Pastore, ceva citate din NT cu privire la cinstirea sambetei nu aveti?

Sa dea Bunul Dumnezeu ca aceasta sa fie singura greseala pe care o fac eu, de-a lungul vietii mele. Eu cred ca si ziua in care a inviat Domnul nostru Isus Cristos este o zi sfintita si binecuvintata.

Acum adventistii stiu si ce gandea Adam. Poate unii spun ca s-a dus cativa ani pe Marte, nu-i putem crede pe cuvant. Nu scrie niciunde ca Noe cunostea saptamana. Scrie doar ca Dumnezeu i-a zis ca va ploua peste 7 zile. Apoi dadea drumul la porumbel la sapte zile. Scrie doar ca se cunoastea luna, aceasta era calculata dupa Luna.
Cum gasesti si pe net, cea mai veche evidenta despre saptamana este la evrei. Babilonienii aveau si ei, dar au fost dupa Moise. Egiptenii aveau saptamana de 10 zile. Pe rand au adoptat-o si alte popoare. Pana la Moise putem spune ca nu stia nimeni de 7 zile. Cel putin nu avem nicio evidenta de asa ceva. Desigur, adventistii au niste documente secrete.

Stim ca ziua are ceva mai mult de 24 de ore. Asa ca la 4 ani se adauga o zi in plus la februarie. Aia unde intra?
Aici e cel mai interesant. Unde scrie asa ceva? Scrie doar ca sa pastreze a saptea zi pentru Domnul, nu scrie care zi anume. Apoi mai scrie ca si la creatie Domnul S-a odihnit in ziua a saptea. Niciunde nu scrie ca ar fi una si aceeasi.
Deci le spune, sase zile sa munceasca si a saptea odihna si sarbatoare. In toate Bibliile, inclusiv cele neoprotestante scrie ziua de odihna, nu de sambata. Pentru ca sabat inseamna odihna, e acelasi cuvant, dar tu nu spui asta ca poate unii nu stiu.

Nu stiu pe ce se bazeaza credinta dvs. Dumnezeu a sfintit si binecuvantat numai ziua a saptea (sambata).

Credinta in Invierea Domnului Iisus Hristos se manifesta prin nadejdea noastra in invierea mortilor. Asa ne invata Sfintii Apostoli, care nu au spus nimic despre cinstirea zilei in care a inviat Mantuitorul (nici EL, dupa ce a inviat, nu ne-a spus nimic despre binecuvantarea si sfintirea zilei intaia a saptamanii).

Nu este nevoie sa va complicati in calcule greoaie. Paziti ziua a saptea (ca zi de odihna inchinata Domnului - cum spune Porunca) stabilita de Biserica Ortodoxa, conform Sfintei Scripturi. Care este ziua a saptea, daca duminica este ziua intaia?

Asta s-ar putea sa nu aiba legatura, ziua intra la luna.

Ziua a saptea este urmatoarea: in prima zi lucram; in a doua zi lucram; in a treia zi lucram; si tot asa pana la a saptea zi cand ne odihnim si mergem la Liturghie. Nu asa scrie si in Iesirea? Luati sase zile si lucrati si calculati a saptea sa fie de odihna?
Evreii aveau ziua a saptea a lor ca zi de odihna. Fata de ei noi sarbatorim ziua invierii Domnului, respectand si porunca: sase zile nu lucrati si a saptea va odihniti. Daca te apuci sa numeri de luni pana sambata sunt sase zile, iar duminca este a saptea. Noi spunem ca e prima zi fata de acum 2000 de ani, cand asa era la evrei.

1. Dle Crocomau, eu sunt grec ca etnie, nascut in Romania, din parinti greci refugiati in Romania dupa al doilea razboi mondial.
Asa ca poate ii veti permite unui grec care e si roman (scolarizat o vreme inde;ungata in romania, dar si in Grecia) sa va dea un raspuns la ceea ce va framanta.

2. Daca as sta acum sa va fac teoria filologica a expresiei "αρα απολειπεται" = "ara apoleipetai", cea din Evrei 4, 9 referitoare la ziua ce se va da (sau nu !) poporului lui Dumnezeu, as acoperi cateva pagini bune, fiindca tot contextul e alcatuit din puneri in paralel a unor lucruri care se exclud reciproc.

3. Daca as fi rau-intentionat, as face uz de folosirea numelui Ιησους = Iesous (citit Iisus _ litera "eta" era un E lung care s-a transformat in I) in versetul 8, si v-as spune ca Pavel se refera la Hristos, dar el se refera totusi la Iosua Navi.

4. Oricum, in context e vorba de o diferenta in ceea ce priveste ziua de odihna, diferentza intre poporul condus de Iosua (urmasul lui Moise la conducere...) si poporul condus de Iisus Hristos.
Oricum ar fi folosit apostolul Pavel verbul απολειπω (apoleipo), reiese clar ca se schimba ceva in privinta odihnei (in greaca : σαββατισμος = sabbatismos).

