Sufletul si trupul sunt diferite intre ele, trupul este viu atat timp cat are suflet. Nu sufletul traieste prin trup, ci trupul traieste prin suflet. Sufletul este viata care are constiinta, trupul este doar un purtator al sufletului pt perioada randuita de Dumnezeu.

Vedeţi? Aceeaşi confuzie produsă de dualismul trup-suflet al filosofiei greceşti.
Sufletul este viu atâta timp cât are suflarea de viaţă de la Dumnezeu.

Vederea holistică asupra omului
 

Până acuma m-am concentrat asupra aspectelor legate de modul în care Dumnezeu a creat omul şi animalele şi am ajuns la concluzia că omul este un suflet viu şi nu este înzestrat cu o entitate care poate trăi conştient după moartea lui. De asemenea am putut vedea că prin suflet evrei înţelegeau nu numai persoana, (sufletul viu), ci ei defineau sufletul ca loc al emoţiilor şi al stărilor sufleteşti. Această gândire holistică diferă foarte mult de gândirea dualistă greacă despre care vă tot spun.

În continuare încerc să pătrund puţin mai adânc în gândirea holistică ebraică, fără a avea însă pretenţia că voi spune totul despre acest subiect.

Modul în care Scripturile evreieşti îl vedeau pe Dumnezeu, felul în care era privită natura omului şi lumea sunt foarte diferite de ceea ce putem găsi în cultura greacă. Credinţa fundamentală a evreilor că Dumnezeu este Creatorul nostru, că lumea şi oamenii sunt creaţia Lui, că omul a fost creat pentru a fi un suflet viu, este în opoziţie totală faţă de gândirea greacă care vede că lumea materială este o sferă a răului, iar trupul este o închisoare a sufletului. Pentru evrei Dumnezeu nu era doar o fiinţă supremă, ci era un Dumnezeu personal care Se descoperea omului, Dumnezeul evreilor nu era o fiinţă abstractă ci una care poate fi înţeleasă, urmată şi ascultată. Evrei îşi legau existenţa de existenţa lui Dumnezeu. El a fost cel care i-a creat şi El este cel ce le dă viaţă. Astfel, evreii se înţelegeau pe sine în lumina descoperirilor lui Dumnezeu.

Noi suntem din punct de vedere intelectual robi gândirii greceşti. Modul nostru de gândire este structurat practic pe tiparele lăsate de Aristotel, Platon, Socrate şi alţii. Şi este foarte dificil pentru noi să gândim diferit de cum am făcut-o până acuma, din acest motiv se şi lungeşte acest topic. Este dificil să scăpăm de aceste tipare şi să gândim în modul evreiesc. Dar, pentru subiectele care au de-a face cu Scriptura, aşa cum este şi cazul subiectului din aceast topic, trebuie să o facem, pentru că în această chestiune Scriptura are ultimul cuvânt, nu gândirea filosofilor greci!

Astfel trebuie să vedem cum mai era percepută natura umană în cultura evreilor. Să analizăm câteva aspecte legate de felul în care evreii înţelegeau rolul inimii în viaţa lor şi în relaţia cu Dumnezeu, iar apoi să identificăm locul spiritului în gândirea poporului evreu.

Am amintit că gândirea poporului evreu era concentrată în jurul învăţăturilor Scripturii şi relaţiei lor cu Dumnezeu. Creatorul l-a făcut pe om din ţărâna pământului (acum avea doar trupul), i-a suflat în nări suflare de viaţă şi trupul a devenit un suflet viu, un om, o persoană. După ce l-a creat pe om, Scriptura concluzionează că totul era bun. Aici se vede diferenţa între gândirea dualistă greacă asupra faptului că sufletul este în trup ca într-o închisoare şi cea ebraică, care vede în trupul din ţărână, animat de principiul de viaţă, un suflet viu. De asemenea Scripturile nu ne spun că trupul omului este rău, aşa cum susţine filosofia grecească a lui Platon (care susţinea ideea că materia este rea). În raportul Genezei toate erau bune, materia din care omul a fost făcut a fost bună, sufletul viu care a rezultat în urma primirii „suflării de viaţă” a fost bun. Ceva s-a stricat în momentul în care păcatul a pătruns în lume, o idee cu totul diferită de toate celelalte concepţii.

În Scripturile ebraice inima ocupă un loc foarte important. Ea este organul vieţii, iar pentru a descrie natura umană Scripturile ebraice folosesc foarte mult inima. Pentru evrei inima este locul în care se realizează legătura cu Dumnezeu, este izvorul de viaţă, este un leac pentru om dacă este „bună”, dacă nu, usucă oasele, este sursa energiilor fizice, emoţionale şi intelectuale. În ea se manifestă teama, fericirea, durerea. Ea determină caracterul şi personalitatea individului. Aceste trăsături ale inimi sunt foarte identice cu trăsăturile pe care Scripturile le alocă sufletului. Inima poate fi veselă, supărată, îngrijorată, curajoasă sau descurajată. Sufletul este neliniştit, are sentimente, urăşte sau iubeşte după caz, sufletul caută pe Domnul, tânjeşte de dor, se întristează, etc.
Alte caracteristici ale inimi sunt acelea în care inima este centrul inteligenţei, inima este ceea care caută ştiinţa, Solomon cere de la Dumnezeu o inimă capabilă să judece poporul. Cu inima o persoană gândeşte, caută, înţelege cunoaşte, meditează. Inima este centrul voinţei şi al vieţii morale. Ea poate plănui lucruri rele şi bune. Toate aceste caracteristici enumerate se regăsesc în Scripturi şi la suflet, şi la om.

Aceasta se datorează faptului că vederea ebraică asupra naturii omului era foarte diferită de cea grecească, cu care noi astăzi suntem obişnuiţi. Ceea ce se spune despre inimă se poate spune şi despre suflet. Scriptura nu face distincţii radicale între variatele aspecte care au legătură cu o individualitate. Faptul că multe din caracteristicile inimii se regăsesc la suflet nu trebuie să ne surprindă, tocmai datorită acestei percepţii asupra naturii umane pe care o aveau evreii. Scripturile ebraice văd natura umană ca o unitate. Vederea grecească era însă caracterizată de dihotomie. Trupul şi sufletul nu sunt duşmani. Trupul este materie, sufletul este rezultatul animării, de către principiul de viaţă a trupului. Omul este un suflet viu. Sufletul nu este în trupul omenesc ca într-o temniţă, el nu este nemuritor, ci este omul. Dihotomia trup-suflet nu a fost prezentă în Scripturile oamenilor lui Dumnezeu. Unitatea funcţională a individului dată de activitatea sufletului, corpului, inimii neagă cu vehemenţă dualismul grecesc. Funcţiile naturii umane, cele spirituale şi morale, pe care dualismul le leagă de suflet, sunt atribuite în gândirea ebraică şi inimii. Suficient de clar pentru a vedea că ceea ce Enciclopedia Iudaică afirmă despre identificarea sufletului cu persoana omului este corect. Reamintesc:

„Suflet - In Biblie
Personalitatea a fost considerată ca un întreg în perioada biblică. De aceea sufletul nu era perceput cu totul distinct de trup. În ebraica biblică cuvintele neshamah şi ru’ah înseamnă amândouă „respiraţie” şi nefesh se referă la persoană sau chiar trupul.”

(Encyclopaedia Judaica, Keter Publishing House Jerusalem Ltd, a patra publicare 1978, vol. 15, pagina 171)

M-ai intrebat unde am citit despre arhanghelul Gavril in afara de traditia ortodoxa.Arhanghelul Gavril ca si arhanghelul Mihail este amintit de asemenea in Biblie(traditia ii mai mentioneaza pe Rafael si altii,mai ales in cartea lui Enoh considerata carte apocrifa,dar eu discut acum despre ce vorbeste biblia).Biblia nu mentioneaza ca arhanghelul Mihail este mai mare decat arhanghelul sau ingerul Gavril de exemplu,dar in evrei aflam ca Isus este mai presus decat toti ingerii.Uite ca o sa iti aduc cateva pasaje care ar sugera calitatea de arhanghel al ingerului Gavril(numele sau care inseamna "Dumnezeu este puterea mea"apare de 4 ori in Biblie).Intr-adevar,Biblia nu foloseste titlul de arhanghel pentru Gavril(depinde poate de traduceri),asta poate nu are relevanta.Tot pe baza logicii,pe care se bazeaza cei care sustin ca arhanghelul Mihail este Isus(desi asa cum am aratat in fata unor pasaje identificarea lui Isus cu arhanghelul Mihail nu are logica si anume pasajul din Iuda si din Apocalipsa,pentru ca daca este vorba despre o singura persoana atat Iuda cat si Ioan erau mai indreptatiti sa foloseasca numele de Isus) se poate considera ca ingerul Gavril este un alt arhanghel.
Daniel 8:16 Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: "Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia aceasta."
Daniel 9:21 pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.
Luca 1:19 Drept răspuns, îngerul i-a zis: "Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.(Faptul ca Gavril sta in fata lui Dumnezeu imi spune destul sa cred ca nu este un inger obisnuit ci o capetenie si cum se numeste capatenia ingerilor?Arhanghel se numeste).
Luca 1:26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret,
De asemenea ca ii mentioneaza numele alaturi de cel al arhanghelului Mihail imi este de ajuns sa cred ca acestia sunt arhangheli.In afara de biblie nu mai gasim nume de ingeri decat acestea 2.Traditia ii mai mentioneaza pe arhanghelii Rafail,pe Arhanghelul Jophiel, Metatron,pe Samuel,pe Uriel sau pe Zadkiel.Eu nu ii pun in discutie pe acestia intrucat cartile canonice le mentioneaza mai putin(ca sa fiu obiectiv trebuie sa spun ca nu ii mentioneaza deloc).Insa biblia este clara in ceea ce priveste Arhanghelul Mihail si se poate deduce titlul de arhanghel al ingerului Gabriel.
In lumea teologica exista ipoteza ca si Lucifer sa fi fost un arhanghel,mi-as prinde cu totul urechile daca as incerca o analiza a lumii angelice.(:))Si se sustine ca suport un verset din Apocalipsa:
Apocalipsa 12:9 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
Deci prin "ingerii lui" unii inteleg ca a fost o capetenie a ingerilor.Aici lucrurile sunt foarte ambigue.Eu nu sustin ca este adevarat,este o parere ,este foarte greu sa vorbim despre ceea ce nu stim.:)
Cert este ca Biblia nu sustine ca Arhanghelul Mihail este mai presus decat toti ingerii(sau decat Gavril),daca ma poti contrazice in acest sens astept versete edificatorii.

