Nu, draguto, treceam printr-o criza de luciditate, lucru pe care se pare ca tu nu il prea cunosti, tu fiind foarte probabil dintre aceia care inca se hranesc cu hrana care sa nu le rupa dintii, in materie de lucruri duhovnicesti !

Ah, in cazul asta imi cer scuze pentru remarca mea deplasata; se pare ca subtilitatea ta lucida imi depaseste capacitatea spirituala de intelegere(eu fiind inca in stadiu de intarcare). Si totusi, nu pot sa nu ma minunez de puterea lui Iisus de a i se fi adresat lui Iuda(tradatorului Sau adica) cu "prietene" nicidecum cu alte cuvinte gen "canalie"(care poate s-ar fi potrivit mai bine pentru un ticalos ca Iuda).

Draga fata, am impresia ca tu cam confunzi lucrurile. Tu cumva ai impresia ca esti mai induhovnicita decat marii nostri duhovnici care ne recomanda lupta pentru a pastra cu orice chip Ortodoxia ? Daca un catolic a facut asa, foarte bine, insa din cunostintele mele preotii ortodocsi si in general Ortodoxia au fost haituiti intr-un hal fara de hal in tot spatiul comunist, nu doar romanesc. Inca nu imi aduc aminte ca Latinii sa fi fost in ultima vreme supusi unor regimuri totalitare comuniste; in schimb comunismul ateist a atentat mai mult decat la orice la credinta in Hristos a Bisericii celei adevarate, anume Sfanta Biserica Ortodoxa.

Daca tu vrei sau vei vrea sa accepti erezia ecumenismului, foarte bine, du-te linistita, insa adevaratii ortodocsi nu vor sa fie facuti partasi la o asemenea catastrofa eclesiala si de credinta. Daca vreun catolic sau un alt eretic sau sectar poate fi un om bun, foarte bine, insa invatatura lor este gresita si nu o putem accepta; primatul papal, infailibilitatea papala, filioque, harul creat si altele sunt dogme gresite din punct de vedere al Bisericii lui Hristos, si chiar daca vreun membru al ereticilor sau sectarilor este un om bun, asta nu inseamna ca eu ii voi accepta si doctrina eretica sau sectara. Si daca la Latini sunt erezii, ce sa mai vorbim despre sectari care nu mai au nimic sfant si au ajuns sa idolatrizeze Biblia si sa se inchine la ea mai ceva ca la Dumnezeu; iar in ceea ce priveste invataturile lor, sunt dezastru acesti sectari eretici.

Deci, draga, daca vrei sa te faci partasa la paharul ereticilor, n-ai decat, du-te linistita; noi, ORTODOCSII, nu acceptam asa ! Ecumenismul este erezie, indiferent daca x sau y catolic este un om bun sau nu.

Iti recomand, si le recomand tuturor crestinilor adevarati:

Parintele Adrian Fageteanu - Despre ecumenism
http://video.crestinortodox.ro/O3Y8m...ecumenism.html

Parintele Adrian - Despre Dezbinare
http://www.youtube.com/watch?v=VWTyaHD-Pr0

Danion Vasile - Ecumenism si fanatism
http://video.crestinortodox.ro/8DdoR...m___AUDIO.html

parintele Calciu Dumitreasa
http://www.trilulilu.ro/camis/7c022b43a24c5f
http://www.trilulilu.ro/camis/4770ae39b06608
http://www.trilulilu.ro/camis/ba5423947bfde2

Pr. Amfilohie - Impotriva Uniunii\Sclaviei Europene, impotriva Masoneriei si Ecumenismului1/2
http://www.trilulilu.ro/gheorghe312/30e366dfe3f341
Pr. Amfilohie - Impotriva Uniunii\Sclaviei Europene, impotriva Masoneriei si Ecumenismului2/2
http://www.trilulilu.ro/gheorghe312/d2fa94b72a5751

Cezarule ivo_faith, tu nu ai nimic de-a face cu ortodocsii. Doar te ascunzi printre ei. Nu te mai erija in purtatorul lor de cuvant pentru ca le aduci doar deservicii.

Cu un astfel de vocabular folosit atunci cand esti in „crize de luciditate”, arati ca esti foarte, foarte departe de ortodoxie.

In viata ortodocsilor adevarati s-a pornit metanoia, schimbarea mintii, a caracterului, a inimii, a limbajului.
Ei nu mai blestema, nu mai injura, nu mai dracuie...

Crezi ca degeaba pe acest forum utilizatori ortodocsi, catolici si protestanti deopotriva te indeamna spre pocainta, schimbarea abordarii si a vocabularului? Crezi ca degeaba tu, care te pretinzi purtatorul de cuvant al ortodocsilor ai fost banat de doua ori pana acum de pe un forum ortodox?

Nu, oamenii iti vor binele, iti doresc indreptarea ta. Iti doresc sa-L cunosti pe Hristos pentru ca se stie ca cei vijeliosi (ca tine asa), dupa ce Il cunosc pe Domnul ajung oameni foarte valorosi.

Deocamdata esti Saul din Tars, dar ai un viitor inainte, vezi ce faci cu el!
Cat despre mine iti doresc binecuvantari...

Nu sunt departe de Ortodoxie, sunt chiar in ea. In schimb voi sectarii sunteti eretici si implicit anatematizati de Sfintii Parinti ai Bisericii. Si stai linistit ca nu am nevoie de binecuvantarile sectarilor eretici, "pocaiti" fara pocainta, "botezati cu duhul", "graitori in limbi" extraterestre, fara sfintenie in manifestarile rituale, fara Sfintele Taine, fara harul Duhului Sfant insa plini de duhuri lumesti si de alte natura, osarduitori neimpacati si nelinistiti in atacarea Bisericii lui Hristos pe fata si pe ascuns, fara preotie sacramentala si succesiune apostolica ci intemeiati de niste oameni "luminati", inveninati, dezbinatori si uratori ai Bisericii lui Hristos.

"Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt absurdităţi decât binecuvântări." (Canonul 32, Sinodul local de la Laodiceea, 343)

"Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii." (Canonul 33, Sinodul local de la Laodiceea, 343)

Părinţii ortodocşi despre penticostali şi catolici
http://www.youtube.com/watch?v=IVSIm...eature=related

http://www.youtube.com/watch?v=1-R5L...eature=related

Parintele Adrian Fageteanu - Despre ecumenism
http://video.crestinortodox.ro/O3Y8m...ecumenism.html

Parintele Adrian - Despre Dezbinare
http://www.youtube.com/watch?v=VWTyaHD-Pr0

Danion Vasile - Ecumenism si fanatism
http://video.crestinortodox.ro/8DdoR...m___AUDIO.html

parintele Calciu Dumitreasa
http://www.trilulilu.ro/camis/7c022b43a24c5f
http://www.trilulilu.ro/camis/4770ae39b06608
http://www.trilulilu.ro/camis/ba5423947bfde2

Pr. Amfilohie - Impotriva Uniunii\Sclaviei Europene, impotriva Masoneriei si Ecumenismului1/2
http://www.trilulilu.ro/gheorghe312/30e366dfe3f341
Pr. Amfilohie - Impotriva Uniunii\Sclaviei Europene, impotriva Masoneriei si Ecumenismului2/2
http://www.trilulilu.ro/gheorghe312/d2fa94b72a5751

Nu e vorba despre catolici sau protestanti ci despre eretici si schismatici.
Despre cei care nu cred in docrinele fundamentale ale Bisericii gasite in Sfintele Scripturi: Trinitatea, Nasterea din Fecioara, Rastignirea, Invierea, Inaltarea, Revenirea lui Iisus, Lucrarea Duhului Sfant si altele asemanatoare cu acestea.

Doar nu iti imaginezi ca tu ai sti sa interpretezi canoanele mai bine decat un duhovnic ortodox de talia Parintelui Teofil Paraian.


http://video.crestinortodox.ro/fRqnS...onfesiune.html


.

Am o rugaminte: nu ma numiti "Domn" caci acest nume se cuvine doar lui Hristos Iisus, Domnul Dumnezeul nostru. Eu sunt pacatos... nici macar rob al Domnului nu ma pot numi. Eu sunt praf si cenusa fara Hristos... abur care astazi este si maine nu mai este.

