Ba esti eretic de vreme ce crezi ca un ipostas al Sfintei Treimi intra in om. :71:

De aia ne spunem ortodocsi, ca nu citim Biblia dupa capul nostru si acolo unde scrie ca oamenii erau plini de Duh Sfant intelegem ca erau plini de harul Duhului Sfant. Dupa cum ne-au spus sfintii.

Daca ai face si a 3 a facultate de teologie, ai intelege ca ipostasul inseamna persoana divina. Despre care deja ai spus ca intra in om. :21:

Hotărăşte-te. Şi nu-i nimic de râs în asta " :71: " e foarte grav, că ereticii se osândesc că nu cred că Duhul Sfânt intră în oameni, animale şi obiecte.

Dacă spui că Duhul Sfânt nu intră în om, va rezulta că niciodată nu va putea să intre Duhul Sfânt şi harul Duhului Sfânt în acel om, fiindcă unde e harul e şi Duhul Sfânt şi Duhul Sfânt nu vine fără har, pentru că acel om niciodată nu v-a primi pe Duhul Sfânt, v-a spune că Duhul Sfânt nu poate să intre în om, de aceea Duhul Sfânt v-a respecta libertatea ereziei aceluia/acelora şi nu va lucra în cine nu-L va primi în el, prin harul Său.

Iar va cere harul şi pe Duhul Sfânt, dar va avea alte erezii, va fi umplut de har demonic.

Da, Persoana divină intră în om, fără să se contopească cu omul. Nu înţeleg, ce-i aşa de amuzant... " :21: "

Nu există a 3-a facultate de teologie, există doar două de Teologie, Didactică şi Pastorală, din mila Domnului, ce le-am absolvit pe amândouă, deci mai poţi studia doar învăţături ale apusului eretic papist, sau protestante sau neo-protestante, care nu sunt teologie, ci erezii.

Nu îţi mai bate joc de oameni, nu mai fi zeflemitor şi defăimător, te rog, că tu ai de pierdut nu alţii.

Sinodul al VII-lea Ecumenic spune clar cum trebuie sa procedezi cu icoanele: " le vor săruta şi le vor da închinarea cinstită"

Daca tu pui magarul vorbitor pe acelasi palier cu icoanele, e clara treaba: e musai sa pupi magaru' si sa-i dai inchinare cinstita.
NU ai alte optiuni.

Inteleg din exprimarea ta amalgamata ca te inchini magarului dar nu-l saruti.
De ce ai o jena sa pupi magaru' in care a intrat Duhu' Sfant?

Pai tocmai ce ti-a zis si Parintele Cleopa si saracul Sf Grigore Palama ca se trimite sau se coboara harul. Eu ce sa-ti spun mai mult ? Ca tu o tii una si buna ca intra si ipostasul in om cumva. Neamestecat, asa cum s-a intamplat in cazul Mantuitorului. Adica suntem toti si dumnezei si oameni in acelasi timp. :)

Exprimarea mea nu e amalgamată, ci e sinceră, curată, lucidă şi mântuitoare. Iar ce a spus Duhul Sfânt, prin Părinţii de la Sinodul al 7-lea ecumenic, este Adevărul care mântuieşte.

Nu există opţiuni: există calea spre mântuire sau calea spre iad. Fiecare alege. O cale largă, care mulţi o află şi o cale strâmtă, îngustă şi grea, care duce la Împărăţia Cerurilor, care puţini o află, adică puţinii ortodocşi câţi sunt pe pământ, vreo 400 de milioane de oameni.

Pentru că şi oamenii îşi sărută acasă sau pe stradă, căţeii şi pisicile, hamsterii şi papagalii, deşi nu e Duhul Sfânt în acele animăluţe, şi alţii oameni mai serioşi, îşi pupă pozele din portofel sau de pe mobilă, cu soţia, soţul, mama, tata, copii, bunici, rude, prieteni, aşa nici creştinii, fiind plini de Dragoste, Smerenie şi Ascultare, nu au nicio jenă faţă de acel animal, măgar sau alt animăluţ, să sărute cu dragoste, smerenie şi ascultare, pe Duhul Sfânt din el, la fel cum facem noi creştinii şi cu sărutarea Duhului Sfânt din Sfintele Icoane, Sfintele Moaşte, episcopii prea sfinţiţi, preoţii şi diaconii sfinţiţi, spre mântuirea noastră.

