Întrebare
Tu ,Florin Ionut te impartasesti saptamanal? Pentru ca ,chiar daca ai postat bine ,daca nu ai propria exeprienta,nu e bine sa argumentezi.

Am dat eu cumva undeva dezlegare fumatorilor sa se impartaseasca? :)

Mai sus scrie clar: desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie etc.) este pacat de moarte, deci opreste de la cuminecare.

Adica: nu comiti pacate de moarte, vii si te impartasesti chiar si fara spovedanie. Te cercetezi inainte cu atentie daca nu ai comis intre timp vreun pacat grav de genul celor de mai sus si, daca ai un pacat de moarte sau mai greu pe constiinta, mergi sa-l marturisesti. Apoi duhovnicul stie cel mai bine daca te opreste o perioada sau te dezleaga sa te apropii de aceasta cutremuratoare Taina.

Daca n-as face-o, nu as argumenta. Dar nu uita: toate cu aprobarea preotului duhovnic!

Nu spun că nu ştie ce spune,Doamne fereşte, dar trebuie citite cu atenţie cele lăsate de Sfinţii Părinţi şi mai ales de Sf.Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur , dar ,pentru că există şi un dar, cel ce îşi ia povara deciziei este DUHOVNICUL , căci nu noi hotărâm,ci doar ne informămt în astă privinţă!

Stii bine ca toti marii Parinti ai Bisericii sunt pentru impartasania deasa, de cateva ori pe saptamana (mai ales Sfintii Ioan Gura-de-Aur, Nicolae Cabasila si Nicodim Aghioritul). De aceea exista doua canoane care ne avertizeaza, pentru cine are urechi de auzit:

http://www.canoaneortodoxe.net/pdf/1...Apostolice.pdf

Canonul 66 Apostolic:
Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu
rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să
se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.

http://canoaneortodoxe.net/pdf/3.Can...e_Antiohia.pdf

CANONUL 2 Antiohia :
Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi iertare.

Stii tu altfel?

Eu ştiu regula impusă de Duhovnicul meu şi mă supun ei, suferind când nu pot să mă împărtăşesc, dar este din vina mea şi numai a mea. Crezi tu oare că nu puteam face ca tine ? Nu săptămânal, ci poate de două ori , dar am ales să sufăr pentru greşelile mele şi să mă bucur cu adevărat când mă împărtăşesc. De altfel toate lumânările de la Sf. Împărtăşanie le păstrez ca un dar de mult preţ. . . !

,,Iar daca la o Liturghie nu ne-am impartasit,sa avem constiinta pacatului ca l-am refuzat pe Hristos pentru ca nu ne-am pregatit ca sa-l primim,preferand mai bine mancarea,odihna,placerile lumii ,lucrul..,,

din prefata de Serafim Joanta (admiratie :77:),la cartea Deasa Impartasanie cu preacuratele lui Hristos Taine

Nu cred ca l-au citit multi, pentru ca e cam lung. Si eu l-am parcurs pe fragmente. Daca nu era atat de interesant, m-as fi descurajat, ca nici eu nu citesc chiar orice-mi pica-n mana.

Asta e linkul: http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/ .

Parintele ieromonah tine si un forum unde unde scriu cativa oameni bine pregatiti teologic:

http://forum.teologie.net/index.php?...15a89932398a35

El insusi este sef de promotie (la Iasi), doctor in Teologie si fost decan la Edinet.

Eu chiar nu inteleg in ce masura postarea asta a ta este un raspuns la a mea.
Cei care fac pacate grave trebuie sa se spovedeasca, bineinteles. Si cum zice Noesisaa, daca nu au intentia sincera de a se lasa de ele, nici spovedania nu are sens pentru ei. Spovedania presupune pocainta (adica metanoia, intoarcere la Dumnezeu).
Alt aspect, lasand la o parte faptul ca aceste pacate opresc de la impartasanie (poate doar in afara fumatului, aici avem opinii diferite): aceasta intrebare imi suna ca cea a lucrarorilor in vie care au venit de dimineata: pai de ce Doamne cei care au venit mai tarziu (deci au facut mai putina treaba) primesc acelasi salariu??
Cine suntem noi sa il judecam pe cel de alaturi, sa zicem: de ce asta care se cearta regulat cu nevasta sau se enerveaza pe copiii sau are crize de depresiune sau mai stiu eu ce (desi se spovedeste si lupta), sa se impartaseasca mereu ca mine care nu am aceste patimi?
De unde stim noi copiii cuminti ca nu suntem mai pacatosi decat unul care are pacate mai vizibile (dar de care se pocaieste si incearca sa se indrepte)? Poate noi suntem mai mandri, mai nesimtitori, mai grosi la obraz.. stiu eu? Pacate mai subtile, care ne ingroasa sufletul mai tare decat unuia care face pacate mai vizibile, mai grosiere, dar se caieste de ele.
Intr-adevar, impartasania nu este coronita. O primim si ca sa ne apere de ispite si sa ne ajute in lupta duhovniceasca. Daca suntem mai inclinati spre pacate, cu atat mai mult avem nevoie de ea. Uite-te ce scrie si in rugaciunile de la impartasanie: ne rugam sa ne fie pavaza uimpotriva pacatului...

eu l-am citit..toata noaptea trecuta
minunat articolul..il voi mai reciti.:107: