Corect! Adica: pe adulterini, pe sodomiti (cei ce, scuze, se ating de anusul, barbatului sau femeii, nu conteaza - scarbos lucru!!!) si pe malahieni...alti scarbosi demni de toata comasiunea si ajutorul. Nu mai vorbeswc de cei care fac avorturi cum si-ar stoarce un cos; Dumnezeu sa intoarca la Sine acei oameni si sa ii/le mantuiasca.

Ovidiu , cand ai timp , te rog sa-ti arunci privirea aici :
Paul Evdokimov TAINA IUBIRII Sfinţenia unirii conjugale în. . .:1:

Cum mai frate, nu e vorba de iubire? De ce, doar pt ca nu mai pot concepe si pt ca chipurile copilul ar fi deranjat sau spurcat de tocmai actul care l-a adus la fiinta?
Sigur ca dragostea se manifesta si altfel
Una n-o exclude pe alta. Oricum din motive fizice spre sfarsitul sarcinii si vreo doua luni dupa tot se face si abstinenta.

Versetul pe care il citezi nu se refera la abstinenta ci la detasare, tot asa ca si contextul. Ni se cere si sa fim in lume dar nu DIN lume.
Daca il intelegi ca abstinenta totala e ca si cum le-ar fi cerut crestinilor sa inceteze viata conjugala, ceea ce ar contrazice clar ce scrie in alta parte.
Despre ceralalt verset ti-a raspuns Theodor.

Buna carte. Eu n-am citat-o pt ca sa nu se spuna iar ca citez teologi din vest precis laxisti si modernisti ;-)

pai eu tot nu inteleg ceva. Cum (efectiv) trec aceste predispozitii asupra fatului? Adica la alcool si fumat(chiar si la nervi) inteleg, ca e vorba de substante care sunt in sange si nu ar trebui sa fie acolo, dar la fat cum e? E o legatura fizica sau una spirituala? Si nu, fatul nu absoarbe magic informatii din mediul inconjurator sau altceva, ca d-aia e in placenta.

E o situatie interesanta. Daca e o legatura biologica si vad niste studii care sa confirme, sunt complet de acord.

Daca e una spirituala(mai ales ca nu am vazut viziuni similare ale teologilor ortodocsi din strainatate), atunci este strict o opinie teologica a parintelui.

Merita , indiferent de ce spune X sau Y . . . !:53:

Intrebari de bun-simt ai spus. Raspuns logic la ele, neimpatimit de subiectivism....greu vei primi...

Da aşa este. Scopul împreunării nu-şi mai are un rost, ce mai rodeşti? Şi da, copilul e "deranjat" de actul în sine. Ţi-am explicat aşa cum îşi hrană, oxigen de la mamă, aşa cum simte starea mamei, aşa simte şi starea de "plăcere" în care se află mama ăn timpul actului. O fi plăcut pentru el? Tu ce zici?

Bingo? Oare de ce? Apropo poate nu ştiai, dar riscul de a pierde sarcina din cauza împreunării soţilor creşte considirabil. Acest motiv nu îţi dă de gândit?

O singură problemă îţi ridic: pruncul la naştere recunoaşte vocea mamei. Oare de ce? Nu există nici o legătură trupească şi sufletească între ei?

Sunt şi studii.http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=1274

Anticipasem eventualele nemulţumiri care vor apărea. :1:
Aceste informaţii a fost scrise aproximativ acum 70 de ani. La acea vreme erau de mare valoare şi din punct de vedere ştiinţific, erau informaţii gen SF. Eu le consider şi astăzi de valoare, păcat că unii se poticnesc în mici detalii şi nu pot să treacă peste, extrăgând astfel esenţa informaţei care e de o mare valoare. Nu spun doar eu asta, o spun mari duhovnici contemporani ai neamului nostru. :1:

