Doamne ajută.

Adevărat, frate "tineri pentru romînia", începând de la exemplele ereticilor romano-catolici, de după 1054 când au înnebunit, pornind blestemata inchiziţie împotriva propriilor oameni obligându-i să devină romano-catolici, sau cruciadele împotriva tuturor care nu erau romano-catolic, chiar şi împotriva Adevărului.

Da, suportăm o invazie ideologică şi politică, începând din anul 1054, ne pierdem idea de creştini ! De Patria noastră a tuturor, Împărăţia Cerurilor, iar asta înseamnă să pierdem însăşi creştinismul şi Împărăţia Cerurilor.

Mulţumesc pentru observaţie.

Cu durere şi zbucium.

Doamne ajută.

Nu îmi pasă ce se spune despre mine, cum mă numiţi.
Nu-mi pasă că faceţi atacuri la persoană, cu argumente de care-or fi.

"Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup," - Romani 9, 3

Nu-mi pasă cu ce lucră diavolul pe lângă voi, eu ştiu una şi bună, porunca Iubirii, la care vă chem. Iar asta nu înseamnă să mergi pe primele linii şi să cânţi psalmi. Ci înseamnă să ne ostenim până la sânge pentru aproapele nostru cum spune Sfântul Apostol Pavel. Porunca Iubirii, înseamnă versetul meu de la semnătură, înseamnă să prevenim chiar cu însăşi viaţa noastră să se ajungă la vreun război, nu să mergem să cântăm psalmi în el... Vai de ei, sărăcuţii, aceia nu erau ortodocşi. Adevărul e numai Unul, niciodată nu vor fi două adevăruri. Iar când şi Acel Unul Adevăr, vrea să fie lepădat de oameni, atunci să luptăm. Cu stăpîniile întunericului, nu împotriva trupului şi a sângelui, spune acelaşi Apostol Pavel.

"Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar." Galateni 4, 11.

Mă înspăimânt, cum părăseşte Dumnezeu pe cei ce vor să fie părăsiţi. Romani 3:

14. "Gura lor e plină de blestem şi amărăciune;
15 Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
16 Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
17 Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".

Dacă nu vreţi să fiţi părăsiţi de Dumnezeu, atunci ţineţi poruncile iubirii în inima voastră ca pe darul de cel mai mare preţ dat omenirii, căci asta e Iubirea. Preţuiţi poruncile iubirii mai mult decât însăşi viaţa voastră. Şi nu ucideţi, ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri, şi binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, întoarceţi şi obrazul celălalt, aruncaţi cu pâine în cine aruncă în voi cu pietre. Acestea toate şi mai mult decât acestea sunt poruncile iubirii. Ţineţi poruncile iubirii, ca să nu fiţi părăsiţi de Dumnezeu.

"Bucuraţi-vă pururea." - I Tes. 5, 16.

N-aş fi putut să o spun mai bine. Ai pus punctul pe i, ai sesizat o parte a esenţialului, Barsaumas.

De, şi eu care intuitiv de fiecare dată când mă gândeam la stifter mă gândeam la Elveţia. Nu ştiu de ce, dar nu mă gândeam la săsălăi, ci la elveţieni. Dar probabil că nu am fost eu suficient de atent cu toate postările.

Cătăline, tu şi acum eşti tot un agnostic. Ba aş spune că eşti chiar mai mult decât un agnostic, eşti pur şi simplu un ignorant. Sau altfel spus, în cazul tău agnostic şi ignorant sunt pur şi simplu sinonime.

Observati cum singura alternativa la anarhismul asta crestin e sa fii Hitler, in viziunea lui Daniel? (http://ro.wikipedia.org/wiki/Falsa_dilem%C4%83).

In fine, si Cruciadele si Inchizitia sunt chestii mult mai complicate decat "unii au luat-o razna si au inceput sa macelareasca tot ce nu era al lor".

Dan
 

filmul acesta ma duce cu gandul la creatia noastra..
https://filmflix.ro/oppenheimer-film/