Da, asta susţin, asta înseamnă îndumnezeirea: om şi dumnezeu prin har, în acelaşi timp. Asta susţine şi părintele Cleopa şi Sfinţii cei mari, precum Grigorie Palama şi alţii.

Pai prin har mai teologule, nu prin ipostas. :)

Nu sunt îndumnezeit, sunt doar luminat, deci nu sunt teolog. Ipostasul aduce harul.

Eu ma opresc aici. Poate mai tarziu, cand te vei trezi, vei realiza ce abjectii teologice rezulta in urma persistentei arogante in erezie: ai ajuns sa pupi magarii si sa te inchini lor, cinstindu-i. Probabil ai fi in stare sa ceri si altora sa procedeze la fel.

Uite exemplu, cum plange o fecioara neprihanita



Si ca o concluzie la subiect...


https://i.imgflip.com/183upn.jpg

Si concluzie de la Sf. Grigore Palama :

http://i63.tinypic.com/2rh1sv6.jpg

Eşti un hulitor al Duhului Sfânt Dumnezeu, Îl faci incapabil să intre în animale? Şi dacă şti şi vezi că intră, stai înmărmurit în picioare în faţa Creatorului, fără să te zdrobeşti la pământ când îţi vorbeşte dintrun animal ? Când transformă un lemn întro vietate?
Şi din pietre poate ridica pe urmaşii lui Avraam. Ştiai ce voi spune, ştiai că o voi spune, şi rămâi impetuos, tare în cerbice. Dar Duhul Sfânt nu obligă.

Încă cred în întoarcerea voastră, a cât mai mulţi din eresurile nebuniilor diavoleşti ale atâtor soiuri de neo-protestantism.

Încă cred şi voi crede până voi închide ochii din această lume, în Dragostea, Smerenia şi Ascultarea voastră, spre curăţirea, luminarea şi îndumnezeirea voastră, a cât mai mulţi...
Când... dacă... poate... veţi primi har... şi mântuire...

Celorlalţi colegi le mulţumesc că au avut răbdare să construim împreună.

Iar fecioria se reobţine, oricâtă stricăciune ar fi fost în viaţa acelui suflet, exemplu avem pe Sfânta Maria Egipteanca, la fel cum o fecioară poate pierde fecioria, stând în feciorie, ca pilda fecioarelor neînţelepte... De aceea rugaţi-vă pentru mine, că sunt cu adevărat neînţelept în gestionarea untdelemnului candelei mele...

Voi mai aduce exemple biblice, nădăjduind întoarcerea la creştinism, a cât mai multor fraţi risipitori, oiţe rătăcite...

Sfânta şi Dreapta biruinţă în Hristos, Domnul Slavei, să vă dăruiască mai departe, toată viaţa, puterea dragostei, a smereniei şi ascultării, să luptaţi lupta cea bună, în sănătatea sufletului pentru a o primi pe cea a trupului, sau în şi mereu cu mila Domnului :

http://i0.wp.com/episcopiadevei.ro/w...6.2015-212.jpg

V Lossky :

"În ce privinţă putem noi să intrăm în unire cu Sfînta Treime? Dacă la un moment dat am putea să ne aflăm uniţi chiar cu fiinţa lui Dumnezeu, să participăm la ea, fie şi într-o foarte mică măsură, atunci, în acel moment, nu am mai fi ceea ce sîntem, am fi Dumnezeu prin fire. Atunci Dumnezeu nu ar mai fi Treime, ci un Dumnezeu cu mii şi mii de ipostasuri, căci El ar avea tot atîtea ipostasuri cîte persoane s-ar împărtăşi din firea Sa. Deci, Dumnezeu ne rămîne inaccesibil în ceea ce priveştefiinţa Lui.

Putem să spunem oare că intrăm în unire cu una dintre cele trei persoane dumnezeieşti? Asta ar însemna unire ipostatică, proprie numai Fiului lui Dumnezeu, care Se face om fără să înceteze să fie a doua persoană a Treimii. Îmbrăcîndu-ne cu aceeaşi natură omenească, primind în Hristos numele de fii ai lui Dumnezeu, nu devenim, cu toate acestea, prin faptul Întrupării, ipostasul dumnezeiesc al Fiului. Deci, noi nu putem să participăm nici la firea, nici la ipostasurile Treimii.