Eu nu văd aşa lucrurile, dar te înţeleg. Tainele atinse de părintele Arsenie şi expuse sunt uneori greu de pătruns. Poate de aici şi faptul că mulţi nu reueşesc să-l înţeleagă şi chiar ajung să se răzvrătească împotriva lui. Dar nici acest lucru eu nu îl văd ca pe unul rău, e şi aici o taină din păcate pe care prefer să nu o expun. Vezi noi oamenii când nu suntem de acord cu ceva sau nu concordă cu ceea ce ştiam, dăm vina pe cineva. Părintele încearcă să ne facă să înţelegem că noi oamenii suntem cei care aducem păcatul în căsătorie. Tot ce-i de prisos şi peste trebuinţa firească e necumpătare. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet. Mintea care nu-şi păzeşte porţile dorinţelor, aşa de tare se strâmbă contra firii, încât zice răului bine şi binelui rău. Nu Dumnezeu e de vină, ci noi suntem de vină. După cum observi el vorbeşte de lupta noastră cu gândurile de la cel rău, cu păcatul, dar nu omite să amintescă că de fapt lupta pe care noi avem impresia că o ducem este dusă de fapt de Iisus Hristos, în chip tainic, numai ca noi să vrem şi să răbdăm, adică să-I urmăm Lui.

Nu ştiu dacă cât reuşit să mă fac înţeles. Am o întrebare: din textul analizat de tine, precum şi cel anterior nu au nimic de folos pentru tine, pentru sufletul tău?

Nu prea înţeleg ideea, bănuiesc, dar prefer să rămân rezervat.

ps: mulţumesc şi eu

Mulţumesc Cristi...nu ştiu când am să reuşesc...e totuşi o carte de 177 de pagini. Iar electronic nu-mi place să citesc o carte. :1:

Si foca si curca recunoaste vocea puiului, si exista, in cazul oamenilor, niste lucruri chiar foarte interesante legate de relatia mama-copil(ex: distanta maxima de vedere a unui nou-nascut e distanta de la san la fata mamei). E evident ca exista o legatura intre cei 2.Dar nu asta am intrebat. Cand 2 oameni fac sex, ce se transmite pruncului?

Hormoni? Nu conteaza , ca oricum organismul feminin e un cor disonant de hormoni in timpul sarcinii(vezi pofte si greturi).

Emotii,trairi si informatii? Nu, ca nu au sistemele nervoase legate.

Patima pur spirituala(non biologico-hormonala)? Din nou, o teorie interesanta, si revin la postarea de mai devreme.

Cred ai vrut să zici că invers.

Se trasmit trăirile mamei care se întimpăresc în "hardul" copilului. Iar cei doi ar trebui să ţină cont şi de al 3-lea, care va lua parte la actul lor. Aşa cum pruncul ia oxigen, hrană de la mamă, la fel primeşte şi informaţia şi stările trupeşti ale mamei. Ţi se pare normal ca el să "asiste" la acest act? E ca şi cum ar fi de faţă, numai că nu vede, dar aude şi simte într-o oarecare măsură ce simte mama.

Şi crezi mai e nevoie şi de declanşarea hormonilor sexuali la femeie, plus cei ai barbatului în cazul unei finalizări normale?

Vezi documentarele care ţi le-am dat. Te rog urmăreşte istoricl topicului s-au dat răspunsuri în acest sens. Să tot repet, sincer a devenit obositor. A scris şi Eugen.

Fiindu-i invadat spatiul, fatul incearca sa fuga de la "locul faptei". Nu poate ajunge prea departe, dar da semne clare ca nu vrea sa fie deranjat.

Ba da. Pana la un punct tu/parintele tau aveti dreptate. Adica: e si in impulsul natural ca sa nu ne mai atraga fizic femeia aflata in luni avansate de sarcina. Personal, cand voi casatorit si viitor parinte, as "lasa-o in pace" de prin a cincea-a sasea luna. Ca sa ma exprim nitel mai nepudic, dar in limitele bunului-simt pentru un adult, fie si credincios, ceva care arata ca un sac nu produce erectie, in orice nu una "binecuvantata", vorba lui Demetrius. :D :)) Femeia proaspat fecundata inca starneste dorinta...insa cum am spus, mai sus, Dumnezeu a avut grija sa mai domoleasca impulsul masculin...in lunile urmatoare. Nu suntem termite. Din nou, voi (adica si tu si parintele la care ai evlavie) aveti dreptate. Ca (ex-)biolog, o spun: la termite, dupa prima fecundare de catre rege, regina manifesta fizogastrie, adica hipertrofie abdominala. Practic e paralela de la insecte a graviditatii umane. Insa,...masculul continua sa o fecundeze, si tot continua, si ea tot creste, si ajunge sa fie hranita doar de lucratoare, ca si regele de altfel. Noi suntem oameni; o femeie, odata insarcinata, nu mai e cazul de alte sarcini simultane. :D Ai dreptate. Nu 100%, am niste mici rezerve in continuare, dar dupa cum vezi, imi pot schimba parerile. :)

Ca dreptate multa tu ai. Eu ma tem, Master Yoda. :-)

Medicii spun ca nu este pericol de pierdere a sarcinii daca nu este o sarcina cu probleme. Am citit asta in toate cartile despre sarcina.

