Peetor, singurul aspect la care ma simt dator sa iti raspund este cel referitor la murirea/nemurirea ingerilor (unde se pare ca m-am pripit si am facut o greseala).

In rest, m-ai zapacit cu postarile tale intortocheate. Puteai sa spui in doua fraze tot ce ai spus intr-un articol intreg.

Discutia cu tine este greoaie, obositoare si fara tinta. De aceea ma dau batut (de parca ar fi vre-o competitie).

P.S. Am sa raspund ,totusi, la problema cu ingerii. Dar, dupa ce o studiez mai bine.

Ce este locuinta mortilor, in care merg toti mortii?De ce sunt toti mortii stransi la un loc intr-o "locuinta" ? Ecclesiastul capitolul 9 ti l-am explicat de nspemii de ori.Iara ne invartim in cerc?

citeste in legatura cu Ecclesiastul 9:

"Desigur ca cei in viata stiu un lucru cert ca vor muri , ca toti oamenii mor, dar cei care au murit nu mai stiu nimic din ce se va intampla cu ei.Si asa a si fost pana la Hristos.Toti mureau si nimeni nu se mai intorcea inapoi in lumea asta.Cei ajunsi in locuinta mortilor nu mai stiu nimic cu privire la cele ce au sa se intample cu ei.Cat timp omul e in viata stie un lucru cert, ca , cu siguranta va muri , caci toti oamenii mor , dar dupa moarte , in viata de dincolo nu se mai stie nimic , si acolo nu e ca aici.O data mort omul nu mai poate face nimic pentru sufletul sau, ca sa-si imbunatateasca starea sa, de aceia e mai multa speranta pentru un caine viu , sa faca ceva pentru sufletul sau decat pentru un caine(leu) mort.Caci cel mort nu mai poate face nimic pentru sufletul sau, si nu mai ia nimic din toate bunurile lumesti , ci doar faptele sale, cu acelea merge omul in locuinta mortilor.Iar omul mort nu mai are nici o parte la ceea ce se face sub soare dupa moartea lui.

De aceia Solomon ne indeamna sa facem tot ce tine de noi sub soare , pentru bucuria noastra si nu doar pentru asta ci si pentru sufletul nostru, caci odata plecat din lumea asta nu mai poti face nimic pentru sufletul tau dincolo.De aceia acolo nu este fapta, si nici punere la cale(planuire) caci nu se mai poate face absolut nimic pentru sufletul tau , si nici stiinta , ca sa cunosti ce se intampla cu tine acolo , nici inteleptciune sa dejoci planul lui Dumnezeu.Asta a zis si psalmistul prin cuvintele : " Doamne , cine este omul sa traiasca si sa nu vada moartea si sa-si scoata sufletul sau din locuinta mortilor".Caci nu este nici intelepciune , nici stiinta si nici planuire cu care vreun om sa poata sa-si scoata sufletul sau din locuinta mortilor.Caci pana sa vina Hristos toti ajungeau in locuinta mortilor , in Hades , si nu stiau ce se va intampla cu ei si care este planul lui Dumnezeu."

Pamantul este intre Rai(Cer) si Iad.Omul este facut din trup si suflet.Dupa moarte sufletul se desparte de trup si merge spre o noua lume mai buna sau mai rea in functie de faptele sale.Sufletul continua itinerarul sau in lumea duhurilor si a sufletelor (vezi in Biblie: Domnul duhurilor si a tot trupul) ori in Iar ori in Rai, dupa viata pe care a traito pe pamant.Caci aceste doua locuri Rai si Iad exista si ele nu sunt pe pamant , ci sunt in afara lui intr-o alta dimensiune.

Condor ai spus ca postarile mele sunt intortocheate.Pai de asta m-am lungit mult cu ele pentru ca am vrut sa explic exact ceea ce vreau sa spun.Te-am supraestimat oare?Te consider un om destul de rational ca sa intelegi pe ce "limba" vorbesc.As fi vrut si de la tine asemenea postari,asa poate intelegeam si eu la ce te refereai(la "gradarea" pedepsei de exemplu,la care nu ai adus nici o explicatie si nici un argument biblic,de aceea nu stiu de unde ai dedus-o,sau la asa zisa inviere a lui Moise si sunt si alte aspecte pe care nu stiu de unde le-ai inteles).Nu imi place sa spun ceva in cateva fraze care sunt insuficiente.Mie imi place sa explic tot ceea ce spun,nu imi place sa aduc simplu un fapt fara sa spun ce inteleg eu prin acel fapt.Tu mi-ai adus cateva versete fara sa explici ce intelegi prin ele,de aceea mi-am permis eu sa deduc din ele ce ai fi vrut tu sa spui(si tu ai considerat ca inventez sau te rastalmacesc).Cand am spus ca intrebarea despre ingeri este greoaie,nu m-ai crezut,acum vad ca aprofundezi chestiunea(asta ma bucura).Si asupra celorlalte intrebari trebuie sa aprofundezi,ca raspunsurile nu au fost satisfacatoare,nu au fost argumentate biblic.Ar fi frumos daca vei studia si la acele intrebari.Pana atunci iti cer sa explici ce intelegi tu,care este versiunea ta despre urmatoarele pasaje,pentru ca pana acum nu m-am prins din tot ce ai spus.Macar sa am o idee despre ceea ce crezi.
Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi ZI SI NOAPTE IN VECII VECILOR
1 Petru 3:18 Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
1 Petru 3:19 în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
1 Petru 3:20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
Desigur ca nu sunt intr-o competitie cu tine,nici cu tricesimusquintus(chiar ma bucur ca aveti cunostinte biblice).Recunoaste ca nu am condamnat sabatul sau restrictia alimentara,le-am considerat optiuni(Romani 14:5 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Romani 14:6 Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.) ,dar in ceea ce priveste sufletul pieritor si pedeapsa pentru totdeauna pur si simplu nu sunt de acord pentru ca le pot contrazice cu Biblia.

