De fapt problema era mai mult in SUA, in tarile majoritar ortodoxe credinciosii si clerul nu cred ca aveau vreo aplecare spre aceasta teorie (desigur, comunistii erau mari simatizanti, dar nu erau si credinciosi). Kalomiros era stilist, iar in SUA si ROCOR a fost cativa ani in comuniune cu stilistii, deci la ei a prins aceasta teorie.
In privinta geocentrismului in conflict cu heliocentrismul, e o problema aparuta la catolici, care il introdusesera in invatatura. A reaparut la unii ortodocsi (eu pana sa intru pe forum nu aflasem ca ar exista ortodocsi care sa il sustina), probabil preluat din vest, unde si pamantul plat e sustinut de unele grupuri. Eu cred ca e numai parintele Badulescu, care a reusit sa mai convinga cateva persoane.

Cred ca te-am inclus la repezeala la "evolutionisti teisti", mi-a scapat. Daca am gresit, te rog sa ma ierti. Doamne ajuta!

Biserica se poate ataca si din afara nu doar dinauntru cum se incapataneaza unii sa demonstreze.

Ceea ce reveleaza Facerea alb pe negru este aceea ca Dumnezeu este Creatorul.
Restul sunt interpretari.

Nu cred ca neaga faptul ca Dumnezeu este Creatorul.

[quote]LgMihail a dat un pasaj dintr-un parinte chiar in legatura cu evolutionismul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=123

Nu stiu daca ai inteles acelasi lucru cu ce am inteles si eu, respectivul a scris o carte pro-evolutionista.
Nu inteleg de unde s-ar deduce ca e vorba de creationism-evolutionist.
Si cred ca nu exista doar o singura teorie creationist-evolutionista - aici fiecare intelege ce vrea.

Din pacate si creationismul care se vrea stiintific risca sa paseasca pe urmele geocentrismului.

Si daca ar fi evoluat acclerat in doar cateva sute/mii de ani sau chiar mai repede?

Nu mi se pare deloc ca teoria BigBang -ului exclude pe Dumnezeu din Creatie.
Ea nu vorbeste despre cauza primara a Universului ci despre evolutia lui incepand de la un anumit punct. Ce este dincolo de acel punct, nu poate spune si pe buna dreptate.

Probabil confuzi teoria fizica cu ateii militanti care se servesc de ea.

Ştiinţa vremii
 

Întrucât ne aflăm pe secţiunea "Teologie şi ştiinţă", este normal ca aici să se nască majoritatea conflictelor, care sunt aproape insurmontabile.
Căci iată, între noi şi Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie s-a interpus în ultimii 2-300 de ani ne-sfânta ştiinţă, căreia omul modern şi contemporan îi acordă o cinstire şi încredere nemăsurată.

Şi atunci se observă că în acest "dialog/dezbatere", pentru a se ajunge la o armonie şi împăcare s-a distribuit (de către cine?) celor două domenii arii de competenţă diferite:

- Teologia ar trebui să se ocupe numai de cele duhovniceşti, veşnice, transcendentale, viaţa de veci, mântuirea, despătimirea, rugăciunea, ritualurile şi cele asemenea. Fiind insuflată de Dumnezeu, teologia poate pretinde că are autoritate asupra sensului acestora, şi chiar infailibilitate (dogme). Învăţătura ei are prin aceasta şi o permanenţă, nu se poate schimba, e într-un fel valabilă "în toate locurile şi timpurile".

- Ştiinţa are în aria sa lumea aceasta, cosmosul, biologia, antropolgia, tehnologia, etc, unde ar trebuie să fie suverană, teologia urmând să ia respectuos act din postura de spectator (şi eventual beneficiar), fără a interveni acolo unde nu se pricepe.
Întrucât ştiinţa este făcută de om pentru om, ea nu poate pretinde infailibilitatea, ci are altă pretenţie: autocorectarea. Mai mult, în spirit evoluţionist, se presupune ca de la sine că noile teorii, metode, aparate, etc. sunt de la sine înţeles superioare celor vechi.

Astfel cele două s-ar completa reciproc, şi după unii ca Einstein, ambele sunt cumva deficiente, incomplete şi au nevoie de această completare.

Această viziune este la rândul ei de dată recentă, şi este complet străină Tradiţiei bisericii!

Desigur există şi puternicul şi dominantul curent ateu din ştiinţa contemporană care dispreţuişte profund teologia şi de abia o tolerează ca pe o "tradiţie" bună de a mai îmblânzi şi consola masele. Nici vorbă aici de vreun dialog.

S-a văzut clar în postări că dificultatea unora de a respinge evoluţionismul şi a marii majorităţi de a respinge helio/acentrismul vine exact din partea ştiinţei, care a "dovedit" şi "a demonstrat" inechivoc contrariul învăţăturii scripturistic-patristice...