Ca o edificare la:In afara de biblie nu mai gasim nume de ingeri decat acestea 2.
Ma corectez,pentru ca altfel nu ar avea logica ceea ce spun:)
In biblie nu mai gasim nume de ingeri decat acelea de Mihail si Gavril.

Daca ortodocsii au la baza filozofoa greaca, voi care filozofie o aveti?

Dragul meu, nu te mai învârti în cerc că ameţeşti de tot. Hai s-o lăsăm baltă, suntem cu totul off topic...

Filosofia Bibliei.

"De aceea sufletul nu era perceput cu totul distinct de trup."

Fireşte, dar de aici şi până la a spune că sufletul dispare odată cu moartea trupului aşa cum învaţă secta adventistă mai e cale lungă.
Si tot nu mi-au răspuns sectanţii adventisti la intrebarea:

De unde au mostenit crestinii de azi invăţătura "falsă" cum ziceţi voi a existenţei sufletului după moarte? De la Platon sau încă de pe vremea lui Adam, de la satan-diavolul? :39:

"secta" adventistă învaţă că "sufletul dispare odată cu moartea trupului" doar în imaginaţia dvs.

1. Pe vremea lui Adam nu erau creştini
2. Adan nu şi-a însuşit teoria diavolului, a verificat pe propria piele cum e cu moartea.
3. Creştinii nu moştenesc învăţături false... Nu spun mai mult, cred că înţelegeţi.

Ca sa revenim la tema acestui topic fiindca ne-am abatut discutand despre lucruri inaccesibile noua ca oameni(lumea angelica) din care motiv apar pareri si pareri(mai mult sau mai putin adevarate sau logice),sa continuam discutia despre suflet.O discutie de suflet si la propriu si la figurat :).Vad ca ai mai adus in prim plan alte comentarii.As aprecia ca in loc de copy\paste ai gandi singur pe baza Scripturii(e bun si copy\paste-ul mai ales cand copiem din Biblie).Eu unul nu am spus ca trupul este o inchisoare pentru suflet si din punct de vedere intelectual n-am nici o treaba cu filosofia greceasca.Nu stiu cum sa fiu influentat de ea daca nu am studiat-o detaliat.Ai spus ca din punct de vedere psihic "Modul nostru de gândire este structurat practic pe tiparele lăsate de Aristotel, Platon, Socrate şi alţii" greci adica.Si de ce sa nu fie influentat si de Kant,Hegel sau altii asemenea?Este adevarat ca la baza civilizatiei europene a stat cultura greco-romana,dar si crestinismul.Crestinismul s-a pastrat si se va pastra pana la venirea Mantuitorului,dar civilizatia europeana s-a dezvoltat,intre timp a avut loc Renasterea,Reforma,Umanismul si alte curent de gandire.Nu se mai poate spune despre o influenta exclusiva greceasca.Asa cum intelegeau evreii sufletul asa il intelegem si noi.Spre exemplu prin suflet putem intelege locul emotiilor noastre(nu mai trebuie sa amintesc toate expresiile in care apare cuvantul suflet,daca esti curios doar in dex vei gasi o sumedenie).Exista totusi un sens al cuvantului suflet mai deosebit,sens la care ne referim cei care sustinem ca sufletul continua sa mai existe si dupa moarte,adica ceva mai important decat trupul nostru,ceva ce dainuie chiar daca trupul este mort.Despre acest sens vorbeste printre altele si Biblia(Nu mai amintesc pasajele ca ma doare gura de cate ori le-am amintit :).Ai spus ca sa te citez:
"Credinţa fundamentală a evreilor că Dumnezeu este Creatorul nostru, că lumea şi oamenii sunt creaţia Lui, că omul a fost creat pentru a fi un suflet viu"-desi poate vei parea surprins si eu cred la fel.
"Pentru evrei Dumnezeu nu era doar o fiinţă supremă, ci era un Dumnezeu personal care Se descoperea omului, Dumnezeul evreilor nu era o fiinţă abstractă ci una care poate fi înţeleasă, urmată şi ascultată. Evrei îşi legau existenţa de existenţa lui Dumnezeu. El a fost cel care i-a creat şi El este cel ce le dă viaţă. Astfel, evreii se înţelegeau pe sine în lumina descoperirilor lui Dumnezeu."-sunt intrutotul de acord cu tine.
Ca ai spus ca filosofia greceasca considera trupul o temnita a sufletului(nu m-am documentat poate ai dreptate),atunci iti spun ca filosofia greceasca nu are dreptate(Mai spui ca sunt influentat de filosofia greceasca?)Trupul este ca o casa pentru suflet,un vas cum ne spune biblia.Nu este nici o temnita,"in duhul "ca sa folosesc expresia biblica se poate merge in locuri inaccesibile trupului,oare cum s-ar putea aceasta daca trupul ar fi o temnita pentru suflet sau pentru duh?Trupul nostru este muritor si vremelnic,la inviere va fi schimbat cu altul nou asa cum spune apostolul Pavel.
In ceea ce priveste cealalta idee pe care tu spui ca este sustinuta de filosofia greceasca si anume ca "lumea materială este o sferă a răului" aici ar trebui sa fie corectata afirmatia si anume :"lumea materiala a devenit o sfera a raului",din pricina evident a pacatului adamic dupa cum si tu ai aratat.Intr-adevar lumea s-a indepartat de Dumnezeu si a devenit rea,ca de ce ne Indeamna Ioan in
"1 Ioan 2:15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El."?Pentru ca lumea a devenit rea,dar noi trebuie sa fim buni.
N-ar fi deloc rational sa dam vina pe gandirea greceasca antica de aceste lucruri.Gandirea greceasca poate a sintetizat aceste conceptii,nu le-a inventat ea.In ceea ce priveste sufletul nepieritor nu sunt dubii.
As aprecia daca ai gandi rational tu insuti pe baza Scripturii fara sa mai dai un ochi pe nu stiu ce enciclopedie sau copy paste din nu stiu unde.Discutia ar fi mai placuta si mai usor de inteles si cel mai important,mai obiectiva.
P.S.:Mi-ai spus sa am grija pentru ca crearea confuziei este atributul diavolului.Trebuia sa vezi ca a fost o gluma(de felul meu sunt mai distins,mai glumet).Totusi tie daca totul ti-e clar n-ar trebui sa simti ca eu creez "ceata".