Incerc dupa intelepciunea daruita mie de Hristos sa expun invatatura crestin ortodoxa, in speranta ca "cine are urechi de auzit" (Luca 8,8) va auzi caci Hristos spune clar "nimeni nu poate sa vina la Mine daca nu este dat lui de la Tatal" (Ioan 6).

Hristos s-a referit atat la mantuirea lui Zaheu cat si la mantuirea membrilor familiei sale, care evident au fost de acord cu pocainta lui Zaheu si au urmat exemplul lui, pocaindu-se si ei, caci Hristos a spus "astazi s-a facut mantuire casei acesteia" (Luca 19,9), nu a spus "astazi s-a facut mantuire doar lui Zaheu". (cu siguranta Hristos ar fi spus aceasta numai daca Zaheu singur s-ar fi pocait.)

In acest episod Sfanta Scriptura nu mai intra in amanunte cum o face in cazurile prezentate mai jos, in care se afirma detaliat ca toti membrii familiei au crezut (si s-au botezat si au pasit pe drumul mantuirii).

Hristos prin Sfantul Pentru, adica prin Biserica "va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu şi toată casa ta." (Fapte 11,16), pentru ca sutasul Corneliu era "Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna. " Fapte 10,2

Asemenea si Lidia "s-a botezat şi ea şi casa ei" (Fapte 16,15)

Întocmai şi temnicierul "s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu. " (Fapte 5,33-34).

Si "Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa" Fapte 18,8

Nu stiu cum sa va numesc. I-am numit frati pe unii (m-am gandit ca asa e crestineste) si s-au simtit foarte jigniti. Adica ei nu erau frati cu orice eretici paria, sa zic asa...:)). Dar s-o lasam, voi gasi eu o modalitate de adresare.

Intrebarea mea voiam sa o leg de mantuirea obiectiva si cea subiectiva.
Pana sa intru pe acest site nu am fost familiarizat cu acesti termeni si nici acum nu-i inteleg pe de-a-ntregul.

Mantuitorul, referindu-se „la mantuirea lui Zaheu cat si la mantuirea membrilor familiei sale” spune „astazi s-a facut mantuire”.
Si se pare ca vorbeste despre mantuirea subiectiva (a lui Zacheu si a casei lui) nu la mantuirea obiectiva (a intregii omeniri).

Totusi spune „astazi”. Dumneavoastra afirmati pe de alta parte ca omul nu poate cunoaste in timpul vietii lui daca este mantuit sau nu. Doriti sa comentati?

Parerea duhovnicului Arsenie Papacioc consider ca este mai relevanta in ceea ce ii priveste pe ereticii sectari:
http://www.youtube.com/watch?v=IVSIm...eature=related

Ereticii sunt eretici indiferent de perioada istorica in care au aparut !

Pot sa mai existe alunecari si intre ortodocsi, si chiar au fost si sunt si vor mai fi destule, insa adevarul va fi aparat pana la sfarsit, indiferent de unele alunecari, chiar si ale unor parinti precum Teofil Paraian.

Dealtfel parintele Teofil face niste afirmatii dubioase. De exemplu : "toti oamenii care cred in Dumnezeu au, in fond, credinta in Dumnezeu si asta trebuie sa ne apropie".

Acum in Dumnezeu cred si islamicii, insa Dumnezeul lor este Allah, pe cand Dumnezeul ortodocsilor este Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant; iar atata timp cat pentru ortodocsi Iisus Hristos este Lumina din Lumina si Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel deofiinta cu Tatal, Prin Care toate s-au facut, iar pentru islamici Iisus Hristos este doar un profet intre profeti si chiar mai mic decat Mohamed, nu vad ce apropiere ar putea fi intre credinciosii ortodocsi in Dumnezeu si credinciosii islamici in Allah.

Ori noi stim ca : "Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl." (1 Ioan 2, 22-23) Deci cine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal, si implicit credinta islamicilor in Dumnezeu nu reprezinta adevarata credinta in Dumnezeu, conform credintei crestine. Ori este evident ca aceste diferente capitale in credinta nu ne pot apropia de exemplu de islamici.

Tot asa se poate argumenta neputinta apropierii de iudei, avand in vedere ca iudeii, nu neaparat evrei, nu Il recunosc pe Iisus ca Hristos adica Mesia si nici dumnezeirea Lui, adica intruparea Fiului lui Dumnezeu. Atunci ce apropiere poate fi intre ortodocsi si iudei !?

Bineinteles ca oameni care poate traim in anumite comunitati putem avea anumite relatii sociale, economice, insa in ce priveste credinta si spiritualitatea si viata eclesiala nu putem avea nici o tangenta si apropiere cu acestia.

Deci asa-numita apropiere intre oamenii care cred in Dumnezeu pe care o afirma parintele Teofil, afirmatie facuta fara a se specifica vreo religie sau "confesiune", nu este posibila potrivit invataturii Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii a Bisericii, decat cu conditia acceptarii si marturisirii credintei in adevarul revelat de Dumnezeu.

Pe de alta parte, parintele revine apoi si mentioneaza ca nu putem avea amestecare cu altii, amestecare eclesiologica, si neavand aceasta amestecare implicit nu putem avea nici slujbe ori rugaciuni impreuna cu ei.

Deci, sectarule, de ce vrei sa bagi, ca de obicei, vrajba intre ortodocsi ?

In cazul lui Zaheu si in toate celelate cazuri din Sfanta Scriptura la care am facut referire, este vorba de mantuirea subiectiva, intruca este relatata mantuirea unor subiecti (persoane, indivizi). Mantuirea obiectiva se refera la specia (rasa) umana. Nu voi mai intra in amanunte.

Eu nu am afirmat ca omul nu cunoste in timpul vietii lui starea in care se afla, dimpotriva ortodoxia afirma ca omul este chemat sa se cerceteze pe sine insusi (Taina Spovedaniei, Taina Sfintei Impartasanii...).
Va rog sa imi spuneti din ce postare a mea ati inteles dumneavoastra aceasta... si voi reveni cu precizari pentru a lamuri subiectul.

Omul stie clar unde se afla, adica fie ca e departe de Dumnezeu percum Fiul Risipitor atunci cand zacea in pacate departe de Tatal lui, fie ca e aproape de Dumnezeu precum Sfintii (Apostoli spre exemplu).

Omul este chemat sa se cerceteze pe EL insusi... si nimeni nu poate spune ca nu stie unde se afla, caci avem indreptarul celor 10 porunci. Apoi stim cu totii care sunt roadele Duhului Sfant...

"Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? " (II Corinteni 13,5)

"Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi.
Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul. " (Galateni 6,3-4.)

"Să se cerceteze însă omul pe sine ... Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind judecaţi de Domnul , suntem pedepsiţi " (I Corinteni 11,28-32)

"De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. " I Corinteni 10,12.

Parintele Teofil Paraian este unul dintre cei mai mari duvovnici ortodocsi pe care i-a avut Romania.

In opinia ta el este doar „un alunecat” care face „afirmatii dubioase”?


Nu mai stramba adevarul. De ce o faci?

Parintele Teofil afirma clar ca POT FI FACUTE rugaciuni impreuna cu cei de alte confesiuni crestine. Dar ca nu e cazul sa ne „amestecam” unii ca altii. Adica daca un ortodox s-a rugat cu un catolic nu e nici o crima si asta nu inseamna ca trebuie sa treaca in BC. Trebuie sa continue sa-si traiasca ortodoxia in pace cu oricine il iubeste pe Hristos.
Judecata o va face Dumnezeu la sfarsitul veacurilor.

Daca nu ai inteles mai asculta o data si intelege ca sunt ortodocsi adevarati, oameni de inalta traire duhovniceasca care cred altfel decat tine. Si invata de la ei sa nu mai traiesti in extremism. Pentru ca se poate.

