o cunoaşte, o împlineşte şi o dăruieşte, căci va deveni cetăţean al Împărăţiei Cerurilor.

Deci esti de acord ca Duhul Sfant, Persoana, nu "intra" in obiecte asa cum ti s-a explicat de la bun inceput si tu sustineai exact opusul?

"Dumnezeu se afla in toate, chiar si in iPhone-ul tau", spune intr-un comunicat de presa Arhiepiscopia Argesului si Muscelului.
Deci...

Aici ipeseul local a scrintit-o tare. Suna ca o reclama. La fel de bine, daca mai era partidul comunist la putere, putea fi o propaganda politica advertising-style, gen: "Partidul e in toate! nu uita: cistigi sigur in viata daca tii cu Partidul! Sa traiti bine!".

Sursa exacta sa verificam, te rog.