raspuns:

Nimeni nu a spus că pe vremea lui Adam erau creştini, nimeni nu a spus că Adam si-a insusit teoria diavolului, iar intrebarea mea o reformulez ca sa fie mai limpede: :39:
De unde au moştenit credintele actuale altele decât cea "adevărată", adică adventistă credinţa "falsă" a existenţei suifletului după moartea trupului: de la filosoful Platon (in sec 4 i. Hr.) sau încă de pe vremea lui Adam, de la satan-diavolul, cu 5 milenii înainte ?
Vă întreb acest lucru pentru voi adventisti veniti când cu o "informare" preţioasă de genul acesta, când cu alta! Si nu este acelaşi lucru.

Aveţi cumva impresia că cineva e ferit de ispitele şi ereziile diavolului? (includ aici pe Platon şi Tradiţia ortodoxă)

NU am impresia că este ferit nimeni, pentru că nimeni nu intră neispitit în Împărătia lui Dumnezeu. Dar tot nu mi-aţi răspuns la intrebare, aşa că o reiau:
De unde au moştenit credintele actuale (altele decât cea "adevărată", adică adventistă), credinţa "falsă" a existenţei suifletului după moartea trupului: de la filosoful Platon (in sec 4 i. Hr.) sau încă de pe vremea lui Adam, de la satan-diavolul, cu 5 milenii înainte ?
Vă întreb acest lucru pentru ca voi adventisti veniti când cu o "informare" preţioasă de genul acesta, când cu alta! Si nu este acelaşi lucru.

N-ar trebui să te doară gura, deoarece aici ar fi cheia problemei... Dar te rog, nu mai veni iarăşi cu parabola săracului sau cu sufletele de sub altar. Acestea au fost discutate destul...



Bun, apreciez gluma. Eu nu sunt un tip "distins" (sic), însă pot fi destins dacă e nevoie :)

Probabil de la amândoi, sursa oricum e aceeaşi.

:35:
Atunci ce rost mai are să vă folosiţi de tromboneala potrivit căreia filosoful Platon e autorul ei, dacă această învăţătură "falsă" cum îi spuneti voi exista si inaintea lui ? Ca să daţi cu băţul în baltă, doar, doar se va alege ceva?

Niciunde in Biblie nu se vorbeste despre "arhanghelul Gavril". Denumirea de arhanghel este folosita numai in cazul lui Mihail sau cand se vorbeste de revenirea Mantuitorului (1 Tesaloniceni 4:16).

Pentru ca Hristos le-a spus Apostolilor ca ,,unde sunt eu sa fiti si voi.,, nu peste 2000 de ani ci imediat dupa moarte dupa care urmeaza judecata ,, Caci o data ii este omului sa moara si apoi urmeaza judecata.,, cum spune Sf Ap Pavel

