Psihologia este eşecul laic, de a explica teologia.

Tot ce vine de la Dumnezeu Sfânta Treime, se manifestă şi psihic şi fizic, văzut şi nevăzut, în inimă, minte şi trup. La fel şi de la mincinosul cu jucăuşii lui, care ia chip de înger de lumină, şi alte năstruşnicii face, spre pierzarea omului.

Bun. Minunat. Să urmăm acei paşi. De ce avem nevoie de psihologie? Şi de cacealmaua diavolească a psihanalizei?

Depinde. De multe criterii.
Frăţia ta, n-ai avut har, decât foarte mici firimituri, foarte rar. Altfel, n-ai fi scris bazaconiile astea...
Îţi recomand cartea Sfântului Ignatie Briancianinov "Despre înşelare". Ca o lectură academică, dar teologică, înainte de a primi belşug de har în casa sufletului tău. Ca să şti când primeşti har de la Domnul sau de la demoni.

Mereu mă curăţesc şi mă murdăresc iar. Ca un copil mic. M-am lepădat de mine, întro măsură. Port în suflet balast, când mă murdăresc.
Şi da, mă grăbesc către mărturisire, apărarea Bisericii şi biruirea ereziilor, la care cheamă Hristos pe toţi care au primit, reprimit, înmulţit, dăruit, harul Sfintelor Taine ale: Botezului, Mirungerii, Maslului, Spovedaniei, Împărtăşaniei şi apoi a Cununiei şi/sau Hirotoniei.

După câtă dragoste, smerenie şi ascultare va fi în inima lor, aşa "senzaţie de fals" vor avea, de altfel ca şi cu Hristos, Apostolii, Mucenicii, Sfinţii Părinţi, Episcopi, Preoţi Diaconi, soţiile lor, preotesele, diaconiţele, cantorii, crâsnicii, şi toţi credincioşii creştini.

:) ...ei bine, nu numai reaminteşte-ţi, dar reciteşte Filocaliile şi repune în practică lucrarea cea simplă, dar grea şi frumoasă, a dragostei, a smereniei, şi mai mult a ascultării, care slăbeşte mult la frăţia ta, datorită vârstei şi părerii şi încântării de sine. Mai pune şi câte un citat, la secţiunea Patristică, cum ai promis.
Şi mai ales să citeşti şi din Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Simeon Noul Teolog, şi să ai mare grijă la şoaptele jucăuşilor de "efuziuni sentimentale" şi poate, poate, cândva, vei simţi o secundă de rugăciune în extaz, de care ne spune minunat şi Pavel şi Sfinţii amintiţi, acea stare deosebit de lucidă a dragostei, care niciodată nu se poate explica şi defini, în aceste cuvinte create şi mărginite...

Apăi, să trăieşti atunci, ţarane ! Să-ţi fie de bine ! Sănătate în virtute ! La mulţi ani ! :)
Bună observaţia lu' Sorin Dumitrescu ăsta... asta-i măsura lui. Să-i adune şi înmulţească Dumnezeu măsura. La mulţi ani şi lui ! :)

Nu, nu poţi. Aici eşti minţit. De demoni.
Nu poţi fi bolnav psihic, fără să fi afectat duhovniceşte.
Un om sănătos duhovniceşte, niciodată nu va ajunge bolnav psihic.
Citeşte "Dogmatica Empirică" de părintele Ioannis Romanidis.

Iar dacă nu poţi citi toată cartea aceea, citeşte măcar câteva rânduri de aici, "Cuvânt despre Curăţirea inimii": http://www.familiaortodoxa.ro/roadel...ebruarie-2016/

Tot omul, oricât de normal ar părea la prima vedere, până nu ajunge să fie luminat şi îndumnezeit, e un "psihopat", din punct de vedere duhovnicesc, capabil de toată necurăţia, reutatea, erezia, minciuna şi pierzarea, pentru el şi cei din jurul lui.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă !

Oh, ce minunat ! :)

Ce frumoasă e măsura părintelui Cleopa... Doamne ce frumoasă... eu un studios, după ce-am citit atât şi luptat şi experimentat atât, ce n-aş da să am măsura acelui Sfânt Bătrân, care o avea el la 29 de ani ai lui, cât am eu acum. Poate aş fi reuşit asta, dacă m-aş fi călugărit de la 14 ani, ca sfinţia sa, cu aceaşi măsură a dragostei sale.
Dragostea lui de la 14 ani, pentru Domnul, a fost mai mare decât dragostea mea pentru Domnul de la 14 ani. Şi sigur că pentru asta l-a răsplătit Domnul, cu unul din cei mari duhovnici ai românilor, şi Sfânt necanonizat, mai adaog eu.

Dar pentru academiciuni, pentru sceptici, pentru elaboraţi în gândire, măsura lui, dintro taină simplă, primeşte o explicaţie la fel de simplă de la elaboraţi, şi se risipesc pe mai departe în protioarele lor.

Iar eu, studiosul, mereu păcătos şi nevrednic de orice măsură, am vrut, la sfatul duhovnicului, să mă pregătesc puţin pentru acei elaboraţi, pentru a readuce în vânturile moderne, simplificate, învăţăturile grele ale Sfinţilor Părinţi. Nădăjduind deci în tot binele :) mă antrenez puţin pe forum.

Revin.

Nu suntem eretici franco-latini / "romano-catolici", aceia nu mai sunt creştini din 1054, şi în nebuniile ce le învaţă şi azi, cu "sfânta" inchiziţie, cruciade, purgatoriu şi alte mişelării demonice, spun şi că harul şi energiile şi darurile Duhului Sfânt, sunt create, deci separate de Duhul Sfânt, slăbind astfel puterea, dimensiunea şi izvorârea Duhului Sfânt, chiar lându-i Dumnezeirea, punându-l în creaţie, săracii hulitorii.

Deci nu putem spune că este harul Duhului Sfânt, fără Duhul Sfânt Însuşi, în toiag, în măgăriţă, şarpe de aramă, chivot, prosoape, umbră, Sfintele Icoane, Sfintele Moaşte. De ce? Fiindcă Duhul Sfânt, nu putea să stea lângă toiag, la o cafea sau ceai, nu? Nu, sigur că nu. Era în toiag, înăuntru, manifestându-se acolo prin harul Său, şi suntem convinşi de asta fiindcă harul ca energie, nu poate schimba anatomic, molecular, lemnul, să-i dea viaţă, să-l facă şarpe. Asta numai Duhul Sfânt Însuşi poate. Duhul Sfânt, Dătătorul de Viaţă, cum spune la rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, de la începutul oricărei Sfinte Slujbe, este Cel Ce este în toiag, schimbând proprietăţile moleculare ale unui obiect, fără viaţă, un lemn, să-i dea viaţă, să-l facă şarpe, sau să lovească cu el stânca, să ţâşnească apă, să despartă Marea Roşie în două şi altele, prin Duhul Sfânt din toiag.

