Ce mi-ai placut, Anastasia !
Chiar ca ar trebui sa-si arate chipul, mai ales cei care sunt pusi pe harta...mi-ar placea sa o vad pe Anca, ca ea-mi tot tine trena randurilor, pur si simplu, cred ca i-as privi ochii si acestia ar fi capabili sa-mi spuna mai multe decat cuvintele afisate (care de altfel, de multe ori nu sunt personale ).
Poate ca si eu sunt pusa deseori pe harta...dar, puteti avea certitudinea chipului meu, nu sa aveti impresia ca va certati cu o himera....sau ca agreati aceiasi...himera.
Pana la urma, cu chip sau fara, tot niste mistere ramanem, caci suntem DEPARTE unul fata de celalalt, departe de faptele ce le-am putea afisa pentru a ne justifica gandirea. (teoria).

Dar cuvintele pe care ti le scriu, draga Florentina, sunt cele in care cred, nu cuvinte de forma. La un moment dat vei intelege, sunt sigura de asta.

De vreme ce ai observat ca altora le scriu din suflet, poate ca tocmai filtrul tau ar trebui curatat. Ai ajuns sa ma apostrofezi chiar si la orice vorba frumoasa.
Cat despre dispozitia de a-mi curata filtrul pe care mi-o dai, sa stii ca sunt atenta la mine si imi curat "filtrele", cum zici, dar tu nu prea observi. Esti precum musca tzetze, stii numai sa intepi. Cand te vei opri din acest sport, vei vedea ca si tie iti scriu frumos, doar ca te faci ca nu observi.

Nu are încredere în cuvinte, în internet, şi poate are dreptate, dar groaznic este când neâncredera asta loveşte şi în acel puţin ce merita încredere. Uşor e a răni, dar grele sunt cele ce cad pe cel ce a pricinuit răni celui nevinovat. Anca dragă, viaţa merge înainte , până la un punct. Mulţi tocmai au uitat de acel punct !

Vorbesti prea codificat, Cristi...poate ca cei necopti ca mine nu prea inteleg.
Iar de am ranit cu ceva, imi cer iertare...din pacate, iertarea are aceiasi calitate virtuala, nu o pot confirma altfel.
...Nu este vorba de neincredere, ci de ceva ce depaseste acest obstacol...realitate.

Eu nu cred in intamplare, si daca au fost spuse unele cuvinte, neintelese acum, au fost spuse ca sa ti le amintesti candva. Totusi cuvintele isi au rolul lor in comunicare si nu putem face total abstractie de ele. Cateodata sunt greu de ales cuvintele potrivite si pe inteles, caci se porneste de la propria intelegere si propria dispozitie de a primi adevarul. Nu cred ca ne putem transpune 100% in situatia altcuiva; de aici si neintelegerile.

Da, sunt intru totul de-acord...ce sa-i faci, asa suntem noi oamenii !

Internetul, sticla monitorului, nu face două parale, de nu simţim nimic dincolo de acestea. Dumnezeu ne-a dat şi acest dar, dar puţini îl folosesc , sau şi-au anulat prin voia lor , această "funcţie". Păcat, păcat de timpul irosit în faţa unui monitor rece ce nu-ţi inspiră şi nu-ţi transmite nimic . Mare Păcat !

A inceput reversul stradaniei, sau cum ?
Am inteles ce-ai vrut sa spui....gata !

Iar cel ce vrea să se transpună în altceva sau în altcineva, nu va avea niciodată curajul să se întâlnească cu omul din spatele monitorului , va fi tot timpul o umbră, un timid, un prefăcut, o clonă umană, lipsit de sentimente.