Condor acum intervii si tu cand discutia pe aceasta tema a fost incheiata.Eu nu am spus ca se vorbeste in biblie despre "arhanghelul Gavril" ci ca biblia ar sugera asta.
Uite un verset biblic:
Daniel 10:13 Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, UNA DIN CAPETENIILE CELE MAI DE SEAMA(deci se intelege logic ca este vorba despre mai multe capetenii de seama,adica arhangheli printre care si Gavril asa cum arata in Scriptura ca sta "inaintea lui Dumnezeu" Luca 1:19,cand despre Isus se spune in Evrei ca este mai presus decat toti ingerii) mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei."
Am zis sa lasam aceasta discutie pentru ca nu aceasta este tema topicului.Acum ai cerut din nou versete despre suflete.Le-ai refuzat pe cele despre "parabola"bogatului nemilostiv sau acel verset din Apocalipsa care aminteste "sufletele de sub altar"desi acestea sunt cele mai clare.Versetul din Apocalipsa despre care tu l-ai amintit ar trebui sa te lumineze,pentru ca acolo nu se refera nici la centrul emotiilor noastre,nici la om ca intreg ci la "altceva"care a dainuit dupa moartea trupeasca.S-a discutat asa cum ai spus destul despre aceste aspecte,desi vad ca tie tot neclar iti e.am sa mai amintesc totusi ca versete(desi le-am mai facut),dar daca iar le vei nega,rastalmaci rasturnandu-le prin citate neconcludente ne vom invarti in cerc.Trebuie sa spun mai inainte insesizabila diferenta intre suflet si duh,de aceea voi aduce citate si despre duh(ca si despre acesta ai spus ca nu este "nemuritor")
1 Petru 3:18 Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
1 Petru 3:19 în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
1 Petru 3:20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
Iacov 2:26 Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta.
2 Corinteni 5:6 Asadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; caci stim ca, daca suntem acasa în trup, pribegim departe de Domnul, -
2 Corinteni 5:7 pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. -
2 Corinteni 5:8 Da, suntem plini de încredere, si ne place mult mai mult SA PARASIM trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul.(cine sa fie acasa la Domnul,daca nu sufletul sau duhul,pentru ca trupul este parasit?)
2 Corinteni 5:9 De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramânem acasa fie ca suntem departe de casa.
2 Corinteni 5:10 Caci toti trebuie sa ne înfatisam înaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut când traia în trup.
Geneza 25:8 Avraam SI-A DAT duhul, şi a murit, după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său.
Geneza 35:18 Şi pe când îISI DADEA EA SUFLETUL, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatăl său l-a numit Beniamin (Fiul dreptei)
Eclesiastul 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
Psalmul 30 "Doamne, Tu mi-ai ridicat SUFLETUL din locuinta mortilor, Tu m'ai adus la viata din mijlocul celor ce se pogoara in groapa."
Psalmul 86:13"Caci mare este bunatatea Ta fata de mine, si Tu imi izbavesti SUFLETUL din adanca locuinta a mortilor
Faptele apostolilor 7:55 Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
Faptele apostolilor 7:56 şi a zis: "Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu."
Faptele apostolilor 7:59 Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: "Doamne Isuse, primeşte duhul meu!"
Psalmul 16 Caci nu vei lasa SUFLETUL meu in locuinta mortilor, nu vei ingadui ca prea iubitul Tau sa vada putrezirea.(n-are relevanta ca este un psalm mesianic).
Filipeni 1:23 Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
Matei 10:28 Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide SUFLETUL; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si SUFLETUL si trupul in gheena.
2 Corinteni 12:2 Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost FARA TRUP, nu ştiu: Dumnezeu ştie).
2 Corinteni 12:3 Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie)
Matei 25:34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ,Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
Matei 25:35 Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
Matei 25:36 am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.'
Matei 25:37 Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ,Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
Matei 25:38 Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
Matei 25:39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?'
Matei 25:40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.'
Matei 25:41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
Matei 25:42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
Matei 25:43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.'
Matei 25:44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: ,Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?'
Matei 25:45 Şi El, drept răspuns, le va zice: ,Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.'
Matei 25:46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică."
1 Corinteni 15:42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;(curios lucru ca apostolul Pavel cand spune inviere se gandeste la trup)
1 Corinteni 15:43 este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.
1 Corinteni 15:44 Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
1 Corinteni 15:46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
1 Corinteni 15:47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
1 Corinteni 15:48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
1 Corinteni 15:49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
1 Corinteni 15:50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
1 Corinteni 15:51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
1 Corinteni 15:52 într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
1 Corinteni 15:53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
1 Corinteni 15:54 Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
1 Corinteni 15:55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?"
Faptele Apostolilor 2:27 caci nu-mi vei lasa sufletul in Locuinta mortilor, si nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea.(Aici este o referire la partea din Cristos care nu va muri,natura nemuritoare pe care o poseda toti oamenii.)
Matei 16:26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
Evrei 12:9 Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim?
Eclesiastul 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
1 Tesaloniceni 5:23 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC ETC
Asta fara sa amintesc despre versetele care sustin pedeapsa vesnica,e de la sine inteles ca daca sufletul este nepieritor atunci rasplata sau pedeapsa sunt vesnice.

Versetele sunt pentru tricesimusseptimus.

Pentru ca Hristos le-a spus: "Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi." (Ioan 14:3)

Stiu ca dvs. nu-L credeti pe Mantuitorul si nu-L mai asteptati sa se intoarca sa va ia. Ati luat-o singuri la deal.

Cat despre judecata, nici in aceasta privinta nu-L credeti pe Domnul. Ati rezolvat deja problema, imediat dupa moarte, in stilul ortodox (fara Hristos).

Degeaba spune Domnul Iisus Hristos: "Iata Eu vin curnd; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui. "(Apocalipsa 22:12)

tricesimusseptimus salut spiritul tau de observatie.Mda,am vrut sa spun destins nu distins(nu stiu de ce am scris cu i,ca doar i-ul pe taste e mai departe :)).Nu-i rau sa fim si distinsi.

Minti. Iata ce ai spus in postarea 1404:
"Arhanghelul Gavril ca si arhanghelul Mihail este amintit de asemenea in Biblie".



Ingerul Gavril nu este numit niciodata arhanghel, in Sfanta Scriptura.

adevarat
 

ai spus un fapt adevarat ce am observat si eu demult: ortodocsii trece la alte religii pentru ca nu-si cunosc bine credinta. este de inteles, nici eu nu cunosc bine credinta, dar caut adevarul si ma rog sa mi-i se deschida ochii pentru a intelege.

Cum v-ar conveni ca în loc de eufemismul acesta să vă tot repet:

"44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii." (Ioan 8)

Nu am cerut versete care să vorbească pur şi simplu despre suflet/suflete (vor fi sute, dacă nu mii), ci versete care să vorbească despre suflet ca o entitate ce trăieşte după moartea omului.