Deci în lemn era Duhul Sfânt. E limpede? Poate asta măcar am lămurito.

Acum, explic un pic mai mult, pentru minţile mai academice, mai elaborate:

Omniprezenţa lui Dumnezeu, nu încalcă libertatea omului, dar îi ţine viaţa în el, prin pronia şi mila Sa. Când omul doreşte şi atinge, aduce, înmulţeşte sfinţenia în viaţa lui, prin dragoste, rugăciune, smerenie şi ascultare, Duhul Sfânt, se sălăşluieşte, locuieşte în om, El, Cel Ce Este tot în toate, dar în nimenea nimic, adică nu se confundă Fiinţa Sa Infinită, omniprezentă, cu creatura finită şi limitată, care doreşte a se înmulţi în Dumnezeu, spre a se dărui cu Dumnezeu sieşi şi altora, acel om, după un îndelung şi elaborat proces de curăţire, dar alt fel, în altă lucrare mântuitoare la fiecare om în parte, depinzând de multe criterii ăn unicitatea şi irepetabilitatea omului, face pe om templu al Duhului Sfânt, arătându-i sfinţenia din alţi oameni, sfinţenia din Sfintele Moaşte a Sfinţilor, sau sfinţenia Sfintelor Icoane, având sfinţenia în el, o recunoaşte în altă parte unde vede, ştie şi simte că este sfinţenia şi pentru smerenie şi ascultare, va primi vindecarea luminării, va putea dărui şi altora har, celor ce vor vrea să primească, spre ai ajuta la curăţirea lor, tot prin dragoste, rugăciune, smerenie şi ascultare, îl face vas al lui Dumnezeu, şi prin acel har ce i s-a dat în dar, cu pregătirea şi capacităţile omului aceluia, Duhul Sfânt lucrează din om, pentru om şi oameni, în deplină luciditate şi libertate a omului care se sfinţeşte, făcându-l mădular al Bisericii, vindecându-l, să-l poată face vindecător, cu misiunea de a face vindecători pe alţii, Duhul Sfânt prin har, în animale şi obiecte, lucrează, tot cu scop mântuitor pentru om şi pentru oameni, fără să locuiască şi să se sălăşluiască precum în trupul omenesc, pentru că nu are interes mântuitor, faţă de nimeni şi nimic, decât om şi oameni, animalul şi obiectul neavând raţiune, sentiment, voinţă, sfinţenie dorită şi înmulţită, după terminarea planului, scopului, interesului mântuitor, Duhul Sfânt, tot în toate, şi în nimenea nimic, va merge mai departe în evenimente, circusmtanţe, împrejurări, pentru mântuirea oamenilor, deci şi prin animale şi obiecte, prin timp, cât durează planul mântuitor al Său. Iar prin păcat, omul alungă harul Duhului Sfânt, din el însuşi, din animal, din obiect, deci şi pe Duhul Sfânt Însuşi cu harul Său, Izvorul a tot binele, ce respectă libertatea omului, a cărui mântuire o lucrează. De aceea Bisericile se resfinţesc, la fel ca şi casele oamenilor, Taina Sfântului Maslu se repetă, ca şi a Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii. Nu am folos spre mântuire să mint, ce vi-am spus e adevărat, e Adevărul, Duhul Sfânt era şi în măgăriţă, ca în alte animale dacă are scop mânuitor pentru om, altfel nu putea primi grăire raţională cu înţelepciune, arătată, exprimată, în circumstanţele de a salva pe prooroc, sau om, sau oameni. La fel în tot şi toate, când are plan mântuitor, Duhul Sfânt, lucrează din acel om, animal sau obiect, pentru om şi oameni.

Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Recitind ce am scris îmi dau seama că ți-a părut a fi o referire directă la tine, deși eu am vrut să fie mai generică, să ia fiecare ce crede că i se potrivește.
Mulțumesc pentru sfaturi, însă.

Omul continua sa creada ca e Duhul Sfant in toiag. :D
Mos Costache ii spune ca de fiinta lui Dumnezeu nu se ating nici serafimii, nici heruvimii, el crede ca se atinge toiagul. :24:

Mulţumim Domnului.

Îţi mulţumesc asemenea, eu sunt cel care îţi mulţumesc mai mult, că mereu învăţ multe, foarte multe de la frăţia ta, dar nu îţi spun asta, ca să nu te laud, să ajungi în slavă deşartă.
Ci mai bine sunt chiar mai neutru şi aspru, ca să te îmbunătăţeşti frăţia ta, fiindcă ai adunat un potenţial minunat de frumos şi capabil, cum la puţini am văzut în tot forumul, de înmulţire a dragoste, smereniei, ascultării, răbdării, simplităţii, rugăciunii, dulcei rugăciuni.

Dar ţ'ajunge cu lauda, ţărane ! :) Hai să ne trăieşti, să fi sănătos, la mulţi ani !

La cât de repede ai răspuns, înţeleg că n-ai citit tot ce-am scris, uite scot câteva rânduri, poate vei înţelege:

Când omul doreşte şi atinge, aduce, înmulţeşte sfinţenia în viaţa lui, prin dragoste, rugăciune, smerenie şi ascultare, Duhul Sfânt, se sălăşluieşte, locuieşte în om, El, Cel Ce Este tot în toate, dar în nimenea nimic, adică nu se confundă Fiinţa Sa Infinită, omniprezentă, cu creatura finită şi limitată, care doreşte a se înmulţi în Dumnezeu, spre a se dărui cu Dumnezeu sieşi şi altora, acel om, după un îndelung şi elaborat proces de curăţire, dar alt fel, în altă lucrare mântuitoare la fiecare om în parte, depinzând de multe criterii ăn unicitatea şi irepetabilitatea omului, face pe om templu al Duhului Sfânt, arătându-i sfinţenia din alţi oameni, sfinţenia din Sfintele Moaşte a Sfinţilor, sau sfinţenia Sfintelor Icoane, având sfinţenia în el, o recunoaşte în altă parte unde vede, ştie şi simte că este sfinţenia şi pentru smerenie şi ascultare, va primi vindecarea luminării, va putea dărui şi altora har, celor ce vor vrea să primească, spre ai ajuta la curăţirea lor, tot prin dragoste, rugăciune, smerenie şi ascultare.

