![]() |
Citat:
Ajung la ea unii, altii se apropie. Unde e forta fizica sau intelectuala in asta? Chiar si in iubirea dintre barbat si femeie exista asa ceva, desi nu este perfecta, de obicei. |
... insa cred ca ne-am departat de la subiect, care era evolutia si creatia.
|
Citat:
De ex. un sadomasochist sa zicem ca dpdv crestin isi face rau lui insusi, insa el soi partenerul accepta asta. Ii zicem, si il lasam in pace. Dar daca cineva incepe sa violeze, sau sa omoare femei dupa ce s-a culcat cu ele, atunci nu il mai lasam, ci il arestam. Nu inteleg de ce spui ca iubirea divina este ca si comunismul. |
Citat:
Noi nu suntem roboti. Dumnezeu ne da cel putin o data in viata sansa de a-L cunoaste. 'Sa nu ziceti ca nu v-am spus ,daca nu ati fi stiut nu ati fi avut vreo vina' cam asta e ideea ,am citat din memorie. Iubirea e un sentiment natural ,care vine din interiorul omului si se revarsa asupra creatiei. Asta daca nu o ai ,o poti dobandi prin rugaciune ,participare la sfintele slujbe. Din pricina nelegiuirilor ,spune Hristos se va raci iubirea multora. Par.Serafim Rose spune ca in mod normal ,apropierea de Dumnezeu se face prin suferinta ,prin suferinta si compatimirea pentru cineva apropiat . Dar tot el spune ca nu mai suntem in stare sa patimim pentru aproapele ,eu inteleg aici ,mama ,tata ,copil ,frate. Deci nu mai avem iubire. Credinta este o inaltare a mintii si sufletului omului catre Dumnezeu, o incredere neclinitita in El si ajutorul Lui. |
revenind la subiect...
Alte citate din articol:
'In acest context, trebuie spus ca disputa stiintei nu-i cu Scriptura, ci cu o teologie care a inteles Scriptura gresit. Identificand mesajul Bibliei cu o anumita paradigma culturala, teologia a ucis "duhul", lasand a se intelege ca, pentru a fi crestin, trebuie sa traiesti in trecut: atitudine complet opusa mesajului Scripturii si Liturghiei." "Oricum, solutionarea conflictului amintit pare azi mai aproape decat oricand, teologia, pe de o parte, revizuindu-si afirmatiile si intorcandu-se la revelatie - cum a fost aceasta articulata dogmatic (antinomic sub aspectul continutului, paradoxal sub aspectul formei) de Biserica, in urma filtrarii inspirate de catre Parinti, dar nu asa cum a fost exprimata, in haina culturii antice (haina care este numai un simbol incarcat de revelatie, nu insasi revelatia) -, iar stiinta, pe de alta, renuntand la triumfalismul secolului XIX si optand pentru o privire apofatica (din momentul in care nu s-a mai multumit cu analiza, ci cauta intelegerea si semnificatia lumii), taina esentei create fiind la fel de insondabila precum aceea a fiintei dumnezeiesti, spre care trimite neincetat." Deci, parintii au filtrat, noi continual sa filtram.. Eu nu trebuie idolatrizati, ci urmati. urmeaza... |
Citat:
Eu nu te contrazic. Vreau sa scot in evidenta numai ca metodele sale sint umane, cu sentimente umane, adesea si ele paradoxale. Iubirea divina e comunista pentru ca e utopica. Visam la ea stiind ca nu se poate realiza. Cred ca diferenta intre modul meu si al tau de gindire este ca la mine omul a fost rau (in sensul de animalic) si a devenit bun si incerc sa gasesc o modalitate de a-l face din ce in ce mai bun iar tu crezi ca a fost odata perfect, bun, a cazut si a devenit rau si acum doresti sa il aduci inapoi la acea stare. Corect? |
Citat:
De unde diferenta de viziune? |
Citat:
|
Citat:
|
continui cu citatele din text
"Prapastia uriasa dintre necreat si creat este depasita prin coborarea energetica a Dumnezeirii spre lume si prin urcusul rational al acesteia spre Dumnezeu. E un raport mult mai complex decat cele descrise de creationism si evolutionism.
Parintele prof. Dumitru Popescu observa diferenta acestei viziuni fata de perspectivele occidentale: "Aceasta cosmologie teonoma se distanteaza si de creationism, si de evolutionism. Nu poate accepta nici creationismul, care considera ca lumea a fost perfecta din momentul crearii, intrand in conflict cu evolutionismul, si nu accepta nici evolutionismul, fiindca acesta considera ca lumea se dezvolta prin ea insasi, fara legatura cu Dumnezeu. Cosmologia teonoma depaseste aceste doua tendinte prin conceptia despre procesul de creatie continua, care are obarsia in creatia de la inceput, prin care Dumnezeu a scos lumea din neant, si se incununeaza cu creatia finala, cand totul se transforma in Hristos, ca Logos Creator si Mantuitor, intr-un cer nou si un pamant nou. Aceasta creatie continua e posibila doar in masura in care Creatorul pastreaza o legatura interna cu universul prin energiile necreate si aduce lucrurile la existenta prin ratiunile lor interne la timpul potrivit, dupa intelepciunea sa". "Cosmologia contemporana dezbate doua opinii privind isotropia expansiunii cosmice: istoria universului e determinata de un set de conditii prestabilite, sau de conditii ce apar, imprevizibil, in timp? Perspectiva creatiei continue, a cosmologiei teonome - cu intemeierea patristica evocata - depaseste dilema, afirmand in egala masura o conditionare prestabilita si o activare secventiala a conditiilor." urmeaza |
Ora este GMT +3. Ora este acum 12:13:32. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.