Dacă recunoşti că acestea sunt cele mai clare, cred că am putea să încheiem discuţia. În cel mai bun caz, să le discutăm doar pe acestea, astfel am închide topicul după doar câteva sesiuni de discuţii.

Păi ar fi cazul să-şi cunoască mai bine credinţa "strămoşească", sau măcar gramatica (unii). ;)

"batalia" este castigata de ortodocsi .

adventistii nu au reusit sa raspunda la intrebarile adresate si au fugit de ele;

Condor a o fobie pe mincinosi.Iar imi spui ca mint desi nu am nici un interes sa o fac.
"Arhanghelul Gavril ca si arhanghelul Mihail este amintit de asemenea in Biblie".
Ai dreptate,asa am spus,dar mai tarziu m-am corectat si am fost fair-play spunand ca biblia nu ii acorda titlul de arhanghel lui Gavril,dar putem deduce ca este o capetenie a ingerilor si ti-am spus de unde putem deduce asta.Citeste tot ce am spus dupa aia sa spui ca mint.Apropo,ai gasit raspunsuri la intrebarea despre ingeri sau mai studiezi?Nu ma supar daca te-ar ajuta si tricesimusseptimus pentru ca observ ca vorbiti pe aceeasi limba.
Acum tricesimusseptimus versetele pe care ti le-am adus vorbesc despre suflet ca o entitate ce continua sa existe dupa moartea trupului.Asta nu inseamna ca trupul duhul si trupul sunt independente,toste au legatura cu omul,la moarte duhul se desparte de trup,dar la inviere cele trei entitati vor fi din nou una,cu deosebirea ca si trupul va deveni nemuritor.
1 Ioan 5:7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.)
1 Ioan 5:8 Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor.
Ce nu ti-e clar?Versetele vorbesc clar despre aceasta,nu stiu de ce nu vrei sa vezi.Ai spus ca daca am vorbi doar despre acele 2 versete s-ar inchide topicul doar dupa cateva sesiuni de discutii.Nu ai dreptate.De la inceput se discuta despre ele si tot nu s-a inchis topicul:),asta pentru indarjirea ta de a refuza sa accepti claritatea lor.

scuze pentru greselile gramaticale,sunt involuntare.

Trebuie sa rectific o propozitie "ilogica":"Asta nu inseamna ca trupul duhul si trupul sunt independente"
Corect este:Asta nu inseamna ca trupul,duhul si sufletul sunt independente.
Asta e daca gandesc si scriu in acelasi timp.:))

a gresi e uman ! cred ca intr-un mom sau altul toti facem o greseala gramaticala ,dar nu e sfarsitul lumii ...nu ?

Dragul meu, dacă tu postezi doar de dragul de a-ţi arăta superioritatea intelectuală într-o confruntare de idei, uite spre satisfacţia ta îţi spun: ai câştigat! Nu am nici o pregătire teologică, iar cât priveşte pregătirea scolastică cred că sunt sub media celor de pe acest forum, îmi recunosc ignoranţa în multe privinţe...

Adevărata "bătălie" însă se dă între forţele întunericului şi Hristos (care este Adevărul) pentru conştiinţa noastră. Dacă suntem de partea Lui nu avem să ne temem de înfrângere.

Gândeşti în continuare în termenii dualismului suflet-trup. Mai corect (şi mai logic) ar fi să spui "moartea omului", nu "moartea trupului". Versetele acelea nu prea vorbesc despre starea omului în moarte, cu atât mai puţin despre continuarea existenţei vieţii în moarte. Ia uite cât de ilogică pare fraza asta ce am scris-o!


Acum parcă mai are logică fraza ta, începe să semene a adevăr scripturistic. Cred că e necesar să lămurim puţin cum e cu duhul (spiritul) acesta. În Scripturi bineînţeles, că în limbaj secularizat termenii au alt sens.

Locul „spiritului” în gândirea ebraică
 

Până acum am tot repetat că la momentul creării lui, omul nu a primit un suflet, ci el a devenit un suflet viu. Am mai spus că viziunea ebraică asupra naturii omului era holistică, o viziune cu totul diferită de dualismul grecesc, şi în această gândire omul era văzut ca fiind un suflet.

În limba română există alte două cuvinte care ne duc cu gândul la aspectul existenţei unei entităţi inteligente care trăieşte după moartea trupului. Aceste două cuvinte sunt: „spirit” şi „duh”. Obişnuiesc să le pun împreună (ori în paranteză), cele două fiind sinonime în acest context, diferenţa dintre ele fiind de ordin etimologic. Primul e de origine latină, iar cel de al doilea de origine slavonă. Cuvântul „spirit” este o traducere a cuvântului ebraic „ruach” care apare de aproximativ 377 de ori în Scripturile Vechiului Testament. Cel mai frecvent este tradus „spirit”, „vânt”, sau „respiraţie”, dar mai denotă şi minte, curaj, un element vital, dispoziţie, caracter moral, etc.