Dacă nu înţelegi ceva, te rog să mă întrebi.

Doamne, ajută-ne să înţelegem, să trăim, să înmulţim, să dăruim, să ne mântuim.

Eu nu prea înțeleg: Dacă Duhul Sfânt este prezent în toiag în Persoană, unde este harul? Tot în toiag? De ce să mai vorbim și de har, când am putea vorbi doar de Duhul Sfânt?

Igor: Există deosebire între persoana lui Dumnezeu și lucrarea sa?

P.S. Te rog încearcă să răspunzi scurt și să folosești alineate, punctuație, ca să fie mai ușor de citit, că suntem mai neputincioși.

Te-am rugat să încetezi cu dulcegăriile. Și cu minciunile, că nu mă cunoști.

„Țăran” poate fi chiar un titlu de noblețe, așadar mulțumesc pentru compliment.
Să fii (sic!) și tu sănătos!

Igor sa stii ca daca scrii mult nu inseamna ca spui prea multe. Inseamna ca incerci sa sucesti lucrurile dupa cum iti place incercand sa ascunzi dupa cires faptul ca promovezi idei eretice.

Deci :

Parintele Cleopa spune ca nimic din fiinta lui Dumnezeu nu se afla in creatie. Nici in toiag, nici in icoana si nici in om. Nici chiar in ingeri.

Tu spui ca in toiag este chiar Duhul Sfant, nu doar harul sau.

Este Duhul Sfant o persoana a Sfintei Treimi de aceeasi fiinta cu Tatal si Fiul ? Daca este, cum poate salaslui in om sau in toiag, daca nimic din fiinta lui Dumnezeu nu se afla in creatie, nici macar in ingeri ? :71:

Pentru cei care doriţi să înmulţiţi dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea şi discernământul din inimile voastre:

Duhul Sfânt este în Persoană, în toiag, Dătătorul de Viaţă, schimbă proprietăţile anatomice moleculare ale lemnului mort, dându-i viaţă, în forma şarpelui. Duhul Sfânt în Persoană, Dătătorul de Viaţă, în toiag, la lovitura acestuia în piatră, ţăşneşte apa pentru scopul mântuitor al oamenilor însetaţi.

Da, există deosebire între Persoana Duhului Sfânt şi lucrarea sa. Anume:

Duhul Sfânt în Persoană, în Sfânta Treime, pentru că El Este Cel ce Este Fiinţă Infinită sau nefinită/nedefinită, nemărginită, neatinsă, nepătrunsă, neîmpărţită, nedespărţită, neadăugată, neamestecată, se manifestă în şi pentru creaţie şi creaturi, prin lucrarea Sa, a harului, energiilor, darurilor necreate, dăruite, izvorâte, în om, animale şi obiecte, dar care nu pot fi aduse înafara Duhului Sfânt, fiindcă harul din creaţie, pentru creaţie, dat, nu este despărţit de Dătător (erezie franco-latină/"romano-catolică") fără a se confunda Fiinţa nemărginită, cu creaţia, pentru scopul, interesul, ţelul mântuitor ce Îl are pentru om, pentru oameni, altfel, limitaţia, finitul, mărginirea creaţiei, nu s-ar putea bucura şi împărtăşi de slava Creatorului, dată omului, oamenilor.

Este o frază, n-am putut să o despart cu punct şi alineat. Iartă-mă.

Am explicat în câteva rânduri, o teologie, de câteva cărţi, ale Sfinţilor Părinţi. Dacă nu citiţi foarte atenţi, o să fiţi ispitiţi să nu înţelegeţi... iertaţi-mă, eu voi fi de vină, că sunt prost şi nu ştiu explica mai bine...

Acesta a fost motivul căderii lui Satana. Fiind creat, creatură, credea şi vroia să fie în Fiinţa Creatorului şi mai grav, în locul Lui. În mândrie, a lăcomit, şi a căzut, minţind şi trâgând şi alţi îngeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, cu el, în cădere.

Care acum stau şi ne bat pe noi la cap, cu atâtea şi atâtea. O spun aşa mai simplu, mai copilăresc, să nu folosesc alte exprimări şi sintagme, să nu sperii pe nimeni, că ăsta e unul din planurile lor, să fim speriaţi, ne poate controla mai uşor.

În har, primeşti atât de mult belşug de tot binele, încât dacă nu iubeşti şi nu înmulţeşti dragostea, dacă nu te smereşti, să vezi că nu-i nimic al tău, nu ai şi nu poţi nimic, dacă nu asculţi, fiindcă ăsta-i scopul harului, de-a fi dăruit, dacă nu te rogi, cu mulţumire, cu pururea slava şi lauda Domnului, care se revarsă din belşug, atât cât poate primi creatura, fiindcă-i ăsta-i scopul rugăciuni, de-a fi în Dumnezeu, pentru Dumnezeu, de-a căuta, de-a găsi, de-a vedea pe Dumnezeu, "lărgiţi şi voi inimile voastre", de-a înmulţi locul pentru Dumnezeu din inima şi fiinţa creaturii, omului, pentru a dărui cât mai mult, atunci, fără acestea, omul este vânat, doborât de jucăuşi, de demoni, este căzut şi este minţit cu har fals, cu stări extatice, de exaltare, de frici şi emoţii, spre a fi ţinut căzut, a-i îndepărta ce îl poate ridica: dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea, discernământul, spre a-l câştiga pentru chinul, în care îl antrenează pe sufletul doborât, prin acceptarea minciunilor demonice, o perioadă de timp în viaţa lui (sperăm cât mai scurtă).

Mai simplu de atât, nu cred că pot să explic... :)

Iuliu, înmulţeşte dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea şi discernământul şi vei înţelege şi ce zice Părintele Cleopa şi ce spun eu, că e acelaşi lucru, dar e spune mai simplu şi nu explică, iar eu o spun un pic mai elaborat prin explicare...

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri12.htm

"Prin cuvintele " energii necreate ale lui Dumnezeu " se inteleg lucrarile felurite ale lui Dumnezeu prin care El lucreaza si a lucrat din veac la facerea si conducerea lumii vazute si a celei nevazute. Despre aceste energii sau lucrari necreate ale lui Dumnezeu sa se vada in disputele teologice ale Sinodului VI Ecumenic din Constantinopol ( 681 ), in care se arata clar despre cele doua firi si cele doua vointe ale firii dumnezeiesti si umane a lui Hristos. Prin aceste energii sau lucrari necreate, Dumnezeu misca creatia Sa si Se misca si El insusi, ramanand totusi nemiscat si neschimbat. Energiile necreate izvorasc din dumnezeirea comunl a celor trei ipostasuri ale Prea Sfintei Treimi. Prin energiile necreate se impartaseste omul de darul lui Dumnezeu, iar nu de fiinta Sa, care ramane pururea neatinsa de vreo zidire a Sa vazuta sau nevazuta."

"Harul Prea Sfantului Duh este una dintre energiile divine si face pe crestini prin Botez fii ai lui Dumnezeu dupa dar (Tit 3, 3-5; Ioan 3,1), iar harul Duhului Sfant, dupa care primim infierea cea dupa dar, vine la noi prin energia cea atotsfintitoare a lui Dumnezeu. Nu se trimite fiinta lui Dumnezeu la om, ci harul, dupa cum zice dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur ca " Dumnezeu nu se trimite, ci harul. Nu Duhul curge din har, ci harul curge din Duh" (Vezi si Filocalia, vol. 7, Bucuresti,1977, p. 218)."

Vai de capul nostru. Ne mai trebuiesc inca 10 facultati ca sa-l ajungem din urma pe Mos Costache. Deocamdata dovedim intr-una ca ne credem Verginica. :21:

De acord cu asta:
De acord cu citatul de mai sus. Se poate spune pe scurt așa:
Persoana Duhului Sfânt este nedespărțită de harul Său.
Dar Persoana nu se poate amesteca cu nimic, pentru că n-ar mai rămâne integră. Prin urmare, harul este cel care face lucrarea Persoanei dumnezeiești în lume. Așadar nu sunt de acord cu această afirmație:

Sper să nu mă mai las ispitit pe subiectul ăsta cu tine, pentru că n-am făcut decât să repet ceea ce am mai spus; ți-au spus și alții, dar tu o ții pe a ta. Răspunde-mi, doar, dacă ești de acord cu afirmația mea de mai sus. Da sau nu?

Omul e ratacit tare dar foarte mandru, in ciuda smereniei pe care o azvarle la sfarsitul fiecarei postari. Nu i-ar strica sa fie mai modest si sa invete de la teologii aia fara scoala. :)

Bine, frate Iuliu. Atât ai înţeles, atât primeşti, atât ai şi vei avea, cât vei iubi, te vei smeri, vei asculta, te vei jertfi, te vei ruga, vei dărui, şi te vei mântui.
Orice îţi voi spune, nu vei primi, pentru tine nu explic destul de bine, înţeleg, eu sunt de vine, chiar sunt.
Da, mă mândresc adesea, pierd tot ce-am adunat, adesea. Dar dacă numai asta vezi în mine, atunci am mare nevoie să mă pomeneşti şi să mă ierţi.

Corect, e efectiv imposibil să se amestece Fiinţa Persoanei a Uneia din Persoanele Sfintei Treimi, cu creaţia, creatura. Şi totuşi e efectiv imposibil să fie harul, ca energie necreată, special dăruită de Duhul Sfânt creaţiei, fără Duhul Sfânt. Fiindcă acesta este modul Duhului Sfânt de a se revela, de a se face descoperit, de a face minuni, prin har, altfel, infinitul nu intră în finit. Fiindcă doar prin har, se poate revela Creatorul, e modul prin care se arată şi lucrează Duhul Sfânt, în oameni, în animale şi obiecte, singurul mod, prin har, altfel Fiinţa Creatorului nu pătrunde fiinţa creaţiei şi fiinţa creaţiei nu se lasă pătrunsă de Fiinţa Creatorului, decât prin har. De aceea harul e nelipsit şi nedezlegat de Duhul Sfânt, care izvorăşte harul, cu care se manifestă din creaţie.

Nu primi frica. Nici nu primi uşor ce spun, cercetează mult cu dragoste, rugăciune şi smerenie, cum mă silesc să fac şi eu, apoi ţi se va descoperi dacă mărturisesc adevărul sau sunt amăgit. Îţi spun, că aici, nu greşesc, stăm în har când afirmăm asta, greşesc păcătuind, dar aici ştim în Duhul Sfânt, că e adevărat, oricât de mândră pare afirmaţia asta, nu e în mândrie, e ceea ce învaţă Părinţii.

:71: ......Aline ,fii rabdator,asta-i treaba iubirii,sa nu obosesti a indemna cu timp si fara de timp pe oitele ratacite.Asta-i rolul pe care ti l-ai ales singur,nu?Pai ,du-l pana la capat...

PS:Sa ridice mana cel,cea care a fost ajutat in mod concret de cand fregventeaza acest forum,sa inainteze in viata duhovniceasca...

Bun. Rămâi la această afirmație, care este altceva decât ce am înțeles cu toții până acum că susții, respectiv amestecarea persoanei dumnezeiești cu făptura.

:p
Pai asta am spus tot eu deci trebuia sa pui ghilimele. Cred ca e cea mai destepta chestie pe care am spus-o, e aproape la fel de tare ca o cugetare a lui Poptamas. :)

Pai aia sustine dar nu stie cum sa o mai intoarca. De vreme ce crede ca persoana e in toiag sau in om, e clar ca-i ratacit. :)

Energiile necreate sunt ca razele soarelui. Nu trebuie sa intre soarele in tine ca sa te bucuri de lumina si caldura. Ele doar izvorasc din soare dar nu sunt soarele. :p La fel si harul, izvoraste din Dumnezeu dar nu e Dumnezeu.

M-a ajutat să-mi limpezesc unele dileme și, prin intermediul minții altora, să cunosc multe din ce nu cunoșteam sau gândeam cu privire la Dumnezeu, Biserică, om, mântuire. Am putut intra în zone mai adânci (sau mai înalte) cu ajutorul celorlalți. Dacă înțelegerea face parte din cele duhovnicești, atunci pot spune că mi-a ajutat.

Inteleg la ce te referi, problema e ca ceea ce spui e chiar panteismul. Spui ca Duhul Sfant se afla deja in acel obiect, ceea ce e gresit, ceva mai gresit decat ce spune Igor.
Cum am mai spus, in crestinism Domnul nu se afla in materie, ca Fiinta. Chiar si harul este exterior, de aceea crestinii il primesc la Botez.
Iuliu a dat explicatia Parintelui Cleopa, este invatatura ortodoxa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou23.htm

Eu am dat comparatia cu soarele si razele. Lumina, radiatiile, caldura, le primim de la soare, dar nu primim soarele, ca ne-am arde de tot.