Faptul ca tu spui ca ar fi o problema ca copilul simte senzatiile mamei arata din nou ca tu consideri ca ar fi ceva impur in actul sexual in sine.

Pentru Ovidiu.
Reformularea unei intrebari limpezi: probabil majoritatea noastra am "experimentat", inca din pantecele mamei, senzatiile de care spui; la urma urmei, cu totii am avut parinti, nu sfinti. Si no...intelegi tu. ;) Intrebare de baza: suntem majoritatea/toti niste desfranati, malahieni, obsedati, etc.? Nu! Deci...cum am zis, in parte ai dreptate. Nu insa 100%. Mi s-ar parea normal sa interactionez din nou cu nevasta, chiar dupa ce aflu de sarcina ei, fiind evident in a doua, a treia luna, cand inca mai e atragatoare. Daca nu m-as simti atras de ea, atunci chiar as avea o problema, fereasca Cerul!!

Pe undeva,este impur...altfel,cele mai desavarsite creatii angelice ar fi fost si ele beneficiarele acestei activitati,insa observati ca aceasta modalitate de reproducere exista numai in regnul animal,deci...

Daca ar fi 100% pur ne-am putea impartasi,intra in biserica si atinge obiectele de cult chiar dupa ce am coborat din pat cu sotul,totusi se impune un minim repaos sexual inainte de activitatile bisericesti.
Si atunci de ce oare??

Doar Dumnezeu stie cu adevarat raspunsul. Insa, in ce priveste a doua intrebare, raspunsul este habotnicia umana, pur si simplu, si chiar o anume doza de fatarnicie, tipic religioasa. :D

Nu este impur. Credinta crestina a afirmat-o mereu.
'Patul cununiei curat este', se canta si in Postul mare si se spune la slujba cununiei.
Au fost condamnati de sinoade cei care spun ca ar fi ceva murdar aici.
Faptul ca se cere o anume abstinenta inainte de impartasanie nu inseamna de loc necuratia actului, tot asa cum postul nu inseamna necuratia mancatului. Este pur si simplu o practica ascetica necesara, pt ca noi oamenii cazuti tindem sa ne atasam in mod exagerat de ce nu este Dumnezeu.
Ingerii sunt alt fel de fapturi si dpdv ontologic nu sunt deasupra omului. Omul a fost facut de Dumnezeu mediator intre lumea materiala si cea spirituala. Ce scrii tu implica o filozofie platonica...
Dumnezeu a planuit Intruparea dinainte de caderea omului. Nu a hotarit sa se faca inger, ci om..

"ar fi fost"...

Ştim noi ce ar fi vrut, sau ar fi dorit să facă Dumnezeu? Ne ajută să stabilim reguli de viaţă, pornind de la astfel de presupuneri? Ciudat.

Au existat relatii sexuale intre Adam si Eva inainte de cadere,in Eden?

Sunt uimita de afirmatiile pe care le faceti asupra corespondentei spirituale dintre oameni si ingeri,omitand ierarhia.
Ma retrag,va las sa faceti apologia actului sexual in continuare.

Ei bine, metoda simpto-termica Rotzer (de la Dr. Joseph Rotzer) spulberă ideea că infertilitatea din cadrul unui (fiecărui) ciclu feminin nu ar fi 100%. Sunt monitor pe metoda simpto-termică, şi afirm aici ceva ce poate fi verificat: fiecare femeie, în cadrul fiecărui ciclu, după moartea ovulului, are o perioadă de infertilitate 100%! Punct. Cine doreşte detalii, îi stau la dispoziţie, pe privat sau aici. Însă cine doreşte să continue cu presupuneri, înainte să verifice cele spuse de mine, şi preferă să potrivească lucrurile ca să iasă bine într-o anumită direcţie, iarăşi poate să facă acest lucru.