Este foarte important să vedem ce au înţeles evreii antici prin „ruach” şi să vedem cum este el folosit în scrierile biblice. Pentru a vedea cum a fost el înţeles vom face apel la definiţia cuvântului „spirit” (mai exact Duh Sfânt, pentru că se vorbeşte despre spirit în cadrul unui articol despre Duhul Sfânt) din „The Jewish Encyclopedia”, care spune astfel:

„Vederea bibilică a spiritului
Diferenţa cea mai notabilă dintre fiinţele conştiente şi lucrurile moarte, dintre cel viu şi cel mort, este respiraţia. Oricine respiră, trăieşte; orice este mort nu respiră... În cele mai multe limbaje respiraţia şi spiritul sunt definite de acelaşi termen. Respiraţia care dă viaţă nu poate fi de origine pământească... Ea este derivată din lumea supranaturală, din lumea lui Dumnezeu. Dumnezeu a suflat suflare de viaţă în Adam (Gen. 2,7). „Spiritul lui Dumnezeu m-a făcut, şi respiraţia Celui Prea Înalt mi-a dat viaţă.” (Iov 33: 4).” (The Jewish Encyclopedia p.447)

Observăm astfel că uneori suflarea de viaţă şi spiritul sunt sinonime. Pentru aceasta trebuiesc analizate câteva pasaje din Scripturile ebraice pentru a vedea dacă definiţia dată de Enciclopedia Iudaică poate fi luată în considerare. Citind pasaje ca Isaia 42:5, Iov 27: 3, 32: 8, 33: 4, 34: 14-15 putem vedea folosirea celor două cuvinte „ruach” şi „neshamah” în mod paralel, fapt care ne arată similaritatea dintre spirit şi respiraţie, sau suflare de viaţă. Uneori se poate observa o uşoară diferenţă între cele două cuvinte. „Ruach” exprimă respiraţie dinamică şi activă, în timp ce „neshamah” exprimă o respiraţie calmă, liniştită.
În timp ce cuvântul ebraic „nephesh” (tradus suflet) denotă individualitate sau personalitate, ebraicul „ruach” (tradus spirit) se referă la scânteia necesară pentru ca viaţa să poată exista. Niciunde pe paginile Scripturilor Vechiului Testament „ruach” nu defineşte o entitate capabilă să supravieţuiască morţii, să trăiască conştient şi independent de trup în vreun loc al Universului.

În cadrul definiţiei amintite mai sus din „The Jewish Encyclopedia” se mai spun următoarele:

„Prin spiritul Său toate lucrurile vii sunt create, şi atunci când îl retrage [spiritul] toate pier. Respiraţia animalelor este de asemenea derivată de la El. Corpurile cereşti sunt fiinţe vii, care şi-au primit spiritul de la Dumnezeu.” (Idem p. 447)

Acest fapt este foarte important pentru noi pentru că ne oferă o concluzie importantă pentru mini-studiul de pe acest topic. Atât omul cât şi animalele au primit la creaţie aceeaşi respiraţie, spirit, de la Dumnezeu. Acest fapt îl spune şi înţeleptul Solomon în cuvintele:

„Căci soarta fiilor omului şi soarta dobitoacelor, o singură soartă este pentru ei; cum este moartea unuia, aşa este şi moartea celuilalt şi o singură suflare este în toţi; şi cu ce este omul mai presus de dobitoc? Cu nimic, căci toate sunt deşertăciune. Toate se duc într-un singur loc, toate s-au făcut din ţărână şi toate în ţărână se întorc. Şi cine ştie dacă suflarea fiilor omului urcă în înalt şi suflarea dobitoacelor coboară, în jos, spre pământ?” (Ecleziastul 3,19-21 - Septuaginta p.542)

Acelaşi paragraf într-o altă traducere:

„Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare [ruach], şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărânã, şi toate se întorc în ţărână. Cine ştie dacă suflarea [ruach] omului se suie în sus, şi dacă suflarea [ruach] dobitocului se pogoară în jos în pământ?” (trad. Cornilescu)

Acelaşi pasaj găsit în traducerea Bisericii Ortodoxe, îl redau mai jos deoarece traduce cuvântul „ruach” prin duh:

„ 19. Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viară, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
20. Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc.
21. Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?” (trad. Bartolomeu Anania)

Observând aceste evidenţe se poate spune cu certitudine că nici cuvântul ebraic „ruach” nu defineşte o entitate extracorporală şi nemuritoare, care îşi continuă existenţa după moartea omului. Atât „The Jewish Encyclopedia” cât şi Scripturile Vechiului Testament sunt foarte explicite în acest caz. Am observat că atât animalele cât şi omul au primit un principiu de viaţă (ruach) de la Creator şi au devenit suflete (nephesh). Viziunea oferită de gândirea grecească este cu totul diferită de ceea ebraică. Cele două lumii au înţeles omul şi natura lui cu totul diferit.

Acesta este raportul Creaţiei, dar oare la moartea omului ce se întâmplă? Este el descompus la moarte în două, trupul care se întoarce în ţărână şi sufletul, aceea entitate independentă, se duce în vre-un loc al fericirii, sau al necazului, sau într-un loc de aşteptare? La aceste probleme ridicate pe topic, doar Scriptura poate să dea un răspuns autorizat. Pentru că sunt vederi diferite, există diferenţe notabile în gândirea ebraică şi cea greacă şi în cazul morţii omului.