Şi totuşi, făgăduinţa dumnezeiască nu poate să fie o iluzie: sîntem chemaţi să participăm la firea dumnezeiască. Trebuie aşadar să mărturisim în Dumnezeu o distincţie negrăită, alta decît cea existentă între fiinţă şi persoană, o distincţie după care El ar fi deodată totalmente inaccesibil şi accesibil în anumite privinţe. Este distincţia dintre fiinţa lui Dumnezeu sau natura Sa propriu-zisă, inaccesibilă, incognoscibilă, necomunicabilă, şi energiile sau lucrările dumnezeieşti, adică acele puteri naturale şi inseparabile de fiinţă, în care Dumnezeu purcede în afară, Se arată, Se comunică, Se dăruieşte. Iluminarea şi harul dumnezeiesc şi îndumnezeitor nu este fiinţa, ci energia lui Dumnezeu, o €žputere şi o lucrare comună Treimii. Aşadar, după Sfîntul Grigorie Palama, spunînd că putem participa la natura dumnezeiască, nu în Sine, ci în energiile Sale, rămînem în limitele evlaviei

Deci mai gandeste-te inainte sa spui ca ipostasul intra in om. :71:

Duhul Sfânt intră în om. Duhul Sfânt are Ipostas, separat de Ipostasul Tatălui şi Ipostasul Fiului, ca să se diferenţieze 3 Persoane în Sfânta Treime.

Dacă Duhul Sfânt are Ipostas, Duhul Sfânt cu Ipostas intră în om, fără să se contopească cu omul în ipostas, fiindcă creaţia nu se contopeşte cu Creatorul.

Sfântul Grigorie Palama, sau alţii, nu spun în mod clar, limpede şi lămurit că Duhul Sfânt NU ar intra în om.

Nu mai scrieţi prostii.

Pai tocmai ce iti spusa teologul ca o asemenea unire neamestecata e proprie Fiului care se face om fara a inceta sa fie Dumnezeu. :24:
Si iti spune si cum ne putem uni cu Dumnezeu : " putem participa la natura dumnezeiască, nu în Sine, ci în energiile Sale" Adica prin harul Duhului Sfant. :p

Nu, eu n-am spus că participăm în Sine, ci în energiile Sale, adică prin harul Duhului Sfânt, care este adus de Sine/Duhul Sfânt, fără să ne comparăm, contopim, cu Duhul Sfânt din noi, ci El doar se manifestă în noi, prin har. :24: :p

Pai tu ai spus ca persoana sau ipostasul intra in noi. Ca si in magar si prosoape. :)

Tot ce aparţine de Duhul Sfânt intră în noi, prin har, Persoană, Ipostas, fără să se contopească cu noi niciodată, pentru a lucra prin har în noi, şi noi în Duhul Sfânt, cu harul :)

Eu cred că lui Igor îi face plăcere să arunce la nesfârșit piatra în lac din cauză că ne găsim atâția să sărim după ea și să i-o aducem înapoi. Adevărul e că și nouă ne plac scufundările, mai ales pe căldura asta. Dar până când? :)

Cristian, nu merg prin tot forumul, scriu doar acolo unde am ceva de zis, fiindcă ştiu că ce spun, zic bine, spre mântuire, din empiric, din experienţă. Vreau binele pentru toţi, nu vreau să cicălesc, ci vă spun Adevărul. Vă rog, citiţi cartea de pe pagina anterioară "Dogmatica Empirică". Şi iertaţi-mă, scopul e să vă trezesc acolo unde ştiu mai multe ca voi, din mila Domnului.

Ce inseamna "din empiric" sau "din experienta" ? Ti s-au descoperit anumite lucruri ? Spune-ne si noua nu ne lasa asa cu ochii in soare. :)

Ce îţi place să fi cârcotaş, dar intenţiile tale sunt bune :)

Da, am trăit în har, Adevărul. Nu L-am văzut pe Hristos, dar am văzut Lumina Necreată. Vă rog să nu vedeţi asta ca pe o mândrie, fiindcă nu am ales eu să văd Lumina, habar n-am avut ce se întâmplă, fiindcă eram de 7 ani şi nu ştiam ce s-a întâmplat până nu am citit despre Lumină, la Sfântul Grigorie Palama şi Sfântul Simeon Noul Teolog şi m-am asigurat că n-a fost înşelare demonică, la Sfântul Ignatie Briancianinov.

