12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a VIII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O, dacă voi aţi fi fost mai tari şi mai plini de Mine, Eu aş fi scăpat de multe dureri care apasă pe Mine acum din mijlocul poporului Meu[/COLOR] [Comentariu (#81) : Aluzie la alţi “răzvrătiţi” din incinta “Mănăstirii” din Pucioasa, cu care liderii pucioşi au intrat, în mai multe rânduri, în conflicte mai mari sau mai mici, alternate cu perioade de aparentă împăcare: preoţii Iliuţă, Ionică şi Spirică; pictorul Dănuţ, poreclit “Tataia”; Marian, fiul preotului Spirică (poreclit în derâdere “Mormăil㔺i “Mormăitul”, chiar de către liderii pucioşi); şoferul nea’Petrică, etc.). Întrucât aceştia au păreri asemănătoare despre liderii pucioşi, este posibilă oricând o solidarizare a lor împotriva celor care deţin în prezent în comunitate puterea absolută şi o exercită discreţionar asupra celorlaţi. Faptele lor sunt numite în continuare “[COLOR=blue]rană care doare adânc[/COLOR]”, “[COLOR=blue]neascultare[/COLOR]”, “[COLOR=blue]întuneric care îndurerează[/COLOR]” , “[COLOR=blue]rană adâncă şi durută[/COLOR] pe care ei, [COLOR=blue]cei care au făcut-o[/COLOR], [COLOR=blue]mereu o deschide[/COLOR] [COLOR=#ff6600](sic!)[/COLOR]”, rană care “[COLOR=blue]sângerează pe trup” “nepăsare de Dumnezeu”[/COLOR],motive suficiente pentru care “mănăstirea” de la Pucioasa a devenit locul care “[COLOR=blue]e de mult plin de jalea îngerilor şi a sfinţilor”. [/COLOR]Acest conflict generalizat a cauzat separarea [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] de către “[COLOR=blue]cei de la mănăstire[/COLOR]” enumeraţi mai sus, şi apoi aşezarea lor într-o altă locaţie, denumită conspirativ “Legănuţ”. Adică, locul unde “se leagănă” cei doi în dulci reverii, alimentate prin adularea care le vine zi şi noapte de la alţi adepţi mai tineri care le sunt fideli, acum după ce au scăpat de urâcioşii de la mănăstire.][COLOR=blue], căci voi ştiţi rana aceasta a Mea, care doare adânc în Mine de la neascultarea, de la întunericul celor ce M-au îndurerat în ultimii ani din mijlocul poporului Meu cel hrănit de Mine cu mântuirea lui, tată. Mi-e rana adâncă şi durută, şi mereu Mi-o deschide [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]cei ce Mi-au făcut-o, şi-Mi sângerează pe trup rana, căci Eu am trupul cel de după înviere, şi-Mi sângerează trupul Meu cel înviat din moarte, tată. O, fiilor, locul coborârii Mele e de mult plin de jalea îngerilor şi a sfinţilor Mei. Eu sunt Cel ce am luat pe braţe pe cei ce-Mi sunt porţi, duruţi acolo atâta vreme sub sarcina coborârii Mele, căci ei cădeau mereu [/COLOR][COLOR=red]sub spaimele durerii[/COLOR][COLOR=blue] şi ale dispreţului[/COLOR] [Comentariu (#82) : Unul dintre efectele acestor răzvrătiri ale supuşilor asupra stăpânilor lor a devenit tot mai greu de suportat: dispreţul pe care îl manifestau răzvrătiţii îi aducea pe lideri până la durere şi spaimă (că vor fi înlocuiţi cu alţii mai destoinici şi mai eficienţi)][COLOR=blue] acolo în grădină. Am proorocit încă de la începutul Meu cel nou cu voi că-i voi lua de acolo pe [/COLOR][COLOR=red]cei ce-Mi sunt cărare[/COLOR][vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue] dacă voi vedea că ei nu-Mi mai pot sluji pentru coborârea Mea din pricina nepăsării de Dumnezeu a celor din grădină. [/COLOR][Comentariu (#83) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…Îi voi scoate din incinta mânăstirii pe cei doi prooroci, dacă ceilalţi “fraţi” nu o să-i mai suporte aşa cum sunt ei, cu hachiţele lor, şi se vor răzvrăti împotriva lor…’[/COLOR]][COLOR=blue] Când am văzut ameninţată puterea Mea în ei[/COLOR] [Comentariu (#84) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘Când a ieşit la iveală răzvrătirea celorlalţi vieţuitori ai mănăstirii împotriva celor doi prooroci…’[/COLOR]] [COLOR=blue], am ridicat numaidecât spre vedere legănuţul cel tainic[/COLOR] [Comentariu (#85) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…cei doi lideri pucioşi şi-au amenajat pentru ei un alt spaţiu de locuit (numit “la Legănuţ”), într-o grădină din apropiere, pentru a se separa complet de cei din mănăstire, cu care intraseră în conflict’[/COLOR]] [COLOR=blue], rostit de Mine să fie pentru ca să-i aşez pe ei în el şi să Mi-i întăresc pe ei prin cei mai mici fii[/COLOR] [Comentariu (#86) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…să-i consolideze în continuare ca lideri absoluţi, prin sprijinul unui grup de tineri şi tinere apropiaţi şi supuşi liderilor pucioşi, acoliţii fideli care au constituit o grupare de sprijin aparte, “garda pretoriană” supusă numai şi numai lor’.[/COLOR]][COLOR=blue] ai poporului Meu, dacă în grădină ei sunt slăbiţi de puteri şi înspăimântaţi [/COLOR] [Comentariu (#87) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…adică sunt descumpăniţi şi speriaţi de faptul că foştii lor supuşi din mănăstire nu-i mai ascultă şi nu-i mai recunosc ca fiind reprezentanţi absoluţi ai lui Dumnezeu’. [/COLOR]Aici s-ar potrivi şi comentariul #101, care arată printre altele că [COLOR=#993300]” ...[/COLOR][COLOR=red]În iubire nu este frică[/COLOR][COLOR=#993300], ci iubirea desăvârşită alungă frica […] iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire”.(I Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]4,18.). [/COLOR]Ceea ce surprinde este însă faptul că, în alte ocazii în care liderii pucioşi au interesul să iasă în faţă cu o imagine cât mai favorabilă, ei se zugrăvesc pe sine a fi din fire neînfricaţi. Iată un exemplu concludent: [COLOR=blue]”[…] să fie pacea cântecului tău peste această iesle, peste aceşti copii care suferă bucurându-se în numele Meu, căci [/COLOR][COLOR=red]întru ei nu este frică[/COLOR][COLOR=blue]. Ei sunt născuţi din iubirea Mea, şi [/COLOR][COLOR=red]în iubire nu este frică[/COLOR][COLOR=blue], şi este un singur trup: Eu în ei, şi ei în Mine. Ei sunt micuţii Mei , iar [/COLOR][COLOR=red]cei mici nu ştiu a se teme[/COLOR][COLOR=blue] […] Ei [/COLOR][COLOR=red]nu se tem[/COLOR][COLOR=blue] nici de irozi, nici de iude, [/COLOR][COLOR=red]nu se tem[/COLOR][COLOR=blue] nici de Anne sau Caiafe, căci [/COLOR][COLOR=red]i-am deprins să nu aibă teamă de oameni[/COLOR][COLOR=blue].” (9/22 februarie 1992[/COLOR], sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR][COLOR=blue] . [/COLOR]Aceste cuvinte par de-a dreptul mincinoase astăzi (mai precis, la [COLOR=blue]30 august/12 septembrie 2007[/COLOR]), când despre aceiaşi “copii” se spune în mod repetat [COLOR=red]cât sunt de fricoşi[/COLOR] (cităm):
– “ [COLOR=blue]sunt slăbiţi de puteri şi [/COLOR][COLOR=red]înspăimântaţi[/COLOR]” (pasaj analizat aici, la comentariul #87), căci
– “ [COLOR=blue]cădeau mereu [/COLOR][COLOR=red]sub spaimele durerii[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #82),iar
– “ [COLOR=blue]iar cei ce-Mi sunt venirea Mea [/COLOR][COLOR=red]se temeau[/COLOR][COLOR=blue], tată,[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #104),căci
–[COLOR=blue] “ căci [/COLOR][COLOR=red]temerea[/COLOR][COLOR=blue] […] nu i-a mai slobozit pe ei de sub ea[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #106), iar Iliuţă, mai-marele dintre cei trei preoţi,
– “ [COLOR=blue]nu Mi-i mai ajută să scape [/COLOR][COLOR=red]de teamă[/COLOR] “(pasaj analizat la comentariul #111), şi de aceea
–ar trebui [COLOR=blue]”să fie ţinuţi [/COLOR][COLOR=red]numai în mângâieri[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR] (pasaj analizat la comentariul #8) , căci
–[COLOR=blue]“ ei ajung [/COLOR][COLOR=red]tare, tare plăpânzi[/COLOR][COLOR=blue] în faţa celor tari”[/COLOR] (pasaj analizat la comentariul #151)[COLOR=blue],[/COLOR] pentru că până şi “Cel de la Pucioasa” se teme:
– “[COLOR=blue] Eu [/COLOR][COLOR=red]Mă temeam mereu[/COLOR] [COLOR=blue]pentru soarta lucrării Mele şi a poporului Meu[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #101). O frică generalizată stăpâneşte aşadar la Noul Ierusalim, care aduce cu ea concluzia, o declaraţie-şoc a “Celui de la Pucioasa”: [COLOR=red]s-a şubrezit mersul lucrării Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi n-am mângâiere[…][/COLOR](pasaj analizat la comentariul #168)[COLOR=blue]. [/COLOR]Deci, după cum ne explică Sfântul Apostol Ioan în epistola sa, nimeni nu mai este acolo desăvârşit în iubire, căci [COLOR=#993300]” ... iubirea desăvârşită alungă frica.”(I Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]4,18.)[/COLOR]. ][COLOR=blue] în faţa ţesăturii ascunse[/COLOR] [Comentariu (#88.) : Aici se bănuie o conspiraţie ascunsă, plănuită de către cei nemulţumiţi, dar mai mult ca sigur că n-a existat aşa ceva (încă). Dacă ar fi existat, a fi reuşit în mod sigur să se impună. Nemulţumiţii nu par să aibă veleităţi personale, dar în mod sigur vor ca lucrurile să evolueze în limitele firescului şi al bunului simţ.] [COLOR=blue], care a lucrat şi lucrează spre ameninţarea adevărului coborârii Mele pe pământ acum. [/COLOR] [Comentariu (#89) : Adevărul sau minciuna coborârii [COLOR=blue]“Cuvântului” [/COLOR]de la Dumnezeu nu pot fi nici ameninţate, nici influenţate. Ele există, sau nu; trebuie doar puse în valoare printr-o analiză atentă, ascuţită şi nepărtinitoare.][COLOR=blue] De atunci, tată, numai într-o durere petrec în ei. [/COLOR][Comentariu (#90) : Desigur că nu le-a fost uşor [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] să constate că dintr-o dată, toţi dintre apropiaţii mai vechi sunt împotriva lor. Norocul lor a fost cu cei mai tineri, care, neştiind prea multe dedesubturi, n-au putut crede că liderii lor sunt în stare de comportamente necreştineşti, şi în consecinţă le-au rămas pe mai departe fideli.]