Da. In inchisorile comuniste au suferit atat ortodocsii cat si catolicii si protestantii.
Intr-adevar, eu ma refeream strict la oameni si nu la dogme(de-acolo poate si caracterul ecumenic a ceea ce am scris).
Nu cred ca trebuie permis oricarui neavenit(cum sunt eu de exemplu) sa interpreteze Sfanta Scriptura dar in conditiile in care practicile catolice din Evul Mediu erau strigator la cer de imorale(vanzari de indulgente, de bucati din asa-zisa sfanta cruce, desfranari si orgii baroce incat filmele porno de azi sunt mici copii pe langa ele), in aceste conditii deci, cred ca protestul lui Luther era inevitabil, ba mai mult, salvator! Si vai! cat a riscat Luther pentru cele 99 de teze, pentru ca a avut curajul sa le spuna de la obraz adevarul. Asa a luat nastere protestantismul in occident.
Evident, cand ideile unui om mare sunt preluate si mestecate de mase, ele, ideile, isi pierd esenta si substanta; sunt sigura ca acest erou al libertatii(Luther) nu a vrut sa se ajunga la conflicte religioase din cele mai atroce(iti recomand sa citesti despre noaptea Sfantului Bartolomeu).
Se prea poate ca presedintii de culte sa fie niste francmasoni dar cred ca in privinta scopurilor meschine si a intereselor personale se pot gasi oameni urati si la ortodocsi si peste tot(din nefericire).
Subliniez inca o data ca ma refer strict la oameni, de aceea lucrul care ne apropie este metanoia si dreapta socotinta.

Vanatorului de "extremisti ortodocsi", "intoleranti ortodocsi", "talibani ortodocsi"
 

Vad tot mai mult ca in materie de denigrare si mistificare ai scoala, sectare !

Inca o data, pentru tine si tupeul tau obraznic: afirmatiile dubioase ale parintelui Teofil erau strict cele care se refereau la oamenii cu credinta in Dumnezeu. Nu m-am referit la alte afirmatii de ale parintelui Teofil Paraian ca ar fi dubioase, ci doar la aceea.

Pe de alta parte, parintele spune la sfarsit ca "daca exista prilejuri in care oamenii sa zica un Tatal nostru impreuna sau se roaga impreuna, nu cred ca asta poate sa fie cu vina".

Inca o data revin la argumentul din postarea anterioara, pentru ca parintele Teofil se refera la OAMENI CARE IN ANUMITE PRILEJURI ZIC UN TATAL NOSTRU IMPREUNA. Ori tocmai am specificat ca, nereferindu-se la un anume fel de oameni ,parintele ii include pe orice fel de oameni (inclusiv iudei, islamici). Insa tocmai am demonstrat ca "orice fel de oameni" pot sa nu cinsteasca pe Fiul ca si pe Tatal, si implicit nu pot sa zica impreuna cu noi Tatal nostru, pentru evidentul si demonstratul motiv ca Dumnezeul in care credem noi nu este acelasi cu Dumnezeul in care cred altii, de exemplu iudeii si islamicii; respectiv noi CRESTINII BISERICII ORTODOXE credem in Sfanta Treime, pe cand ceilalti nu cred in Sfanta Treime si nici in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Deci nu putem spune TATAL NOSTRU cu unii care nu Il cinstesc pe Fiul ca si pe Tatal.

Te vad ca iarasi vrei sa fentezi si sa driblezi adevarul !

Ba e vorba si despre "catolici", protestanti si "neopocaiti". "Catolicii" spun de exemplu, in doctrina lor referitoare la Sfanta Treime ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, fapt care din punct de vedere al Bisericii Ortodoxe este erezie, tinand cont ca crezul Bisericii Ortodoxe specifica credinta in purcederea Duhului Sfant de la Tatal, credinta in deplin acord cu Sfanta Scriptura (Ioan 15, 26). Deci filioque este erezie din punct de vedere ortodox.

Deasemenea, cei care sunt cu "sola scriptura" samd, vin in contradictie cu cuvantul Mantuitorului Iisus si cu cuvantul Scripturii, anume pentru ca pretind ca intregul adevar revelat se afla doar in Sfanta Scriptura si ca alte surse nu contin adevarul necesar pentru mantuire. Insa sa ascultam ce spune Mantuitorul in evanghelia dupa sfantul Ioan: "Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă." (Ioan 16, 12-15)

Aceste versete din evanghelie spun foarte clar ca Iisus nu a spus toate cate avea de spus apostolilor pentru ca ei inca nu le puteau purta. Insa dupa ce va trimite Duhul Adevarului, prin Acela, Duhul Sfant, le va spune si altele pe care nu le puteau purta atunci iar Acela, Duhul Adevarului, ii va calauzi la tot adevarul. Insa aceste versete graiesc evident de relevanta Sfintei Traditii, pentru ca lucrarea de calauzire a Duhului Sfant este depozitata in Sfanta Traditie, ca depozitara a adevarului revelat pe acelasi nivel cu Sfanta Scriptura, din ratiunea ca Sfanta Traditie, ca lucrare a Duhului Sfant in Biserica lui Hristos, contine ceea ce Hristos nu a spus apostolilor in timpul cat El a fost pe pamant datorita neputintei lor de a purta repectivele lucruri, INSA pe care le va transmite acestora (Bisericii Lui) dupa ce Duhul Sfant se va fi pogorat peste ei, pentru ca prin Duhul Sfant ei vor putea primi adevaruri mantuitoare pe care nu le puteau primi atunci cand Duhul Sfant nu era trimis lor.

Rezulta ca Sfanta Traditie a Bisericii lui Hristos este pe aceeasi treapta cu Sfanta Scriptura in ceea ce priveste doctrina revelata, pentru ca Sfanta Traditie a Bisericii contine tot invatatura Mantuitorului, pe care insa au primit-o apostolii si apoi Biserica Apostolica prin Duhul Sfant ! Adevarurile pe care nu le putea spune Mantuitorul Hristos apostolilor atunci cand inca nu le era trimis Duhul Sfant, aveau sa le fie descoperite acestora si Bisericii dupa ce le va fi trimis Duhul Sfant ! Aceste adevaruri sunt pastrate in Sfanta Biserica in ceea ce se numeste Sfanta Traditie, de unde se trage concluzia ca Sfanta Traditie are aceeasi insemnatate cu Sfanta Scriptura in materie de doctrina revelata, pentru ca Sfanta Traditie a Bisericii contine tot cuvintele Mantuitorului insa pe care apostolii nu le puteau purta inainte de rastignire, inviere, inaltare si pogorarea Duhului Sfant peste ei.

Concluzia care se trage este implicit ca acei care sustin ca unica sursa a doctrinei revelate este Sfanta Scriptura contrazic tocmai Sfanta Scriptura care anunta foarte clar prin cuvintele Mantuitorului din evanghelia dupa Ioan ca doctrina revelata va fi enuntata in mod complet abia dupa pogorarea Duhului Sfant, atunci cand, prin Duhul Sfant care le va fi trimis, apostolii si mai apoi Biserica vor putea purta ceea ce Mantuitorul inca nu le spusese ! In concluzie si protestantii si neoprotestantii sunt eretici din punctul de vedere al Sfintei Biserici.

Tocmai aia e, ca acei ucenici care l-au parasit au luat cuvintele Domnului ad literam , si de aceea l-au parasit. Ceilalti nu le-au luat ad literam , chiar ei afirma ca nu inteleg ce vrea Domnul sa le spuna. Daca le-ar fi luat ad literam nu ar fi fost nimic de inteles, totul era clar.

Si cuvintele cu taiatu mainii si scosul ochiului de ce nu le iei ad literam? Sau "Eu sunt Usa"?

Prietene, ai devenit mai rezonabil.
Incep sa cred ca, de fapt ai inteles gresit intrebarea reporterului.
Reporterul il intreaba: „Parinte, sunt unii (eu le spun extremisti n.n.) care spun ca daca ne rugam cu sectantii sau cu cei de alte confesiuni ne smintim, dvs. ce spuneti?”

