Alin, cred ca discutia asta a ajuns deja prea departe. Mi se pare ca oricum nu vom ajunge la un numitor comun, asa ca am sa inchei aici.

Tocmai..ar fi destul de greu sa recunosti ca mai degraba dai mancarea la caini decat la un om flamand.

E o realitate cam neplacuta, nu-i asa?

Cam greu de demonstrat cu exemple din astea ca iubirea de caini si cea de oameni pot merge mana in mana.

Si nu o lua personal..

God is good!
 

Mama ingrijeste de un om al strazii care vine in fiecare iarna langa blocul nostru.Acest barbat are si caini cu el.Mancarea care o primeste de la oameni o imparte cu cainii,tovarasii lui;tot pe ei ii infofoleste cu paturi neingrijindu-se de sine.Este induiesator sa vezi ce legatura este intre ei!
Oamenii de pe strazi nu mai au nimic,decat atasamentul nedisimulat al animalelor.

Mama este un exemplu graitor in a demonstra ca iubirea de caini si cea de oameni merg mana in mana.Si acum sa nu credeti ca o fi singura pe acest pamant, mai sunt ca ea destui Slava-Domnului!

Nu, imi era mai usor sa ma retrag din discutie decat sa iti spun ca esti absurd si irational. E cam neplacut, nu? De fapt, ar fi multe de spus, dar mult mai neplacute si prefer sa ma abtin. Nu meriti sa imi fac pacate pentru tine. Nu meritai nici atentia pe care ti-am dat-o, a fost greseala mea.
Si nu o lua personal!

Poti sa ma si injuri, asta nu inseamna ca ai dreptate.
Este un forum si aici argumentele conteaza.

Ceea ce nu spui, e ca si cand nu exista.

Si de fapt de cele mai multe ori nu exista dar oamenii nu stiu nici sa se stapaneasca nici sa se retraga elegant dintr-o discutie unde devine evident ca se afla in inferioritate cu argumentele de bun simt.

Probabil are mancare mai multa decat are nevoie sau nu tocmai pe gustul lui.

"atasament nedisimulat" eu as spune mai degraba ca este "atasament conditionat".
Ii dai mancare, e prietenul tau, nu-i dai, poti fi dusmanul lui.

N-ar fi primul "om al strazii" care a sfarsit mancat de caini.

Atat timp cat tine cainii in curte, fara doar si poate desi, repet, mai bine hranesti un om decat 10 caini, iar daca hranesti un om si 10 caini nu inseamna ca nu mai exista un om care s-ar fi putut bucura cu mancarea celor 10.
Dar nici o vina majora nu poti sa-i faci pentru ca prefera sa hraneasca 10 caini decat un om.

Insa dar daca i-ar tine si hrani prin jurul blocului iar acestia ar continua sa atace alti oameni care trec prin zona, cu greu mai poti vorbi de dragoste de oameni.

Ce sa mai zici de cei care militeaza ca zeci de mii de caini sa fie lasati in libertate si sa se hraneasca cu gunoaie pana vor muri de foamete si boli iar pana atunci vor ataca si imbolnavi alti semeni ai lor.

Este clar ca in astfel de cazuri nu exista iubire nici pentru animale nici pentru oameni.

Alin,dar tu chiar crezi ca exista vreun exemplu sau argument pe lumea asta,oricat de evident, care sa te determine pe tine sa spui..."da,iubirea de animale poate coexista cu iubirea de oameni?" :)
Si pana la urma care ar fi sensul ca cineva sa iti demonstreze tie ceva?Tu nu vei crede oricum ce iti spune x,y sau z,vei crede doar ceea ce crezi,traiesti si experimentezi in realitatea pe care doresti sa o vezi.
Nu esti prima persoana atat de indragostita de propriile idei si de a avea ultimul cuvant,pe care o intalnesc si cu care am vazut ca se poarta discutii in contradictoriu la infinit,cum e aceasta pe tema animalelor,de exemplu.Majoritatea nu si-au schimbat opiniile,indiferent ce argumente s-au adus,indiferent ca oamenii vorbeau despre experientele personale sau ale apropiatilor.
Au fost,insa si cateva exceptii,in momentul in care au experimentat ei o intamplare emotionanta legata de animale care i-a facut sa isi schimbe optica,sa inteleaga ca teama lor sau alte idei fixe pe care le aveau,nu erau fondate,ca amplificarea pe care o dadeau anumitor aspecte,tinea de anumite credinte si prejudecati primite undeva,candva,iar ca realitatea obiectiva era cu totul alta.Am intalnit cazuri de genul si recunosc ca le-am privit ca pe niste mici minuni.
Insa altii la fel de bine pot trai orice,ca tot nu isi vor schimba optica.
Si oare acesta este sensul?Sa cautam sa ne impunem unii altora punctul de vedere cu orice pret?Pana la urma,indiferent de ce spune x-lescu sau x-leasca,dincolo de realitatea subiectiva,raman faptele care vorbesc despre noi si fac diferenta,e foarte simplu.In rest doar Dumnezeu poate sti unde se afla acel adevar absolut,cum este sufletul fiecaruia si cu siguranta are grija sa ne vorbeasca fiecaruia si sa ne trimita provocarile si experientele potrivite in viata pentru fiecare dintre noi.

Da, sigur ca sunt, insa conditia esentiala este sa fie pus omul mai intai si pe urma vine animalul, nu invers cum s-au dat N exemple pe aici.

Daca e argumentat..de ce nu?
Dar sentimentalismul si argumentele nu prea merg mana in mana..

Iata chiar un exemplu "stralucit" de cum poti rata cu brior sustinerea propriului punct de vedere.

In momentul in care renunti sa te mai focalizezi asupra subiectului discutiei si te orientezi spre persoana celui cu care porti debate -ul esti asemenea unei masini care a ratat destinatia parasind drumul pentru hartoape.

Daca te referi la cainofili este si normal, deoarece ei nu gandesc, adica nu gandesc rational, asadar orice argument oricat de logic/rational pentru ei are valoare nula.
Pe de alta parte, adversarii lor iarasi nu-si pot schimba punctul de vedere deoarece acestia susnumiti, nefacand uz de ratiune, nu pot oferi o argumentatie solida, convingatoare, in sprijinul ideilor lor.

Deci, problema, vezi unde este..?

Sigur ca da, oameni muscati de caini, oameni omorati de caini = prejudecati, realitatea este cu totul alta, oamenii respectivi de fapt sunt niste masochisti care si-au facut singuri rau si au dat vina pe bietele patrupede.