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a IX-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]De atunci, tată, n-am mai găsit sprijin pentru ei de la cei cu care am pornit la începutul Meu cel de acum, şi în care v-am avut şi pe voi [/COLOR][Comentariu (#91) :[COLOR=#00ccff]A şaptesprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt văzuţi ca făcând parte dintr-un [COLOR=#00ccff]grup conspirativ[/COLOR] îndreptat împotriva liderilor, ceea ce e puţin probabil. Mai degrabă şi ei au dobândit în decursul timpului (fără să vrea) o opinie asemănătoare cu a tuturor celorlalţi nemulţumiţi.][COLOR=blue] alăturaţi ca să ajutaţi sarcinii Mele de azi. Aceşti copii Mi-au fost striviţi de defăimarea care a lucrat cu viclenia omenească a duhului cel potrivnic Mie, şi apoi ei au fost dispreţuiţi, şi apoi ei au luptat fără siguranţă prin dureri, străini [/COLOR][Comentariu (#92) : Singuri s-au înstrăinat, singuri au decis să plece din incinta “mănăstirii”, singuri şi-au amenajat “[COLOR=blue]Legănuţul[/COLOR]”, adică locul de retragere şi l-au înzestrat apoi cu tot confortul, inegalabile în oricare din celelalte clădiri aparţinătoare comunităţii. Baie, apă caldă, WC în casă, până şi încălzire centrală în pardoseală au pus. Desigur că trebuie înţeles că “singuri” nu înseamnă că “au fost singuri”, sau “au lucrat singuri”, ci că “au decis singuri”. Pentru că toate lucrările s-au făcut nu prin munca lor, ci prin munca întregii comunităţi, inclusiv a acelora din “mănăstire” de care cei doi spuneau că se despart, pentru că nu-i mai pot suferi şi nu mai pot fi suferiţi.] [COLOR=blue]şi alungaţi de ameninţări reci, de vina care se pune lor pentru nestatura celor ce s-au ridicat fără de veste[/COLOR] [Comentariu (#93) : Vina care se pune liderilor pucioşi este pentru nestatura lor, nu a celor “ce s-au ridicat fără de veste” (printre aceştia se numără şi Zidarii). Pentru minciună, pentru aroganţă, pentru îngâmfare, pentru nedragoste, pentru diletantism, capricii şi obtuzitate.][COLOR=blue] să-Mi răstoarne puterea Mea[/COLOR] [Comentariu (#94) :Aceasta este adevărata teamă: nu cumva să fie ei răsturnaţi de la putere, şi să le ia alţii locul.][COLOR=blue] în porţi, şi porţile au fost atunci zdruncinate, şi tot mai zdruncinate apoi. O, şi cât M-aş fi bucurat să fi fost măcar voi dulci pentru durerile Mele, [/COLOR] [Comentariu (#95) :[COLOR=#00ccff]A optsprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt acuzaţi că au fost [COLOR=#00ccff]acri[/COLOR] cu stăpânii lor, în loc să-i aduleze şi să le cânte în strună.][COLOR=blue] drepţi pentru adevărul lucrurilor, [/COLOR] [Comentariu (#96) :[COLOR=#00ccff]A nouăsprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt acuzaţi că au fost [COLOR=#00ccff]nedrepţi[/COLOR] cu stăpânii lor.][COLOR=blue] înţelepţi împotriva minciunii şi a vorbirii de rău peste cei de sub povara Mea, [/COLOR][Comentariu (#97) :[COLOR=#00ccff]A douăzecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt acuzaţi că au fost [COLOR=#00ccff]neînţelepţi[/COLOR]pentru că n-au stăvilit minciunile şi vorbirile de rău la adresa liderilor lor. Dar neînţelepciunea se limitează la a combate doar minciunile şi vorbirile de rău îndreptate împotriva celor doi lideri? N-ar fi trebuit să fie o atitudine valabilă faţă de oricine?][COLOR=blue] împlinitori întru totul a [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!)[/COLOR][COLOR=blue] doririlor Mele peste fiii poporului Meu, pe care mereu, mereu l-am dorit frumos ca şi Mine pe el. [/COLOR][Comentariu (#98.) :[COLOR=#00ccff]A douăzeci şi una[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei suntacuzaţi că [COLOR=#00ccff]n-au fost împlinitori întru totul ai pretenţiilor ridicate de liderii[/COLOR] cei pretenţioşi, “întru numele Domnului”.][COLOR=blue] Mi s-a pus mereu sare pe rană[/COLOR] [COLOR=blue], tată, [/COLOR][Comentariu (#99) :[COLOR=#00ccff]A douăzeci şi doua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei suntacuzaţi indirect că “[COLOR=#00ccff]au pus sare pe rană[/COLOR]”, adică în loc să se împotrivească celor care îi contestau pe “prooroci”, au fost de aceeaşi părere cu ei.][COLOR=blue] şi n-am găsit credincioşie[/COLOR] [COLOR=blue]în cei [/COLOR] [COLOR=blue]cu care la începutul Meu cel nou M-am sprijinit după voia Mea. [/COLOR][Comentariu (#100) :[COLOR=#00ccff]A douăzeci şi treia[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei suntacuzaţi că au fost [COLOR=#00ccff]lipsiţi de credincioşie[/COLOR], alături de toţi ceilalţi entuziaşti cu care s-a pornit la început “noua lucrare a cuvântului.”][COLOR=blue] A crescut prea mult voia omenească, tată, şi Eu Mă temeam[/COLOR] [COLOR=blue]mereu[/COLOR] [Comentariu (#101) : Frica este o apreciere improprie şi blasfemiatoare pentru Dumnezeu. Cine se teme, înseamnă că nu are dragoste. Cine nu are dragoste, înseamnă că nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, şi deci tot ce a vorbit, a vorbit de la el, nu de la Dumnezeu. Iată ce spune [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR]: [COLOR=#993300]“Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire… ...[/COLOR][COLOR=red]În iubire nu este frică[/COLOR][COLOR=#993300], ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire”.(I Ioan 4: 8,18.)[/COLOR]][COLOR=blue] pentru soarta lucrării Mele şi a poporului Meu, care nu mai e de mult liniştit şi cu putere în el[/COLOR] [Comentariu (#102) : Cum poate fi compatibilă această afirmaţie cu o alta, aflată mai spre sfârşitul scrisorii, care are cu totul altă nuanţă? Iată cele două afirmaţii, puse una lângă alta:
[COLOR=blue]“…poporului Meu, care nu mai e de mult liniştit şi cu putere în el…”[/COLOR]
[COLOR=blue]“…că mare este poporul Meu între neamuri…”[/COLOR]
Întrebarea pe care şi-o pune oricine care compară aceste fraze este următoarea: Cum poate fi mare între neamuri un popor care nu are de mult pace interioară şi nu mai are de mult putere în el?][COLOR=blue]. Le arătam mereu [/COLOR][COLOR=red]celor din porţi[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] tot ce este rău în popor,[/COLOR] [vezi Comentariul (#102)][COLOR=blue] le arătam primejdiile care pândeau[/COLOR] [Comentariu (#103) : Dimpotrivă, au fost la Pucioasa multe, prea multe situaţii intempestive, răsturnări de situaţii, trădări, evadări, părăsiri paşnice dar neanunţate, ale unor creştini care s-au săturat de comportamentul insuportabil al liderilor lor. Toate acestea au fost neaşteptate surprize atât pentru lideri, cât şi pentru ceilalţi “fraţi şi surori”, rămaşi mai departe “pe baricade”, dovadă că nici nu s-a ştiut, nici nu s-a bănuit nimic din cele ce se vor întâmpla: “proorocii” pucioşi habar n-aveau despre schimbările cele ce vor urma.][COLOR=blue] gata să lovească peste lucrarea Mea prin ambiţia cea omenească a celor ce nu au iubit ascultarea, iar cei ce-Mi sunt venirea Mea [/COLOR][vezi Comentariul (#101) ][COLOR=blue]se temeau, tată, căci nu erau primiţi cu vestirile de la Mine şi nu mai erau crezuţi, şi aşa îi despărţeau pe ei de Mine cei ce nu-i primeau de la Mine. Mintea omenească şi vederea care nu vede de la Dumnezeu[/COLOR] [COLOR=blue], n-am putut s-o scot din cei la care M-am umilit ca să-Mi ajut cu ei [/COLOR] [COLOR=blue]lucrarea venirii Mele şi pe cei de sub ea. Duhul minciunii, duhul bârfei, duhul vorbirii de rău şi al căinării, care n-au umilinţa cea mântuitoare în om, [/COLOR] [Comentariu (#104) : Întrucât cei mai de ajutor susţinători ai lucrării au fost artiştii Zidaru, rezultă că ei sunt primii cărora li se potrivesc aceste reproşuri. Aşadar, mintea omenească şi vederea care nu vede de la Dumnezeu, duhul minciunii, duhul bârfei, duhul vorbirii de rău şi al căinării, sunt tot atâtea [COLOR=#00ccff]acuze[/COLOR] la adresa răzvrătiţilor în general şi a artiştilor Zidaru în special. Cu pogorământ consemnăm numai [COLOR=#00ccff]patru[/COLOR] la număr: [COLOR=#00ccff]1.mintea[/COLOR] şi [COLOR=#00ccff]vederea nedumnezeiască[/COLOR]; [COLOR=#00ccff]2.minciuna[/COLOR]; [COLOR=#00ccff]3.[/COLOR] [COLOR=#00ccff]bârfa[/COLOR] şi [COLOR=#00ccff]vorbirea de rău[/COLOR] ; [COLOR=#00ccff]4.căinarea[/COLOR], adăugându-le la celelalte douăzeci şi trei de acuze formulate anterior la adresa artiştilor Zidaru. În total s-a ajuns deci la [COLOR=#00ccff]douăzeci şi şapte[/COLOR].] [COLOR=blue]acestea toate şi altele ca acestea Mi-au stors vlaga [/COLOR][COLOR=red]purtătorilor Mei cei dispreţuiţi,[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] iar inimioarele lor dulci şi duioase după fii de Dumnezeu născuţi şi făcuţi, s-au asprit în ei[/COLOR] [Comentariu (#105) : Consemnăm aici o palidă recunoaştere a comportamentului alterat, necreştinesc, al celor doi [COLOR=blue]lideri absoluţi[/COLOR] de la Pucioasa. Realitatea este însă mult, mult mai dureroasă, şi cei care i-au cunoscut îndeaproape pe cei doi [COLOR=blue]satrapi[/COLOR] ştiu mai bine care este adevărul, căci de aceea ei au şi îngroşat repede corul revoltaţilor şi al răzvrătiţilor.] [COLOR=blue], căci temerea care nu i-a mai slobozit pe ei de sub ea [/COLOR][vezi Comentariul (#101)][COLOR=blue] ,
[/COLOR]