Deși s-au dat suficiente răspunsuri la problema aceasta spinoasă a nemuririi sufletului, observ că există încă suficiente nelămuriri. Obsesiv se repetă aceleași așa-zise argumente în sprijinul acestei teorii străine Scripturii. Consider că ar trebui să repetăm și noi argumentația biblică mai în amănunt.

Desigur, ar trebuie să începem cu raportul creaţiei biblice aşa cum este el descris în Scriptură. Scripturile conţin o singură relatare a modului în care Dumnezeu a adus la viaţă pe Adam, iar aceasta este descrisă în Geneza 2,7 (Am să folosesc de data aceasta o sursă neutră: Septuaginta, vol. 1, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, pagina 119, Iaşi 2007)
„Dumnezeu a plăsmuit omul – praf din ţărână – i-a suflat în faţă suflare de viaţă şi omul a devenit suflet viu.”

Mai înainte de a merge mai departe este foarte important să înţelegem, sau să alegem, cum vom interpreta textele pe care le vom analiza din Scriptură. Cunoaştem că din punct de vedere al gândirii noi suntem influenţaţi de gândirea greacă, iar această influenţă a afectat, -așa cum am arătat într-o postare anterioară- şi gândirea teologică creştină. Se poate pune întrebarea: când studiem textele biblice le gândim prin prisma dualismului grecesc şi a filosofiei greceşti, sau ne apropiem de ele prin modul de gândire iudaic, aşa cum a funcţionat în vechime? Putem să vedem foarte bine sistemul de gândire iudaic în această problemă făcând apel la sursele de informare existente astăzi. Ce facem cu textele Scripturii, le luăm aşa cum sunt scrise acolo, făcând o exegeză onestă pe text, sau le trecem prin sisteme filosofice greceşti de gândire? Ce este suflarea de viaţă care i-a fost dată omului? Ce este sufletul viu? Dar spiritul?
Cuvântul ebraic “neshamah ” este tradus în limba română prin suflare de viaţă. Citind pasajul din Geneza 2:7 putem înţelege că omul a devenit viu doar după ce Dumnezeu i-a suflat în faţă (în nări, spun alte traduceri) suflare de viaţă. Această părere poate fi verificată cu afirmaţia pe care o face Iov: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă” (Iov 33: 4 Cornilescu), iar Septuaginta spune: „Duhul dumnezeiesc e cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic mă învaţă ” . Tot Iov afirmă următoarele: „... cu adevărat, cât timp suflarea se mai află-n mine şi duh de la Dumnezeu îmi va mai străbate prin nări, nu vor rosti buzele mele nelegiuiri, nici sufletul meu nu va chibzui nedreptăţi„ (Iov 27: 3-4). Conform versetului analizat din Geneza, omul a fost „modelat” din ţărâna pământului şi apoi Dumnezeu i-a suflat în nări suflare de viaţă [neshamah]. Acesta este momentul, spune Scriptura, în care omul devine un suflet viu. Ce fel de suflet era înainte de primirea suflării de viaţă? Cuvântul tradus în limba română prin suflet este cuvântul ebraic „nephesh” , care în cultura ebraică avea nenumărate înţelesuri. Astfel, ”nephesh” înseamnă viaţă, persoane, sânge, minte, inimă, creatură, dorinţă, apetit, sine, plăcere, respiraţie, dorinţă, sufletul este locul emoţiilor şi a personalităţii. Unele dintre aceste aspecte poate ar trebui analizate individual, că observ existența anumitor confuzii...

Se afirmă că „suflarea de viaţă” ce i-a fost suflată omului în faţă (nări) este sufletul nemuritor cu care omul a fost înzestrat(aceasta ar fi cea mai mare confuzie). Această afirmaţie nu are suport în literatura biblică deoarece niciunde în Scriptură nu se vorbeşte despre „suflarea de viaţă” ca fiind identificată cu sufletul nemuritor. Am amintit mai sus versetul din Iov 33: 4 „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă”; atunci când Iov foloseşte cuvântul duh el spune „ruach”, iar când foloseşte suflarea de viaţă spune „neshamah”. Paralelismul dintre cele două arată că ele sunt folosite interschimbabil. Acest fapt se datorează faptului că pentru că ambele se referă la darul vieţii oferit de Dumnezeu. Posedarea „suflării de viaţă” nu conferă omului mortalitate, şi ea însăşi nu este o entitate nemuritoare care poate trăi separat de trup.
Jewish Encyclopedia spune că sufletul [nephesh], este numit în literatura biblică şi „ruah”(în general tradus „spirit” în limba română), şi [neshamah], suflare de viaţă. Observăm că uneori doi termeni diferiţi (pentru noi), pot identifica amândoi acelaşi lucru în esenţă, dar diferiţi în însemnătate. Acest fapt se datorează concepţiei holistice a evreilor faţă de natura omului. Conform „The Jewish Encyclopedia”, dacă vorbim despre suflarea de viaţă, [neshamah], vorbim de spiritul (duhul) care „acţionează” în corpul omenesc, când vorbim de suflet, [nephesh], vorbim despre asocierea spiritului (a suflării de viaţă) cu corpul, iar spiritul în mod simplu „ruah” indică forma elementară. Observăm din aceasta că evreii în comparaţie cu grecii, vedeau foarte diferit natura omului. Ceea ce au înţeles ei din raportul biblic al creaţiei nu este că omul a primit un suflet, ci că omul a devenit un suflet. Ceea ce a fost introdus în faţa (nările) omului la creaţie, nu a fost o entitate inteligentă, nemuritoare şi care poate trăi separat de trup, ci a fost un principiu de viaţă, care vine de la singurul care are nemurirea, Dumnezeu. După ce trupului i s-a dat acest principiu, el a devenit un suflet viu. Ideea sufletului care poate exista separat de trup, ideea că ar exista un astfel se suflet este de origine păgână şi a fost preluată de către evrei prin schimbarea gândirii sub influenţa perşilor şi a grecilor.

