În prealabil postat de Fani71 (Post 137155)

Din experienta mea, nu este asa. Cum genetic? Nu ne casatorim intre rude, de obicei.

În prealabil postat de topcat (Post 137180)

Esti de acord ca se poate face o ierarhie, chiar si aproximativa?

În prealabil postat de Fani71 (Post 137176)

"Prapastia uriasa dintre necreat si creat este depasita prin coborarea energetica a Dumnezeirii spre lume si prin urcusul rational al acesteia spre Dumnezeu. E un raport mult mai complex decat cele descrise de creationism si evolutionism.
Parintele prof. Dumitru Popescu observa diferenta acestei viziuni fata de perspectivele occidentale: "Aceasta cosmologie teonoma se distanteaza si de creationism, si de evolutionism. Nu poate accepta nici creationismul, care considera ca lumea a fost perfecta din momentul crearii, intrand in conflict cu evolutionismul, si nu accepta nici evolutionismul, fiindca acesta considera ca lumea se dezvolta prin ea insasi, fara legatura cu Dumnezeu. Cosmologia teonoma depaseste aceste doua tendinte prin conceptia despre procesul de creatie continua, care are obarsia in creatia de la inceput, prin care Dumnezeu a scos lumea din neant, si se incununeaza cu creatia finala, cand totul se transforma in Hristos, ca Logos Creator si Mantuitor, intr-un cer nou si un pamant nou. Aceasta creatie continua e posibila doar in masura in care Creatorul pastreaza o legatura interna cu universul prin energiile necreate si aduce lucrurile la existenta prin ratiunile lor interne la timpul potrivit, dupa intelepciunea sa".

"Cosmologia contemporana dezbate doua opinii privind isotropia expansiunii cosmice: istoria universului e determinata de un set de conditii prestabilite, sau de conditii ce apar, imprevizibil, in timp?
Perspectiva creatiei continue, a cosmologiei teonome - cu intemeierea patristica evocata - depaseste dilema, afirmand in egala masura o conditionare prestabilita si o activare secventiala a conditiilor."

urmeaza

În prealabil postat de Fani71 (Post 137181)

Stai, ca nu inteleg! Ierarhie la ce?

În prealabil postat de topcat (Post 137186)

O ierarhie a oamenilor, dupa cum ii iuesti mai mult sau mai putin.
Pare cinic, dar hai sa facem un exercitiu mintal.
De exemplu, daca ar fi sa alegi sa salvezi de la moarte pe unul dintre ei, pe cine ai alege: copilul tau sau pe sotul tau? Sa spunem ca iubirea este proportionala cu dorinta de a nu muri acea persoana. Am redus mult problema, dar sa vedem daca merge asa.

În prealabil postat de Fani71 (Post 137187)

"Putea sa le explice de ce nu e bine sa stea la el in templu, un zeu trebuie sa gaseasca o modalitate de a face pe cineva sa inteleaga altfel decit prin forta. Daca un zeu foloseste forta ce se asteapta de la om?"

Ei, le-o fi si zis, nu s-a pastrat tot ce a zis el.

În prealabil postat de Fani71 (Post 137187)

"Eu nu te contrazic. Vreau sa scot in evidenta numai ca metodele sale sint umane, cu sentimente umane, adesea si ele paradoxale. "

OK, tie asa ti se pare, mie nu.
Nu este uman sa zici ca esti Fiul lui Dumnezeu daca nu esti. Este paranoia!

În prealabil postat de Fani71 (Post 137187)

"Iubirea divina e comunista pentru ca e utopica. Visam la ea stiind ca nu se poate realiza.
Cred ca diferenta intre modul meu si al tau de gindire este ca la mine omul a fost rau (in sensul de animalic) si a devenit bun si incerc sa gasesc o modalitate de a-l face din ce in ce mai bun iar tu crezi ca a fost odata perfect, bun, a cazut si a devenit rau si acum doresti sa il aduci inapoi la acea stare. Corect?"

Nu, crestinismul nu doreste sa-l aduca in aceeasi stare, starea lui Adam era de inceput, de o perfectiune potentiala, de o bunatate potentiala. El trebuia sa treaca 'de la chipul la asemanarea lui Dumnezeu', adica de la garunte la planta. (e doar o imagine)
Cum a esuat, Dumnezeu s-a facut om, a asumat conditia umana cazuta, si i-a dat posibilitate omului sa isi reia calea de la care se abatuse. Drumul este infinit, nu este catre un moment static, scopul este ceea ce sf. Gregorie de Nyssa numeste epectasis, adica tindere infinita catre Dumnezeu.

În prealabil postat de Fani71 (Post 137191)

Nu prea inteleg totusi.. Eu nu sunt Dumnezeu, si nici nu sunt sfanta, deci iubirea mea nu este perfecta.
Stiu eu daca iubirea e intotdeauna proportionala cu dorinta de a nu muri acea persoana?

În prealabil postat de topcat (Post 137194)

Desigur ca iubirea noastra nu e perfecta, dar nu asta e ideea.
Uite, sa zicem ca nu definim asa de simplist iubirea.
Pe cine iubesti tu cel mai mult, dupa Dzeu, desigur?