Ziua bună ! Probabil ţi-a cerut cineva prietenia ! Bifează căsuţa de lângă imagine ( avatar ) şi dă accept ( dacă vrei ) şi îţi va deveni prieten, adică va face parte din lista ta , din pagina ta personală. O să reuşeşti până la urmă ! Nici unul nu ne-am născut învăţaţi în toate, şi eu la rându-mi am bâjbâit mult cu tehnnica asta . Admin ( Adrian ) , a promis că o să traducă totul din engleză. Procesul este în derulare ! Multă sănătate şi Doamne ajută !
:25::25:

Deci:Dumnezeu a creat omul,acesta a gresit si ca rezultat a aparut lumea.Dumnezeu este un Domn al ordinii,ca atare a dat omului niste legi care,prin respectarea lor,permitea reluarea vechii legaturi om-divin.Din cate am inteles eu din ce am citit au fost pedepsiti cei care nu respectau legea.Ce ti se pare atat de grav?Tu iti faci o casa,un perete prinde umezeala.Ce faci,arunci peretele si pui altul nou sau lasi casa sa mucegaiasca?Cat despre pilda cu acel profet,da-mi te rog numele profetului si pagina,as vrea sa citesc mai intai si pe urma sa-ti dau un raspuns.Sincer sa fiu,din cate am inteles pana acum nu pare sa fii un om rau,esti sensibil la durere,tinzi spre iubire,nu pierde acestea caci sunt daruri nepretuite,iar darurile sunt flori care necesita ingrijire altminteri se usuca.

Mii de multumiri!

Pentru puţin, frate !
:25:

Cred ca avem definitii diferite pentru "cercetare". Pentru mine cercetarea nu poate fi decat rationala si urmeaza cu strictete pasii enumerati in postul anterior. Daca rugaciunea este unul din instrumentele teologice pentru cercetarea existentei lui Dumnezeu, atunci ar trebui sa treaca prin aceleasi teste ca orice alt instrument de cercetare. Adica prin experimente riguroase din care sa rezulte, dincolo de orice marja statistica, faptul ca rugaciunea are efectele x, y si z. Dupa care sa se stabileasca faptul ca acele efecte nu se datoreaza vreunei variabile ascunse in experiment, ci chiar existentei lui Dumnezeu.
Dar imi e foarte greu sa cred ca asa ceva ar fi posibil.

Experienta personala nu are nimic de-a face cu stabilirea existentei / inexistentei unui fenomen. Mai mult, experienta personala trebuie eliminata din orice astfel de situatii pentru ca poate induce in eroare. Experienta personala, tradusa prin tendinta de a observa doar acele rezultate care coincid cu ideile preconcepute sau dorintele cuiva, schimba in mod evident rezultatul.
Daca simplul fapt al perceptiei vizuale poate fi alterat de asa numitele "iluzii optice", iti dai seama in ce masura o predispozitie / credinta anterioara poate afecta cercetarea unei notiuni fundamental dificile, cum e existenta / inexistenta lui Dumnezeu.

Ce-i drept, nu am studiat viata Sfintilor Parinti, am considerat ca nu pot invata nimic. Este posibil sa ma insel si sa pot gasi in cartea pe care o recomanzi modele de urmat.

Albert Einstein era ateu. E suficienta o cautare pe Google despre atitudinea lui Einstein fata de religie. Spre sfarsitul vietii devenise agasat de insistentele unor credinciosi si a trebuit sa afirme clar si in scris ca nu crede.
Dar asta nu schimba nimic. Nu e relevant ce anume cred X sau Y, oricat de faimosi ar fi ei. Si ca sa intelegi de ce, te rog sa-mi raspunzi la o intrebare.
Daca Einstein si Nicolae Paulescu ar fi fost musulmani si ar fi afirmat cu tarie credinta lor in Allah, te-ai fi convertit si tu la islamism? :)

..
 

Multi oameni nu inteleg ca nu pot convinge pe cineva de ceva bun, decat cu ajutorul lui Dumnezeu. "Nimic bun nu puteti face fara Mine". Cei care nu cred in Dumnezeu vor sa-L cunoasca si sa-L inteleaga pe Dumnezeu, rational. Daca Dumnezeu ar fi inteles rational, n-ar mai fii Dumnezeu. Un om se converteste mai usor atunci cand se convinge singur, decat atunci cand incearca altcineva sa-l convinga. Imi plac cuvintele: "Daca cred in Dumnezeu, si El nu exista, nu am pierdut nimic, dar daca nu cred in Dumnezeu, si El exista, atunci am pierdut totul".

