indiciu: „eu sunt cel mai prost popă ortodox din lume”

daca dai si tu indicii de-astea care se pot cauta pe google..
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...esie-ioja.html
:106:

...păi ideea jocului nu e să fie criptic ci eventuala familiarizare cu persoanele respective :)...rândul tău

cred ca e cam usor.. asa ca nu dau nici un indiciu (inca)

Da, era părintele Dionisie Ignat de la Schitul Colciu din Muntele Athos.

http://www.crestinortodox.ro/forum/a...8&d=1349044027

Câteva cuvinte despre dânsul:

<<Ispitele insa nu s-au oprit niciodata, caci adevaratul rugator este pururea incercat si luptat de uratorul de oameni, de diavol. Seara, inainte de inceperea slujbei, fratele care ii cheama pe toti la slujba trece mai intai pe la batranul Dionisie, pentru binecuvantare. Parintele Dionisie Ignat a auzit, in acea seara, o a doua bataie in usa. Crezand ca este acelasi frate, a deschis usa si, in ciuda vederii sale foarte slabe, a vazut limpede un om cu o carpa pe fata.

Nedumerit de intamplare, el intreaba pe acela cine este. Auzind numele unui frate cunoscut, insa Batranul a inteles imediat cine era la usa. Facandu-si cruce, Batranul a intrebat: "De ce nu spui rugaciunea cand bati?". Raspunsul diavolului a fost: "De ce as face-o? Voi, calugarii, o spuneti." Batranul Dionisie a strigat: "Inapoia mea, Satana, pleaca de aici!" Vrajmasul a spus: "Am sa plec, dar ma voi intoarce!", si a parasit chilia. Ispitele de acest gen nu sunt putine in viata celor cu rugaciune curata.>>

http://www.crestinortodox.ro/parinti...ciu-69767.html

Este vorba de Fericitul Staret Iacov Tsalikis, Egumen al Mănăstirii Cuviosului David.

“Ca sã biruiascã ispitele, dar şi ca sã-l imite pe Cuviosul David, s-a hotãrât sã se roage în timpul nopţilor în Peşterã, atunci când nu ploua mult şi când nu era multã zãpadã.
Fãcea, deci, Vecernia în mânãstire, iar dupã ce se înnopta, ceilalţi monahi se retrãgeau. Cheile le avea el însuşi, nimeni nu putea ieşi sau intra. Şi-a luat toiagul, a încuiat porţile mãnãstirii şi a ieşit prin partea dinspre sud. Felinar, lanternã nu erau atunci, precum spunea el însuşi....sãrãcie mare.
Mergea pe cãrarea de pe lângã apeduct. S-a silit sã urce spre castani. Nu era lunã şi era greu sã afle cãrarea. Cãdea şi se scula. Câteodatã intra si pe drum, unde era mai uşor. Când mai apoi a luat-o la dreapta, spre cealaltã cãrare, s-a rãtãcit. Nu mai ştia unde merge. S-a încurcat în rugi, s-a zgâriat, s-a lovit, s-a pierdut în vãioagã.
Din fire era fricos, precum spunea el însuşi. Iar acum, în toiul nopţii, s-a temut mult, foarte mult. Atunci s-a rugat.: “Dumnezeul meu, lumineazã-mi calea ca sã ajung la Peşterã!”
El însuşi povestea aceste peripeţii nocturne şi continuã: “Şi Bunul Dumnezeu a ascultat cererea mea. Din multele stele ale cerului mi-a dat şi mie una. Ea mergea înainte şi îmi lumina calea. Eu mergeam în urmã. Şi aşa am ajuns la Peşterã. Acolo m-am rugat şi iarãşi steaua mergând înainte îmi luminã calea pânã la poarta mãnãstirii. Pãrinţii dormeau duşi şi n-au observat nimic din toate acestea.”

Să pun și o întrebare tare ușoară, despre un părinte tare drag nouă românilor, mai ales copiilor. :)

Asa de usoara, incat pana si eu am nimerit-o din prima:
par. N. Tanase de la Valea Plopului!

Si acum una mai grea, zic eu: o doamna.

Iat-o!..............