Formându-ni-se gândirea prin prisma dualismului grecesc putem vedea în textul din Geneza 2:7 ceea ce el nu spune, dar atunci când studiem scrierile biblice, trebuie să le vedem aşa cum au fost văzute ele prin prisma holismului evreiesc. Moise nu afirmă în această descriere a creţiei omului că omul ar fi primit de la Creator un suflet viu, ci spune foarte clar că omul a devenit un suflet viu. Pentru evrei omul nu este altceva decât o fiinţă care își are existenţa în suflare, în suflet, în spirit, în acel principiu de viaţă pe care creatorul l-a dat omului.

Tertulian, de exemplu, credea că acesta este momentul în care omul primeşte spiritul, inteligenţa, devenind asemenea lui Dumnezeu, iar Augustin, Irineu şi Sf. Ioan Gură de Aur credeau că acesta era momentul în care omul a primit sufletul. Tertulian are o interesantă teorie a sufletului. Sufletul e născut din suflarea lui Dumnezeu, e nemuritor, material, cu formă, simplu în substanţa sa, înţelept prin sine, mişcându-se in chip variat, înzestrat cu hotărâre liberă, expus accidentelor, schimbător prin fire, raţional, suveran, divinitoriu, revărsându-se deodată. Sufletul e material pentru că, potrivit cunoscutei teorii a lui Tertulian, materialitatea este condiţia existenţei; ceea ce nu e alcătuit din materie, nu există. Tertulian este primul scriitor creştin care introduce în teologia creştină ideea iadului (grecescul hades), focului veşnic, rugăciunea pentru morţi. O asemănare izbitoare cu dualismul grecesc şi filosofia grecească.

Aș putea rezuma rezuma cele spuse până acum în următoarea schemă rezultată din citirea textului din Geneza 2:7.

......................OMUL (SUFLETUL VIU) = ŢĂRÂNĂ + SUFLARE DE VIAŢĂ..................

Acesta este raportul creaţiei. Omul nu are suflet, omul este un suflet. Acest aspect scoate foarte puternic în evidenţă diferenţa dintre felul în care evreii înţelegeau natura omului şi felul în care o percepeau grecii. Evreul vechi nu gândea ca grecul. Gândirea lui biblică nu îi permitea să gândească greceşte. Pentru viaţa lui vorbea Dumnezeu. Dacă pentru greci sufletul era o unire a două lumi, aceea a sufletului şi a trupului, pentru evreul Scripturii omul era ţărână, animată de suflarea lui Dumnezeu. Această ţărână, animată de Spiritul lui Dumnezeu devine un suflet viu.

Aș încheia această analiză asupra creării omului concluzionând totul cu două pasaje, primul din „Encyclopaedia Judaica”, iar cel de al doilea din „Britannica Encyclopaedia”, amândouă foarte relevante pentru noi. Pasajele reprezintă o parte din definiţia care se dă noţiunii de „suflet” în ambele enciclopedii.

„Suflet - In Biblie
Personalitatea a fost considerată ca un întreg în perioada biblică. De aceea sufletul nu era perceput cu totul distinct de trup. În ebraica biblică cuvintele neshamah şi ru’ah înseamnă amândouă „respiraţie” şi nefesh se referă la persoană sau chiar trupul.” (Encyclopaedia Judaica, Keter Publishing House Jerusalem Ltd, a patra publicare 1978, vol. 15, pagina 171)

“Se pare că evreii din vechime aveau un concept despre suflet, dar nu-l separau de corp, deşi scriitorii evrei de mai târziu au dezvoltat mai departe ideea de suflet. Referinţele din Vechiul Testament sunt asociate de conceptul de respiraţie şi nu creează nici o diferenţă între sufletul eteric şi corp. Conceptul creştin al dihotomiei corp-suflet se trage de la vechii greci şi a fost introdus în teologia creştină la o dată timpurie de Grigore de Nisa şi Sfântul Augustin.” (The New Encyclopaedia Britannica, 1995 Encyclopaedia Britannica INC., Chicago, London, Paris, vol. 11. pag. 25)

Consider că comentariile sunt de prisos...

In Biblie nu gasesti "itinerariul sufletului". Gasesti asa ceva in grozavia de invatatura (semnata de parintele Cleopa) de pe acest link:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm (merita sa repostez link-ul, descoperi ceva deosebi daca-l citesti).

Dvs. ce parere aveti despre acest "itinerariu al sufletului" si modul cum "percepe sufletul" ceea ce se petrece cu el.

Ce parere aveti de lipsa lui Hristos in acest proces de judecare si rasplatire (m-ar interesa foarte mult un raspuns la aceasta intrebare)? Cine vrea sa anuleze rolul si meritele Domnului Iisus Hristos?