12.La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a X-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]le-a zdrobit înaintea poporului firea lor[/COLOR] [vezi Comentariul (#105) ][COLOR=blue] cea scumpă şi dulce Mie, şi pentru care Eu i-am ales. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor îndureraţi pentru voi,[/COLOR][Comentariu (#106) : Frumoasă, dar ipocrită manieră de a le da peste nas celor doi Zidari, cum că prea îşi plâng ei singuri de milă. Problema este că nimeni nu-i întreabă pe oamenii aceştia de ce au ajuns ei la deznădejde şi de ce sunt ei îndureraţi. Dacă i-ar întreba, ar afla şi de ce se smintesc ei de fapt: Ei nu se smintesc de felul cum sunt trataţi, pentru că s-au obişnuit cu mojiciile [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] de ani buni încoace; ei se smintesc de altele, care nu se mai pot suporta: de lipsa de onoare; de lipsa de demnitate, căci la Pucioasa nici aceasta nu mai există; de omniprezenta minciună ; de bani, mai ales de bani, de felul cum vin banii şi de la ce fel de oameni vin, şi de felul cum se cheltuiesc banii sub controlul, supravegherea şi dirijarea nemijlocită a liderilor pucioşi.][COLOR=blue] vă rog cu jale, tată, lăsaţi durerile cele de la nemulţumirile voastre şi luaţi-le pe ale Mele, fiilor, că nu mai am, tată, cu cine să le port, şi [/COLOR][COLOR=red]cad sub ele[/COLOR][COLOR=blue], tată.[/COLOR] [Comentariu (#107) : Total lipsită de credibilitate şi complet ciudată această miorlăială neputincioasă, care vine de la cel care se pretinde a fi atotputernic. Cum să cadă Dumnezeu prin căderea omului? Dumnezeu n-a căzut nici măcar prin căderea îngerilor, ci a rămas cu cei care au rămas fără cădere. Cum rămâne cu promisiunile [COLOR=#993300]Scripturii[/COLOR]? Ele sunt vorbe în vânt? Scrie acolo negru pe alb că [COLOR=#993300]“Dumnezeu este dragoste”(I Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]4:8,16)[/COLOR] , şi că [COLOR=#993300]“Dragostea nu va cădea nicodată”(I Cor. [/COLOR][COLOR=#993300]13:8.).[/COLOR] Cum aşadar ar putea Dumnezeu să cadă? Aceasta este o blasfemie. Cum de s-a ajuns să se nesocotească până şi [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR]? Dar cum rămâne cu cealaltă afirmaţie, făcută mai înainte:[COLOR=blue] “Când văd că ei cad sub vină numaidecât Eu le-o ridic şi o duc Eu”[/COLOR]? Dacă le-o ridică şi le-o duce, cum atunci de ajunge să mai şi cadă? Contrazicerile acestea sunt de neînţeles.][COLOR=blue] Mă uit după fiul cel pe care l-am atras întâi din lume ca să-Mi fie sprijin lucrării Mele[/COLOR] [Comentariu (#108.) : Preotul Ilie Bunea, zis Iliuţă (un alt dezamăgit de comportamentul dizarmonic al celor doi lideri absoluţi) [COLOR=blue], pe care ei l-au atras întâi din lume. [/COLOR]Asta i-a supărat şi pe unii dintre apropiaţii după trup ai lui Ilie Bunea (pe tatăl, pe fratele mai mare, ş.a.): faptul că Iliuţă a fost [COLOR=blue]atras[/COLOR], adică ademenit cu dragoste prefăcută de către liderii pucioşi către o viaţă împodobită cu himere şi promisiuni deşarte, lipsită de orice perspectivă normală şi sănătoasă. Asta într-o primă fază, până ce au reuşit să-l convingă pe Iliuţă să doneze cu acte în regulă “obştii de la Pucioasa” toate pământurile şi acareturile lui, moştenite de la părinţi. După aceasta venit faza a doua, când liderii pucioşi au întors foaia: Iliuţă a început să fie tratat de cei doi cu duşmănie făţişă, făcându-se presiuni psihice uriaşe asupra lui, pentru ca doar, doar, va claca psihic, să plece unde o şti şi să-i lase pe ei singuri. Iliuţă, desperat de ostilitatea dură a [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR], chiar a încercat odată să plece în lume, dar nu s-a putut integra într-un mediu pentru care nu era suficient de bine pregătit, şi a fost nevoit să se întoarcă la jug.][COLOR=blue], pe care Mi-am pregătit-o tainic, Mă uit la el, şi am tot aşteptat să-Mi creadă durerea[/COLOR] [Comentariu (#109) : Iliuţă, crescut de mic cu dragoste de Dumnezeu la strana bisericii din sat, nu s-a putut acomoda cu imaginea zugrăvită de [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR], a unui “[COLOR=blue]Dumnezeu[/COLOR]” neputincios, părtinitor, mincinos, plângăcios şi lipsit de orice demnitate, care îşi propune să conducă toată lumea largă prin mofturile şi ifosele unei femei psihopate, îndrăzneţe şi fără scrupule. El a rămas cu dorul după un Dumnezeu Atotputernic, iubitor, milos, drept, sobru şi plin de măreţie, aşa cum I l-au zugrăvit părinţii lui din fragedă copilărie.][COLOR=blue] şi să-Mi sprijine în chip curat lucrarea Mea din [/COLOR][COLOR=red]cei striviţi sub ea şi neajutoraţi din părţi[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue], tată. El însă nu poate, nu mai poate nimic [/COLOR] [Comentariu (#110) : Calificat aici ca neputincios, Iliuţă este privit acum ca un balast nefolositor, deşi cândva el era “primul între egali”, adică “cel mai mare” dintre cei trei “preoţi ai [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR]”. Şi cu toate acestea, el este singurul care mai face slujbe în biserica mare de la Pucioasa, în care se pusese atâta speranţă de înnoire şi despre care s-au scris zeci de aprecieri pro şi contra! Ceilalţi preoţi, inclusiv Nicuşor, preferă nişte paraclise lăturalnice, unde iarna e mult mai bine, căci biserica mare nu are încălzire. Totuşi, povestea cu “cele trei liturghii săvârşite zilnic în biserica cea mare”, cea sfinţită de arhiereul Irineu, încă li se mai serveşte celor naivi.][COLOR=blue] pentru cei de sub greul meu şi nu Mi-i mai ajută să scape de teamă[/COLOR] [vezi Comentariul (#101)][COLOR=blue]sub lucrarea mea cea zdruncinată şi tot zdruncinată de cele ascunse ale celor ascunşi în ei[/COLOR] [Comentariu (#111) : Desigur că artiştii Zidaru sunt aici primii pe lista celor ascunşi care nutresc gânduri ascunse.][COLOR=blue] ai poporului meu, şi care au tot lovit în pacea coborârii Mele. El trebuia să trăiască şi să lucreze numai şi numai pentru ajutor Mie şi lor[/COLOR] [Comentariu (#112) : Păi, chiar asta a şi făcut. A lăsat pe tatăl său şi pe mama sa în comuna părintească (Maluri) şi s-a dăruit cu totul (inclusiv cu pământurile şi acareturile moştenite de la părinţi) “lucrării de la Pucioasa” şi liderilor ei, pe care mereu i-a ascultat, chiar şi după scurtele şi repetatele lui răzvrătiri împotriva lor. Cine zice că n-a făcut aşa este un mare mincinos.][COLOR=blue], sau măcar să nu facă îngreuiere peste umerii cei zdrobiţi sub coborârea Mea la popor şi la om. N-am, tată, ajutor sub greu, n-am, fiilor, iar cei din grădiniţă[/COLOR] [Comentariu (#113) : Adică, ceilalţi membri ai aşa-zisei “mănăstiri”, în particular cei doi Zidari, pentru că lor le sunt adresate reproşurile şi de fapt întreaga “scrisoare” de faţă.][COLOR=blue], de atâtea, de atâtea ori rugaţi de Mine să-Mi primească şi să-Mi ajute venirea Mea mai mult decât orice ar face sau ar fi ei, nu mai M-au sprijinit [/COLOR] [Comentariu (#114) : Mai natural ar fi “[COLOR=blue]nu M-au mai sprijinit”[/COLOR]] [COLOR=blue]şi iată, sunt striviţi[/COLOR] [Comentariu (#115) : Înseamnă că vinovaţi ar urma să fie doar cei ce nu împiedică strivirea, şi nu cel ce o impune cu forţa celui mai tare (adică, tocmai autorul prezumptiv al “scrisorii” . O ciudată, chiar răsturnată optică.] [COLOR=red]cei ce Mă poartă[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] Cum să fac, tată, să găsesc milă pentru Mine?