Deci intrebarea nu era legata de credinciosii islamici sau mozaici. Nu era vorba de alte religii. (Macar ca eu pot sa ma rog adevaratului Dumnezeu crestin oriunde, inclusiv intr-o moschee sau o sinagoga)

Subiectul abordat de Parintele Teofil era legat de „rugaciunea cu sectantii sau cei de alte confesiuni”, nu religii. Saracul reporter atat a stiut sa spuna. In traducere civilizata, neo(protestanti) si catolici.

Aici sunt de acord cu tine. Cu precizarea ca si catolicii si protestantii cred in Sfanta Treime.

Da, cel care a intrebat se referea la catolici si la sectari, insa parintele Teofil s-a referit la oamenii care cred in Dumnezeu, ori in Dumnezeu cred si islamicii si iudeii (chiar daca nu in acelasi Dumnezeu ca si ortodocsii) !

Ei nuu cred in Dumnezeu. Hristos e Dumnezeu, ori nici evreii nici musulmanii nu cred in Hristos.

Taina Euharistiei e cea mai greu de inteles si de cuprins de catre mintea umana; crestinii ortodocsi se impartasesc cu Trupul si Sangele Domnului sub chipul painii si vinului; dar nu se impartasesc la modul figurat sau sub semnul simbolisticii, ci sub acela al Tainei.

comentariu la TRICESIMUSQUINTS
 

As vrea sa va intreb :Sunteti arteu ? aveti un nume de profil tare ciudat ,seamana tare mult cu al unui dinozaur (jucarie ) a nepotului ,foarte curios ,sa inteleg ca nu mai e siguranta nici unde? Si daca sunteti ateu la ce va mai trebuie termen de comparatie? crezul este unul si acelas pentru toata lumea .

Nu va suparati, daca nu va pricepeti la astfel de lucruri, la ce va mai amestecati asa ca romanu' care se pricepe la toate ? In loc sa faceti comentarii fara nici o relevanta, mai bine ati merge intr-o librarie ori intr-o biblioteca si la biserica pentru ca sa va informati si sa va formati inainte de a va baga in subiecte pe care nu le cunoasteti nici macar la nivel de diletant ?!

Monahul Paisie

***

„Odată[5], povesteşte Stareţul, au venit la coliba mea doi catolici. Unul dintre ei mi-a spus:

- Hai să spunem „Tatăl nostru”!

- Ca să spunem împreună, trebuie mai întâi să avem aceeaşi învăţătură. Dar între noi şi voi este o prăpastie mare.

Apoi mi-a spus:

- Dar ce, numai ortodocşii sunt aproape de Dumnezeu şi numai ei se vor mântui? Dumnezeu este cu toată lumea.

- Bine, dar tu poţi să-mi spui câtă lume este aproape de Dumnezeu? Aşadar, există diferenţe între noi. Fireşte, suntem copiii legitimi ai unui singur Părinte, dar unii locuiesc în casă, iar alţii rătăcesc pe afară.

- Să arătăm dragoste, mi-a spus după aceea.

- Astăzi dragostea pătimaşă [păcatul] a devenit modă, le-am zis.

- Şi asta este cuprins în dragoste, mi-au spus iarăşi.

- Toţi vorbesc despre dragoste, pace şi armonie, dar toţi aceştia sunt dezbinaţi, atât în ei înşişi, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. De aceea pregătesc bombe din ce în ce mai mari.” (Paisie Aghioritul)


Unitatea Bisericii sau Ecumenismul intre adevar si erezie
(Pr. Constantin Coman, „Biblia in Biserica – eseuri pe teme biblice”, Ed. Bizantina, Bucuresti, 1997, pag. 64-70)
sursa manastirea Saraca

In primul mileniu de existenta, Biserica a reusit sa-si pastreze unitatea in ciuda multor framantari si a multor erezii cu care s-a confruntat. Acest lucru s-a reusit printr-o lupta acerba pentru pastrarea invataturii crestine adevarate si a vietii crestine asa cum fusesera lasate de Mantuitorul Hristos prin Sfintii Apostoli. Sub presiunea istoriei, a lumescului, in secolul al XI-lea se produce prima ruptura in trupul Bisericii celei una: desprinderea Bisericii occidentale, cu centrul la Roma, de Biserica rasariteana, cu centrul la Constantinopol. Secolul al XVI-lea a adus cu sine Reforma, cea de a doua mare schisma, de data aceasta in trupul Bisericii occidentale. Au luat astfel nastere Bisericile protestante, care validau principiul autoritatii individuale si directe in materie de credinta si invatatura crestina, introducand in istoria crestinismului germenele divizarii la nesfarsit. De la cele cateva Biserici iesite din Refoma s-a ajuns la cateva mii de confesiuni si secte crestine, unele asa de indepartate de crezul initial, incat nu-si mai pot justifica acest atribut.

Crestinii au avut intotdeauna constiinta responsabilitatii lor fata de nefirescul starii de dezbinare. De aceea, in decursul istoriei nu au incetat incercarile de unire. Secolul nostru a marcat, insa, o intensificare fara precedent a eforturilor crestinilor pentru restabilirea unitatii. S-a creat un spirit ecumenic, apoi o miscare ecumenica. Foarte repede, aceste eforturi s-au materializat in crearea de organisme crestine internationale, regionale si locale sau in institutionalizarea dialogurilor bi- sau multilaterale. Toata lumea stie de existenta Consiliului Ecumenic al Bisericilor, infiintat in 1948, de Conferinta Bisericilor Europene, infiintata in 1959, de existenta Consiliilor Ecumenice nationale sau a Conferintelor Interconfesionale. Lucrurile aveau să avanseze si in spatiul relatiilor dintre ortodocsi si catolici. In 1965, Patriarhul Atenagoras al Constantinopolului si Papa Paul al VI-lea ridicau concomitent anatemele aruncate reciproc in 1054, pentru ca in 1980 sa debuteze dialogul teologic oficial intre cele doua Biserici.

Frecventa dialogurilor, a intalnirilor intercrestine din ultimii cincizeci de ani si mai bine a fost si continua sa fie atat de mare, incat pe drept cuvant secolul al XX-lea a fost numit „secolul ecumenismului”. Unitatea tuturor crestinilor este un deziderat declarat al tuturor Bisericilor si confesiunilor crestine, constiente de imperativul si adevarul poruncii dumnezeiesti „ca toti sa fie una”. Cu toate acestea, nu s-ar putea spune ca s-au inregistrat progrese evidente in directia realizarii unitatii. Parerile sunt, desigur, impartite: unii sustin ca rezultatele sunt datatoare de speranta, altii considera ca ecumenismul, in forma in care s-a desfasurat pana acum, este nu numai un esec, dar mai mult decat atat, o noua mare ratacire a lumii crestine.

Unitate? Da! Dar ce fel de unitate? Unitate in ce? Unitate in cine? Fiecare din marile traditii crestine, cea ortodoxa, cea romano-catolica si cea protestanta, a propus propria viziune asupra unitatii izvorata din invatatura si traditia fiecareia.

Biserica Romano-Catolica vede unitatea realizata prin raportarea tuturor crestinilor la un unic centru de autoritate eclesiala si, mai mult, prin reducerea acestei autoritati la o singura persoana, convinsa fiind ca numai centrarea, adunarea tuturor, la modul formal, exterior, sub sceptrul unei singure persoane, poate asigura unitatea. Acest model de unitate cuprinde in sine si motivatia expansionismului si imperialismului catolic pe care l-a cunoscut istoria mai veche si chiar mai noua.

La extrema cealalta, Bisericile si confesiunile protestante, fidele principiului care le-a generat, propun un model de unitate in diversitate, fiecare Biserica ramanand cu invatatura sa, cu structura proprie, aşa cum se afla, dar unindu-se prin „alaturare”, prin asociere intr-o structura de unitate atotcuprinzatoare care sa aiba la baza o trasatura comuna minimala. Pentru protestanti, un organism crestin mondial precum Consiliul Ecumenic al Bisericilor ar putea constitui modelul de unitate mai mult decat multumitor.