5. Traducerea din 1688.
Asa este, traducatorii au folosit expresia "au ramas serbarea sambetei poporului lui Dumnezeu". In aceasta expresie, verbul e la diateza pasiva, iar nu activa, si subiectul este unic, iar nu multiplu.
Daca ati mai citit cumva scrieri in limba romana din secolele 17-18, sau chiar din secolele 19-20 (una din ele aste "Sfarleaza cu fofeaza", de V.I. Popa !) in care se reproduce limbajul fie al epocii sec. 17-18, fie limbajul popular (taranesc) de pana la 1950, veti sesiza ca "a ramane" NU insemna a fi statornic, a ramane stabil ceva undeva, ci insemna a fi depasit, a fi inlaturat, a fi inlocuit.


(In "Sfarleaza cu fofeaza", eroul principal isi construieste un avion cu care zboara de-aiurea si este urmarit de aviatia militara; la un moment dat, el trece granitza fara sa stie acest lucru, iar avioanele militare se intorc; atunci pilotul amator isi zice cu satisfactie: "i-am ramas !" _ pe urmaritori. E o reminiscenta a limbajului din secolele anterioare. Deci, el nu zice "ei au ramas in urma", ci "eu i-am ramas pe ei". Adica, i-a scos din competitie.
Am dat de exemplu cartea aceasta, fiidca e mai usor de procurat decat scrierile din sec. 17-18. Iar cultura nu face rau nimanui. )

Revin: si in Biblia de la 1688, "au ramas serbarea" se refera la faptul ca "s-a trecut", caci acesta este si sensul verbului "apoleipo" : a ramane in urma, a fi lasat deoparte, a fi lasat in urma. Consultati lexiconul Liddell-Scott daca nu ma credeti pe mine.

Eu va dau un "paste" din textul gasit de mine in acest lexicon:

5036 απολειπω
avpo&lei,pw, f. yw: aor. 2 avpe,li²pon:-to leave over or behind, of meats not wholly eaten, Od.:-Med. to leave behind one, after death, Hdt.
2. to leave hold of, lose, bi,on Soph.; also, bi,otoj avpolei,pei tina, Id.
3. to leave behind, as in the race, to distance, and generally to surpass, Xen.; v. infr.
II. to leave quite, forsake, abandon, of places one ought to defend, Il., Hdt., etc.: to leave one in the lurch, Hdt., Ar.
2. of things, to leave alone, leave undone or unsaid, Hdt., Att.
III. to leave open, leave a space, Hdt., Xen.
IV. intr. to fail, to be wanting, Od.; of rivers, to fall, sink, Hdt.; of flowers, to begin to wither, Xen.;-also, like avpeipei/n, to fail, flag, lose heart, Hdt., Xen.
2. to be wanting of or in a thing, c. gen., Thuc.; of measures, avpo. tesse,rwn phce,wn avpÅ trei/j daktu,louj wanting 3 fingers of 4 cubits, Hdt.: c. inf., ovli,gon avpe,lipon avpike,sqai wanted but little of coming, Id.
3. c. part. to leave off doing, Plat.
4. to depart from, evk tw/n Surakousw/n Thuc., Plat.
B. Pass. to be left behind, stay behind, Thuc., Xen.
2. to be distanced by, inferior to, tinoj Dem.
II. to be parted from, be absent or far from, c. gen., Hdt.: to be deprived of, ta,fou Soph.; frenw/n Eur.
2. to be wanting in, fall short of, paidei,aj Dem.; avpoleifqei.j h`mw/n without our cognisance, Id.; avpÅ frenw/n to be bereft of, Eur.

Deci, oricum o luam, fie ca zicem "s-a trecut (s-a depasit, s-a dat deoparte _ S-A DAT, la diateza pasiva, deci a fost data deoparte de cineva) serbarea sambetei pentru poporul lui Dumnezeu", fie ca zicem "alta zi de odihna a lasat Domnul poporului sau", ideea de baza ramane: sabatul iudeu nu mai e pentru cei care sunt ai lui Hristos.


Dvs. credeti ce vreti, acceptati sau nu, dar eu vorbesc pe date concrete.

Ţi-am zis că nu sunt pastor, nu-mi rămâne decât să socotesc apelativul tău drept "băi ciobane!".

Avem, cum să nu...

"Deci dar rămâne încă repaus de Sâmbătă, pentru poporul lui Dumnezeu." (Evrei4,9) Am citat din Biblia profesorului de teologie ortodoxă Nicolae Nitzulescu.

Să dea Domnul! Dar ce părere aveţi: să zicem că eu am făcut o crimă şi zic "să dea Domnul ca asta să fie singura greşeală pe care o fac!", apoi o repet săptămână de săptămână de-a lungul vieţii mele. Ce credeţi, care va fi soarta vieţii mele veşnice?

Într-o anumită privinţă să zicem că da. Dar să nu uităm că ziua aceea a fost unică în Istoria Universului, nu s-a repetat în niciun alt Paşte (cu atât mai puţin în fiece duminică!).