Am studiat temeinic pasajul despre Saul si Samuel si ma simt dator sa ii spun lui Condor ca s-ar putea sa aiba dreptate.Un singur verset a fost necesar sa ma luminez:1 Samuel 28:19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi IMPREUNA CU MINE şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile Filistenilor."Acest pasaj este o dovada de mare obiectivitate.Analizand pasajul am ajuns la concluzia ca autorul a povestit pur si simplu cele auzite de la altii.Nu se poate ca cel neprihanit(Samuel) sa fie la un loc cu cel pacatos(Saul),dupa moarte,chiar si in pilda bogatului nemilostiv,Lazar si bogatul nu sunt la un loc.Este ceva straniu in acest pasaj.Pe de o parte nu se poate aceasta situatie,dar se pune intrebarea unde va fi impreuna Saul cu acea infatisare,ca ea i-a zis ca va fi impreuna cu el,"maine"?Daca se sustine ca omul ca intreg moare si nimic nu se mai intampla inainte de inviere,lucrurile raman in ceata si chiar daca acea "infatisare" nu era Samuel.
Acum uitandu-ma la vechile postari am observat ca atat Condor cat si Tricesimusquintus ne-au acuzat pe cei care credem in existenta sufletului dupa moarte de spiritism.Trebuie sa afirm ca daca credem in viata sufletului dupa moarte nu inseamna ca credem in spiritism,cu toate ideile lor astazi propagate.Eu cred ca sufletul dupa moarte continua sa mai existe intr-un loc de unde nu mai poate sa se intoarca,nu se mai poate intoarce singur,pentru ca biblia mentioneaza si invieri (vorbesc aici despre toate povestile despre fantome propagate astazi.).Sufletul pur si simplu pleaca intr-un loc de asteptare(cel putin asa a fost inainte de jertfa lui Isus din pricina pacatului adamic).Unii isi asteapta rasplata,altii osanda,iar asteptarea dureaza pana ce Cartea vietii se va inchide si urmeaza judecata.Fenomenul spiritismului a luat amploare,dar biblia nu il incurajeaza,pentru ca sunt inselatorii,sufletul sau duhul nu se mai poate intoarce la cererea unora,si daca se intampla totusi ceva sunt fenomene malefice.Biblia aminteste in treacat despre aceste fenomene,le interzice,Petru chiar cand l-a vazut pe Isus mergand pe mare a crezut ca este o "naluca"(Matei 14:26),dar biblia nu aduce explicatii la aceste fenomene(am spus ca biblia nu ne spune mai mult decat este necesar).Faptul ca le interzice este de ajuns sa credem ca sunt practici malefice,oculte noi nu incurajam sau credem in astfel de practici.Sper ca m-am facut inteles si sa nu mai fiu nevoit sa repet aceleasi lucruri.

Ideea existentei sufletului dupa moarte e prezenta si la evrei de la inceput, poti sa te uiti si acum sa vezi ca aceasta dogma exista la ei.Aceasta doctrina este totalmente biblica.Uita-te in Noul Testament(Apocalipsa,Pilda bogatului nemilostiv).Nu stiu cine ti-a spus dintre cei care iti spala creierul tricesimusquintus ca , crestinii separa sufletul de corp , ca doua existente independente una de alta.Ci mai degraba dependenta vietii trupului sta in existenta sufletului.Cand se desparte de trup el continua in lumea nevazuta , Rai sau Iad, in functie de faptele savarsite.Sufletul nu este dependent de trup ci trupul este dependent de suflet, caci in suflet sta "suflarea"(viata) si sufletul este cel care da viata trupului.Sufletul reprezinta partea nevazuta a omului, sentimentele , gandurile , simturile , etc.Cele care pun corpul(sau trupul) in miscare.Pentru ca mai intai totul se petrece la nivel intelectual iar apoi ca, consecinta a gandului sau a simturilor trupul actioneaza.Ceea ce omul savarseste reprezinta o oglindire a ceea ce simte sau ce gandeste.Iconomia sufletului este redata prin materie(trup,corp).Ceea ce savarsim cu trupul reprezinta o interactiune dintre simturi, sentiment si minte.

Citind postarea lui tricesimusquintus,imi vine sa il intreb pe Condor daca postarile mele sunt "intortocheate":).Eu nu pot sa spun ca sunt influentat de gandirea greaca,n-am citit nici o carte filosofica greceasca,cum sa fiu influentat de aceasta gandire?Ai spus ca Tertulian este cel care introduce ideea iadului,a focului vesnic.Nu stiu de unde ai ajuns la aceasta concluzie,pentru ca despre focul vesnic se vorbeste si in scriptura(ar mai trebui sa mai repet aceleasi pasaje de pana acum?).Tertulian poate a preluat din NT si din VT(vezi Daniel 12:1-4) aceasta idee,in nici un caz nu a introdus-o el.Tot ce ai spus legat despre trup,duh si suflet,am amintit si eu in niste postari anterioare,cuvintele folosite pentru ele in biblie si asa mai departe,de aceea trebuie sa fim atenti la ce se refera in contexte diferite.N-ar fi rau sa te gandesti si tu la intrebarile adresate lui Condor,poate asa vei intelege mai bine,pentru ca daca admitem ca sufletul este pieritor si iadul nu este vesnic,apar o multitudine de semne de intrebare.Duhul nostru este vesnic,el ne-a fost daruit de Dumnezeu si Dumnezeu este vesnic.Daca negam vesnicia duhului,trebuie sa negam si vesnicia lui Dumnezeu pentru ca Biblia afirma ca Dumnezeu este "Tatal duhurilor"(Evrei 12:9).Cum poate Dumnezeu sa fie Tatal unor duhuri muritoare?Dumnezeu este un Dumnezeu al celor vii nu al celor morti.Noi suntem creatia Lui.Acum te-as intreba un lucru interesant:De ce a pus Dumnezeu in noi "gandul vesniciei",daca nici trupul,nici sufletul,nici duhul nostru nu sunt vesnice?Duhul nostru este vesnic,Biblia nu spune ca moare,ci ca se intoarce la El.Pentru ca tot ce tine de Dumnezeu inseamna vesnicie,cum putea Dumnezeu atunci sa ne dea o "suflare de viata" pieritoare? Cum iti explici atunci chestiunea "inchisorii duhurilor" despre care vorbeste Petru,pentru ca nu am primit o explicatie nici de la Condor nici de la tine.Si intre duh si suflet este o diferenta insesizabila,practic ele nu se pot distinge,dar in biblie se vorbeste despre ele separat.Nu stiu de ce incerci sa ii faci "vinovati" pe greci de aceste idei.Ele nu sunt o inventie greceasca,sunt o realitate universala,nu apartin doar crestinismului si o sumedenie de alte religii cred in "nemurirea sufletului" si religii din cele mai vechi timpuri nu numai din era noastra.Faptul ca ea apare in colturi diferite ale globului,ca nu se poate vorbi despre propagarea ei de catre o natiune mai importanta(asa cum vrei sa sugerezi cand vorbesti despre greci),sunt din punct de vedere stiintific destule dovezi ca "s-ar putea" sa fie adevarata.Ai spus ca omul nu are suflet,ci este suflet,eu ma rezum a spune ca omul are "suflare de viata",si asa cum "suflarea de viata" a dat omului viata,asa fara ea,omul este mort(suflarea de viata poate nu trebuie sa mai spun ca se refera la duh).Tu vad ca te documentezi si nu e rau sa faci asta,dar ar fi mai bine daca ai gandi rational tu insuti,fara a mai tine cont de ce spune Encyclopaedia Britannica,Tertulian,Augustin, Irineu,Sf. Ioan Gură de Aur s.a.m.d.Cel mai important este sa tii cont de ce spune Biblia.