Biserica Ortodoxa nu concepe unitatea decat centrata in Hristos, Dumnezeu-Omul. Ea refuza unitatea bazata pe un centru unic ce tine de aceasta lume, deci pe o persoana umana, cu credinta ca acest model de unitate ignora natura insasi a Bisericii, care depaseste limitele istoriei, ale lumii acesteia, fiind ancorata organic in realitatea dumnezeiasca, avand drept cap pe Hristos Insusi.

Biserica Ortodoxa considera ca necesitatea unui centru unic uman care sa asigure unitatea Bisericii vine din slabirea credintei ca Hristos este prezent si lucreaza in lume pana la sfarsitul veacurilor, dupa propria fagaduinta (Matei 28, 20). De aici si nevoia unui „loctiitor”, a unui vicar al lui Hristos pe pamant, asa cum este considerat Papa. Sucomband, in cele din urma, presiunilor intelepciunii omenesti in dauna intelepciunii celei dumnezeiesti, teologia catolica a sfarsit prin a decreta ireductibila distanta dintre creat si necreat, dintre spirit si materie, dintre finit si infinit, deci, dintre Dumnezeu si creatie. Conform acestei teologii, nu pot salaşlui impreuna doua lumi, doua realitati definite de notiuni contrare, care se resping sau anuleaza reciproc. Marginitul, unindu-se cu nemarginitul, sau devine nemarginit, sau anuleaza nemarginitul, asimilandu-l. In felul acesta, teologia catolica isi refuza un punct de sprijin si un principiu al unitatii in afara universului inchis al acestei lumi, renuntand la orice posibilitate de comunicare reala, acum si aici, pretutindeni si totdeauna, intre lumea lui Dumnezeu si lumea noastră. Inchis in sine, catolicismul a trebuit sa descopere si sa cultive parghii de mentinere a coerentei interioare in legile acestei lumi.

Asa a aparut necesitatea primatului papal absolut, ca centru unic, singurul capabil sa asigure unitatea Bisericii, asa a aparut infailibilitatea papei, ca garant al ramanerii in Adevar. Astfel, punctul de sprijin s-a mutat din Hristos, Dumnezeu-Omul, deci din sanul Sfintei Treimi, intr-un om, in unul din oamenii acestei lumi. De aici pana la viziunea protestanta nu mai era mult. Pasul fundamental fusese făcut: era cel al „separarii” de Dumnezeu. Daca un om putea fi garant al Adevarului si al unitatii, atunci putea fi oricare dintre oameni, sau, mai concret, dacă poate unul, atunci pot toti, fiecare in parte.

Inceputul schismelor a fost aceasta „dezlipire” de Hristos, Dumnezeu-Omul, si inchidere in propria lume, in propriul univers, cu riscul asfixierii, reprezentand pe plan eclesial pacatul protoparintilor, acela al implinirii prin propriile forte. Singura salvare de la asfixiere s-a considerat a fi evadarea din aceasta lume inchisa, creand o alta noua, condamnata insa la nesfarsit aceleiasi asfixieri si aceleasi evadari, intrucat se incapataneaza sa se considere suficienta siesi si sa-si caute resortul subzistentei in sine.

Catolicismul nu a putut renunta la alimentarea dintr-o putere dumnezeiască, dar, deoarece nu mai putea concepe ca posibila comunicarea reala prezenta cu Dumnezeu, a descoperit o modalitate de a include acest izvor in limitele creatiei, vorbind despre harul dumnezeiesc creat, gratia creata. Acest har creat lasat de Hristos Bisericii asigura legatura orizontala cu Hristos cel istoric; de aici si necesitatea de a-si fundamenta primatul papal pe pretinsa investire a Sfantului Petru si a tuturor urmasilor acestuia in fruntea Bisericii universale.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

continuare


Unitatea Bisericii sau Ecumenismul intre adevar si erezie


Refuzand autoritatea Papei, socotita de catolici ca venind de la Hristos, protestantii nu s-au putut lipsi de un fundament dumnezeiesc. Ei au făcut o singura miscare, ramanand de fapt la acelasi principiu. Au renuntat la un papa-om in favoarea unui „papa de hartie”, cum s-a spus, acesta fiind in viziunea lor Biblia, careia i-au asigurat primatul absolut si infailibilitatea. Numai ca Biblia nu poate vorbi si nici nu se poate interpreta singura, fiind supusa lecturii si autoritatii fiecarui cititor. Ipocrit pana peste poate, constient sau inconstient, omul se instaura lejer in locul lui Hristos, nemaiavand nevoie de prezenta si de lucrarea Lui din moment ce ii lasase „puterea” necesara si adevarul in cuvintele Sfintei Scripturi.

In Biserica Ortodoxa crestinii nu pot fi una decat in Hristos, in Dumnezeu, asa cum Insusi Mantuitorul spune: „Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una…”(Ioan 17,21). Pentru a-si pastra unitatea, Biserica trebuie sa se pastreze in Hristos, iar pentru a se pastra in Hristos trebuie sa nu se rataceasca de la semnele prezentei si lucrarii lui Hristos in istorie, acum si aici, in trecut si viitor, pana la sfarsitul veacurilor. Biserica cea nedespartita a primului mileniu si continuarea ei in istorie, Biserica Ortodoxa, crede ca Biserica este la modul cel mai real si propriu Trupul lui Hristos, formulandu-si invatatura eclesiologica in prelungirea dogmei hristologice, care arata ca in Hristos salasluiesc impreuna firea dumnezeiasca si cea omeneasca intr-o unire perfecta, fara confuzie si fara amestecare. Biserica este dumnezeiasca si omeneasca in acelasi timp, fiind o realitate sacramentala. Lucrarea Bisericii este lucrarea lui Dumnezeu prin oameni. Episcopul, care poarta plenitudinea harului preotiei sacramentale, nu savarseste in locul lui Hristos lucrarea de sfintire, ci el insusi este savarsitorul, ca semn vazut al lui Hristos. Iisus este prezent in orice lucrare a Bisericii Sale. In Biserica nedespartita a primului mileniu, garant al Adevarului, aparator al dreptei credinte era sinodul tuturor episcopilor adunati in numele lui Hristos, care lucrau cu credinta asistentei si luminarii Duhului Sfant. Invatatura crestina ne trimite la Adevar, dar nu este Adevarul insusi, acesta fiind Hristos. Pastrarea integritatii Evangheliei este insa o conditie absolut necesara pentru a nu rataci de la Hristos. De aceea, Biserica lupta din rasputeri sa-si pastreze invatatura nestirbita de ambitiile trufase ale omului, pentru ca ratacirea de la invatatura cea adevarata aduce cu sine ratacirea de la Hristos, iar ratacirea de la Hristos inseamna ruperea de Biserica, deci sfasierea trupului Bisericii. Confuzia din sutele de confesiuni si secte adevereste deficienta propriilor modele de unitate prin „negocierea” Adevarului. Civilizaţia secolului nostru, care a subordonat adevarul utilului, invita si Bisericile sa realizeze reconcilierea si unitatea inainte de a constientiza Adevarul. Orice astfel de forma de unitate nu poate fi valabila, si deci nici trainica.

Miscarea ecumenica este inteleasa de ortodocsi ca o cale de cautare a unitatii. In momentul in care ecumenismul este asimilat unei forme de unitate, atunci el este cea mai crunta ratacire de la adevar, cea mai mare erezie. Vom fi una atunci cand vom marturisi acelasi Adevar. Hristos Insusi Se roaga Tatalui Ceresc in acest sens: „Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar” (Ioan 17, 19). Nu forme de unitate trebuie, de fapt, căutate, ci cai de a-L redescoperi pe Hristos cel adevarat. Nu unitatea trebuie cautata, ci Hristos."


Intre noi si catolici este o prapastie mare, precum intre catolici si protestanti este o prapastie mare.

Intre ortodoxi si protestanti prapastia se adanceste si mai mult ... La voi Capul Bisericii este "Biblia, va inchinati unui "papa" cu nume de "litera", noi ne inchinam in Duh si Capul Bisericii este Hristos.

Singurul lucru in comun este pacatul si faptele bune. Sunt singurele lucrururi care ne unesc. La voi faptele voastre, atat bune si rele, nu sunt facut in credinta dreapta si Adevarata, calauzita de Duhul Sfant de 2000 de ani.