Ştiu în harul Duhului Sfânt, că ce vorbesc e Adevărul. Toţi putem ajunge la acea cunoaştere, descoperire, atât cât este dat fiinţei umane să ajungă; cu cât are un om inima mai lărgită -II Corinteni 6, 13-, cu atât va cunoaşte mai mult, niciodată tot; deci cunoaştere prin a nu desconsidera şi lepăda, ci a înţelege, păstra, fructifica, înmulţi, dărui, harul Duhului Sfânt din noi, ca unealtă, prin Sfintelor Taine, ca experiment, revărsat asupra lui, prin participarea la ele, întotdeauna asta se face prin Dragoste, Smerenie, Ascultare, Discernământ, Rugăciune, Trezvie, Dreaptă Socoteală şi orice altă virtute ce o iubeşte şi înmulţeşte omul, dar numai prin acestea primele, prima dată, ca ingrediente.

E plastică exprimarea, dar mă silesc să o simplific la maxim, spre a fi de folos tuturor, sau la cât mai mulţi, fără să pierd din vedere scopul, vindecarea omului şi punerea lui pe drumul mântuitor.

Wait ... deci pentru ca ai vazut o chestie la 7 ani ti-a ramas harul ala si orice spui e relevat de sus ? Cu ce te deosebesti de Verginica atunci ? :)

Verginica are adepti, Emilian n-are.

Sunt atât de bucuros că am văzut Lumina Necreată, că îmi vine să spun tuturor, dar trebuie să fac să fie şi cu smerenie, a trebuit găsită şi o măsură a smereniei, fără să cer, am primit, nu ştiu în ce măsură... E o stare cu multă dragoste, răbdare, bucurie şi blândeţe, în smerenie, nu pot s-o definesc, fiindcă nu ştiu să explic destul şi nu ştiu cât îi bine să explic, trebuie să vă şi provoc în libertatea voastră, să vă stimulez (cuvânt modern), încurajez, să vă luptaţi şi voi, să nu doriţi altceva şi să nu trăiţi decât pentru Hristos. Să-l căutaţi, să-L găsiţi, să vă bucuraţi de Hristos, în toţi şi toate, chiar nu-L vedeţi, nu-i obligatoriu. Ştiţi că există. E suficient. "Fericiţi cei ce n-au văzut şi-au crezut".

Deci nu e doar văzut, e trăit, e mult mai mult, peste cuvinte şi nu-i "chestie" :) copilăreşte spus, poate fi numită chestie... dar nu din statul teologic, unde numim acel eveniment... măcar, Lumină Necreată. Cu ce mă deosebesc? Acolo-i înşelare, e lipsa dragostei, smereniei, ascultării, e rupere, depărtare de Biserică, de Sfinţii Părinţi, de Episcopi, Preoţi, Diaconi, mlădiţe rupte de tot harul şi toată bunătatea, scumpii de ei, dacă şi-ar da seama ce minunaţi şi valoroşi sunt... Iar la mine, eu cred că mereu o să fiu uimit de toate... nu pot găsi cuvinte să-L slăvesc mai bine pe Domnul Treime, Savaot Iubire, nu găsesc cuvinte de mulţumire pentru cât de mult primesc, cât de mult descopăr în Sfânta Scriptură, la Sfinţii Părinţi, atât de mult bine şi bucurie, şi multă suferinţă la oameni, care singuri şi-o adună lipsiţi de Dumnezeu, dar în acelaşi timp, mult potenţial, şi n-am cerut nimic, niciodată, dar mereu copleşit cu atâta bucurie, şi rugăciunea... e cea mai dulce stare ce am trăit-o vreodată în viaţa mea, când doreşti, ceri, te sileşti pentru dragoste, smerenie, ascultare, pentru Biserica Domnului pe care Domnul doreşte s-o înmulţească printre toţi oamenii pe tot pământul, dar atât de plăcut, de sensibil şi-n acelaşi timp, puternic şi fără frică, printre Sfinţii Săi preaiubiţi, care-i doreşte Domnul, cât mai mulţi, atunci rugăciunea devine... aerul fără de care nu poţi trăi, îţi vine să te rogi încontinuu, nu te mai saturi de câtă dulceaţă primeşti în minte, în inimă, în suflet, pe buze, pe limbă, în trup, prin vene, sună ciudat, mi-e ruşine să spun cuvintele astea, simt că e atât de puţin şi de limitat ce spun, dar e atât de minunat...