Eu tocmai problema aceasta am ridicat-o, şi încă (încă...) nu am primit răspuns, sentimentul meu fiind că se ocoleşte acest adevăr, deoarece dislocă nişte păreri solidificate. Şi anume, este vorba tocmai de existenţa, prin natură (deci din mâna lui Dumnezeu), a unei perioade de infertilitate 100% în cadrul fiecărui ciclu feminin. Este vorba de o perioadă, în medie, de 10 - 12 zile. Tocmai existenţa acestei perioade ar trebui să pună din nou în discuţie părerile conform cărora scopul actului conjugal este doar acela de a face copii, şi nu şi acela de a-ţi exprima, exclusiv, iubirea intimă, atunci când motive serioase cer amânarea venirii unei noi sarcini. Dacă pot să vorbesc mai direct şi mai plastic, referitor la această perioadă de infertilitate, Dumnezeu ne-a jucat o festă: noi venim şi susţinem sus şi tare că unirea conjugală este doar pentru a face copii. Dumnezeu vine şi spune: ei nu! Uite că luna asta, sau lunile care urmează, împreunarea voastră se va nimeri peste perioada pe care Eu, Dumnezeu, v-am dăruit-o ca să vă şi bucuraţi unul de celălalt, în mod gratuit, fără să urmeze neapărat o sarcină.

Mai este o chestiune pe care, cu tot respectul, încerc să o înţeleg, dar nu reuşesc încă. Este vorba despre împătimirea fătului în perioada sarcinii şi a alăptării, dacă părinţii au relaţii conjugale. Am pus deja o astfel de întrebare, şi o fină eschivare a închis-o la fel de repede. Am întrebat, şi aş aprecia sinceritatea: dintre cei care susţin ideea abstinenţei totale în perioada sarcinii şi a alăptării, este cineva care practică acest lucru? Care, să spunem, nu au avut relaţii conjugale deloc, timp de 2 ani (dacă s-a alăptat un an şi ceva)? Eu vă spun sincer: am doi copii sănătoşi, mulţumesc lui Dumnezeu. Şi am avut şi relaţii conjugale în perioada sarcinii, şi a alăptării.

Mai este o chestiune, şi închei: se spune că pruncul se va împătimi, dacă părinţii au relaţii conjugale în perioada sarcinii. Dar Isus a spus clar, despre orbul din naştere: nici el, nici părinţii lui nu sunt de vină pentru starea în care se află. Atunci de ce se vorbeşte altfel decât a spus Isus, susţinându-se (practic) faptul că părinţii, prin activitatea sexuală, vor fi responsabili de diverse vicii / probleme care vor apărea în viaţa copilului lor?

Mulţumesc.

Tot doctorii (nu majoritatea) spun că renunţarea la la o sarcină nu este o probemă sau ceva grav.

Da este, când a treia persoană nu este luată în calcul şi când ne gândim mai mult la noi de cât la acel suflet nevinoat, obligat încă din pântece să "asiste" şi să îndure plăcerile noastre carnale.

Fiecare avem libertatea de a alege. :1:

Aici nu sunt de aocrd cu tine. Un soţ creştin, cu frică de Dumnezeu, care ştie care sunt priorităţile în perioadele importante ale vieţii, poate ave grijă, se poat "feri", îşi poate potoli gândurile şi pornirile. Dar asta ţine tot de noi, de puterea nostră de a înţelegere a importanţei "protejării" pruncului şi a mamei. Şi dacă am cere noi ajutor de Sus, oare e ceva cu neputinţă Celui ce a făcut cerul şi pământul şi toate câte sunt întrânsele?

...:1:...

Este un cuvânt al Mântuitorului: „Trupul pofteşte împotriva duhului şi duhul împotriva trupului”. Şi e experimentat de toţi cei care vor să-L cunoască pe Dumnezeu (harul Său) într-un chip nemijlocit. De aceea asceţii aleg să se desprindă, radical, de toate cele trupeşti, care-i ţin legaţi ce cele create, alegând viaţa veşnică, transcendenţa.

Chiar dacă legătura trupească nu este rea, ea este naturală, iar natura e creată, e supusă morţii. Instinctul sexual vrea să prelungească, cumva, viaţa, însă nu la nivelul individului, ci al speciei, lucru comun cu animalele.
Dar omul poate rămâne individ sau să devină persoană, cultivându-şi asemănarea cu Dumnezeu, după chipul Căruia a fost creat.