Diferenta majora dintre ortodoxie si restul religiilor protestante, neoprotestante, culte este ca Biserica ortodoxa este bazata pe Duh Sfant, are 7 Taine necuprinse de nicio minte omeneasca, este "una singura soborniceasca si apostoleasca Biserica."

Cea mai mare diferenta o gasim la Biblie. Bibliile voastre difera de ale noastre. Voi folositi canon ebraic, noi folosim canon grecesc, Septuaginta. Bine sunt unele culte protestante si neoprotestante in tara noastra care folosesc Biblia BOR, tradusa dupa canon grecesc. Dar majoritatea cultelor nu folosesc Biblia BOR. E diferenta de la Cer la Pamant in acele Biblii: timpuri traduse gresit, Psalmi in plus, cuvinte esentiale ca "paradesis" si "aresis" traduse eronat etc. Mai multe detalii gasiti aici http://culturaortodoxa.wordpress.com...aceiasi-carte/. Ati eliminat cartile apocrifice care fac parte din Sfanta Traditie, pe care noi le gasim folositoare pentru cei initiati si incepatori in drumul ortodoxiei.

De dezbatut putem dezbate pana la sfarsitul vietii, dar mai important este sa ne rugam noi pentru voi, sa vi se descopere Adevarul dreptatii si sa ajungeti la cunoasterea dreapta a Evangheliei.


"Li se poate inlatura vina apostatilor, a ereticilor si a schismaticilor?
Raspuns: Cei ce s-au lepadat de Biserica Ortodoxa, chiar de s-ar duce la moarte pentru marturisirea numelui lui Hristos, nu-si pot curati pacatul nici cu propriul sange: vina cea grea si de nesters a despartirii de Biserica nu se curateste nici chiar prin suferinte (Sfantul Irineu al Lyonului,Despre unitatea Bisericii) "

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Frate George eu nu prea inteleg nimic din postarile tale.
Pare ca le scrii in mod intentionat lungi de un kilometru ca sa te poti ascunde in spatele lor.

Iarta-ma dar, totusi, nu ai vrea sa zici si tu o data ceva? :67:

Daca le-ai citi ai vedea ca am zis ceva. Dar ai patit si tu dupa cum e vorba:
"Va veti uita dar nu veti vedea".

Se vede clar nerabdarea ta fata de citit, mai ales knd e de kilometri. Ma intreb cum de ai putut sa iti rabzi timpul in studierea Bibliei? Raman cu intrebarea retorica ...

Eu te sfatuiesc sa citesti. Releva credinta mea despre ce nu avem noi in comun si povesteste mai pe scurt cum s-a ajuns la modul acesta ... Nu am putut sa scriu in 3 cuvinte despe ce avem si despre ce nu avem in comun ... Te consider un om mai rabdator ...

Concluzia mea este pe la finalul citatului sa nu o mai repet ...


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Da destept mai esti.

Nu, nu sunt ateu; sunt creştin şi din această perspectivă creştină vroiam să demonstrez că avem multe lucruri comune (printre care şi Crezul).
Nickname-ul meu este în latină şi înseamnă "al 35-lea". Nici o legătură cu saurienii.

Te vad ca iarasi vrei sa fentezi si sa driblezi adevarul !

Ba e vorba si despre "catolici", protestanti si "neopocaiti". "Catolicii" spun de exemplu, in doctrina lor referitoare la Sfanta Treime ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, fapt care din punct de vedere al Bisericii Ortodoxe este erezie, tinand cont ca crezul Bisericii Ortodoxe specifica credinta in purcederea Duhului Sfant de la Tatal, credinta in deplin acord cu Sfanta Scriptura (Ioan 15, 26). Deci filioque este erezie din punct de vedere ortodox.

Deasemenea, cei care sunt cu "sola scriptura" samd, vin in contradictie cu cuvantul Mantuitorului Iisus si cu cuvantul Scripturii, anume pentru ca pretind ca intregul adevar revelat se afla doar in Sfanta Scriptura si ca alte surse nu contin adevarul necesar pentru mantuire. Insa sa ascultam ce spune Mantuitorul in evanghelia dupa sfantul Ioan: "Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă." (Ioan 16, 12-15)

Aceste versete din evanghelie spun foarte clar ca Iisus nu a spus toate cate avea de spus apostolilor pentru ca ei inca nu le puteau purta. Insa dupa ce va trimite Duhul Adevarului, prin Acela, Duhul Sfant, le va spune si altele pe care nu le puteau purta atunci iar Acela, Duhul Adevarului, ii va calauzi la tot adevarul. Insa aceste versete graiesc evident de relevanta Sfintei Traditii, pentru ca lucrarea de calauzire a Duhului Sfant este depozitata in Sfanta Traditie, ca depozitara a adevarului revelat pe acelasi nivel cu Sfanta Scriptura, din ratiunea ca Sfanta Traditie, ca lucrare a Duhului Sfant in Biserica lui Hristos, contine ceea ce Hristos nu a spus apostolilor in timpul cat El a fost pe pamant datorita neputintei lor de a purta repectivele lucruri, INSA pe care le va transmite acestora (Bisericii Lui) dupa ce Duhul Sfant se va fi pogorat peste ei, pentru ca prin Duhul Sfant ei vor putea primi adevaruri mantuitoare pe care nu le puteau primi atunci cand Duhul Sfant nu era trimis lor.

Rezulta ca Sfanta Traditie a Bisericii lui Hristos este pe aceeasi treapta cu Sfanta Scriptura in ceea ce priveste doctrina revelata, pentru ca Sfanta Traditie a Bisericii contine tot invatatura Mantuitorului, pe care insa au primit-o apostolii si apoi Biserica Apostolica prin Duhul Sfant ! Adevarurile pe care nu le putea spune Mantuitorul Hristos apostolilor atunci cand inca nu le era trimis Duhul Sfant, aveau sa le fie descoperite acestora si Bisericii dupa ce le va fi trimis Duhul Sfant ! Aceste adevaruri sunt pastrate in Sfanta Biserica in ceea ce se numeste Sfanta Traditie, de unde se trage concluzia ca Sfanta Traditie are aceeasi insemnatate cu Sfanta Scriptura in materie de doctrina revelata, pentru ca Sfanta Traditie a Bisericii contine tot cuvintele Mantuitorului insa pe care apostolii nu le puteau purta inainte de rastignire, inviere, inaltare si pogorarea Duhului Sfant peste ei.

Concluzia care se trage este implicit ca acei care sustin ca unica sursa a doctrinei revelate este Sfanta Scriptura contrazic tocmai Sfanta Scriptura care anunta foarte clar prin cuvintele Mantuitorului din evanghelia dupa Ioan ca doctrina revelata va fi enuntata in mod complet abia dupa pogorarea Duhului Sfant, atunci cand, prin Duhul Sfant care le va fi trimis, apostolii si mai apoi Biserica vor putea purta ceea ce Mantuitorul inca nu le spusese ! In concluzie si protestantii si neoprotestantii sunt eretici din punctul de vedere al Sfintei Biserici.

Pai asta ai mai zis chestiile astea o data la postarea #1414.
Dar nu ti-am raspuns si nu-ti raspund la ea pentru ca nu zici nimic nou.

Mai inventeaza si altceva, nu fii lenes! :36:

Te vad ca iarasi vrei sa fentezi si sa driblezi adevarul !

Ba e vorba si despre "catolici", protestanti si "neopocaiti". "Catolicii" spun de exemplu, in doctrina lor referitoare la Sfanta Treime ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, fapt care din punct de vedere al Bisericii Ortodoxe este erezie, tinand cont ca crezul Bisericii Ortodoxe specifica credinta in purcederea Duhului Sfant de la Tatal, credinta in deplin acord cu Sfanta Scriptura (Ioan 15, 26). Deci filioque este erezie din punct de vedere ortodox.

