Doar omul fara Dumnezeu e cu adevarat singur.

Mai grea e singurătatea în doi... Ca să nu zic, desigur, de omul fără Dumnezeu, aşa cum amintea Alin.

Da- am mai auzit cazuri de "singuratate in doi""! De aceea e bine ca atunci când "pleci la drum"" (chiar daca nu te casatoresti inca) ca si barbat cu o femeie, sa te gandesti foarte bine, sa vezi daca o placi intai si o iubesti cu adevarat, si ea la fel.
Ca sa ma exprim in termeni mai de soferie trebuie sa fie aceea "scantee"" intre doi oameni, care sa faca äprinderea"". Altfel nu merge.

Sub nici o forma nu trebuie stat intr-o relatie sau casnicie numai de "gura lumii"" sau chiar si "pentru copii". Daca atunci când vii acasa ca barbat nu vii cu bucurie, nu simti aceea placere de a fi impreuna cu femeia iubita (începând de la cele mai mici gesturi), atunci e clar ca sunt probleme serioase.....

Sa nu ma intelegeti gresit: nu am zis sa "capitulez"" de la prima cearta ori neintelegere sau când inevitabil întâlnim greutati in viata, insa când e vorba de o situatie ce devine cronica, când ajungi sa te certi in fiecare zi, când nu simti acel sentiment, atunci clar ca sunt probleme serioase.
Aici sunt lucruri mai greu de spus in cuvinte.

Aici oricat de tare ai fi credincios, oricat de mult ai aveea o atitudine ortodoxa (prin credinta, prin fapte, prin mod de comportament), acest lucru nu poate (pentru un barbat care a ales calea lumeasca) sa suplineasca lipsa dragostei pentru o femeie si de la o femeie.
Daca nu ai o femeie langa tine care sa o iubesti si sa te iubeasca, nu ai cum a fi fericit cu adevarat......

Stai să vezi ce ispite te așteaptă alături de soțioara ta! :)) Vei avea de înfruntat de două ori mai mulți demoni... :107:

Nu mi-e frica de "lupta"". Daca ai pentru cine lupta, lupti cu placere. Când exista iubire adevarata de ambele parti, infrunti usor toate ispitele - numai sa fii un pic ïstet"".

Am mai auzit scuze penibile din partea unor barbati ca vezi'' Doamne ""nu am putut rezista tentatiei"" sau ""ca nu aveam libertate in casnicie""! Sunt scuze ridicole, copilaresti.

superb zis.

Numai să nu uiţi că Florin-Ionuţ vorbeşte din experienţă... m-ai bine l-ai întreba mai multe despre ispitele acelea, că în mod sigur ele înseamnă altceva decât înţelegi tu.
E bine să-ţi întăreşti vitejia, înainte de război, prin autosugestie, dar nu-i suficient. Ce te faci dacă dintr-o parte slăbeşte iubirea, cum întrunţi ispitele? Cum procedezi dacă pică pe rând, sau toate-odată, condiţiile acelea care-ţi motivează vitejia?
Una e să te uiţi la Everest de pe net şi alta e să-l vezi de-adevăratelea, după zile şi nopţi de trudă suportate pentru a ajunge acolo, ca să nu mai pun la socoteală antrenamentul prealabil.

Sunt convins ca domnul Florin-Ionut vorbeste din experienta! Nu vreau sa-l intreb despre chestiuni si amanunte personale pe dumnealui- daca considera necesar le poate face publice pe forum dumnealui.

Iar la intrebare "daca dintr-o parte slabeste iubirea"": am precizat cred ca destul de clar ca ""atunci când iubesti si esti iubit"". Se poate intampla sa mai fie neintelegeri, insa sunt situatii care chiar conteaza si in care- dupa modul in care se comporta si iti este alaturi sau nu- iti dai seama daca femeia respectiva te iubeste sau nu.
Vorba aia- dragoste cu forta nu se poate.

Dragule, ai rabdare si nu mai suferi ca nu ti-ai gasit perechea, ca sa nu ajungi la suferinta baiatului divortat.
Graba strica treaba!