...urmare
 

Şi ca să nu vorbim doar la modul general, să luăm exemple concrete pentru a vedea pe ce nisipuri mişcătoare ne bizuim în domeniul cosmologiei:

- "Ştiinţa vremii" a dovedit şi demonstrat "inechivoc" pe baza observaţiilor unor fenomene reale, observabile de către toţi şi peste tot, repetabile şi măsurabile, că Pământul se află nemişcat în centrul unui univers sferic închis, şi în jurul său se învârtesc 7 planete + un cer înstelat. Aceasta s-a făcut pe o durată îndelungată de mii de ani, şi are printre reprezentanţii de seamă pe Aristotel (sec. IV î.Hr.) mai ales în lucrarea De caelo şi pe Ptolemeu (sec. II d.Hr.) în lucrarea Almagest;

- Începând cu Copernic (sec. XVI) şi apoi cu Galilei, Kepler şi Newton (Sec. XVII), "ştiinţa vremii" a dovedit şi demonstrat "inechivoc" sfidând observaţiile fenomenelor reale, pe baza unor simple presupuneri şi unui aparat matematic dezvoltat, combinat cu aparate optice destul de primitive (luneta lui Galilei era un simplu ochean), că: Pământul este de fapt o planetă, care alături de alte 6 planete se rotesc în jurul Soarelui staţionar în centrul universului. Luna devine satelit al Pământului, iar cerul înstelat este fix.

- În secolele XVIIl-XIX, centralitatea şi nemişcarea Soarelui este anulată treptat, iar sistemul heliocentric devine "sistemul solar", care nu ocupă nici el centrul universului, ci se află pe undeva prin galaxii. Există o mare mulţime de planete, sori, constelaţii, galaxii, universul nu mai are nici margini spaţiale şi nici temporale.

- În sec. XX, ştiinţa "dovedeşte" şi "demonstrează" inechivoc, că universul este finit dar nemărginit (??), deci nu are nici centru, apare acentrismul. Cosmologia relativistă aduce noţiuni de spaţiu curb, totul se mişcă în univers, dispare repaosul absolut, totul e relativ.
Apare cu aceeaşi "demonstraţie şi dovedire" teoria big bangului şi al universului în expansiune, viaţa extraterestră în univers este deja o axiomă, contactul de gradul 3 e socotit doar o chestie de timp. Apar quasarii, găurile negre, mai multe dimensiuni, etc., ba chiar se presupune - dar nu chiar "inechivoc" - existenţa mai multor universuri, mai mult sau mai puţin paralele.
Chiar în timp ce scriem aceste rânduri, pământul efectuează (spune cu "dovezi" inechivoce ştiinţa vremii noastre) simultan cel puţin 4 mişcări, cu viteze şi sensuri diferite (!!)

Desigur că aceste lucruri vă sunt cel puţin în linii mari cunoscute. Ce vrem să spunem este aceasta: dacă fiecare "vreme" vine cu "ştiinţa" ei - şi cu siguranţă vom apuca noi teorii şi modele, cel de azi este deja născut mort - cum putem să punem vreo bază cât de cât serioasă pe asemenea jocuri ale minţii? Cine le insuflă pe acestea, începând din sec. XVI (Renaşterea)?

Sfinţii nu se bazau pe aceste podeli de rogojină sub care poate arde focul pus de capra din poveste, ci pe cele negreşelnice şi neschimbabile!

Dumnezeu acelaşi este şi adevărul Său asupra creaţiei lumii nu se schimbă cum bate vântul şi moda.

Se va vedea curând că teologia are competenţă - fiind de fapt "ştiinţa ştinţelor" - şi în cele ale creaţiei, nu numai ale Creatorului! (Nu insinuăm aici în domeniul aplicaţiilor tehnologice, aparate, maşini, etc...)

da, mult mai bine este o cosmologie de pe vremea faraonilor, in care Deceneu e Stephen Hawking al astrofizicii.

stii, nu stiu ce Sf. Parinte a zis, dar cand a fost prezentat cu aceeasi problema, a schimbarii teoriilor in timp, a zis pur si simplu ca teoriile se schimba, si toate devin false pana la urma, iar noi sa ne tinem de rugaciunile si Liturgiile noastre(citare foarte aproximativa din memorie). Deci atentie, nu s-a apucat sa zica cum era stiinta ''pe vremea mea'', pur si simplu a indemnat la rugaciune si indumnezeire.

In regula, eu am crezut ca ai facut-o intentionat.

nu chiar gol.
unii spun că în adâncul pământului este iadul.
de parcă iadul ar fi de natură materială.

modelul universului pilula
 

Conform teoriei Big-Bang, ca urmare a exploziei initiale si a distributiei uniforme si aleatoare a materiei, universul ar fi trebuit sa fie sferic. Cercetari recente arata ca universul este mai degraba plat, unii cercetatori din ziua de azi (2006) lansand modelul universului avand forma unei pilule (oval alungit) - Magazin Stiintific, 17.10.2006

Acum e clar ca in urma discutiilor "stiintifice" despre pamantul plat, cercetatorii au inceput sa ia in calcul ipoteza unui "univers plat" de forma unei pilule, asta ca sa le faca in ciuda tuturor bin-bang-gistilor. "Eu cred ca universul e de fapt o nava extraterestra" ... ar putea sa afirme in curand un catolic/protestant/scientolog ... stiinta a demonstrat-o, vor zice unii.