Deasemenea, cei care sunt cu "sola scriptura" samd, vin in contradictie cu cuvantul Mantuitorului Iisus si cu cuvantul Scripturii, anume pentru ca pretind ca intregul adevar revelat se afla doar in Sfanta Scriptura si ca alte surse nu contin adevarul necesar pentru mantuire. Insa sa ascultam ce spune Mantuitorul in evanghelia dupa sfantul Ioan: "Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă." (Ioan 16, 12-15)

Aceste versete din evanghelie spun foarte clar ca Iisus nu a spus toate cate avea de spus apostolilor pentru ca ei inca nu le puteau purta. Insa dupa ce va trimite Duhul Adevarului, prin Acela, Duhul Sfant, le va spune si altele pe care nu le puteau purta atunci iar Acela, Duhul Adevarului, ii va calauzi la tot adevarul. Insa aceste versete graiesc evident de relevanta Sfintei Traditii, pentru ca lucrarea de calauzire a Duhului Sfant este depozitata in Sfanta Traditie, ca depozitara a adevarului revelat pe acelasi nivel cu Sfanta Scriptura, din ratiunea ca Sfanta Traditie, ca lucrare a Duhului Sfant in Biserica lui Hristos, contine ceea ce Hristos nu a spus apostolilor in timpul cat El a fost pe pamant datorita neputintei lor de a purta repectivele lucruri, INSA pe care le va transmite acestora (Bisericii Lui) dupa ce Duhul Sfant se va fi pogorat peste ei, pentru ca prin Duhul Sfant ei vor putea primi adevaruri mantuitoare pe care nu le puteau primi atunci cand Duhul Sfant nu era trimis lor.

Rezulta ca Sfanta Traditie a Bisericii lui Hristos este pe aceeasi treapta cu Sfanta Scriptura in ceea ce priveste doctrina revelata, pentru ca Sfanta Traditie a Bisericii contine tot invatatura Mantuitorului, pe care insa au primit-o apostolii si apoi Biserica Apostolica prin Duhul Sfant ! Adevarurile pe care nu le putea spune Mantuitorul Hristos apostolilor atunci cand inca nu le era trimis Duhul Sfant, aveau sa le fie descoperite acestora si Bisericii dupa ce le va fi trimis Duhul Sfant ! Aceste adevaruri sunt pastrate in Sfanta Biserica in ceea ce se numeste Sfanta Traditie, de unde se trage concluzia ca Sfanta Traditie are aceeasi insemnatate cu Sfanta Scriptura in materie de doctrina revelata, pentru ca Sfanta Traditie a Bisericii contine tot cuvintele Mantuitorului insa pe care apostolii nu le puteau purta inainte de rastignire, inviere, inaltare si pogorarea Duhului Sfant peste ei.

Concluzia care se trage este implicit ca acei care sustin ca unica sursa a doctrinei revelate este Sfanta Scriptura contrazic tocmai Sfanta Scriptura care anunta foarte clar prin cuvintele Mantuitorului din evanghelia dupa Ioan ca doctrina revelata va fi enuntata in mod complet abia dupa pogorarea Duhului Sfant, atunci cand, prin Duhul Sfant care le va fi trimis, apostolii si mai apoi Biserica vor putea purta ceea ce Mantuitorul inca nu le spusese ! In concluzie si protestantii si neoprotestantii sunt eretici din punctul de vedere al Sfintei Biserici.

Duhul Sfant s-a pogorat inainte ce Sfintii Apostoli sa-si inceapa lucrarea. Epistolele lor sunt pline de invataturi venite de la Duhul Sfant.

De unde, citind, puteti sã cunoasteti întelegerea mea în taina lui Hristos,
Care, în alte veacuri, nu s-a fãcut cunoscutã fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfintilor Sãi apostoli si prooroci, prin Duhul" (Efeseni 3:4,5)

Sfanta Scriptura este plina de marturii ale Sfintilor Apostoli care declara ca, nu de la ei au dat invatatura ci de la Duhul.

Apoi, tot Sfintii Apostoli, ne indeamna sa tinem invatatura pe care ei au dat-o. "Vã îndemn ca sã luptati pentru credinta datã sfintilor, odatã pentru totdeauna." (Iuda, vers 3)

"ca sã învãtati din pilda noastrã, sã nu treceti peste ce e scris" (1 Corinteni 4:6)

"Dar chiar dacã noi sau un înger din cer v-ar vesti altã Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - sã fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, si acum vã spun iarãsi: Dacã vã propovãduieste cineva altceva decât ati primit - sã fie anatema!" (Galateni 1:8,9)

Sfintii Apostoli "insista" sa pastram invatatura lor (care se gaseste numai in Sfanta Scriptura). Ei cunosteau inselarea ce avea sa vina prin felurite adaugiri, numite traditie (sau, chiar sfinta traditie).

Versetele sunt corecte dar concluziile pe care le tragi sunt ciudate.

Hai sa recitim versetul: Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.

Deci tu intelegi de aici ca protestantii (si catolicii, probabil) sunt eretici...hmm...

Eu inteleg altceva: ca Duhul Adevarului ii va calauzi pe urmasii sinceri ai lui Iisus.
I-a calauzit in Biserica Primara pe apostoli sa scrie Biblia. Care e infailibila.
Iar mai apoi i-a calauzit pe crestini sa vorbeasca, sa scrie, sa predice, sa traiasca conform voii lui Dumnezeu.

Ii calauzeste si astazi.

Dar TOATE calauzirile ulterioare perioadei apostolice se raporteaza, se filtreaza, se judeca in raport cu Invatatura Apostolilor. Altfel se ajunge la haos si la invataturi false.

Dar, in rest, eu cred ca Duhul Sfant a lucrat cu putere intre crestini din primul secol si pana in ziua de azi. A calauzit si calauzeste in tot adevarul.

Imi pare rau pentru tine, dar esti intr-o grava eroare. Lucrarea Duhului Sfant nu s-a oprit la sfintii apostoli, ci a continuat si dupa aceea la sfintii parinti si pana in ziua de azi ! Si evident ca aceasta lucrare a Duhului Sfant in Biserica s-a concretizat si in scrieri, invataturi de aprofundare a intelegerii doctrinei revelate. Astfel de exemple prin care a lucrat Duhul Sfant sunt, ca sa iti dau doar cateva exemple, sfantul Chiril al Alexandriei, sfantul Grigorie de Nazianz, sfantul Grigorie de Nyssa, sfantul Vasile cel mare, sfantul Ioan Damaschinul, sfantul Simeon Noul Teolog, sfantul Nicolae Cabasila, sfantul Grigorie Palama, sfantul Nicodim Aghioritul, sfantul Ioan Scararul, sfantul Ioan Gura de Aur, si altii.

Invatatura Sfintei Traditii a Bisericii nu este diferita de invatatura sfintilor apostoli si de invatatura Mantuitorului; ea este tot invatatura Mantuitorului, insa aprofundata si detaliata, adancita pana la profunzimi cat mai mari. De aceea, invatatura Sfintei Traditii, care este prin calauzirea Duhului Sfant la tot adevarul Mantuitorului, are aceeasi valoare canonica asemenea Sfintelor Scripturi.

Sa nu accepti invataturile sfintilor parinti ai Bisericii inseamna sa respingi lucrarea Duhului Sfant in Biserica ! Sa nu accepti invataturile Sinoadelor Ecumenice inseamna sa respingi lucrarea Duhului Sfant in Biserica ! Bineinteles pentru tine lucrul acesta este foarte posibil, din moment ce nu faci parte din Biserica lui Hristos, ci dintr-o secta oarecare !

Atunci daca Duhul Sfant i-a calauzit pe sfintii apostoli si pe sfintii parinti la adevarata credinta, doctrina si practica cu privire la sfanta euharistie, de exemplu, de ce sectele neoprotestante, de exemplu, au cu totul alta credinta, doctrina si practica referitoare la sfanta euharistie ? Daca Duhul Sfant i-a calauzit la tot adevarul pe sfintii apostoli si pe sfintii parinti in ceea ce priveste impartasirea cu trupul si sangele Domnului, atunci care duh i-a condus si ii conduce pe sectari la cu totul alte "adevaruri" despre euharistie ?

Nicidecum nu am spus ca lucrarea Duhului Sfant s-a incheiat.

