Am o rugaminte, respectati macar subiectul acestui topic ci nu le mai faceti varza asa cum ati facut pe celalalt topic...
Sincer nu ma intereseaza nici ce a facut pr Ilarion Argatu nici ce a facut pr. Ghelasie Gheorghe.
Daca vreti sa purtati discutii despre ei deschideti topicuri separate pentru fiecare.

Aici este un topic despre parintele Arsenie Boca.

Multumesc pentru intelegere!!

Asta spuneam și eu: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=358

Nu înțeleg de ce topicul nu se închide. Subiectul îl consider unul închis, tema deschisă de inițiatorul topicului nu mai este una de actualiate: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=7634. Eu aș cere adminului să ia în cosiderare acest fapt și să închidă topicul.

Lasa-l frate ca nu se stie ce marturii mai apar pe parcurs !

Marturii ale li Bogdan Juncu despre parintele Arsenie Boca (l-a cunoscut personal pe parintele)
http://www.youtube.com/watch?v=svKt3wrfmpQ
http://www.youtube.com/watch?v=NIqSSkqzl_8

Marturii despre parintele Arsenie Boca:
http://www.youtube.com/watch?v=87tyW_dsf9I

Despre viitorul Romaniei:
http://www.youtube.com/watch?v=ImlSgSP-Kvc

Poezie scrisa de parintele Arsenie Boca
 

Chemarea lui Iisus

Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.

II.

Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.

III.

Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.

IV.

Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.

V.

Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !

Inregistrarea contine BARFA si basta. BARFA prin definitie este un PACAT, deci persoanele din inregistrare (sustin in continuare ca inregistrarea este o facatura diavoleasca) pacatuiesc, punand sub indoiala viata unui sfant - Parintele Arsenie Boca.

QED

Ma gandesc, ca Parintele Argatu s-a referit la acele obiecte gasite in casa, care ar putea face rau si altora, daca ar pune mana, fara sa se dea inainte cu aghiazma. Pe diavol nu ai cum sa il ingropi, dar obiectele , prin care face rau, da.

Discutia despre vraji in general este neplacuta.

Am fost si eu la Parintele Argatu prin 1987. Il am inca viu in amintire, cu cata bucurie stropea enoriasii cu aghiazma, dupa privegherea de noapte. Multi dintre ei veneau cu suferinte grele si plecau usurati prin rugaciunile Parintelui Argatu. Era un parinte cu inainte-vedere, iubit de toata lumea, care a intors spre credinta, a salvat oameni. E pacat sa spunem chiar si numai un cuvintel rau despre el.
Mai bine ar fi sa facem sa amuteasca gandurile noastre pline de indoiala si sa lasam pe Dumnezeu sa fie Judecator.

Uite aici un topic special pentru aşa ceva: [http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=9957. Postează aici cât vrei mărturii.

În urmă cu câţiva ani când lucram la Academia Sâmbăta şi aveam 2 zile liber şi a 3-a zi trebuia să mă prezint la serviciu, neavând maşină personală mergeam cu ce puteam; uneori schimbam trei maşini din Făgăraş până la Mănăstire, alteori mergeam cu o singură maşină. Astfel, într-o zi am pornit spre mănăstire. Primul şofer m-a dus doar până în Sâmbăta de Jos. Acolo am stat la ocazie. Au trecut mai multe maşini, dar în cele din urmă a oprit o maşină mică condusă de un cetăţean la vreo 50 ani. În maşină mai era un tânăr de 18 ani -vârsta o ştiu de la şofer care era chiar tatăl copilului. Pe bancheta din spate a maşinii erau mai multe bidoane goale.
În drum spre mănăstire m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, fără să deschid eu subiectul. I-am spus că l-am cunoscut personal şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să vorbesc cu un om de un asemenea calibru spiritual, un gigant al vieţii spirituale. Omul cu maşina îţi dădea starea aceea de om cinstit, în care poţi să ai încredere. Noi suntem firi duplicitare: una gândim şi alta vorbim. Omul acesta ceea ce gândea, aceea şi vorbea. Mergea încet cu maşina îşi băgă mâna dreaptă în buzunarul din interiorul hainei şi scoate o fotografie 4/6 cu chipul Părintelui Arsenie Boca şi zice: Vă rog să mă credeţi, eu nu l-am cunoscut niciodată personal pe acest mare om. Bunicul meu, în schimb, a avut o mare evlavie la dânsul. Dar şi Părintele Arsenie îl avea la inima lui. Bunicul meu, înainte de a muri, mi-a încredinţat această fotografie şi mi-a zis ca niciodată în viaţa mea să nu mă despart de ea; oriunde mă duc şi orice fac, această fotografie să fie în buzunarul meu şi Părintele mă va scăpa de multe, numai să-l strig, măcar în gând dacă nu cu gura. Mi-a spus că i-a fost tare drag bunicul pentru că a fost un om tare bun şi foarte religios şi de la el a învăţat multe lucruri despre credinţa în Dumnezeu şi despre Părintele Arsenie Boca.
A început apoi să-mi povestească despre un eveniment din viaţa lui, prin care a trecut împreună cu băiatul lui, cu care era în maşină. Şi atunci băiatul era în maşină cu dânsul, era ceasul unu noaptea. Mi-a spus că au fost într-o localitate şi până unde trebuia să ajungă aveau de parcurs vreo 60 km şi avea peste 100 km/oră, şoseaua fiind liberă. La un moment dat a apărut în fată un om care mergea pe drum nu pe marginea drumului. Distanţa era aşa de mică între mine şi om, încât accidentul fatal era inevitabil. Erau în jur de 4 m, cu frâna pusă, şi intram în plin în el. Am apucat să strig: Părinte, ajută-mă! În timp ce povestea, omului îi curgeau lacrimile pe obraz. Credeţi-mă că l-am văzut pe Părintele între maşina mea şi acel om, a pus mâna dreaptă pe botul maşinii şi mâna stângă a lui spre omul care era în faţa maşinii. Cred că nu mai era nici 1 m între mine şi omul acela, iar eu trebuia să intru absolut în plin în el. Dar maşina nu a mai mişcat nici un centimetru Mi-am făcut cruci peste cruci şi câteva minute nu mi-am revenit şi nu-mi venea să cred. Omul s-a întors cu faţa, s-a uitat spre noi şi a înlemnit acolo pe şosea. Am rămas înţepenit şi eu la volan.

(Mărturii despre Părintele Arsenie Boca - Vol III)