[/COLOR] [Comentariu (#116) : “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa este, se pare, în mare derută: nu se mai regăseşte pe sine. Nimeni nu-l mai ajută, nimeni nu-l mai miluieşte. Se pare că asistăm la o paradoxală inversare a rolurilor. În loc ca vieţuitorii de la Pucioasa să se roage în continuare la “Dumnezeu”, ca de obicei, [COLOR=#ff6600]Doamne, miluieşte-ne![/COLOR], se pare că i-a venit rândul acum “[COLOR=blue]Dumnezeului de la Pucioasa[/COLOR]” să se milogească la om, şi astfel, ajuns la mare ananghie, a început să se roage şi el aşa: [COLOR=#ff6600]Omule, miluieşte-mă![/COLOR]]. [COLOR=blue]Pentru Mine, nu pentru ei[/COLOR] [Comentariu (#117) : Aici, altruismul “Dumnezeului” de la Pucioasa se pare că i-a cam dispărut (presupunând că l-a avut vreodată). Plus că, acum se mai şi contrazice flagrant. Până acum zicea cu totul altceva; zicea că mila de “proorocii” lui este un adevărat dar:[COLOR=blue] “Eu n-am voit, tată, să vă pierdeţi voi darul [/COLOR][COLOR=red]milei de ei[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR]. Iar acum zice:[COLOR=blue] “să găsesc [/COLOR][COLOR=red]milă[/COLOR][COLOR=blue] pentru Mine…[/COLOR] [COLOR=blue]pentru Mine, [/COLOR][COLOR=red]nu pentru ei[/COLOR][COLOR=blue]”.[/COLOR] Care să fie deci poziţia care trebuie urmată? Ori să ne fie milă de ei, ori să nu ne fie? că nu se mai înţelege nimic.][COLOR=blue].[/COLOR] [COLOR=blue]Dacă [/COLOR][COLOR=red]ei nu sunt buni[/COLOR][COLOR=blue], Eu sunt Cel bun, fiilor, şi cu mare bucurie şi dor i-am aşezat pe ei înaintea Mea porţi ale venirii Mele acum pe pământ, şi [/COLOR][COLOR=red]îi am pe ei bunii Mei[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR] [Comentariu (#118.) O nouă contrazicere, de data aceasta chiar în aceeaşi frază. Ce să mai înţelegem? Ori [COLOR=red]sunt buni[/COLOR], ori [COLOR=red]nu sunt[/COLOR] !?]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XI-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]I-am aşteptat cu dor până ce i-am avut aici, şi aceştia trebuiau [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]primiţi ca şi Mine, şi trebuiau [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]înţeleşi, că numai binele cel de la Mine îl vor ei peste poporul Meu, care trebuia să se facă de mult copil, ca să pot să-l am şi să-l cresc şi să-l ocrotesc pe el, după cum văd Eu primejdia când bate să-Mi răstoarne [/COLOR][COLOR=red]pluta[/COLOR] [Comentariu (#119) :“[COLOR=red]Bărcuţa[/COLOR] de salvare” de care se vorbea mai sus a devenit între timp o biată “[COLOR=red]plută[/COLOR]”.] [COLOR=blue] pe care stau Eu cu poporul Meu.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă spun o durere mare a Duhului Meu, fiilor. Când am luat-o pe Verginica la cer, n-am luat-o până ce nu Mi-am adus aproape aceşti copii moldoveni[/COLOR] [Comentariu (#120) : Emilian Tărcuţă şi soţia lui, Mihaela Tărcuţă. Dar, după venirea lui Nicuşor Nedelcu de la Fundeni la Pucioasa, Mihaela l-a aşezat pe Emilian Tărcuţă într-un con de umbră deasă, înlocuindu-l definitiv cu Nicuşor.][COLOR=blue], aşteptaţi de Mine ca să ridic din ei [/COLOR][COLOR=red]rămurică[/COLOR][COLOR=blue] verde[/COLOR] [Comentariu (#121) : [COLOR=red]rămurica[/COLOR] sau [COLOR=red]crenguţa [/COLOR]verde este Mihaela Tărcuţă, iar [COLOR=red]puntea[/COLOR] curată şi uscată e “lelica” Maria] [COLOR=blue] , prin care Eu, Domnul, să-Mi leg pe mai departe marea mea lucrare peste neamurile pământului. Cu Verginica şi cu surioara ei[/COLOR] [Comentariu (#122) : “Lelica” Maria][COLOR=blue], care Mi-a fost între ea şi ei [/COLOR][COLOR=red]punte[/COLOR][COLOR=blue], n-am mers cu mers larg pe pământ, ci am mers cu mers strâmt, am mers cu un popor mereu mic, mereu neîmplinit, mereu dădăcit şi mereu greoi la mers, până azi, tată. Dar cu [/COLOR][COLOR=red]aceşti copii ai coborârii Mele acum,[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue] merg peste pământul tot cu al meu cântec de dor după om, cu multul Meu cuvânt, care-Mi anunţă împărăţia Mea peste om, căci cu ei Mi-am desfundat drumul ca să merg, tată, şi ei îmi stau porţi ca să vin şi ca să merg. Am adus de la Moldova [/COLOR][COLOR=red]crenguţă[/COLOR][COLOR=blue] verde[/COLOR] [vezi Comentariul (#121)] [COLOR=blue] şi am pus-o la rodit temelie nouă de nou Ierusalim pe pământ, dar poporul cel de atunci, iubitor de libertate pentru păcat, a pornit cu duh de invidie, cu duh de minciună şi de prigoană, din pizma diavolului, care nu Mă mai voia cu cuvântul Meu peste pământ în urma trâmbiţei Mele, şi poporul cel răzvrătit de la mijloc Mi-a strivit drumul Meu cel tainic atunci, tainic din pricina celor neiubitori de sfinţenie în poporul Meu, şi Mi-a zdrobit puterea Mea în cei aduşi de departe[/COLOR] [vezi Comentariul (#120)] [COLOR=blue] după planul Meu cel vestit din timp poporului Meu, plan pe care poporul Meu Mi l-a împiedicat atunci, dar aveam pentru cei nou-născuţi atunci proorocie anunţată tainic prin trâmbiţa mea peste păstori[/COLOR] [Comentariu (#123) : “păstorii” sunt nea’Mişu şi nea’Cristea] [COLOR=blue] că după [/COLOR][COLOR=red]zece ani de părăsire a Mea de către poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], rămas în urma trâmbiţei Mele, Eu, Domnul, voi avea iarăşi venire la el cuvânt pe pământ[/COLOR] [Comentariu (#124) : Cuvântul “[COLOR=#ff6600]iarăşi[/COLOR]” trebuie înţeles a fi a patra venire, după care urmează deci a cincea, când Domnul se va arăta şi cu trupul. A doua venire şi a treia venire a Domnului au fost prin “şfânta” Verginica şi respectiv prin “lelica” Maria. În acest context, exprimarea [COLOR=blue]“…după zece ani de părăsire … Eu, Domnul, voi avea [/COLOR][COLOR=#ff6600]iarăşi[/COLOR][COLOR=blue] venire la el cuvânt pe pământ…” [/COLOR]nu exprimă realitatea, îndată ce întreruperea a fost numai de doi ani (între 1980 şi 1982). Liderii pucioşi încearcă să minimalizeze în importanţă perioada 1980-1990, arătând că în aceşti zece ani “lelica” n-a făcut mare lucru, îndată ce “poporul ales” a părăsit în masă “lucrarea”. Ei vor să insinueze prin această manevră dibace că importante în propovăduire nu sunt decât [COLOR=red]trâmbiţa[/COLOR] (verde) Verginica şi [COLOR=red]crenguţa[/COLOR] (verde) Mihaela, iar “lelica” a fost doar “[COLOR=red]o[/COLOR] [COLOR=red]punte[/COLOR]”(uscată). Or, se ştie că de regulă, o punte oarecare se calcă în picioare: se păşeşte, sau se sare. Cam asta au făcut şi pucioşii: au sărit de la [COLOR=red]trâmbiţă[/COLOR] direct pe [COLOR=red]crenguţă[/COLOR], păşind [COLOR=red]peste[/COLOR] punte] [COLOR=blue] şi peste neamurile de pe el,[/COLOR] [COLOR=blue]chemate la izvorul Meu.[/COLOR][Comentariu (#125) : Neamurile de pe pământ, deşi insistent chemate la izvoarele sulfuroase de la Pucioasa, nu prea s-au înghesuit să vină până acum la tratament; dar nici n-au intrat zilele-n sac. Poate când s-o schimba ministrul turismului să apară ceva şanse ca să se revigoreze unele staţiuni balneoclimaterice, printre care şi Pucioasa.][COLOR=blue] Tot ce răzvrătiţii de atunci din poporul Meu au aruncat cu vină peste cei mai mici veniţi[/COLOR] [vezi Comentariul (#120)][COLOR=blue], peste [/COLOR][COLOR=red]această copilă scumpă Mie[/COLOR] [vezi Comentariul (#121)][COLOR=blue] pentru inima ei mare cât Mine în ea[/COLOR] [Comentariu (#126) : Elogiile aduse aici Mihaelei Tărcuţă depăşesc hiperbolic dimensiunile supravenerării, o formă de cinstire care fusese rezervată de către exegezele teologice exclusiv Maicii Domnului. Nici chiar Verginica (acum considerată sfântă la Pucioasa) n-a fost atât de deşănţat linguşită, ba dimpotrivă, suferinţele ei din timpul vieţii au fost “motivate” cu destul cinism de către “Cel de la Pucioasa”, care se laudă că i-a dat suferinţele:[COLOR=blue]“…că i-am dat suferinţă, căci aşa Mi-a plăcut, să fie ca Mine.”(4 septembrie 1966)[/COLOR]][COLOR=blue], toate câte au fost aruncate peste ea, au fost minciună, tată, minciuna omului mincinos şi a ucenicilor lui, care de dorul vieţii lumeşti Îmi dărâmase de pe temelie poporul Meu de atunci, pe care-l chemam la sfinţenie, şi iată, semn mare, căci trupul minciunii a crescut mare ca şi minciuna ieşită din el, iar Eu abia mai pot să trudesc ca să-Mi ridic la loc poporul cel îmbrâncit atunci de pe cale. Eu am la Mine toată suferinţa îndurată de atunci şi până azi de [/COLOR][COLOR=red]copiii[/COLOR][COLOR=red] cărora le-am dat să-Mi poarte apoi sarcina venirii Mele[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] şi ridicarea unui nou popor, după cum Eu, Domnul, proorocisem că poporul va cădea şi că se va ridica un nou popor, prin care, iată, tată, dau să-l ridic şi pe poporul cel căzut atunci.