Stai, Mihăiţă, că n-am cerut adepţi, n-am cerut nimic practic. Absolut nimic. Nici viaţă în pieptul meu n-am cerut. Şi am primit atât de mult... Am primit tot, tot ce am nevoie. Şi continui să primesc de mii de ori mai mult decât am nevoie. Sunt fascinat şi uimit peste orice măsură, în fiecare zi, de atâta blândeţe şi răbdare şi milă, câtă primim toţi în tot pământul, orice facem, Dumnezeu ne iartă, e ceva, fără cuvinte... Ce copleşit sunt în bucuria dragostei lui Dumnezeu... Deci nici Apostolii n-au avut adepţi, nici Sfinţii Mucenici, nici Sfinţii Părinţi, niciodată, nici azi, Episcopii, Preoţii, Diaconii, nimeni nu are adepţi. Faptul că unii oameni i-au urmat pe unii, i-au ajutat, i-au slujit, pentru a învăţa de la ei, meşteşugul mântuirii, da, e minunat, dar aceia nu sunt adepţi, ci pentru dragostea lor, smerenia şi ascultarea lor, practic urmând unor oameni atât de îmbunătăţiţi în toată virtutea, cei care urmau aveau totdeauna numai de câştigat, niciodată obligaţi cu ceva, ci atunci şi acum şi veşnic, cu toţii suntem liberi în Hristos. Doar Domnul Hristos, a avut indirect şi impropriu spus adepţi, pentru a ne arăta tuturor, în decursul timpului, cum trebuie să fim toţi, să fim "adepţii" lui Hristos. Aşa să fim. Toţi. Să ne întrecem în a urma lui Hristos. Adevaretei Filosofii, Adevăratei Iubirii, Perfecţiunea: Hristos. Ca un concurs, să fim atleţi ai Domnului, care durează cât timp ţine viaţa fiecăruia, mereu să ne îmbunătăţim cât mai bine, cât de bine putem, nu există măsură în rugăciune şi Iubire şi virtuţi, să fie cât mai mult, fără să aşteptăm nimic niciodată şi să dăruim tot ce am primit, fiindcă nu avem nimic şi nu ni se cuvine ceva vreodată, decât bucuria de a primi şi bucuria de a dărui mai ales.

Of, ce mult aş mai scrie...

De-ai înţelege...

Iertaţi-mă...

Daca nu ma insel, Sfantul are si un text in care enumera intelesurile termenului Dumnezeu, asa cum sunt ele folosite in/de Biserica prin vremi.
Parintele Staniloae limpezeste inca si mai mult, pentru noi, asa incat suntem incredintati ca putem vorbi despre Dumnezeu si ca Fiinta si ca lucrare utilizind acelasi termen: Dumnezeu.
Mai sunt acolo precizate si alte acceptiuni.

Ca urmare, cand Igor se refera la Dumnezeu poate intelege ori lucrarea ori Fiinta ori Persoanele, iar cand spune ca Duhul Sfant a intrat in magar sau in carpe sau in apa sau in cea vrea el sa spuna, noi putem sa intelegem, dascaliti de Palama si Staniloae, ca amicul se refera la lucrare ori la Har fara sa isi dea seama ca nu e vorba despre Ipostas ori Fiinta.
Dar asta se pricepe din context, pentru cine e dispus sa acorde atentie deosebirilor.

Ma asteptam ca Igor sa aiba habar de nuantele astea cand s-a pornit sa preamareasca magarita, toiagul si carpita. Si inca nu-i tarziu sa-si calibreze piulita,
daca voieste.

Iuliu şi toţi, da ce minunat ar fi, de l-ar citi cât mai mulţi pe Sfântul Grigorie Palama, pe Sfântul Simeon Noul Teolog...

Vă provoc, vă trimit, vă chem, vă strig, citiţi pe Sfântul Grigorie Palama şi Sfântul Simeon Noul Teolog !
E greu de citit, dacă nu aveţi o minimă bază de cultură generală de vreo 20-30 de cărţi citite şi mult belşug de dragoste, smerenie, ascultare, blândeţe, răbdare...

