Cred că nu ai înţeles bine. Cipofilii aduc acuzaţii de cipofobie, însă fără să aducă în spate vreo hotărâre a sinodului BOR în acest sens. Altfel spus, interpretând în cheia Ioannei, ei, cipofilii, sunt sindoul BOR adunat în conclav pe forumul creştin punct ro.

Categoric, DA!
Însă, atenție! Conștient nu înseamnă iluminat, ci conform cu învățătura ortodoxă primită; altfel spus, lepădarea va fi foarte insidioasă și nu va părea a fi în contradicție cu Duhul Sfânt, dar va fi doar ”părelnică” (peste 90%) deoarece manipularea alegerii va ținti spre stricarea echilibrului materie/spirit, spre supremația materiei în folosul ”dumnezeilor” acestei lumi.

Tocmai pentru că prea mulți oameni vor alege greșit în contradicție cu Facerea(raport materie/spirit) și cu rugăciunea domnească (”...precum în cer așa și pe Pământ...”) ”țărâna” își va restabili natural echilibrul.

Așa cum adineaori n-ai sesizat confuzia dintre suferință și posedare, e bine că ai întrebat și ai fost avertizat.

Ei fi şi tu un pui de papă infailibil.

s-ar putea sa se refere la acea lepadare superficiala... in ideea ca daca esti contrans de imprejurari, din gura zici ce vrea dusmanu' sa auda, dar in inima pastrezi credinta!! numai ca e un risc mare aici, din pricina ca odata ce te invoiesti la dialog/ negociere cu inamicul, esti ca si cucerit....vointa a slabit deja. e greu de mentinut un echilibru/ integritate spirituala in vremurile astea! oricare puntem cadea! si cadem!

Prostia omenească


Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră.
Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!"
Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:
— Ce ai, draga mamei, ce-ți este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când și cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Și?
— De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!
— Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele!
Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el.
— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?
Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:
— Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. (Ion Creangă)

În polemică sunt unii care-ţi cer să-i baţi până-i doare. Şi triumfă când îţi cad mâinile de oboseală!
Calomnia e o recunoaştere de superioritate: cel ce calomniază arată că are nevoie de muncă pentru a te aduce la nivelul său - N. Iorga

În momentul când te-apuci să lansezi apoftegme de-astea prăpăstioase n-ai cum să eviţi tâlcuirile pe măsura lor... Ce numeşti calomnie poate-i doar un mic semn că ar fi timpul să mai scuteşti lumea de pe-aici de cugetări din materikonul producţie proprie. Cu copy-paste te descurci mai bine, eşti doar inadecvată nu şi ridicolă.

Si tu te descurci cu copy-paste... Povestirea postata de tine e cumva citat din Biblie si nu stim noi?

Intr-adevar, nu putem sluji la doi domni. Daca acceptam un alt stapan care sa stie totul despre noi in locul lui Dumnezeu, se cheama ca am facut o alegere pe care Dumnezeu ne-o respecta. Am fost avertizati sa nu ne insemnam cu niciun numar al carui semn este 666, deci nu putem spune ca n-am stiut.

Hristos S-a smerit luand chip de om pentru noi, a refuzat constant bogatia pentru noi, S-a rastignit pentru noi, iar noi vrem sa facem din trupurile noastre trupuri de animale numerotate, ca sa putem vinde si cumpara! Fara ajutorul lui Dumnezeu dobandim si naravuri de animale si astfel ajungem pe drept cuvant cetateni ai iadului. Sa nu fie!

Aceasta impietate, despre care vorbeai, inchide calea pocaintei pentru acest pacat si pentru altele. Atunci cand omul nici macar nu vrea sa constientizeze ca greseste devine din ce in ce mai orb si i se pare normal sa experimenteze cat mai multe fapte anticrestinesti. Caci in vremurile din urma, oamenii se vor salbatici, iar fiarele se vor imblanzi.