[/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor, Îmi plâng vouă jalea Mea cea lungă, aşa cum la începutul Meu cu voi lângă ei vă dădeam de lucru peste cei ce-Mi vorbeau de rău noul Meu început, pe care-l iubeam atât de mult, iar cei ce le ridicau lor vină au rămas sub acest greu păcat şi nu s-au mai ridicat din el, şi vă rugam pe voi pe atunci să lucraţi cumva să micşorăm acest păcat de peste cei ce-l făceau aşa, ca să nu rămână până în sfârşit striviţi de piatra aceasta, în care ei loveau şi se loveau lovind. O, [/COLOR][COLOR=red]mare este păcatul vorbirii de rău[/COLOR][COLOR=red]peste[/COLOR][COLOR=red]copiii[/COLOR][COLOR=red]purtători ai venirii Mele[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][Comentariu (#127):[COLOR=#00ccff] A douăzeci şi opta[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]ei i-au vorbit de rău pe liderii pucioşi[/COLOR]”] [COLOR=blue] cei şi nu ştiu să iasă de sub el cei ce păcătuiesc prin el! Vina pusă peste ei ajunge drept la Mine, căci diavolul este cel ce vine la Mine cu această vină mai mult decât orice ar aduce el de pe pământ, rău înaintea Mea.[/COLOR]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O, fiilor, simţiţi-Mi zdrobirea şi îngrijorarea. Nu e bine să staţi despărţiţi de poporul Meu[/COLOR] [Comentariu (#128):[COLOR=#00ccff] A douăzeci şi noua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]ei nu simt zdrobirea şi îngrijorarea[/COLOR]“[COLOR=blue]Dumnezeului de la Pucioasa[/COLOR]”, [COLOR=#00ccff]deoarece continuă să stea [/COLOR][COLOR=blue]“despărţiţi de poporul Domnului”[/COLOR]”][COLOR=blue] cel pus deoparte pentru slava Mea. Eu v-am făcut mereu voia, tată; [/COLOR][Comentariu (#129) :Nu-i adevărat! Măcar un episod revelator merită să-l amintim. Când au vrut artiştii Zidaru acum câţiva ani să meargă în America, la o expoziţie, “[COLOR=blue]proorocii Domnului[/COLOR]” ([COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor),[/COLOR] le-au interzis să meargă, deşi totul era aranjat în cele mai mici amănunte, iar cei doi artişti bineînţeles că tare mult ar fi dorit să fie şi ei de faţă. Până la urmă, în America au mers numai exponatele lor , iar artiştii Zidaru au rămas acasă, cu un gust amar de la această făţişă invidie sau desconsiderare din partea liderilor sectei. Dimpotrivă, anul trecut în iarnă li s-a dat voie să meargă la Paris, la o manifestare similară, şi încă li s-a dat şi “binecuvântare arhierească”, pentru a-i îmbuna şi a-i îndulci pe Zidari, care între timp o luaseră pe calea răzvrătirii.][COLOR=blue] şi Eu, şi poporul Meu. Faceţi-Mi şi voi Mie voia şi nu mai staţi fără poporul Meu[/COLOR] [Comentariu (#130) :[COLOR=#00ccff] A treizecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]despărţirea de “[/COLOR][COLOR=blue]poporul Domnului[/COLOR][COLOR=#00ccff]”[/COLOR]”][COLOR=blue], că-Mi cade poporul [/COLOR] [Comentariu (#131) : Ce credinţă o mai fi şi asta, condiţionată de părerea subiectivă a doi muritori? Cu alte cuvinte, ce-ar fi să zică ei în sinea lor: “dacă nu mai cred fraţii Zidaru, atunci nu mai credem nici noi!”?! Da… dar aşa vina nu mai este a celor ce cad din credinţă pentru că nu mai vor să creadă, ci a artiştilor Zidaru, care le-au fost model (fie şi fără să vrea).][COLOR=blue], se sminteşte cel plăpând şi se pierde de pe cale, tată. O, nu e bună ameninţarea pusă peste Mine[/COLOR] [COLOR=blue]de către diavol pentru statul vostru departe de cei ce-Mi sunt popor[/COLOR] [Comentariu (#132) : [COLOR=#00ccff]A treizeci şi una[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]statul lor departe de cei ce sunt[/COLOR][COLOR=blue] “popor”[/COLOR][COLOR=#00ccff]şi de lucrarea [/COLOR][COLOR=blue] liderilor pucioşi[/COLOR]”][COLOR=blue], departe de lucrarea celor ce Mă poartă atât de durut cât sunt. Aţi pus vină peste ei că v-au alungat, tată.[/COLOR] [Comentariu (#133) : [COLOR=#00ccff]A treizeci şi doua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]au pus vină peste [/COLOR][COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR][COLOR=#00ccff] că i-au alungat[/COLOR]”. Pentru cei care ar mai sta în cumpănă, dacă între Zidari şi liderii pucioşi ar fi intervenit, sau nu, un conflict major, aceasta este cea mai bună dovadă, venită chiar de la “sursă”] [COLOR=blue]O, nu e aşa, tată.[/COLOR] [Comentariu (#134) : Deci, ni se sugerează că artiştii Zidaru au minţit.]
[COLOR=blue] Socoteala făcută de voi e răutăcioasă[/COLOR] [Comentariu (#135) : [COLOR=#00ccff]A treizeci şi treia[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]socoteala făcută de ei e răutăcioasă[/COLOR]”][COLOR=blue] şi nu vă puteţi ascunde sub această ticluire[/COLOR] [Comentariu (#136) : [COLOR=#00ccff]A treizeci şi patra[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: [COLOR=#00ccff]ticluirea[/COLOR], care înseamnă minciună, şi [COLOR=#00ccff]sub care[/COLOR] [COLOR=#00ccff]încearcă să se ascundă[/COLOR]. Acuzaţia de minciună la adresa lor capătă o exprimare deschisă, frontală.] [COLOR=blue]şi vreau să vă şterg această vină, tată.[/COLOR] [Comentariu (#137) :Deci, aceasta este vina care ar trebui ştearsă: au minţit spunând că au fost alungaţi. Înseamnă că au plecat de la “mănăstire” de bunăvoie. Dar atunci, de ce li s-au mai scos toate obiectele personale, claie peste grămadă, în curte? Motivaţia că aşa trebuia, ca să li se facă (de alţii) curăţenie în chilie este cinică şi grosolană.
Se prefigurează însă aici o nouă “negociere”…în acelaşi stil ca şi până acum…[vezi Comentariul (#45)][COLOR=blue] Nu e bună răstălmăcirea faptelor numai dintr-o singură parte a faptelor.[/COLOR] [Comentariu (#138.) :Ar trebui să deducem că răstămăcirea ar fi bună doar dacă s-ar face simultan din ambele părţi?][COLOR=blue] Nu e bună răstălmăcirea, tată. Nimeni nu poate cunoaşte gândul şi fapta omului cum este, nimeni decât Eu, iar omul este îndrăzneţ pentru el împotriva altui om.[/COLOR] [Comentariu (#139) : Să admitem că gândurile omului nu pot fi cunoscute de către alt om, deşi uneori exprimarea lor prin cuvinte le dă pe faţă. Atunci, ele se fac cunoscute din felul cum sunt rostite de cel ce le-a gândit, afară de cazul când cel ce îşi dezvăluie gândurile o face minţind cu neruşinare. Dar în ceea ce priveşte faptele, să avem iertare. De aceea e şi o vorbă în popor: [COLOR=#339966]“Faptele vorbeşte!” [/COLOR](sic!). În consecinţă, zicerea [COLOR=blue]“nimeni nu cunoaşte…fapta omului cum este”[/COLOR] nu-şi are nici o justificare (în afară, poate, de acea dorinţă de a scoate “basma curată” pe cei care, iată, sunt protejaţi pe faţă, chiar şi atunci când greşesc). Iar în ceea ce priveşte îndrăzneala, oare nu trebuie să îndrăznim, atunci când avem convingerea că susţinem un adevăr? N-a spus oare Mântuitorul.. [COLOR=#993300]“Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea?”([/COLOR]v. [COLOR=#993300]Ioan, [/COLOR][COLOR=#993300]16:33)[/COLOR]]