?
 

Doamne-ajuta!

Ma tem ca avem intelegeri diferite fata de termenul RATIUNE. Pe Dumnezeu il cunosti inclusiv rational. Dumnezeu este si ratiune. Ratiunea umana aspira la ratiunea divina, la randuiala Lui. Altfel nu am mai vorbi despre armonie. Armonia divina in afara ratiunii ar fi haos si ar desiinta implicit notiunea de iubire.

Dar, mai bine sa vedem ce zice DEX-ul despre RATIUNE: facultatea omului de a cunoaste, de a gandi logic, de a intelege sensul si legatura fenomenelor. Treapta a doua a cunoasterii, caracterizata prin faptul ca opereaza cu notiuni, judecati si rationamente.

Deci, cum ai tras fratia ta concluzia ca un om oarecare, atunci cand incearca sa afle daca exista Dumnezeu, nu are facultatea de a cunoaste, nu gandeste logic, nu poate intelege sensul si legatura fenomenelor?

Deocamdata, daca esti de acord, hai sa lamurim aceasta problema. Cunoasterea lui Dumnezeu este rationala? Este numai rationala?

Doamne-ajuta!

De ce, pentru ca asa zice Dan Dennett sau ai incercat personal si n-a functionat?

Teologia cere o implicare mult mai profunda decat una strict ratonala. Este una foarte personala, care implica toate aspectele vietii personale.
Deci, nu este pentru oricine si cei care sunt mai dezvoltati rational si realizeaza asta, prefera sa gaseasca false acuzatii pentru teologie in ideea de a-si ascunde lipsa de implicare/determinare in cercetarea profunda a aspectului teologic.

Deci sa intelegem ca e mai de preferat sa emiti ipoteze despre ceva decat sa cercetezi acel ceva..
E calea cea mai usoara de a parea destept in fata celorlalti carora le place sa se creada varianta (ceva) mai moderna a maimutei..

Esti indus in eroare, contemplarea este cea mai inalta treapta a teologiei, ca sa ajungi acolo trebuie sa le parcurgi pe cele intermediare.
Iar daca n-ai ajuns acolo dar ajungi sa spui ca nu e buna, esti ca vulpea care nu ajunge la struguri si zice ca's acri.

Pentru cei care au de gand doar sa vorbeasca negativ despre ceea ce nu le cunosc dar le displace ca implicare personala, asa este..nu le foloseste la nimic.

De fapt ateul crede in multi zei, religia sa se numeste "Stiinta" iar zeii ei sunt "oamenii de stiinta" a caror afirmatii sunt crezute neconditionat, cel putin atat timp cat nu deranjeaza hilara poveste a Marelui Creator - Intamplarea.

Sa stii ca pana si credinta in Intamplare este un proces religios, este nevoia individului de a se elibera de responsabilitatea morala pentru faptele sale pe care altfel nu le poate controla intr-o maniera bine definita.

Ca sa te citez: este o lipsa de onestitate si nu gasesc nimic moral, etic sau laudabil sa vorbesti critic despre lucruri care nu le cunosti.

Intelegem care sunt ideile tale preconcepute care te opresc sa studiezi efectiv fenomenul, dar cred ca asta nu este o piedica in calea implicarii tale efective in studierea fenomenului.

Dar hai sa zicem ca rezultaltele studiului tau personal vor valida teologia si ceea ce este legat de ea, ce crezi ca vor zice tovarasii tai atei cand le vei comunica rezultatul?


Eu il vad undeva printre cele scrise de tine mai sus..

Cum se cheama printre atei chestia asta cu ideile preconcepute si crezurile "apriori" care nu au o baza rationala?

Albert Einstei era un om credincios, dar strict in masura in care un miop poate vedea la mai mult de doi metri in fata sa.

Dar daca ar fi trait suficient de mult, intr-o lume in care stiinta ar fi avut o latura mult mai altruista, probabil ca ar fi ajuns sa stie si sa spuna mai mult despre ceea ce trece de pragul simplei filosofii.

Am auzit de un citat de al lui A.Einstein : "I wanna know God`s thoughts" . Si am mai auzit ca inainte de moarte a zis : Vad o pasune si o gradina , este frumoasa , perfecta, cred ca este Dumnezeu.