Cred ca ultimul post al lui tricesimusquintus, nu este al lui ci copiat de undeva :).

Totul se intampla la interior mai intai si ceea ce se intampla la exterior este o reflectie a ceea ce se intampla in interior.

Explicati, care este rolul Domnului Iisus Hristos, in aceasta rasplatire. Intreb asta, pentru ca eu nu l-am gasit pe Mantuitorul in toata hoinareala acelei entitati invetate de dvs. (si numite pe nedrept suflet). Gasim aceasta plimbare pe acest link:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm,.

Va rog sa-mi explicati cum puteti emite niste idei teologice "crestine", dar fara Hristos?
Repet: aratatimi-L pe Mantuitorul in toata acesta teorie a "plimbarii" si rasplatirii in avans, a ceea ce se desprinde de trup in momentul mortii (eu nu-l pot numi suflet - Sfanta Scriptura defineste altfel sufletul).

Nu-L veti gasi pe Domnul Iisus Hristos in acest scenariu al dvs. Il gasiti pe diavol ("negresit nu veti muri" - spune diavolul).

Domnul Iisus Hristos spune "Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine" (Ioan 14:3). Diavolul va invata : "lasa, ca nu este nevoie sa Te asteptam ca ne ducem si fara Tine".
Mantuitorul spune "Iata Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia pentru fapta lui" (Apocalipsa 22:12). Diavolul va invata : "stai linistit, ca rezolvam noi problema rasplatirii si fara Tine. Mai intervine si biserica si treaba este rezolvata. Vezi-ti Tu de alte treburi."

Cam asta am inteles eu din tologia dvs.: l-ati scos din calcul pe Mantuitorul, lucrarea si fagaduintele Lui. Personal, eu ma incred in Hristos (si-L astept) nu in basmele dvs. (poate le citeste cineva de la Hoolywood- ar iesi un scenariu de succes pentru un film s.f. si de groaza).

Interesant link, nu imi mai spune ca l-ai si citit?De fapt daca l-ai fi citit in intregime probabil ca ai fi gasit raspuns si la intrebarea ta.

Poate ne si explici "ce zice" Sfanta Scriptura ca e sufletul.

Aberezi mestere barbos. mai ia o pauza, mai respira!
De unde ai scos tu aberatiile astea? Numai diavolul te poate invata atatea minciuni. Mantuitorul a spus: ,,Datu-Mi-S-a toata judecata in cer si pe pamant.,, si colaborat cu cuvintele Sfa Ap Pavel: ,,Ca o data ii este omului sa moara iar apoi urmeaza judecata.,, arata ca El Hristos judeca sufletul fiecarui om imediat dupa moartea lui trupeasca tinand cont ca tot el a zis :,,Ce va da in schimb omul pentru sufletul sau? Ca de ar avea lumea intreaga , nu-l va putea rascumpara.,,

Cand inviaza pe fiecare din morti Hristos ii striga pe nume: ,,Lazare vino afara,, sau ,,tinere, tie iti zic, scoala-te.,, aratand ca ei au suflet viu si doar trupul lor e mort altfel le-ar fi suflet in gura acea suflare de viata care ziceti voi ca e doar o energie care se intoarce la Dumnezeu dupa ce omul moare.

Să ne imaginăm scena învierii lui Lazăr conform teoriei sufletului nemuritor:

- Lazăre pogoară-te jos!
- Doamne, Te rog lasă-mă aici că e atât de bine... Nu mai vreau să am parte de boală şi de duşmanii ce caută să-mi ia viaţa în fiecare zi. Lasă-mă în Rai, că pământul e un adevarat Iad pentru mine!


Maestre, nu noi zicem, ci chiar Cuvântul lui Dumnezeu:

"până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat." ( Ecclesiastul 12:7 )

NOTĂ: În originalul ebraic se foloseşte expresia ruach (duh, spirit, răsuflare, vânt), iar în Septuaginta (de unde inconsecvent se alimentează traducerea ortodoxă) apare expresia pneuma cu aceeaşi traducere şi nu suflet cum traduce versiunea sinodală.

tricesimusseptimus,poti sa imi spui si mie de unde ai dedus din Ecclesiastul 12:7 ca duhul moare?

"Aberatiile" acelea sunt extrase din teologia voastra fara Hristos. Citeste link-ul acela cu explicatii referitoare la drumul sufletului dupa moarte. Ca sa vezi unde duce indepartarea de Sfanta Scriptura. "Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite" (2 Timotei 4:4)

Sa nu-mi spui ca ceea ce este scris aici http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm, este mai mult decat o istorisire inchipuita. Vedem judecata fara Hristos, rai fara Hristos, inaltare fara Hristos, izbavire fara Hristos, etc. Pe scurt, totul fara Hristos.

Nu-i nevoie sa-mi arati ce a spus Hristos in Sfanta Scriptura. Astept sa-mi explicati (poate incearca si altii) de ce l-ati scos pe Hristos din teologia voastra (ma refer in special la teoria care explica "drumul sufletului dupa moarte" - nici in alte aspecte nu prea aveti nevoie de Hristos; ori lipseste ori are rolul de figurant).

Ca o intrebare generala: in cine va incredeti si cine va este invatator, (caci de Hristos se vede ca nu aveti nevoie)? Ca un ajutor pentru raspuns, vreau sa va spun ca cine nu are nevoie de Hristos asculta de vrajmajul Mantuitorului.

condore astept sa ne spui ce intelegi tu prin suflet, ca sa simplificam invarteala asta prosteasca in cerc.