[COLOR=blue]Vreau să vă văd că iubiţi dreptatea a toate, dreptatea faptelor, fiilor, dreptatea cea pentru dreptatea Mea, tată. O, nu le cereţi [/COLOR][COLOR=red]lor [/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue]dreptate pentru voi.[/COLOR][Comentariu (#140) : De ce? Nu sunt în stare să o dea? Atunci de ce mai sunt ei lideri ai creştinilor de la Pucioasa, dacă nu sunt în stare să împartă dreptate peste supuşii lor?][COLOR=blue] Cereţi-Mi Mie, tată.[/COLOR] [Comentariu (#141) : Există două măsuri ale dreptăţii care diferă în mod fundamental? Una este dreptatea “[COLOR=blue]Dumnezeului” de la Pucioasa[/COLOR], şi cu totul alta este dreptatea pe care o împart “solii lui”, “proorocii lui”, “aleşii lui”? Oare solii pot să transmită şi să dea altceva decât le-a dat Stăpânul lor?][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XIII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Spuneţi-Mi Mie cu ce v-au nedreptăţit ei[/COLOR] [Comentariu (#142) : “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa e smerit, nu vrea să apară în faţa oamenilor că este [COLOR=blue]Atotştiutorul[/COLOR], şi atunci îi întreabă pe ei ce, şi cum.],[COLOR=blue] şi vom sta în sfat [/COLOR] [Comentariu (#143) : Iarăşi “negocieri”!][COLOR=blue]şi Mă voi umili şi Mă voi apleca[/COLOR] [Comentariu (#144) : Umilinţa şi aplecarea “Celui de la Pucioasa” sunt acceptabile şi valabile doar dacă artiştii Zidaru ar fi să aibă dreptate. Or, această opţiune, aleasă cu anticipaţie, confirmă cunoaşterea faptului că artiştii Zidaru chiar au dreptate!!!][COLOR=blue], dar nu mai staţi departe de duhul proorocului meu[/COLOR] [Comentariu (#145) : Deci aici e buba, aici e durerea, aceasta este miza : artiştii Zidaru trebuie musai să intre la loc în front, sub ascultarea căpeteniilor pucioase, ignorând sau uitând de toate capriciile acestora! Iar căpeteniile par a fi doar una, nu mai multe: proorocul, nu proorocii. Întrucât acum se ştie de toată lumea că numai Mihaela Tărcuţă este cea care “primeşte cuvântul”, iar Nicuşor joacă rolul de “asistent de platou”, înseamnă că “proorocul” este Mihaela, iar Nicuşor rămâne doar sfetnicul ei de taină.][COLOR=blue], căci de pe nicăieri Eu nu vă pot avea ai Mei pe voi, decât din mijlocul poporului Meu, care trebuie iubit şi oblojit de voi[/COLOR] [Comentariu (#146) : Aşadar, vorbind (chiar şi pe ocolite) de destinul şi de consacrarea artiştilor Zidaru (acelea de susţinători financiari ai celor de la Pucioasa), se vede clar că nu se poate renunţa aşa de uşor la ele, ci au fost şi sunt pe mai departe un jug, de care ei nu vor putea scăpa vreodată: acest jug trebuie dus până la moarte!][COLOR=blue], căci vreau să-Mi fiţi alinare şi [/COLOR][COLOR=red]vreau să semănaţi cu Mine[/COLOR] [Comentariu (#147) : Artiştii Zidaru sunt “periaţi” aici cu cuvinte mieroase, care amintesc izbitor de cele din cartea Facerii: [COLOR=#993300]“…şi veţi fi ca Dumnezeu…”(Fac., [/COLOR][COLOR=#993300]3:5).[/COLOR][COLOR=purple] [/COLOR]Alţi actori, aceeaşi piesă. Şi cu acelaşi regizor.][COLOR=blue] şi nu cu omul în mijlocul oamenilor[/COLOR] [Comentariu (#148.) : Adică, nici măcar cu Mihaela. Artiştii Zidaru sunt aici atît de “periaţi”, încât pentru o clipă, doar pentru o clipă mică, li se dă impresia că sunt mult mai importanţi chiar şi decât Mihaela, atunci când nu mai sunt comparaţi cu ea, ci cu însuşi “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa.][COLOR=blue], fiilor, şi vreau să ascultaţi de Dumnezeu mai mult decât de oameni, tată, căci omul vă dă de lucru, şi voi lucraţi aşa,[/COLOR] [Comentariu (#149) : E vorba de o scurtă perioadă de activitate independentă, în cursul anului 2007, în care artiştii Zidaru au putut să se comporte liber, să creeze liber şi să se gospodărească liber, fără a se mai simţi datori să întreţină financiar “[COLOR=blue]imperiul creştinesc de carton – NIP[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]” situat la Pucioasa, aşa cum au făcut-o ei de vreo 18 de ani incoace.], [COLOR=blue]dar ce v-aş da Eu de lucru nu mai vreţi, tată.[/COLOR] [Comentariu (#150) : [COLOR=#00CCFF]A treizeci şi cincea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. E vorba de o reticenţă manifestă a artiştilor Zidaru : ei [COLOR=#00CCFF]nu mai vor să se mai întoarcă la jugul de dinainte, acela de a fi “tutorii” şi întreţinătorii[/COLOR] unor oameni fără căpătâi care se auto-plasează în postura de lideri absoluţi ai sectei de la Pucioasa. Iar calitatea de “tutori” este doar pe hârtie; în acest scop, Marian Zidaru a fost desemnat de către liderii pucioşi să fie preşedintele-marionetă al unei fundaţii-fantomă, [COLOR=blue]“Fundaţia Sfânta Virginia”[/COLOR], de care el nici nu are habar ce învârte şi cu ce se ocupă, dar sub care se ascund multe dintre “ingineriile financiare” ale sectei. ][COLOR=blue]O, nu vreau să rămân vinovat în [/COLOR][COLOR=red]purtătorii Mei[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] spre voi, fiilor. Ei ajung tare, tare plăpânzi în faţa celor tari[/COLOR] [Comentariu (#151) : Artiştii Zidaru, cu faima lor artistică şi de asemenea fiind binecunoscuţi ca nişte oameni cinstiţi, erau un bun paravan pentru liderii pucioşi, în umbra căruia aceştia au stat ani buni ascunşi de iscodirile lumii.][COLOR=blue], şi nu e bine să nu mai pot Eu să călăuzesc cu nădejde prin ei, iar dacă Eu nu călăuzesc de la mijloc tot lucrul Meu şi pe poporul Meu, ajunge pradă clătinării poporul, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor, spuneţi-Mi, tată, [/COLOR][COLOR=red]cât mai sunteţi voi ai Mei[/COLOR][COLOR=blue] din tot ce sunteţi voi?[/COLOR][Comentariu (#152) :[COLOR=#00CCFF] A treizeci şi şasea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Se apreciază aici că ei [COLOR=#00CCFF]sunt împărţiţi: şi cu lumea, şi cu Dumnezeu[/COLOR]. Dacă e vorba de preocupări, ar putea fi ceva adevăr în această afirmaţie. Dacă e vorba de iubire, afirmaţia este o minciună: artiştii Zidaru au pierdut totul, dar le-a rămas numai dragostea de Dumnezeu. Dar iată că şi aceea este în pericol: acolo unde nu mai este nici măcar dreptate şi adevăr, se cuibăreşte viermele îndoielii.[COLOR=blue] ] Mă aplec vouă când vă întreb aceasta, ca să-mi spuneţi voi Mie dacă mai pot Eu să-Mi mai port şi cu voi[/COLOR] [COLOR=blue]greul duhului lucrării venirii Mele pe pământ, tată, [/COLOR][Comentariu (#153) : După o pledoarie încâlcită, plină de repetiţii, dar pretins savantă, artiştilor Zidaru li se lansează o provocare ultimativă.][COLOR=blue] căci greul nu e lipsă de pâine sau de haine sau de adăpost, ci e greul lipsei Duhului Meu din cei cu care am pornit [/COLOR] [Comentariu (#154) :[COLOR=#00CCFF] A treizeci şi şaptea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: [COLOR=#00CCFF]Renunţând la tutela liderilor[/COLOR] de la Pucioasa, artiştii Zidaru au căzut în [COLOR=#00CCFF]lipsa “Duhului Sfânt”[/COLOR] care de la [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] purcede.][COLOR=blue] să-Mi împlinesc tot ce am proorocit prin acest cuvânt, de la începutul lui cel de acum[/COLOR] [Comentariu (#155) : Expresia aceasta[COLOR=blue] “[/COLOR][COLOR=red]începutul[/COLOR][COLOR=blue] lui cel [/COLOR][COLOR=red]de acum[/COLOR][COLOR=blue]” [/COLOR]este complet deplasată şi lipsită de sens în acest context. Despre ce “[COLOR=blue]început de[/COLOR] [COLOR=blue]acum[/COLOR]” e vorba? Cum se identifică el, şi prin ce? Printr-un [COLOR=blue]acum[/COLOR], concomitent cu apariţia acestei scrisori? Se poate spune că acesta nu reprezintă nimic concludent, pentru a fi luat ca reper. Printr-un [COLOR=blue]acum[/COLOR] care începe din 1955, odată cu apariţia “lucrării cuvântului”, dar care nu se mai termină? Printr-un [COLOR=blue]acum[/COLOR] care începe cu anul 1990, când încep să apară pe piaţă “proorociile” Mihaelei de la Pucioasa? Cel mai de neînţeles este faptul că în această scrisoare se vorbeşte mai sus şi despre “sfârşitul de acum”: [COLOR=blue]voiesc să vă am ajutori ai venirii Mele, [/COLOR][COLOR=red]acum, la sfârşit[/COLOR][COLOR=blue] de timp[/COLOR][COLOR=blue]…”. [/COLOR]Sunt compatibile “sfîrşitul cel de acum al timpului” cu “începutul cel de acum al cuvântului”? Deocamdată constatăm doar că “sfîrşitul cel de acum al timpului” se tot amână, şi chiar prin tragere de timp se amână; iar “începutul cel de acum al cuvântului” nu se individualizează prin nimic, deoarece nimic nou, faţă de ce s-a tot spus şi s-a tot repetat de sute şi de mii de ori în acest [COLOR=blue]“Cuvânt”[/COLOR], nu se mai iveşte. ][COLOR=blue] şi până la toate împlinirile, tată. [/COLOR]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XIV-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Descurcaţi-vă neînţelesurile[/COLOR] [Comentariu (#156) :[COLOR=#00ccff] A treizeci şi opta[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. “Neînţelesurile” artiştilor Zidaru sunt expresia unei presupuse [COLOR=#00ccff]deviaţii de la judecata dreaptă şi sănătoasă.