Şi atunci, trebuie să crească, lăsând în urmă cele materiale şi naturale, transfigurându-le treptat, pe măsură ce se împărtăşeşte de har.
Dar până nu se hrăneşte duhovniceşte, nu va putea sau nu-i va fi bine să se desprindă de natural.
Pentru omul modern a devenit o virtute a trăi chiar şi conform naturii, pentru că noi ne-am obişnuit să le separăm pe toate de rosturile lor, căutând să ne hrănim de plăcere, nu de foame. De aceea separăm atât de mult sexualitatea de rodul ei, chiar şi de dragostea care ar trebui s-o însoţească.

Dacă păcatul este ceea ce îl desparte pe om de Dumnezeu, de harul Său, putem înţelege că limitându-ne la o trăire naturală, fără să năzuim la mai mult, la o dragoste mai înaltă, mai deplină, mai adevărată, ne complacem în păcat, în această despărţire, nehrănindu-ne cu viaţa veşnică, ci cu cea trecătoare.

Dar până să ajungem să ne hrănim mai mult duhovniceşte decât firesc, cred că este important să înţelegem ce este cu adevărat natural, cu rost, nepervertit, şi să trecem, treptat, de la plăceri la bucurii, să ne subţiem simţirile, să ne ridicăm la bucurii mai depline, mai cuprinzătoare, mai dăinuitoare, care ne vin din lucrarea poruncilor dumnezeieşti. Să vrem, adică, mai mult.

Draga Fani, nu este vorba doar de senzatii... consider ca expunera ta devine tendetioasa acum.

Persoana umana este un intreg psiho-somatic in devenire, este trup si suflet intr-o legatura indisolubila (nu este din trup si din suflet ca 2 entitati separate si unite in persoana umana asa cum este conceptia platonica din neferica patrusa in ortodoxie prin anumiti autori... nu intru in amanunte).

Fatul este programat genetic de aceea este foarte important ce face mama in perioada graviditatii, caci pruncul poate fi programat sa fie dependent de alcool, droguri, adrenalina, sexual...

Te rog sa studiezi adecvat aceste aspecte din punct de vedere stiintific, mai precis neurostiinta.

Doamne ajuta.

[quote=ovidiu b.;478538]Tot doctorii (nu majoritatea) spun că renunţarea la la o sarcină nu este o probemă sau ceva grav.



Da este, când a treia persoană nu este luată în calcul şi când ne gândim mai mult la noi de cât la acel suflet nevinoat, obligat încă din pântece să "asiste" şi să îndure plăcerile noastre carnale.[/quote]
Mi se pare mie, sau asimilezi actul sexual cu gravida cu sadismul, sau, horribile dictu, pedofilia?!?!?! "suflet nevinovat"..."indure placerile noastre carnale"...brrrrr

Nicidecum.
Propun sa disctuam concret, incepand cu certitudinea stiintifica a neurostiintei, in care se arata inechivoc cum creierul pruncului este programat in timpul graviditatii.
Apoi putem aduce in discutie si aspectele duhovnicesti.

Doamne ajuta.

Consier ca trebuie sa formulam altfel problematizarea: "Era necesara unirea sexuala fireasca intre Adam si Eva inaite de cadere?"

Bună problemă ai ridicat. Din păcate nu putem să ne spovedim aici public ce suntem sau ce am fost. Dar câţi pot afirma cu mâna pe inimă că în perioada adolescenţei sau chiar de copii nu au făcut "diverse", nu are sens să intru în amănunte, cred că se înţelege. Câţi nu ne-am jucat de-a tata şi de-a mama? Că apoi cu ajutorul lui Dumnezeu ne-am întors...asta ştie fiecare când, cum sau în ce mod.

Vezi, de aici reiese un lucru. Soţia e "bună" atâta timp cât e "bună", apoi nu mai e atrăgătoare. De aici reiese că suntem împătimiţi de pofta trupească, a nu se confuda cu cea firească. Dacă nu am fi, am renunţa la momentul potrivit, chiar dacă soţia încă mai e atrăgătoare. Aceata înseamnă adevărata iubire, aceasta înseamnă adevărata credinţă, aceasta este adevărata iubire faţă de Dumnezeu. Noi ne relaţionăm de cele mai multe ori la aspectul fizic, ceea ce nu este bine. Nu degeaba am postat acel fragment unde sunt explicate ştiinţific (chiar dacă să spunem există mici lacune, eu unul nu le văd) fazele prin care trece organismul în momentul excitării şi cum le putem birui. Iartă-mă şi te rog să nu iei personal expunerea mea.