Deducţia îţi aparţine. De data aceasta confunzi duhul (spiritul, suflarea de viaţă) cu o entitate de sine stătătoare. Se vede că încă îţi sunt neclare aceste noţiuni: duh, suflet, suflare de viaţă... Şi de aici până la a le confunda cu năluci, stafii, fantome nu e decât un pas. Pasul acesta se poate face uşor experimentând confruntarea cu ele (Doamne fereşte!), de fapt formele diverse de spiritism manipulate de diavol.

Pentru a înţelege mai bine noţiunea de suflet [viu], o să încerc să exemplific printr-un lucru care prea rar este adus în discuţie, şi anume crearea animalelor:

Reiese că în raportul biblic al creaţiei omului nu se vorbeşte despre faptul că omul ar fi primit un suflet, ci ni se spune că omul, ţărâna pământului şi suflarea de viaţă, este un suflet viu. Această concluzie este susţinută şi de enciclopediile din care am citat (http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=1324). Suflarea de viaţă este „principiul de viaţă” care a făcut ca ţărâna modelată să devină un suflet viu.

Nu am amintit încă că sintagma „suflet viu” este traducerea cuvintelor ebraice „nephesh hayyah”. După cum am mai amintit „suflet viu” înseamnă simplu fiinţă vie. Pentru a verifica această concluzie la care am ajuns trebuie să vedem dacă există diferenţe între felul în care a fost creat omul şi felul în care au fost create animalele. Trebuie să vedem dacă numai omul este un suflet viu sau şi animalele au fost numite în Scripturi suflete vii. Dacă suflet viu înseamnă ceea ce credeau grecii şi popoarele păgâne şi dacă animalele au suflet viu, înseamnă că ar fi corect ca şi sufletul acestora după moarte să existe independent de trup. Aşadar trebuie să analizăm acele pasaje din Scripturi care vorbesc despre aducerea la existenţă a vieţuitoarelor pământului şi să vedem care a fost modul în care ele au fost percepute de gândirea evreilor (am să mă folosesc iarăşi de o traducere neutră, nici ortodoxă, nici neoprotestantă, o traducere literară Septuaginta, vol. 1, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, pagina 54-55, Iaşi 2004):

„Şi Dumnezeu a zis: ‘Apele să scoată la iveală târâtoare cu suflete vii şi zburătoare care zboară deasupra pământului sub tăria cerului.’ Şi Dumnezeu a făcut balene mari şi toată suflarea animalelor târâtoare...” (Geneza 1,20-21)

„Şi Dumnezeu a zis: ‘Pământul să scoată la iveală suflet viu, soi după soi, patrupede târâtoare şi fiarele pământului sălbatice, soi după soi.’” (Geneza 1,24)

„... şi tuturor fiarelor pământului, tuturor zburătoarelor cerului şi târâtoarelor de pe pământ tuturor făpturilor cu suflet viu, iarba verde să le fie de hrană” (Geneza 1,30)

Traducerile Scripturii care există în ţara noastră (dar şi altele) nu sunt fidele în întregime textului ebraic aşa cum este în aceste cazuri Septuaginta . Citind manuscrisele în limba ebraică ale Vechiului Testament observăm că acestea utilizează sintagma suflet viu [nephesh hayyah] şi atunci când se referă la crearea animalelor. Observăm astfel, că şi animalele, la fel ca omul, sunt suflete vii. În această situaţie, fie acceptăm ideea că şi animalele sunt dotate cu un suflet nemuritor care poate trăi independent de trupul lor, fie suntem fideli textului Scripturii şi punctului de vedere holistic al evreilor şi considerăm că sufletul nu este o entitate de genul celei de mai sus.

În Scriptură atât omul cât şi animalele sunt considerate suflete. În relatarea episodului creaţiei iese în evidenţă faptul că plantele nu intră în aceeaşi categorie cu oamenii şi animalele. Omul şi animalele nu au un suflet care la moarte poate exista separat de trup, ci omul şi animalele sunt văzute ca un suflet viu care este un întreg şi cuprinde corpul lor şi puterile mintale şi spirituale (a nu se confunda totuşi instictele generate de creierul animalului cu spiritualitatea de origine divină ce trece prin creierul umului). Cuvintele ‘apele să scoată la iveală târâtoare cu suflete vii’ şi 'tuturor făpturilor cu suflet viu’ arată că animalele au suflet, iar cuvintele ‚pământul să scoată la iveală suflet viu’, arată că animale au fost considerate în gândirea biblică ca fiind suflete vii.

Putem concluziona că omul şi animalele se deosebesc de celelalte lucruri create de Dumnezeu prin faptul că sunt suflete vii, au viaţă. Atât pe om, cât şi pe animal îl ţine în viaţă acel principiu de viaţă care vine de la Dumnezeu.

tricesimusseptimus ,vad ca esti cam nou si nu ai citit postarile mele recente.Eu am negat vehement ideea ca a crede in existenta sufletului,a duhului dupa moarte inseamna a fi spiritist.Si notiunile daca vrei sa ma crezi imi sunt foarte clare.Omul este compus din trup,duh si suflet(1 Tesaloniceni 5:23 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.).Ele sunt entitati care compun omul,iar despartirea, separarea duhului de trup inseamna moarte(Iacov 2:26 Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta.).Ele nu sunt entitati distincte(ele compun omul cum am mai spus),dar asta nu inseamna ca ele mor odata cu moartea trupeasca.Biblia nu afirma asa ceva.Biblia spune ca duhul pleaca "la Dumnezeu care l-a dat",sufletul in "Locuinta mortilor",iar trupul ramane acolo unde este ingropat pana la inviere.Nu mai vreau sa mai repet ceea ce am mai spus ca poate ii voi plictisi pe cei de pe forum pentru ca lucrurile astea le-am mai amintit,nu vreau sa ne invartim in cerc.Mai bine ar fi sa iti faci o idee de ce sustin eu,care imi sunt ideile sustinute pana acum si apoi sa vii cu acuze sau aluzii de genul ca as crede in spiritism cu toate ideile lor propagate.Nu este frumos si nici bine ceea ce faci.