Aici, esti dumneata intr-o grava eroare. Unele invataturi ale sfintei traditii sunt clar diferite de invataturile Sfintei Scripturi (adica, invataturile Sfintilor Apostoli si ale Mantuitorului).

Accept invataturile Sfintilor Parinti, care sunt in armonie cu Sfanta Scriptura. Le consider ca fiind inspirate de Duhul Sfant.


Observ ca avem in comun aprecierea pentru invataturile Mantuitorului si ale Sfintilor Apostoli. Putem purta niste discutii constructive in jurul acestor invataturi.

Cum ai ajuns la concluzia asta?
Biserica mea are in privinta Cinei Domnului exact aceeasi credinta, doctrina si practica cu a Sfintilor Apostoli. :15:

Dar acest subiect a fost rasdiscutat, a facut sa curga multa cerneala si sa se toceasca multe tastaturi.
Nu am de gand sa intru cu tine in polemica pe aceasta tema. Pentru ca, chiar daca NP ar crede exact ca ortodocsii legat de Taina Impartasaniei, tot eretici ar fi considerati de tine.

Impartasirea cu Trupul si cu Sangele Domnului este un mister. Noi ne putem certa la infinit dar eu cred ca exista o posibilitate de a testa valabilitatea actului. Si acest test este impactul pe care Cina Domnului il are asupra credinciosului care se impartaseste.

Toti crestinii cred ca cine mananca Trupul Domnului si bea Sangele Lui are viata in el insusi . Este o unire a credinciosului cu Hristos, unire care il transforma pe crestin si il face sa devina un adevarat cristofor.

In concluzie:

• Daca in viata unui crestin care se impartaseste se vede o transformare, mai multa iubire de Dumnezeu si de semeni, mai multa dorinta de a parasi pacatul si de a fi asemanator cu Hristos eu inclin sa cred ca impartasirea lui a fost una valida.

• Daca un crestin se impartaseste si apoi se intoarce bine - mersi la viata lui pacatoasa, nu-l mai intereseaza rugaciunea si viata cu Dumnezeu si il mai vezi la biserica dupa cativa ani, ceva este in neregula cu impartasirea lui.

Nu am inteles din vreo postare a dumneavoastra, iertati-ma. Am inteles insa din postarile mai multor ortodocsi ca, in aceasta viata, nu putem sti daca suntem mantuiti sau nu. Ca nu putem afirma: mantuirea a intrat in viata mea! Se tot face vorbire pe aceasta tema.

S-a afirmat ca mantuirea subiectiva a cuiva este cunoscuta doar dupa moarte. Ori, Iisus ii spune lui Zacheu: astazi.

Ar fi putut afirma Zacheu: „mantuirea a intrat in viata mea, daca voi lucra mantuirea mea pana la sfarsit, voi ramane mantuit!”?

Asta crezi tu ca aveti aceeasi credinta, doctrina si practica cu a sfintilor apostoli !! In realitate, asa-zisa "cina a domnului" pe care o aveti voi nu are nici o legatura cu ceea ce s-a intamplat in Biserica sfintilor apostoli si apoi in Biserica sfintilor parinti (pentru ca este si era aceeasi Biserica a lui Hristos !!!). Tu, sectarule, nu ai nici un argument care sa poata in vreun fel demonstra ca aveti ceva in comun. Tot ceea ce ati facut voi, sectarii, a fost sa cititi ce scria in Faptele Apostolilor si sa va apucati si voi sa faceti anumite lucruri care semanau oarecum cu ce scria acolo, dar de fapt nu avea nici cea mai mica legatura cu adevaratele Frangeri ale Painii despre care se vorbeste in Faptele Apostolilor !

Scrie foarte clar in epistola intaia catre corinteni a sfantului Pavel: "Paharul binecuvântării pe care noi îl binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea cu Sângele lui Hristos? Pâinea pe care noi o frângem, nu este oare împărtăşirea cu Trupul lui Hristos?" (1 Corinteni 10, 16) Pe de alta parte, evanghelia dupa sfantul Ioan spune: "Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu." (Ioan 6, 51) Apoi spune: "Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac." (Ioan 6, 53-58)

Acestea sunt evidente apostolice despre adevarata credinta a sfintilor apostoli cu privire la sfanta impartasanie, si anume ca in Biserica lui Hristos impartasirea cu trupul si sangele Domnului este reala, sacramentala iar aceasta impartasire nu se face cu niste simboluri ale trupului si ale sangelui, ci cu insusi sfantul trup si sfantul sange al Domnului Hristos. Niciunde nu se vorbeste de vreo impartasire simbolica, acest concept al impartasirii simbolice nu are nici un fundament scripturistic si patristic, ci doar un fundament sectar, eretic, inspirat nu de Duhul Adevarului, ci de duhul minciunii !!

Pe de alta parte, in postari anterioare din alt topic, am aratat foarte clar cu cateva citate din sfintii parintii ai Bisericii, oameni care aveau harul lui Dumnezeu si care au fost calauziti de Duhul Adevarului (nu de duhul sectar al minciunii si ereziei !), care este si era credinta, doctrina si practica referitoare la sfanta impartasire cu trupul si sangele Domnului. Sfantul Chiril al Alexandriei, Sfantul Ioan Damaschinul, Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Vasile cel Mare si toti ceilalti sfinti parinti ai Bisericii lui Hristos au marturisit impartasirea reala cu trupul si sangele Domnului reale, sacramentale, iar nu cu impartasirea simbolica ! Nu vreau sa reiau citatele, sunt pe alt topic si sunt destul de lungi. Sfantul Ioan Damaschinul spune foarte clar: "Tot astfel şi pâinea împărtăşaniei, nu este pâine simplă, ci unită cu Dumnezeirea; iar trupul unit cu Dumnezeirea nu este o singură fire, ci una a trupului şi alta a Dumnezeirii unite cu el; pentru aceea amândouă împreună nu sunt o fire, ci două." Asta este credinta Bisericii lui Hristos, care difera fundamental de ceea ce cred sectarii eretici, si care nu difera doar la nivel de credinta, ci si la nivel de practica, in sensul ca in Biserica lui Hristos painea si trupul sunt unite prin lucrarea preotului si a Duhului Sfant cu dumnezeirea, pe cand in sectele "crestine" aceasta unire nu are loc, painea si vinul ramanand mai departe simpla paine si simplu vin, lucruri naturale si care nu au nici o putere de sfintire, ci doar de amagire !

mersi de aprecieri.

Dacă presupui că ai "aceeaşi credinţă, doctrină şi practică cu a sfinţilor apostoli" în privinţa împărtăşaniei, am două întrebări pentru tine:
1. înainte de luarea Cinei, faci spălarea picioarelor, aşa cum a poruncit Hristos?
2. Pâinea folosită este la fel ca cea folosită de Hristos (azima prezentă la masa de Paşte care-L reprezenta chiar pe Hristos-Cel fără drojdia păcatului)?

Într-adevăr scrie foarte clar: "Paharul binecuvântării este împărtăşirea cu sângele lui Hristos" [κοινωνία τον αίματος], nu Paharul binecuvântării este sângele lui Hristos. Sângele reprezintă moartea Fiului lui Dumnezeu, şi prin credinţă credincioşii se împărtăşesc de acea moarte. În felul acesta, cei care participă la un sacrificiu devin părtaşi la sacrificiul acela. Grecescul koinonia înseamnă "împărtăşire", "comunicare", "ascociere", "comuniune". Prin credinţă, noi devenim părtaşi sângelui (vieţii. Lev.17,11) lui Hristos, nu bem literalmente sângele Lui. Aşa precum evreii nu ungeau uşiorii uşii cu sângele lui Hristos, ci cu simbolul sângelui Lui, nici noi nu bem sângele Lui, ci simbolul sângelui Lui. Devenind părtaşi sângelui (vieţii) Lui prin credinţă, vom face şi faptele vieţii Lui. Aşa cum vinul ce-l bem devine prin procesul asimilării carne, sânge, oase, etc.; la fel asimilând învăţătura şi faptele vieţii Lui, vom deveni asemenea Lui în caracter.