[/COLOR]][COLOR=blue], fiilor, căci pun înaintea voastră pe cei prin care vin spre voi[/COLOR] [Comentariu (#157) : Adică [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR], singurii care vor putea descurca neînţelesurile artiştilor Zidaru aşa cum trebuie ele descurcate.],[COLOR=blue] şi prin ei Eu voi lucra [/COLOR] [Comentariu (#158.) : E clar că “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa nu poate lucra decât prin ei.][COLOR=blue] ca să le descurcăm pe cele ce dor la Mine din pricina neînţelesurilor, tată. Eu nu pot să fac pace ca omul între om şi om, şi nici voi nu e bine să mai voiţi aşa[/COLOR] [Comentariu (#159) : Deci, pînă acum aşa au voit. Iată, aici, [COLOR=#00ccff]a treizeci şi noua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: [COLOR=#00ccff]ce au voit ei nu era bine![/COLOR]][COLOR=blue], căci împărăţia Mea în om nu este trecătoare ca a omului, dacă [/COLOR] [Comentariu (#160) : Acest [COLOR=blue]dacă [/COLOR]relativizează tot ce s-a spus mai înainte: Împărăţia lui Dumnezeu [COLOR=red]nu este[/COLOR] trecătoare, dar [COLOR=red]va fi[/COLOR], [COLOR=blue]dacă[/COLOR]… Dumnezeu nu poate în om][COLOR=blue] Eu pot în om ca Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=blue]Hai să ne îmbrăţişăm după voia cea cerească [/COLOR] [Comentariu (#161) : După 38 formulări acuzative a sosit, în sfârşit, şi momentul “[COLOR=blue]împăcării[/COLOR]”!!][COLOR=blue], tată, căci pentru cele din cer nu se lucrează ca şi pentru cele de pe pământ stări şi lucrări [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!)[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue]Nu cereţi înţelegerea la [/COLOR][COLOR=red]aceşti copii[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue], de la care tot poporul s-a învăţat să aştepte înţelegere.[/COLOR] [Comentariu (#162) :Asta chiar e de neînţeles. Dacă de la conducători nu se poate cere înţelegere, atunci de la cine? Dacă ei nu pot fi înţelegători şi nu pot oferi înţelegerea lucrurilor, atunci sunt nişte incompetenţi în funcţia lor. Implicit, se pune întrebarea: Cine i-a chemat pe aceşti oameni pentru a fi “aleşi” şi “unşi”, şi de ce i-a mai chemat, dacă sunt incompetenţi? Dacă ar fi oameni cu demnitate, atunci s-ar retrage singuri, recunoscând sincer că sunt depăşiţi de situaţie. Altminteri, supuşii sunt nevoiţi să-şi ceară de la sine înţelegerea lucrurilor, cerinţă ce nu va întârzia să apară, dar va crea, inevitabil, disensiuni între ei şi cei doi, care au veleităţi de “învăţători”.] [COLOR=blue]Cereţi-vă vouă, şi pentru Mine cereţi-vă, căci Eu sunt această lucrare, iar ei doar Mi-o poartă, tată, şi greu de tot Mi-o poartă când poporul aşteaptă de la ei, şi nu de la Mine.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă dau înapoi darul milei de ei, darul iubirii sfinte pentru ei. Şi te rog pe tine, fiică Victoria, ajută-l şi nu-l slăbi pe [/COLOR][COLOR=red]cel ales de Mine[/COLOR][COLOR=blue], care este lângă tine. [/COLOR][Comentariu (#163) : Aici avem de-a face cu un îndemn de o subtilitate inegalabilă. Victoria Zidaru, mai sufletistă şi mai sentimentală, care s-a dovedit a fi cea mai bătăioasă şi cea mai încrâncenată în acest conflict, este aleasă drept vector de mediere către soţul ei, Marian, care este din fire mai lucid şi mai raţional. În plus, deşi cei doi au fost o unitate de neştirbit în tot ce au făcut şi au gândit, iată că acum li se stabileşte din afară o ierarhizare care n-a existat până în prezent: cică, “alesul lui Dumnezeu” ar fi numai Marian, iar Victoria este doar datoare să-l asculte, să-l ajute şi “să nu-l slăbească”(adică să nu-l determine la slăbirea puterilor lui prin şovăielile ei), ba dimpotrivă, să-l determine la întoarcere spre iubirea liderilor pucioşi şi să-l întărească tocmai ea la această întoarcere şi la această iubire. Victoria urmează să fie deci “[COLOR=blue]calul troian[/COLOR]” care va trebui să determine şi reîntoarcerea forţată a lui Marian, alături de ea, sub jugul liderilor pucioşi.][COLOR=blue] Întăreşte-i statornicia cea pentru poporul Meu şi [/COLOR][COLOR=red]pentru cei ce-Mi stau Mie porţi[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR] [Comentariu (#164) : Aici se vede făţărnicia cerinţei formulate doar cu puţin înainte: “[COLOR=blue]Nu cereţi înţelegerea la aceşti copii, …[/COLOR] [COLOR=blue]Cereţi-vă vouă, şi pentru Mine cereţi-vă…” [/COLOR]Cu alte cuvinte, atunci li se cerea artiştilor să se schimbe [COLOR=fuchsia]“nu pentru ei, ci pentru Mine”[/COLOR], pentru că liderii pucioşi n-ar fi chipurile, capabili de înţelegere, ceea ce era o exagerare voită.Iar acum, totul se răstoarnă şi se revine la adevăratul mesaj al scrisorii: artiştii Zidaru trebuie să se schimbe [COLOR=fuchsia]“nu pentru Mine, ci pentru ei”[/COLOR]!!! Iată de fapt şi sursa [COLOR=blue]“neînţelesurilor”[/COLOR] celor doi Zidari, şi e normal ca în faţa acestor contraziceri ei să nu mai priceapă nimic. Dar ei sunt insistent invitaţi, şi cu multă curtoazie rugaţi, ca “[COLOR=blue]să şi descurce înţelesurile”[/COLOR] singuri. Artiştii Zidaru văd bine că sunt făţărniciţi şi minţiţi în faţă şi duşi cu vorba, dar nici n-au puterea să se împotrivească acestei mascarade, într-atât de abil a fost ea ticluită.] [COLOR=blue]Fii veghetoare pentru puterea lui cea din cer pentru lucrarea Mea şi ocroteşte-l pe cât poţi de omul lumii, căci el este suflet plăcut Mie, dar răzvrătirea care iese din el când şi când nu este de la Mine, tată.[/COLOR] [Comentariu (#165) :[COLOR=#00ccff] A patruzecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]răzvrătirea lui Marian nu e de la Dumnezeu[/COLOR]”][COLOR=blue] Învaţă tu o nouă iubire pentru [/COLOR][COLOR=red]cei ce sunt iubirea Mea acum pe pământ[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue] şi ascultă-i, tată, şi iubeşte lumina, căci întunericul dintre voi şi ei vă acoperă[/COLOR] [COLOR=blue]de la faţa Mea, [/COLOR] [Comentariu (#166) :[COLOR=#00ccff] A patruzeci şi una[/COLOR] formulare acuzativă şi ultima (deocamdată!) la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]au pus întuneric între ei şi [/COLOR][COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR]”][COLOR=blue] iar eu nu mai pot să vă ştiu aşa, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]Iar tu, fiule iubitor de Dumnezeu, să n-ai iubire mai mare pe pământ ca şi iubirea cea pentru poporul Meu, că [/COLOR][COLOR=red]mare este poporul Meu între neamuri[/COLOR][COLOR=blue], şi mare vreau să fii şi tu prin Mine şi prin poporul Meu, şi nu prin tine, căci tu trebuie să ai faţa Mea şi inima Mea, şi în ea să strălucesc Eu, nu tu, tată, şi în inima ta să bată bătaia inimii Mele, căci Eu sunt Cel adevărat, tată, şi [/COLOR][COLOR=red]Mi s-a şubrezit mersul lucrării Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi n-am mângâiere, şi vreau să vă am vindecători pentru jalea Mea cu care-Mi port crucea venirii Mele, fiilor. [/COLOR] [Comentariu (#168) : Parcă era vorba - şi în [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR] aşa stă scris! - că a doua venire a Domnului va fi cu multă bucurie şi cu negrăită slavă, şi nicidecum din nou cu jale şi cu fiorul crucii!!! Singura explicaţie plauzibilă ar fi că, de fapt, aici este vorba de o altă venire. A altcuiva.]
[COLOR=blue]Sfârşesc acum acest cuvânt.[/COLOR]
[COLOR=blue]Eu sunt Cel ce sunt, Amin,amin,amin.[/COLOR]
[COLOR=blue]30 august/12 septembrie 2007[/COLOR]