Ia spunene si noua care este motivul pentru care ai intrat pe acest forum?

tricesimusseptimus ma faci sa cred ca „The Jewish Encyclopedia” este biblia ta.O fi avand dreptate in unele versete(mai ales in Vechiul Testament),dar in Noul Testament nu mai are rost sa privesti din perspectiva iudaica.Pavel a fost si evreu si roman si grec,intregul Nou Testament este scris in limba greaca,dar nici un apostol nu condamna aceste idei desi mai mult ca sigur intrasera in contact cu ele(care zici tu ca sunt grecesti),iar in fata unor pasaje din NT(dar chiar si din VT) explicatiile tale nu au logica.Daca tu consideri duhul a fi respiratia,atunci cum explici pasajul din Petru referitor la inchisoarea duhurilor?Pur si simplu nu are logica daca privesti astfel lucrurile.Sa fim seriosi.Arunca „The Jewish Encyclopedia” din mana si ia biblia si vei vedea ca oricat de convins ai fi ca ai dreptate tot in gandul tau iti apare ascuns ideea ca s-ar putea sa nu ai dreptate.Daca esti un tip rational trebuie sa se intample ceea ce spun eu.
Isus zici tu ca a spus o pilda cand a vorbit despre Lazar.Ok,sa iti respectam ideea.Dar daca nu exista nimic dupa moarte de ce vorbeste Isus despre Lazar si bogat inainte de inviere(pentru ca timpul povestirii este trecut).De multe ori Isus ii intreba pe ucenici:"Intelegeti voi aceasta pilda?',sau ucenicii veneau sa primeasca explicatii,acum pur si simplu Biblia nu mentioneaza asa ceva.Sa zicem ca tu vrei sa zici o pilda cuiva din care sa invete ceva.Tu nu crezi in extraterestrii,ai zice o pilda in care sa amintesti extraterestrii?Asa si aici,daca sufletul moare odata cu trupul cum zici si tu,de ce Isus te contrazice,ce-i drept printr-o pilda cum spui tu?Oare nu a fost adevarat tot ce a spus Isus?
Sau sa te mai intreb ceva.De ce atunci cand Pavel vorbeste despre inviere face referiri doar la trup?
1 Corinteni 15:42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;
1 Corinteni 15:43 este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.
1 Corinteni 15:44 Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
1 Corinteni 15:46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
1 Corinteni 15:47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.
1 Corinteni 15:48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
1 Corinteni 15:49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
1 Corinteni 15:50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. ETC
Si atentie Pavel facea desebire intre trup,duh si suflet:
1 Tesaloniceni 5:23 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.
Ai spus ca afirmatiile mele devin logice.Ele asa erau de la inceput.Eu nu am sustinut ca trupul,duhul si sufletul sunt entitati independente,ci entitati distincte,diferite,Ele depind unele de altele,asa cum vedem in versetul
Matei 10:28 Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar cari nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena.Tot astfel ni se spune ca El va judeca dupa faptele ce le-am facut in trup.
Eu nu am spus ca sufletul se duce dupa moarte drect in rai unde isi primeste rasplata.Aici trebuie sa facem o distinctie intre perioada de dinainte de jertfa lui Isus si perioada de dupa.Iti spun sigur ca inainte de jertfa lui Isus sufletele mergeau in Locuinta mortilor si asta din pricina pacatului adamic care apasa toata omenirea generatie dupa generatie.Dupa jertfa lui Isus asa cum vedem in Apocalipsa Isus " a luat cheile Locuintei mortilor"adica sufletele celor neprihaniti nu mai sunt acolo si sufletele celor neprihaniti care vor mai muri de acum la fel nu vor mai merge in Locuinta mortilor.Vor merge in cer,asa cum vedem din Fapte intamplarea cu Stefan,cand se poate concluziona ca duhul a plecat alaturi de Hristos,dupa ce "cerurile" s-au deschis..Dar si acest loc tot un loc de asteptare este.Nimeni nu isi primeste rasplata faptelor sale bune si a vietii sale neprihanite pana ce intreg numarul oamenilor mantuiti nu va fi terminat.(ceea ce spun sunt interpretari asupra textelor scripturii,nu mai scriu versetele ca postarea ar lua proportii si vad ca nu va plac postarile lungi).In ceea ce ii priveste pe cei pacatosi sufletele lor vor merge tot intr-un loc de asteptare,nu vor merge direct in iad,desi se poate spune ca acest loc ar semana cu iadul(dupa cum vedem in pilda bogatului nemilostiv).Aici vor sta pana la Marea Judecata,iar iadul va fi cu totul altfel.Nu are cum ca sufletele celor morti(si aici ne putem referi si la duhuri) sa mearga direct in iad sau direct in Rai.Isus cand S-a inaltat la cer a spus ca "pleaca sa ne pregateasca un loc".Deci acel loc ne este pregatit si continua sa fie pregatit pana la revenirea Mantuitorului unde cei neprihaniti vor pleca sa isi ia rasplata.Tot astfel,evident ca s-ar deduce ca si iadul va fi pregatit pentru cei nemantuiti.
Asa vad eu lucrurile prin prisma sfintelor scripturi.Poate nu este o abordare tocmai ortodoxa(sigur ca nu este o abordare adventista :).Asta e.Eu asa vad privind in Scriptura.

Acelaşi pentru care intru şi pe alte forumuri creştine (adventiste sau ne-adventiste): schimb de idei din sfera spiritualului. Părtăşia creştină are şi această componentă în variantă electronică.

dupa ce , daca religia ortodoxa e "falsa" ?