Iar ca să nu pângărim cu nebuniile ereziior de la pucioasa, şi acest topic, vă propun să citiţi cea mai bună carte de Dogmatică ce am citit-o în viaţa mea:

http://www.librariasophia.ro/img/poz...ol-i-12444.jpg https://www.agaton.ro/admin/upload/D...mpirica_c2.jpg

Citat:
În prealabil postat de catalin2 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
Eu am dat comparatia cu soarele si razele. Lumina, radiatiile, caldura, le primim de la soare, dar nu primim soarele, ca ne-am arde de tot.

Nu primim Soarele, pe Dumnezeu Tatăl. Dar fiindcă Duhul Sfânt, intră în oameni, de ce să nu intre şi în animale şi obiecte, e neputincios pentru animale şi obiecte?

Da, este un Singur Dumnezeu, dar e Întreit în Persoane, cu 3 Ipostasuri: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Să avem grijă. Dacă intră în oameni, intră şi în animale şi obiecte, cu acelaşi scop, pentru ca prin om, animal, obiect, să folosească spre mântuirea altui om, altor oameni.

Deci atenţie, Cătăline !

Cred că, dorind să se ferească de greșeala conform căreia Dumnezeu este despărțit de harul Său (ca în teologia catolică), cade în cealaltă extremă, considerând că Dumnezeu este în persoană acolo unde este și harul.

Distincțiile sunt și dificil de făcut, având în vedere că noi operăm cu repere spațiale (aici, acolo), pe când Dumnezeu transcende spațiul și timpul, cum arăta și GMihai.

Dar teologia a găsit o terminologie pentru asta, totuși, chiar destul de
accesibilă, ca cea din citatele pe care le-ai dat, din catehism, din seminarii.

După discuțiile în jurul acestui subiect, îmi este și mie mai limpede că atunci când citesc în Biblie despre cineva că „s-a umplut de Duhul Sfânt” nu mai trebuie să gândesc că ar fi trebuit să scrie „de harul Duhului Sfânt”, din moment ce unde-i harul e și Duhul.
Distincția trebuie făcută numai pentru a înțelege modul în care „s-a umplut” – respectiv prin intermediul harului, iar nu prin „locuirea” sa de către o Persoană a Sfintei Treimi.

Inca din secolul al doilea, Clement al Alexandriei spunea ca Dumnezeu este foarte departe cu fiinta dar foarte aproape cu puterea, cu care patrunde toate lucrurile. Ce trebuie sa intelegem este ca in om, toiag sau icoana nu intra persoana asa cum cred ereticii fie si cei cu doua facultati, ci intra puterea sau cum s-a spus mai tarziu energia necreata sau harul. :)

Dacă asta ar fi adevărată, înseamnă că totul mereu, ar fi plin de har, ar fi plin de minuni.
Nu e.
Există o rânduială firească, da, în natură, în corpul uman, dar acela nu-i harul, e pronia şi mila Domnului.
Dumnezeu nu calcă peste voinţa omului, să-l umple de har, fără voia lui. Însuşi căderea lui Adam şi Eva din Rai, a însemnat pierderea harului permanent.
Însuşi părăsirea de har (pe care n-o poţi trăi, până nu înţelegi conştient că ai primit har şi ştii ce e harul Duhului Sfânt şi ştii ce e harul demonic, adica care imită harul, dar cu alt duh, cu alt scop decât cel mântuitor) înseamnă lipsirea şi golirea de har.
De aceea Iisus Hristos Însuşi spune: "iată eu stau la uşa inimii voastre şi bat, de este cineva să-mi deschisă, să intru să cinez cu el".
În altă parte spune: "Nu mai trăiesc eu ci Hristos, trăieşte întru mine".
Poate sta Hristos ca Persoană în om?
Nu.
Dar Duhul Sfânt poate sta ca Persoană în tine?
Da, de aceea vezi pe Hristos ca Om şi Dumnezeu adevărat, prin Duhul Sfânt din tine, simţi viaţa lui Hristos în tine, pacea lui Hristos, dragostea lui Hristos.

Iar dacă Dumnezeu Hristos are un plan cu tine, dar eşti plin de toată spurcăciunea iadului, cum avea plan cu Saul, pe drumul Damascului, şi atunci ţi se arată Hristos Însuşi, dar fiindcă eşti nepregătit, ţi se întâmplă ceva rău, spre curăţire, precum Saul înainte să fie Pavel, a orbit, ori va lucra Duhul Sfânt prin animale sau obiecte, pentru scopul mântuitor al unui om sau oameni.
Tocmai ca să arate comuniunea care trebuie să o atingă omul, oamenii, cu toată creaţia, ca să se bucure de slavirea, proslăvirea, ce-i este dată de la Creator.

Of, că nu ştiu explica foarte bine... Iertaţi-mă...

Nu sunt eretic, nu le confund, nu cad în cealaltă extremă de a le unii. E imposibil atunci să se mai manifeste Fiinţa Creatorului, în fiinţa creaturii, că Duhul Sfânt n-ar mai avea har, ar fi unit Duhul Sfânt cu harul, până la topire, contopire.
Şi totuşi, noi primim un lucru necreat: harul. Poate exista prin sine? Nu. Vine cu Duhul Sfânt, care se manifestă în om, prin har.

Până n-ai har, nu vei înţelege care-i diferenţa. Iar eu să explic în cuvinte create, sunt prost şi nu reuşesc prea bine.

Da, aici sunt de acord şi subscriu.

Dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu un animal, când Dumnezeu vrea să aducă scop mântuitor pentru un om, îl aduce prin animal, sau prin obiect, de aceea unde e harul e şi Duhul Sfânt.

Mai omule, sunt tot felul de energii necreate nu doar harul Duhului Sfant. Fara energiile necreate, nu ar exista nimic, ca prin ele Dumnezeu tine lumea asta in viata. Nu mai vorbi prostii ci citeste de 100 de ori ce spune Parintele Cleopa si intelege ca persoana divina nu intra in creatie. :)

Energiile necreate, există înafara Duhului Sfânt? Păi dacă sunt necreate, nu pot exista înafara Duhului Sfânt şi separat de ele.

Şi dacă intră în om, Duhul Sfânt, e incapabil să intre şi în animale şi obiecte? Nu. Mai ales dacă are acolo scop mântuitor pentru un om, sau mai mulţi oameni, prin acel animal sau obiect.

