"O limita de la care nu mai ai control"?! Holy shit. Trebuia sa fi trait in Nitria, sa ii spus asta unor "ignoranti" ca Anba Antonius cel Mare sau Anba Pachomius.
Mai exista fiinte masculine care nu se urca pe pereti in absenta femeii. "Ciudat", nu?

Toate aceste explicatii si exemple le-am citit ieri la parintele Pruteanu (zic de cele pe care le dai tu). Acestea sunt luate de la catolici. http://www.credinta-catolica.ro/manu...cramentaliile/
Citez: "Sacramentaliile (ierurgiile in ortoodxie) pot fi împărţite în:
binecuvântări – prin care se cere ajutor şi binecuvântare asupra unor locuri, case, obiecte.
sfinţiri (consacrări) – prin care anumite persoane, obiecte, locuri sunt consacrate serviciului special al lui Dumnezeu sau al Bisericii. Spre exemplu consacrarea unei biserici, a unui potir, a unei persoane.

In ortodoxie binecuvantarile sunt rugaciuni speciale, iar sfintirile sunt slujbe de sfintire, in cadrul carora se rostesc si binecuvantari. La ierurgii spune: https://ro.orthodoxwiki.org/Ierurgie Citez: "b) Ierurgii privind sfinţirea apei (agheasma mică şi agheasma mare de la Boboteaza) şi a obiectelor legate de viaţa omului." Iar binecuvantarile: https://ro.orthodoxwiki.org/Binecuv%C3%A2ntare
Citez: "Binecuvântarea (gr. evloghia) este, în practica creștină actuală, o rugăciune sau o rânduială în care, prin semnul Sfintei Cruci, preotul invocă harul şi ajutorul lui Dumnezeu asupra unei persoane sau asupra unui lucru curat, pentru folosul sau mântuirea omului."
De exemplu cand merge cineva la preot si acesta il binecuvanteaza. Slujba de sfintire contine si rugaciuni de binecuvantare.

Astazi implinim 10 ani de casnicie. In alte conditii sarbatoream macar cu un pahar de suc. Insa, cu voia Domnului azi va veni parintele sa faca sfestanie in casa, la solicitarea mea, daca tot m-am inhamat la o treaba. Nu stiu daca va veni si sotul razvratit pe viata si pe Dumnezeu, dar stiu sigur ca la sfarsitul canonului cumva apele se vor linisti. Imi spun mereu cand ma rog" faca-se voia ta Doamne". In sinea mea sunt convinsa ca drumurile ni se vor desparti oarecum definitiv, ramane totusi tatal copilului si va trebui sa se implice in crestere si educare, insa sunt sigura ca voi fi mai linistita si mai puternica sa o iau de la capat. Cred ca de asta am nevoie, de liniste si sanatate trupeasca si mintala. Ascultand cuvintele de invatatura ale parintilor am inteles ca numai dragostea tine impreuna familia. Acest sentiment nu-ti da voie sa gresesti pentru ca esti constient ca celalalt va suferi.

Deci i-ai spus, mai tineti legatura cumva..
De ce nu i-ai propus o mediere?

Nu am incotro, poate personal nu as mai vrea sa il vad la cat am suferit din cauza actiunilor lui dar trebuie sa ramana prezent in viata fetei. Drept pentru care o duce la scoala dimineata. Am epuizat toate argumentele care sa duca la o reconciliere, pur si simplu trebuie sa accept ca iubirea noastra a murit si in ziua de azi nu se mai fac sacrificii nici macar de dragul copilului. Eu eram dispusa sa trec peste toate dar am constatat ca in ciuda tuturor incercarilor el nu-si mai doreste o familie, obligatii... Momentan isi doreste libertate, parca e intr-o stansoare in casnicie.

Vă va face foarte bine, ai să vezi. O singură dată am lipsit când am chemat preotul la sfeştanie (eram la un curs). În restul zilelor, simţeam efectiv cum norii de nelinişte şi enervare s-au ridicat dintre noi, cum pacea pune stăpânire pe casă, pe părinţii, fratele meu şi pe mine. E foarte binevenită (şi indicat să o faci nu doar în momentele mai dificile prin care trece familia, ci şi în toate posturile mari).

...........................

Vezi punctul 3, de preferat ar fi să citeşti şi punctul 2 pentru a înţelege mai bine.

http://www.teologie.net/data/pdf/PP-casa-icoane.pdf

Am citit tot mesajul, insa am boldat doar aceea secventa care subliniaza responsabilitatea ta personala; iubirea voastra moare (se ofilleste)fiindca nici tu nu o mai uzi. E drept ca esti intr-o situatie prea grea pentru un om normal, dar ai intrat pe un forum ortodox unde "logica" ar trebui sa fie ortodoxa, nu normala.

Sentimentul ca nu ai mai vrea sa-l vezi e sentimentul iubirii tale pe care tu vrei s-o inabusi, ca, vezi, Doamne(!), n-ai incotro. Ba ai.
Pentru ca nimanui nu-i este data o cruce peste puteri de dus, rezulta ca tu nu mai vrei s-o porti fiindca logica normala a cununiei duce la Hollywood, nu la Evanghelie.

Exact despre acest articol am scris si eu. Sunt conceptii luate de la catolici, parintele Pruteanu are multe astfel de influente. E si logic sa fie asa, apa fiind sfintita, se sfinteste si casa cand e data pe pereti, ca doar nu dispare sfintenia apei in aer, inainte sa ajunga pe perete.