Bun. Avand in vedere ce am zis mai sus, anume ca deopotriva copilul NU este neurologic dezvoltat complet in primele luni de sarcina, pe de parte, si faptul ca trupul femeii inca atrage, pe de alta, rezulta foarte logic ca o sa "o las in pace" din lunile 4-5 incolo. Nu ti se pare ca simetria intre aceste doua aspecte poarta pecetea grijii lui Dumnezeu pentru slabiciunea noastra? Ca nu o sa imi zici ca, pana sa aflam amandoi de sarcina, actul meu cu viitoarea mea sotie (ma rog, ca exemplu, poate fi vorba de oricare cuplu "lucrand" :) in cadrul Tainei) nu stiu ce impietate comit cand o iubesc, doar fiindca in ea este o morula/blastula/gastrula/alte stadii foarte timpurii, nu?!

Fii pe pace, cum sa iau personal?! Bun: ce este rau in a dori fizic propria sotie, chiar foarte proaspat gravida, repet, dupa cununie, fireste? Nu e logic ca nu poti concepe daca nu o doresti? Intreaba-te de ce privirile noastre se izbesc in primul rand de corpurile lor (si cam raman acolo ;) :) ), si de ce lor le place sa fie privite, admirate, "masurate". Sau de ce isi expun/sugereaza prin vestimentatie sau gestica, formele corpului, "culmea", tocmai cele cu....hmmm.."efect" asupra noastra? Nu ti se pare o simetrie dumnezeiesc de functionala a Creatiei/creaturii, ceva gen "cheie si lacat", dar la o scara infinit mai complexa, dat fiind faptul ca e vorba de ceva viu?

Privirea ta rămâne acolo că nu poţi vedea mai mult. Dar după cum spunea un frate, până nu ajungem să ne hrănim mai mult duhovniceşte decât firesc, până nu ne vom sălta sensul firii la rosturi mai presus de fire, nu vom putea să trecem peste acest "firesc" de la plăceri trupeşti la bucurii duhovniceşti.

Păi vezi tu, lumea s-a întors cu susul în jos. Normal este să nu îţi expui "formele" ca femeie. Barbatul îşi poate de asemenea stăpân privirea dacă vrea.

Este posibil sa raman insarcinata in timpul menstruatiei?
DA
http://www.copilul.ro/fertilitate/me...iei-a1369.html

Stimate andreicosmovici propun sa discutam in limbaj stiintifc deocamdata si apoi sa contimunam cu cele duhovnicesti, intucat se pare ca "certitudinea realitatii stiintifice" e de preferat in aceste situatii.

Cunosc personal o familie care a conceput in timp ce sotia era in perioada menstruatiei.

Consider asertiunea dvs deosebit de periculoasa, intrucat sofismele pe care le prezentati incearaca sa "justifice" actiunile libere ale omului printr-o vointa Dumnezeiasca.
Adica Dumnezeu vrea asta...
Noi stim ce vrea Dumnezeu: vrea sa ne mantuim, vrea ca la cunoasterea Adevarului sa ajungem, vrea sa fim VII, vrea sa dorim mantuirea, conlucrarea fireasca cu harul Duhului Sfant in Biserica intru Hristos Iisus.
Este bine sa uram: patimile, pacatele, atacurile duhurilor demonice...

Aceeasi exprimare tendetioasa bazata pe sofisme.

S-a afrimat anterior ca scopul unirii sexuale firesti intre soti ca manifestare a iubirii trupesti (eros) este mantuirea iar rodul firesc sunt pruncii.

Ideal, repet ideal este ca plannig-ul familial sa fie lasat in seama lui Dumnezeu. Ferice de cei ce doresc aceasta... ferice de cei ce implinesc aceasta.