Când un om spune că harul intră în ceva, om, obiect, animal, fără să fie şi Duhul Sfânt, atunci automat, harul este creat, şi nu necreat, ca să poată fi separat de Duhul Sfânt, asta-i "teologie" catolică, e de la demoni, e erezie. Doar catolici spun asta, fiindcă vor să atribuie pe Duhul Sfânt doar la episcopul eretic al Romei, ca să nu spună că Duhul Sfânt mai vine şi la alţi oameni.

Eşti şi încăpăţinat acum. Devii orb.

Păcătosul de mine şi părintele Cleopa, nu spunem deloc alt lucru, spunem acelaşi lucru.

Deci Parintele Cleopa spune ca energiile izvorasc din Dumnezeu, Marele Teolog Igor spune ca nu pot exista in afara lui Dumnezeu. Parintele Cleopa spune ca nu Dumnezeu se trimite la om ci harul, citand alt parinte obscur din istoria Bisericii. Marele Teolog Igor spune ca Dumnezeu intra in om impreuna cu harul.
Dar cumva amandoi spun acelasi lucru. :71:

Măi omule, nu-i acelaşi lucru?

Părintele Cleopa: "energiile izvorăsc din Dumnezeu".
păcătosul Igor: "energiile nu pot exista înafara lui Dumnezeu".

Din nou acelaşi lucru:

Părintele Cleopa: "harul se trimite la om, de la Dumnezeu."
păcătosul Igor: "harul se trimite la om, de la Dumnezeu."

Dar nu poţi spune că o doar harul la om, fără Duhul Sfânt care aduce harul.
"Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt" - F.A. 2, 4.
"Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă." - F.A. 6, 3 exemple sunt mai multe.

Deci se căutau oameni pentru a fi hirononiţi întru diaconi, care erau deja plini de Duhul Sfânt şi de toată înţelepciunea !

Deci atenţie, cum trebuie să fim înainte de hirotonia în diacon şi preot !

Revin concis şi întreb :

Deci dacă Duhul Sfânt intră în om, să lucreze prin har omul cu Duhul Sfânt şi Duhul Sfânt cu omul, pentru mântuirea acelui om şi a altor oameni în jurul acelui om, atunci e incapabil, e neputincios Duhul Sfânt să intre şi întrun animal sau obiect, cu acelaşi scop mântuitor pentru un om sau mai mulţi?

Teologie apofatică, prin negarea imperfecţiunii...

Personal, eu nu văd ce-i aşa greu de înţeles...

Doamne miluieşte...

P.S.: deşi e mare poza, vreau să o pun, iertare:

https://edituradoxologia.ro/sites/de...s_coperta2.jpg

Deci vă rog:

Dacă aici pe forum, nu urmărim să ne vindecăm, prin Biserică, Sfinţi şi unii pe alţii, am venit şi pierdut timp degeaba !

Atât de spus...

Si eu si Catalin si altii ti-am explicat de sute de ori ca nu intra nici in om persoana. Si ca nu intelegi romaneste, citesti ce scrie Parintele Cleopa si intelegi ce vrei tu. El spune ca energiile izvorasc din Dumnezeu si exista in afara lui Dumnezeu, tu spui ca nu exista. El spune ca energiile sunt trimise si ca nu vine Dumnezeu, tu zici ca nu, vine direct Dumnezeu impreuna cu energiile. :71:

Du-te si culca-te si obisnuieste-te cu gandul ca nu poti pricepe toate lucrurile. Nu-i neaparat sa fii Verginica pentru a te mantui, e bine sa fii mai modest. :)

Citat:
În prealabil postat de iuliu46 http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
Si eu si Catalin si altii ti-am explicat de sute de ori ca nu intra nici in om persoana. Si ca nu intelegi romaneste, citesti ce scrie Parintele Cleopa si intelegi ce vrei tu. El spune ca energiile izvorasc din Dumnezeu si exista in afara lui Dumnezeu, tu spui ca nu exista. El spune ca energiile sunt trimise si ca nu vine Dumnezeu, tu zici ca nu, vine direct Dumnezeu impreuna cu energiile. :71:

Du-te si culca-te si obisnuieste-te cu gandul ca nu poti pricepe toate lucrurile. Nu-i neaparat sa fii Verginica pentru a te mantui, e bine sa fii mai modest. :)

Lucrul ăsta îl pricep fiindcă îl trăiesc, dar nu ştiu să-l explic foarte bine, decât direct :


Părintele Cleopa, nu spune că Duhul Sfânt intră în oameni. Spune că nu se contopeşte, cu oamenii, asta spun şi eu, amândoi spunem că Fiinţa Domnului nu poate să se contopească cu fiinţa omului, Creatorul cu creatura, tocmai de aceea avem harul necreat din Creator, adus în creatură de Creator, de Duhul Sfânt.

Şi nu glumiţi cu "verginica" şi alte prostii, că a vorbi despre harul Duhului Sfânt şi lucrarea omului cu Duhul Sfânt şi a Duhului Sfânt cu omul, sunt lucruri foarte mari cu care nu trebuie să glumim. Asta vor dracii, să facem glume din aceste mari şi mântuitoare lucruri.
Asta se luptă şi demonii să imite, căzuţi fiind, ştiu ce-au pierdut şi pot imita.

Recitim versetul:
"Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă." - Faptele Apostolilor 6, 3.

Aşa trebuia să fie un om simplu, mirean, credincios de rând, înainte să primească hirotonirea întru diacon, să fie plin de Duhul Sfânt şi de toată înţelepciunea.

Deci Duhul Sfânt vine în om şi fără să fie hirotonit diacon şi preot. Ci chiar trebuie să-l aibe înainte de hirotonie.

Cum şi de ce?
Prin harul Sfintelor Taine: botez, mirungere, maslu, spovedanie, împărtăşanie.
Harul care se pierde şi se recâştigă mereu prin dragoste, smerenie, ascultare, rugăciune, discernământ, trezvie, dreaptă socoteală, toată virtutea.

Şi eu am har, când înmulţesc harul Sfintelor Taine prin dragoste de Biserică şi Sfinţi, smerenie şi ascultare de Biserică şi Sfinţi şi voi trebuie să aveţi şi să faceţi la fel !
Scopul e vindecarea noastră, a cât mai mulţi !

Şi dacă Duhul Sfânt intră în oameni, nu intră şi în animale şi obiecte? E incapabil, e neputincios? Întrebare retorică. Teologie apofatică, negarea imperfecţiunii. Sigur că intră şi în animale şi obiecte, cu acelaşi scop mântuitor, vindecarea omului (proorocului) a toţi creştinii, pentru curăţirea lor, luminare şi îndumnezeire.

Domane miluieşte...

