La o adica si eu am "o lista" cu preoti “preferati” , mai indulgenti sau care nu dau niciun canon si impartasesc foarte des :1: dar nu ma duc sa-mi spovedesc pacatele pe care stiu ca parintele meu le-ar critica sever pentru a-mi mai “usura” povara, asa cum se prea intampla printre credinciosi!! Acceptarea unui adevar “deranjant” denota maturitate in caracter tocmai cand acest adevar nu-mi convine! iar admiratia, respectul si ascultarea de duhovnic (doar unul) devin cu atat mai profunde cu cat stii ca nu I te poti ascunde, ca cine pierde daca marturisirea e de florile marului?
Dar ce ma fac daca in acelasi parinte imi construiesc un idol? Sau ma rog, il percep ca pe o personalitate marcanta, o…. somitate! Preotia e o functie? (ca e vazuta ca un “job” ca pe un serviciu lumesc oarecare, da, dar asa o fi?) Doctor de suflete e sinonim cu mecanic auto sau chirurg plastician?? Ma duc la parinte pentru corectitudinea invataturii celei din Sfanta Scriptura, cea cuprinsa in cele 7 Sinoade Ecumenice si lasata de peste veacuri de Sfintii Parinti, nu ma duc la preot sa-I scoromon trecutul sa vad ce pacate, cu ce masini se plimba si in functie de ce gasesc vad daca trebe sau nu sa ascult de el…. Pentru ca preotii au mare raspundere in fata lui Dumnezeu pentru sufletele care le cer ajutorul, indreptarea!! Si mari lupte si ispite au :(
La fel cred ca nu trebuie confundata nici credinta Ortodoxa cu credinciosii (pacatosii) ei…. Ca atunci nu e de mirare discursul lui Cezar “veniti ba, viclenilor la dreapta credinta” (desi in esenta asta e adevarul: Ortodoxia n-a rezistat peste veacuri cu negocieri, amenintari si investitii financiare, ci cu sange de martiri si din cauza asta e si atat de dusmanita) !! Sa nu credem ca “unirea” prin dialog ecumenist –zis si diplomatic – inseamna drumul drept spre Imparatie, dimpotriva s-a dovedit de atatea ori in istorie ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii :((( O credinta dreapta in Hristos, nu poate exista fara unitatea Duhului Sfant, fara pazirea nestirbita a unicului Adevar, fara dovezi! Ca asa si hotul cand pleaca la furat zice “Doamne-ajuta” (credinta nu?!), iar hotii sunt foarte uniti intre ei – valoarea prazii ii tine – (motivatia, interesul).
In schimb ,viclenia imbraca cele mai subtile forme, iar descrierea ei de acelasi extraordinar Parinte Bartolomeu, este dovada necontestata ca Iuda e printre noi mai puternic ca oricand: Iuda se adapteaza usor si-a rafinat metodele. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd. Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. Iuda e un excelent teolog. Isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte.
http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...imei-perfecte/
Nu putini dintre ortodocsii care participa la spectacole ecumeniste incearca sa-si linisteasca constiinta ca ei aduc o marturie adevarata in mijlocul celor care s-au indepartat de calea cea dreapta a Bisericii, fara sa ia in considerare ca de fapt ei se amesteca, si amesteca cele ale luminii cu intunericul. Daca crestinii primelor secole erau devorati in circurile romane de catre lei, in vremurile actuale unii crestinii se dedau de buna voie devorarii fiarei ecumeniste tot in circ…
(
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...re-romaneasca/ )
afirm cu convingere ca Ecumenismul este haina politicii corecte a inaintemergatorilor lui Antihrist si doreste inrobirea oamenilor, a inselarii celor alesi (mica turma pe care Insusi Dumnezeu o pazeste pana la sfarsit -de-am fi si noi in ea!!!-). Cei alesi as zice ca nu-s exclusiv crestinii virtuosi cu mare atentie la savarsirea pacatelor grave, ci tocmai oamenii care vor sa traiasca duhovniceste, in ciuda patimilor si pacatelor!! noi ne putem insela cu facerea de "bine" in diverse forme "fratesti", omenesti, da' sa avem grija ca Dumnezeu nu poate fi pacalit!!