Un om infometat manaca cu pofta simtind placerea mancatului. Daca manaca pana se satura e bine caci este in limitele firescului... daca continua sa mai manance si dupa aceea este rau? De ce? Pentu ca este nefiresc... pentru ca are sanse sa ajunga rob placerii gustului mancarii cu consecinte nefaste psihi-somatice: obezitate, boli etc.
Intocmai este si cu bautul vinului spre exemplu. Daca omul bea cu masura, firesc, fara sa se ameteasca sau sa se imbete pierzandu-si mintile este bine, caci este in limitele firescului.

Daca mama in perioada sarcinii este alcoolica care sunt sansele ca fatul sa fie afectat? Inclusiv ca pruncul sa fie si el acoolic?

Si mai mult: Daca mama in perioada sarcinii este dependenta de droguri sau adrenalina puteti afirma ca pruncul nu este afectat?
Va rog sa oferiti (si) un raspuns neurostiintifc. Multumesc.

Observ iarasi aceeasi tendinta de a aduce Sfanta Scriptura ca argument, justificare pentru anumite actiuni umne libere. Este total gresita acesta rastalmacire.
Pentru pasajul cu orbul din nastere va rog sa facei o exegeza adecvata a texului, contextul (cultura, istoric, religios) in care sunt spuse.
In primul rand era vorba despre preexistenta sufletelor inainte de intrupare si despre reincarnare, idei care circulau si in societatea iudaica.
De asemenea in societatea iudaica, era ideea eronata ca pruncii PLATESC (achita) pacatele parintilor ("parintii au mancat agurida si s-au strabezit dintii copiilor" iezechiel 18).
Hristos Iisus respinge aceste invataturi gresite insa nicidecum nu exclude realitatea ca pruncii sunt VICTIME ale pacatelor parintilor, in sens psiho-somatic, genetic. Adica daca parintii isi subrezesc trupurile (droguri, alcool, HIV etc), cu aceste trupuri imbolnavite procreeaza... Dumnezeu da viata iar omul participa cu persoana sa (psiho-somatic, genetic)... de aceea Sfantul Pavel ne indeamna sa ne pazim: duhul, sufletul-spiritual si trupul.

Doamne ajuta.
P.S. Va rog sa imi scuzati tonul mai aprig. Multumesc.

In primul rand acesta nu este un limbaj stiintific specific neurostiintei.
In al doilea rand nimeni nu sustine ca dupa fiecare contact sexual sotii trebuie sa faca testul de sarcina :) ci cand sotii stiu ca au zamislit atunci este firesc sa se ingrijeasca si de prunc, de nevoiele lui existentiale care necesita pace, liniste, dragoste, tandrete...

Astept un raspun adecvat neurostiintific pentru ceea ce sustineti dvs: anume ca in perioada sarcinii activitatea sexuala a mamei care genereaza in corp activitatea chimica specifica (hormoni etc) nu influenteaza programarea creierului fatului.

Multumesc anticipat.

Nu sunt medic, ci biolog (inca). Si nu, nu am zis ca nu influenteaza; e evident ca da (ei formeaza un tot, timp de noua luni, logic), ci nu influenteaza "negativ". Ganditi-va: am fi cu totii o adunatura de malahieni, obsedati de pleiboi, afemeiati, homosexuali, curve, etc. Nu e cazul. Quod attinet limbajul..pai nu se poate, pe un forum non-medical/non-biologic, sa se foloseasca un limbaj "de casta". :) Nu ar intelege decat...membrii castei. Poate ar fi mai bine sa intervina aici fratele meu Mihnea sau fratele dvs. Zaharia, care SUNT medici. Ar fi autoritatea specialziarii, sa zic asa. (Nu va stiu profesia; daca si dvs. sunteti medic, atunci va rog sa acceptati scuzele mele).

In regula. De ce crezi ca femeia doreste mai mult cand e la ovulatie?

Cu atat mai mult cu cat suntei biolog ca invit chiar si pe acest forum sa sustineti adecvat afrimatiile dvs. Va asigur sa sunt cititori ai forumului care au capacitatea de a intelege si stiinta.

Voi reveni cu informatii neurostiintifice despre programarea creierului fatului in timpul sarcinii.

Bineinteles ca asteptam asertiuni adecvate, pertinente din punct de vedere medical.

Cat despre argumentele dvs de mai sus in ceea ce priveste motivatia activitatii sexuale in timpul sarcinii si in perioada alaptarii... acestea dimpotriva sustin un pogoramant datorat neputintei omului si nicidecum ca fiind ceva firesc deci bun :)

Doamne ajuta.