Eu am înțeles așa: Harul (energiile necreate) izvorăsc din Dumnezeu după cum lumina izvorăște din Soare. Dar lumina nu se poate despărți de Soare, că dacă stingi sursa, rămâi fără lumină.

Părintele D. Stăniloae făcea o altă analogie, mai potrivită decât cea cu Soarele, pentru că folosea persoane.

Ce am înțeles: O persoană care te iubește te învăluie cu iubirea ei, pe care o simți atunci când este în preajma ta ca pe o energie binefăcătoare; o simți și într-un cuvânt pe care ți-l adresează, într-o mângâiere. Toate astea sunt în legătură directă cu persoana care te iubește și nu pot fi despărțite de ea. Dacă ea pleacă, dispare și această manifestare simțită a iubirii ei pentru tine.

Prin urmare, așa e și cu harul: o manifestare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, prin care ne împărtășește ceva din persoana Sa. Ne face părtași într-o anumită măsură vieții Sale dumnezeiești, sfinte, veșnice. Ne sfințește, ne îndumnezeiește și pe noi.

Iubirea Lui nu se poate manifesta despărțită de Persoana Sa; nu o poți separa și trimite în lumea creată.

Catolicii, însă, au mers pe ideea unei energii despărțite de Dumnezeire, și atunci aceasta nu putea face parte decât din cele create, pentru că necreat nu este decât Dumnezeu – pe care o numesc grație.

Nu suna a mandrie, suna a pucism. Chiar mai rau pentru ca fratele de suferinta e mai atent si nu ar scrie a-ţi in loc de aţi. :71:
Daca si dupa ce Parintele Cleopa iti spune ca nu Dumnezeu se trimite ( adica nu Dumnezeu intra in oameni ) ci harul ( adica harul intra in oameni ), tu tot mai crezi ca persoana divina intra in oameni si ca aia care nu cred asta sunt in inselare demonica... atunci bine, pa ! :)

Spune româneşte: nu am înţeles cum adică "se trimite". Dar din ruşine ca să nu arăţi că nu ştii, mă acuzi pe mine, mă ponegreşti, cum că aş minţi. Nu mint şi nu am nimic din nicio erezie, dar tu nu ai har. Atât pot să spun. Dacă ai fi avut, prin dragoste, smerenie, ascultare, ai fi înţeles.

Deci răspunsul:

Dumnezeu se trimite, adică Dumnezeu Tatăl trimite pe Dumnezeu Duhul Sfânt în om. Asta înseamnă se trimite.
Şi Părintele Cleopa şi eu, spunem acelaşi lucru.

Când nu înţelegi un lucru, smereşte-te şi recunoaşte că nu înţelegi, nu te mândri şi împroşca cu nimicuri.
Ba din contră, îţi spun că din lipsă de har, te ispitesc cu necredinţa aceaşi demoni din diferite erezii, ca să te ţină departe de vindecare şi curăţire.

RECITEŞTE VERSETUL !

Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. - F. A. 6, 3

Doamne miluişte... Doamne miluieşte !

Nu e. Face toate alea, care mai de care mai dihai, dupa cum se pare. Ok.

Duhul Sfant intra intr-un magar, dupa cate am inteles.
Daca tot ai deschis topicul asta si l-ai transformat intr-un concurs de erezii si nerozii, am si eu o intrebare catre mataluta:

- Daca tu ai fi prezent cand Duhul Sfant intra intr-un magar, te-ai inchina magarului si il vei saruta?

Pentru ca invăţătura despre icoane, formulată de Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787, asa mărturiseşte:

"€ždupă cum chipul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, asemenea să se aşeze şi cinstitele şi sfintele icoane, făcute în culori sau mozaic, sau din alt material potrivit, în Sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, pe sfintele vase şi veşminte, pe pereţi şi pe scânduri, în case şi pe drumuri, şi adică icoana Domnului şi Dumnezeului, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi cea a Sfintei Preacuratei noastre Stăpâne, de Dumnezeu Născătoare, ale cinstiţilor Îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi cuvioşilor bărbaţi. Căci dacă vor fi văzuţi mai des zugrăviţi pe icoane, cu atât mai vii vor fi în faţa respectivilor, care îi privesc, reînviindu-se memoria şi dorul de prototipul lor, le vor săruta şi le vor da închinarea cinstită, dar nu adorarea deplină, care după credinţa noastră se cuvine numai firii dumnezeieşti"

Pai fiinta e despartita de creatie. De ce nu se poate manifesta iubirea Sa in creatie ? Tu nu intelegi ca acolo unde se spune ca nu poti separa iubirea, caldura si asa mai departe, inseamna ca Dumnezeu nu ramane niciodata fara iubire sau caldura, acestea izvorasc mereu din Dumnezeu fiind calitati sau puteri necreate ale Sale. Dar nu inseamna ca ele se manifesta in creatie cu tot cu persoana divina.:)

Parintele Cleopa spune ca "NU Dumnezeu se trimite", adica nu vine El ci trimite harul, Teologul Igor citeste ca Dumnezeu se trimite. :21:

Uite de aici de pe site :

"Urmand traditia rasariteana Sfantul Grigorie Palama zice : "Intr-adevar, ceea ce nu poate fi vazut de nimeni, fie acela Moise sau Pavel, cel ce s-a inaltat pana la al treilea cer, sau chiar mai presus de Pavel si invrednicit de starea si demnitatea ingereasca sau arhangheleasca - ce poate fi altceva decat fiinta lui Dumnezeu, care nu iese din sine, nu se manifesta si nu se poate vedea nicidecum de nimeni ?". Nici ingerii, deci, nu vad fiinta lui Dumnezeu. Daca in ceea ce constituie natura Lui, Dumnezeu este absolut inaccesibil, atunci cum vom fi dupa cuvantul Sfantului Petru : "Partasi la dumnezeiasca fire ?" (IIPetru I, 4). Sfantul Grigorie Palama afirma ca expresia "Partasi firii dumnezeiesti" are un caracter an*tinomic, care o inrudeste cu dogma Sfintei Treimi. Noi nu putem sa par*ticipam nici la firea si nici la ipostasurile Treimii si totusi suntem chemati sa participam la natura dumnezeiasca."