Il copii pe tricesimusquintus sau sunteti aceeasi persoana?Am mai discutat pe baza acestor afirmatii,nu vreau sa mai plictisesc si sa le mai repet.

pe mine nu ma intereseaza sintagmele si cuvintele folosite pentru suflet, si morfologia cuvantului , ma intereseaza ce intelegi voi prin "suflet".

Nu este nici o invarteala prosteasca. Ce inteleg eu prin suflet, am aratat de mai multe ori, in postari recente (conform Sfintei Scripturi). Vedeti, spre exemplu, postarea 1320, de pe acest topic. Nicidecum nu este vorba despre entitatea aceea nemuritoare inventata de dvs. (care are toate caracteristicile unii om, numai ca n-are trup si este nemuritoare - un fel de fantoma).

La intrebarea dvs. a raspuns, in detaliu, tricesimusseptimus.

Eu astept un raspuns foarte important. De ce l-ati eliminat sau marginalizat pe Domnul Iisus Hristos, in teologia voastra? Ma refer strict la istorisirea inchipuita cu "drumul sufletului dupa moarte".

Daca este novoie, putem demonstra eliminarea Mantuitorului (inlocuirea Lui) si din alte aspecte foarte importante ale vietii de credinta (inclusiv problema mantuirii).

Nu sunt nou pe aici. Sunt aceeaşi persoană cu tricesimusquintus, însă pentru un motiv încă necunoscut mie, nu mai pot posta pe contul vechi de vreo 3 zile (ori e foarte instabila versiunea platformei pe care e realizat forumul).

Observ acum că această confuzie se măreşte, de la abordarea dualistă a problemei sufletului, ai trecut la o abordare trihotomică...

Cand am afirmat ca trupul,duhul si sufletul nu sunt entitati distincte am vrut sa spun ca toate au legatura cu omul.Evident fiecare au particularitatile lor.Am scris o postare despre ele.NU vreau sa citez din mine insumi:)DAca te intereseaza este undeva pe pagina http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=4290&page=123

Pai daca esti aceeasi persoana nu vreau sa mai repet aceleasi lucruri pe care le-am mai spus.Cred ca ti-ai facut o idee pana acum despre ce am vorbit.

Ma astept la un raspuns simplu , Eu cred ca sufletul este.... , in cateva fraze , aia , partea aia , sufletul face aia, s.a.m.d.Ceea ce ai citit tu pe sfaturiortodoxe nu reprezinta pozitia oficiala a Bisericii in legatura cu viata dupa moarte.Tu ai adus in discutie acel site, si cred ca topicul este "Adventistii neaga viata sufletului dupa moarte".Deci astept sa-mi spui ce intelegi tu , cu capusorul tau ala mic prin suflet.Iar despre viata dupa moarte nimeni nu poate stii toate detaliile concrete.

Daca esti aceeasi persoana am o intrebare la care m-am gandit de mult sa ti-o pun.Am citit ceva postat de tine si suna cam asa:ca Hristos si nu arhanghelul Mihail s-a certat pentru trupul lui Moise.Am crezut ca ai facut o confuzie,dar mi-am amintit ca aceasta idee face parte din dogma Martorilor lui Iehova(mai am o dezbatere cu un martor,tot despre idei si chestiuni teologice,:).Acum as vrea sa stiu daca si tu crezi la fel.

Sufletul ca persoană
 

Am amintit mai înainte că în Scriptură cuvântul nephesh, tradus în limba română prin suflet, are mai multe înţelesuri. Unii chiar au descoperit că are 45 de sensuri diferite. Următorul pasaj, dintr-una din cărţile lui Moise arată faptul că evreii vedeau în însăşi persoana omului ideea că el era sufletul. Voi reda traducerea făcută de Septuaginta, apoi o traducere în limba română şi una în limba engleză:

„Şi un om curat va lua isop şi-l va muia în apă şi va stropi peste casă, peste vase şi peste suflete, câte ar fi acolo... „ (Numerii 19,18 Septuaginta vol.I pag.481)

„Un om curat să ia isop, şi să moaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo,...” (Numeri 19,18, traducerea D. Cornilescu)

„Şi o persoană curată va lua isop, îl va înmuia în apă, şi să stropească asupra cortului, asupra tuturor vaselor şi asupra persoanelor care erau acolo... „ (Numbers 19,18, versiunea King James în traducere)

Aceeaşi situaţie poate fi văzută în texte ca Ezechiel 18,4.20, Leviticul 18,29, etc. Acest punct de vedere poate fi susţinut şi prin felul în care evreii vedeau pericolul şi eliberarea asociate sufletului . Pentru ei sufletul era persoana despre care vorbeau, fie ei înşişi fie altcineva.

- Nu există decât un arhanghel (cel mai mare peste îngeri), acesta fiind Hristos.
- Myika'el în ebraică înseamnă "Cel ce este asemenea lui Dumnezeu", or nu există altă persoană în tot Universul care să fie ca Dumnezeu decât Dumnezeu Însuşi (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt).

Ce ai facut tu aici, mi-ai dat niste morfologii , mi-ai enumerat niste sintagme si contexte.Nu asta ti-am cerut, ti-am cerut sa explici ce intelegi dumneata prin suflet, cu cuvintele tale.

Caută pe acest topic şi ai să găseşti explicaţii simple sau mai complexe postate de zeci de ori, fie de mine, fie de condor (cu nick-uri schimbate oridecâteori am fost banaţi).

punele tu daca le stii , acuma ne jucam de-a soarecele si pisica? va e frica sa va exprimati ?

"Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu." (Facerea 2:7)

Un raspuns simplu (conform Sfintei Scripturi): sufletul viu este omul in intregime (punct).
Sufletul este muritor: "Sufletul care pacatuieste, acela va muri" (Ezechiel 18:20). "Iata ca toate sufletele sunt ale Mele. Dupa cum sufletul fiului este al Meu, tot asa sufletul Tatalui este al Meu. Sufletul care pacatuiestew, acela va muri." (Ezechiel 18:4)

In Sfanta Scriptura, este tradus ca fiind "suflet" si ceea ce inseamna constiinta, simtire, suflare de viata, etc. Dar, niciuna din acestea nu au un caracter nemuritor. Nu exista in Sfanta Scriptura expresia "suflet nemuritor", indiferent ce inteles ati da cuvantului "suflet". Singurul despre care se spune ca este nemuritor, este Insusi Dumnezeu.


Foarte interesant. Daca cititi pana la final, veti vedea ca ceea ce am citit eu, este semnat de parintele Cleopa, si reprezinta pozitia oficiala a bisericii ortodoxe (aceeasi varianta fantezista am auzit-o si la unii preoti.) Recititi "invataturile"
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm,
Aratati-mi care este pozitia oficiala a bisericii, referitoare la "drumul sufletului dupa moarte" (ca sa-l discreditam scrierile parintelui Cleopa).

Conform Bibliei, sufletul viu este fiinţa umană, şi e rezultatul unirii ţărânii pământului cu suflarea de viaţă de la Dumnezeu, sau dacă vrei ecuaţia simplă:

pământ + suflare de viaţă = suflet viu (Facerea 2,7)

si atunci ce mai este trupul , de ce se vorbeste de suflet si de trup separat?

Ce variantă doreşti? Cea simplă (pe care văd că nu o accepţi deşi e biblică), ori cea complexă (pe care o amendezi drept confuză şi prea plină de etimologii şi analize)?

E clar,sa facem cunostinta cu un martor,nu?(nu stiu daca este sustinuta si de cultul adventist)Daca tu il consideri pe Isus a fi un inger,un arhanghel inseamna si sa negi trinitatea.Asta e ideea martorilor.Arhanghelul Mihail=Isus Hristos si Invierea lui Moise sunt speculatii,presupuneri,iar o credinta autentica nu trebuie sa se bazeze pe presupuneri.Cum este posibil tricesimusseptimus ca unul cu cunostintele tale sa nu vada ca biblia lasa de inteles ca duhul,sufletul nu mor si sa deduci astfel de fapte despre care nu se fac nici o aluzie?Mi-e imposibil sa te inteleg.Isus si arhanghelul Mihail nu sunt totuna.Isus nu este un inger,un arhanghel.Arhanghelii mai sunt intalniti in Biblie si anume arhanghelul Gavril,iar traditia ii mai aminteste pe arhanghelul Rafael s.a.m.d.Isus nu este un inger,Isus este FIUL LUI DUMNEZEU,asa cum spune si Evrei 1:5 Caci, caruia dintre îngeri a zis El vreodata: "Tu esti Fiul Meu; astazi Te-am nascut?" Si iarasi: "Eu Îi voi fi Tata, si El Îmi va fi Fiu?"Evrei 1:6 Si, când duce iarasi în lume pe Cel întâi nascut, zice: "Toti îngerii lui Dumnezeu sa I se închine!"
Evrei 1:7 Si despre îngeri zice: "Din vânturi face îngeri ai Lui; si dintr-o flacara de foc, slujitori ai Lui";
Evrei 1:8 pe când Fiului I-a zis: "Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
Evrei 1:9 Tu ai iubit neprihanirea si ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarasii Tai."
Acest pasaj din evrei tocmai asta vrea sa arate:ca Isus este mai presus de ingeri,este Fiul Lui Dumnezeu.Nu stiu de unde ai dedus aceste lucruri(de parca tu le-ai dedus,ca le-ai luat si tu din alte surse,pana acum nici la condor nici la tine nu am vazut nimic nou).Dar iti propun sa folosim logica si scriptura.Pot sa iti dau un singur pasaj la care sa gandesti logic.
"Apocalipsa 12:7 Si în cer s-a facut un razboi. Mihail si îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu îngerii lui s-au luptat si ei,"
Daca arhanghelul Mihail este de fapt Isus,de ce Ioan nu a spus ca "Isus si ingerii lui",ci "Mihail si ingerii lui"?Ioan l-a cunoscut pe Isus,putea spune simplu ca Isus si nu Mihail S-a luptat cu "balaurul",dar de ce nu o face?Nu o face pentru ca E LOGIC ca este vorba despre 2 persoane diferite.
Tot asa si Iuda 1:9 Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului si se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndraznit sa rosteasca împotriva lui o judecata de ocara, ci doar a zis: "Domnul sa te mustre!"De ce nu a spus Iuda Isus,ci a amintit de Arhanghelul Mihail?Nu era mai simplu?Era,dar este vorba de doua persoane diferite.
Nu stiu de unde deduci astfel de idei.Dar eu vad prea bine ca orice as face nu te pot convinge,nici daca Isus ar veni si ti-ar spune tie contrariul nici atunci nu sunt sigur ca vei crede.Faci parte din categoria acelor persoane care nu se pot convinge decat singure.Degeaba incerc eu sa iti aduc Luna de pe cer,tu tot o sa spui ca este Marte.(:))

Ati auzit de demonizati , sau posedati de demoni? Ei bine haide sa analizam , stim ca demonii poseda trupurile oamenilor , ca duhurile necurate(ale demonilor) vin si pleaca(sunt scoase afara).Deci ce este trupul daca nu un imobil al duhului, sufletului care reprezinta viata.Daca demonii prin contopirea lor cu trupul uman poseda acest trup inseamna ca viata nu este in trup ci in duh.Cand demonul patrunde in trup stapaneste peste om,dar omul desi nu mai este in control total asupra corpului este total constient de aceasta.De asemenea cand trupul se odihneste vedem ca activitate cerebrala nu inceteaza, ci ea continua.La fel este si dupa moarte.

Daca te vei documenta mai bine vei vedea ca Myika'el în ebraică înseamnă"Cine este ca Dumnezeu?",e o intrebare,nicidecum "Cel ce este asemenea lui Dumnezeu"