[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]21 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

O precizare
 

Îmi pare rău că nu am reuşit să reproduc textul exact aşa cum era el în forma originală, pe blog. Acolo textele citate din "Cuvântul lui Dumnezeu" erau plasate pe un fond gri, apăreau deci ca foarte bine diferenţiate.
Singura modalitate de a mai face diferenţierea între comentarii şi textul citat rămâne precizarea că toate comentariile au fost încadrate în paranteze drepte.

Pentru mariamargareta

:5: Sunt coplesita efectiv.... Esti un monument de rabdare :105:.... serios!! Eu nu cred ca am (rabdare) sa citesc tot ce ai postat tu aici, dar sunt convinsa ca te-ai implicat cu toata seriozitatea in acest studiu independent... :71::41:

La Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele”. Cap. I : Pietrele vii
 

[COLOR=purple]10. Misterele Pucioasei .[/COLOR]
[COLOR=purple] L[/COLOR][COLOR=purple]a Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele”. [/COLOR][COLOR=blue]Cap. I :[/COLOR][COLOR=purple] Pietrele vii[/COLOR]
(Partea I)

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................

[/COLOR] Motto: Minciuna stă cu fetele la masă,
Dar asta-i cam de multişor poveste
De când sunt ele, de când minciună este
Fac împreună cea mai bună casă.


E gerul Bobotezei. Afară e ger de crapă pietrele. Dar are şi gerul un concurent redutabil: Fetele de la Pucioasa, care au învăţat de la liderii lor tehnica de a minţi “de îngheaţă apele”, de crapă pietrele. Mare minune a tehnicii s-a făcut sub ochii noştri!

* * *

Dacă îndrăzneşti cumva să spui vreunei Căpetenii de la Pucioasa că “fetelor Lor” li s-a cam lungit lungul nasului în ultima vreme, rişti să declanşezi o criză de proporţii. În ochii Lor şi în urechile Lor şi în capul Lor susură (printre altele) o dulce melodie, cam aşa: “fetele Noastre sunt cele mai nevinovate, cele mai sensibile, cele mai dulci şi cele mai uşoare, cele mai curate, cele mai harnice, cele mai cele…, şi … în primul, dar în primul rând, să înţelegeţi, boieri dumneavoastră, că ele nu mint niciodată. Ele sunt ca îngerii în trup, ce mai calea-valea!”.

Realitatea pare însă un pic, numai un pic, altfel.

Bunăoară, una dintre fete, pe nume Maria, lansa deunăzi pe blogul personal o replică abil ticluită, cu intenţia fermă de a acoperi o incomodă realitate, pe care acum a aflat-o toată lumea: aceea că artiştii plastici Marian şi Victoria Zidaru s-au cam săturat să tot fie “păpuşi” de cârpă, marionetele Căpeteniilor Neîncoronate de la Pucioasa, Mihaela şi Nicuşor, care-i manevrează şi-i spoliază de bani de vreo 20 de ani încoace “aşa cum vrea muşchii lor”: adică, “întru numele Domnului”. Replica se dorea a fi o anihilare a celor scrise de mine în [COLOR=fuchsia]Misterele Pucioasei (I)[/COLOR], în care afirmam următoarele:

[COLOR=fuchsia]…-Angrenarea premeditată în această mişcare a unor artişti de marcă (sculptorii Marian Zidaru şi Victoria Zidaru, naistul Gheorghe Zamfir, soliştii Grigore Leşe şi Maria Leşe, toboşarul Ovidiu Lipan-Ţăndărică), adică acele personalităţi care să confere prin numele şi faima lor credibilitate şi interes sporit din partea maselor de curioşi către această inovaţie pseudo-religioasă autointitulată NIP. Totodată, unii dintre aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei cu sume de bani colosale, preluate din câştigurile lor personale, de ordinul a sute de mii de dolari, sub forma unor“donaţii benevole”, făcute în numele “ajutorului dat coborârii Cuvântului lui Dumnezeu pe pământ”. Dar, rând pe rând, toţi aceşti artişti creduli şi-au dat seama de înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe liderii sectei. Chiar şi artiştii Zidaru, care au fost ani de zile promovaţi cu vicleşug în poziţia cea mai din faţă, ca şi când ei ar fi fost adevăraţii lideri ai sectei, au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi şi s-au dezis definitiv de această înşelăciune a secolului. [/COLOR]

Iată acum şi replica Mariei (cităm):

[COLOR=blue]La Marian şi Victoria această poziţie de „un picior pe mare şi unul pe uscat” a fost preluată şi speculată de unii în atacurile lor la adresa Bisericii Noul Ierusalim, cum a fost cazul recent al blogului semnat Anca Ionescu, care i-a îndesat repede şi pe Marian şi Victoria în sacul cu pretinsele victime ale acestei „înşelăciuni ale secolului”, cum este numită în acest blog. Din fericire, expunerile blogulului Anca Ionescu sunt numai un vis urât, iar Marian şi Victoria Zidaru rămân aceleaşi [/COLOR][COLOR=red]pietre vii[/COLOR][COLOR=blue] ale Bisericii Noul Ierusalim.[/COLOR]
(Citatul este reprodus din articolul “[COLOR=blue]Duhul adevărului[/COLOR]”, apărut pe 5 noiembrie 2007 în blogul intitulat“[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR]” de pe WordPress, al Mariei de la Pucioasa)

Deşi textul meu făcea referire clară, repetată şi insistentă la liderii sectei, prin cuvintele: “[COLOR=blue]…aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]…şi-au dat seama de înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe liderii sectei[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]…au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi” [/COLOR]Maria se fereşte ca de foc să facă aluzie la cei doi lideri-manipulatori de conştiinţe, Mihaela şi Nicuşor, preferând să combată afirmaţiile respective cu o formulă învăluitoare[COLOR=blue]: “[/COLOR][COLOR=blue]Marian şi Victoria Zidaru rămân aceleaşi[/COLOR][COLOR=red]pietre vii[/COLOR][COLOR=blue]ale Bisericii Noul Ierusalim.[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR] Prin asta vrea ea să sugereze că între artiştii Zidaru şi Liderii Pucioşi este o armonie desăvârşită? Este evident că da, din context, dar cu toate acestea ea nu reuşeşte să se facă deloc credibilă.
Căci ce zicea tot Maria de la Pucioasa, într-una din misivele ei trimise tot pe calea undelor, prin poşta electronică? Iată ce zicea, referindu-se la aceiaşi soţi Zidaru:

[COLOR=blue]…E uşor să arunci vina înapoi când te joci cu viaţa, şi apoi rămâi [/COLOR][COLOR=red]stană de piatră[/COLOR][COLOR=blue]... Victoria şi Marian au aruncat vina înapoi şi se consideră salvaţi de sub orice vină[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR](sublinierile îmi aparţin).

Păi să avem iertare, dar această a doua afirmaţie despre cei doi artişti Zidaru (care din [COLOR=red]pietre vii[/COLOR] au devenit acum [COLOR=red]stane de piatră[/COLOR]) cum că ei ar fi vinovaţi, fără prea mari şanse de iertare, pentru că, atunci când au fost înjosiţi şi alungaţi de la atelierul de la Pucioasa, retrăgându-se la atelierul de la Bucureşti, au avut îndrăzneala [COLOR=blue]să arunce vina înapoi[/COLOR] şi să-i învinuiască pe Lideri!, lansată de Maria de la Pucioasa pe fir şi pe sticlă la data de 7 septembrie 2007, se contrazice flagrant cu minciuna în care ea “îi perie” pe artiştii Zidaru, sugerând că ei încă mai sunt nişte marionete ale Liderilor Pucioşi, şi care a fost lansată pe blog pe data de 5 noiembrie 2007. Apare deci în mod vădit caracterul conştient şi intenţional al lepădării de adevăr a Mariei de la Pucioasa, în mai puţin de o lună. Va să zică, pe 5 noiembrie ştia ea bine ce face şi ce spune, că doar nu vorbea gura fără ea: minţea cu premeditare. Chiar şi ordinea cuvintelor “[COLOR=blue]Victoria[/COLOR][COLOR=blue] şi Marian[/COLOR]” spune ceva, căci de obicei (practic, întotdeauna) prezentarea lor se face invers “[COLOR=blue]Marian şi Victoria[/COLOR]”. Ea spune (fără cuvinte) că, în ochii liderilor şi a slugilor lor, Victoria e considerată mult mai vinovată decât Marian, în răzvrătirea ei.
[COLOR=red]Pietrele vii[/COLOR] erau în realitate [COLOR=red]stane de piatră[/COLOR], încăpăţânate, răzvrătite, neînduplecate şi neascultătoare faţă de liderii lor.

[COLOR=purple]
[/COLOR]