""Lucrarile lui Dumnezeu coboara la noi, dar fiinta Lui ramane neapropiata" si "Noi din lucrarile Lui spunem ca cunoastem pe Dumnezeul nostru, de fiinta nu pretindem ca ne putem apro*pia. Caci lucrarile Lui coboara la noi, dar fiinta Lui ramane inaccesibila"

""Asadar, zice Palama, iesirile si lucrarile lui Dumnezeu sunt necreate, dar nici una din*tre ele nu este fiinta nici ipostas" !'" ... "Palama arata ca altceva e puterea care se varsa din Duhul Sfant - numita in Noul Tes*tament si duh : "duhul intelepciunii si al intelegerii, duhul sfantului si al puterii, duhul cunostintei si al evlaviei, duhul temerii de Dumnezeu" (Isaia XI, 9) - si altceva este ipostasul Duhului Sfant - prin care omenirea lui Hristos este indumnezeita."

Dar iata ca Igor crede ca ipostasul intra in noi. :)

Aici nu e concurs de erezii şii nerozii, în care tu eşti, ci concurs de vindecări, e pe tot forumul. Cine vrea să le primească. Doar că cel care le oferă trebuie să aibe har, să fie măcar curăţit şi luminat, doritor de îndumnezeire.

Fiindcă un eretic niciodată nu va avea dragoste, smerenie şi ascultare de Sfânta Treime, deci nici de Duhul Sfânt Domnul.

Dar totuşi nu te pot lăsa fără răspuns, din dragoste faţă de tine, dorindu-ţi vindecarea şi mântuirea :

Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu:

" Îngerul a intrat la ea şi a zis: "Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei ! " - Luca 1, 28.

Deci dacă îngerul a făcut plecăciune unei femei muritoare, noi ce facem? Răspund în harul Duhului Sfânt spre vindecarea ta:

Deci creştinii FAC PLECĂCIUNE totdeauna, lăudându-se cu semnul Sfintei Cruci pe trupurile lor (Galateni 6, 14) prin harul adus în ei de Dragoste, Smerenie şi Ascultare, pe care ereticii nu le au în ei şi dacă nu fac aşa de aceea nu primesc har, şi făcând plecăciune creştinii în Duh şi Adevăr, Duhului Sfânt din oamenii Duhului Sfânt episcopii, preoţii, diaconii, Sfintele Moaşte, dar şi Duhului Sfânt din obiectele liturgice de slujire, precum Sfânta Cruce, Sfinte Icoane, Sfântul Potir unde stă Însuşi Trupul şi Sângele Domnului şi altele care sunt pline de Duhul Sfânt Dumnezeu, precum prosoapele lui Pavel (Faptele Apostolilor 19, 12), iar în cazuri excepţionale când vedem cu ochii şi auzim cu urechile că un animal vorbeşte de la Duhul Sfânt, ne lăudăm din nou cu semnul Sfintei Cruci şi facem plecăciune Duhului Sfânt din animal, ne punem pe genunchi şi începem să ne rugăm Sfintei Treimi spunând că nu suntem nevrednici de asemenea minune. Şi de asemenea creştinii, fiindcă mereu avem Dragoste, Smerenie şi Ascultare, sărutăm oamenii Duhului Sfânt şi obiectele pline de Duhul Sfânt, precum Sfintele Icoane, Sfintele Moaşte, Sfântul Potir şi altele de folos ca ele, fiindcă ştim că acolo este Duhul Sfânt în ele, ca şi în prosoapele lui Pavel cum am văzut mai sus sau umbrei lui Petru, făcătoare de minuni (Faptele Apostolilor 5, 15), şi fiindcă trebuie să ne îmbrăţişăm cu sărutare sfântă, oamenii Duhului Sfânt şi pe Duhul Sfânt din Sfintele Obiecte Liturgice, acei oameni şi acele obiecte unde Duhul Sfânt se pogoară şi locuieşte să le dăm sărutare, ca expresie a Dragostei, Smereniei şi Ascultării faţă de Biserica Sa şi a Sfinţilor (Romani 16, 16; I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 12; I Tesalonic 5, 26)

Acesta este răspunsul mântuitor.

Crede-l, împlineşte-l şi vei fi viu, altfel, în libertatea ta, alegi moartea cea- de doua.

Hristos a înviat.

Care fiinţă e despărţită de creaţie? A lui Dumnezeu sau a omului? Fiinţa lui Dumnezeu, da e despărţită de creaţie, fiindcă nu poate creaţia şi creatura să cuprindă Creatorul, deci Fiinţa Domnului nu intră în creaţie, dar se manifestă în creaţie prin harul care-l aduce în creaţie şi creatură, harul adus de Fiinţa lui Dumnezeu în om, fără să se contopească cu omul.

Da, m-am grăbit, Dumnezeu trimite harul, dar nu poţi să desparţi harul de Duhul Sfânt, nu suntem eretici "romano-catolici".

Părintele Cleopa nu spune că Dumnezeu trimite harul fără Duhul Sfânt.

Şi da, ce am spus aici, nu e greşit: Dumnezeu Tatăl se trimite pe Dumnezeu Duhul Sfânt, când intră în oameni, cum spune versetul: "Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune" - F.A. 6, 3.

Da, foarte frumos, sunt de acord.

Am spus deja: Ipostasul - Fiinţa lui Dumnezeu, nu se poate contopi cu omul, cu creaţia - creatura. Deşi Duhul Sfânt intră în om, cum ne arată Scripturile, omul nu poate cuprinde şi nu poate înţelege ce este, cât este, de unde este Duhul Sfânt, fiindcă nu poate înţelege fiinţa lui Dumnezeu, decât prin harul care-l aduce Duhul Sfânt în om, va înţelege, cât îi este omului să înţeleagă de Duhul Sfânt, care este lucrarea Duhului Sfânt în el, prin har.

De aceea noi nu vedem Fiinţa lui Dumnezeu, fiindcă am vedea ceva limitat, creat, ori Dumnezeu e Creator, nu e creat, dar participăm la natura Dumnezeiască, nu la Fiinţa lui Dumnezeu, căci prin îndumnezeire, dobândim ce am pierdut prin Adam şi Eva, vom fi nu numai chipul ci şi asemănarea cu Dumnezeu.
Da, trupul lui Hristos a fost creat, şi vedea în natura lui Hristos, un trup muritor pe Sfânta Cruce şi apoi înviat, cum toate trupurile vor învia. Şi spune Hristos în Firea/Fiinţa/Ipostasul lui Dumnezeiască: "Vă uitaţi la Mine şi vedeţi pe Tatăl" şi "Eu şi Tatăl, Una suntem", adică chemarea la îndumnezeire a omului, la imitarea şi urmarea lui Hristos.

Asta face Duhul Sfânt în om, prin har.

Pot spune fără să greşesc, că harul, fiind necreat, adus de Duhul Sfânt în om, este o formă de comunicare şi de rezolvare a problemelor, între Dumnezeu şi oameni.