Dar Iuliu, ce vrei să fac? Să fac copy-paste la textele Sfântului Duh prin acei Sfinţi ? Nu-i bine...
Oamenii se plictisesc repede, obosesc, mai ales la aşa esenţă tare, mai ales nepregătiţi, lipsiţi, neîntăriţi, suspicioşi, sau mai grav, hulitori.

Să meargă să citească fiecare, după măsura ce i s-a dat, sau măsura ce-a înmulţit...
Şi va primi, cât va vrea să primească fiecare...

Şi ce va vrea să primească... că şi jucăuşii abea aşteaptă să dăruiască şi ei, oh, mămăliga lor...

Dar aici pe topic, am zis să rămân în "sola scriptura", da e greşit, e o erezie ciudată cel puţin, cât timp ştim că creştinii în primii 150 de ani de creştinism, nu aveau Biblie, deci cum se mântuiau? Şi mai ales că ştim cu Biblia a fost scrisă tot de oameni, precum Moise, Proorocii, Pavel, Ioan, Iacov, Petru, Luca, Matei, etc...

Dar ce oameni? Sfinţii cei mari şi minunaţi, îndumnezeiţii... La fel ca cei ce au urmat după ei Ioan Gură de Aur, Vasile, Grigorie, Simeon, Ignatie şi alţii...

Că ei sărăcuţii, neo-protestanţi, ce cred ei? S-a terminat? Hristos, Duhul Sfânt, sfinţeşte aşa Sfinţi mari, precum Pavel, Ioan, Iacov, Petru, sau alţii, doar atunci, până prin anii 70-80 ?

Nicidecum, astea sunt prostioare de la jucăuşi...

"Hristos ieri şi azi şi în veac este acelaşi", spune Scriptura.

Şi dacă-i acelaşi, Domnul, Duhul Sfânt, nu mai poate Sfinţii alţi Sfinţi aşa mari ca scriitorii Noului Testament, Pavel, Ioan, Petru, Iacov, Matei şi alţii ? Ba da poate. Ioan Gură de Aur, Vasile, Grigorie, Chiril, Simeon şi alţii...

De-ar înţelege neo-protestanţii... S-ar trezi ! :)

Ăsta o visat alieni cînd era de șapte ani etate, și acum interpretează că sanchi, o văzut lumina nu știu care. Ține-mă, Doamne. Uite, faptul că astfel de ciudăței ajung preoți (Doamne ferește!) este în sine, un combustibil al propagandei ateiste.

Dacă și ăsta își trage adepți, e clar că există involuția rasei umane: de la Homo habillis, la Homo idiotus.

Multi au vazut lumini si luminite. Unii si-au dat viata crezind ca au facut mare isprava invrednicindu-se de asta.
Dar despre ce lumina e vorba? Ce vedem noi, oamenii de lut, uneori?
Spre a fi de folos unora care vad lumini si luminite, unul dintre crestini, anume Staretul Sofronie, face cateva precizari lamuritoare in legatura cu vederea Luminii.
Printre acestea, amintesc:
a) nu se vede, in mod ordinar, ci "se primeste";
b) nu e obiectualizata, undeva localizat, ca un obiect de perceput oarecare, ci coboara si invaluie pe om, asa cum ar cobori peste om un nor. Deci omul care are experienta Luminii e cuprins/invaluit de Aceasta, e mangaiat de ea, cumva cum este bebelusul in bratele mamei, invaluit, ocrotit, purtat. Sau daca vrei, apropos de curatie versus idiotie, e precum un bebelus spalat. Spalat de toata mizeria inchipuirii.
c) Lumina nu coboara ca proasta peste dobitoc. Odata imbaiat cu Sfanta Lumina, omul isi descopera, intr-un sfarsit, rodirea. La roadele Duhului Sfant se refera textul, la acele roade pe care nu le mai amintesc intrucat un teolog cu asa inalte realizari le cunoaste, din carti, cu mult mai bine ca noi cestilalti muritori. As aminti totusi un rod: adancirea in smerita cugetare, infrangerea inimii, o subtirime aparte.... Nimic bolovanos, nimic scrasnit printre dinti, ci umbra dulce a cantecului de dragoste al inimii infrante si smerite... Un oarecare semn al neurgisirii.

Un Vladimir Puştan, ceva? Te faci adeptul lui, nu? Doar nu spune nicio minciună, nu?

Când o să dai citate şi din Sfântul Ioan Gură de Aur, creştine ? Ruşinează-te de necredinţa ta, batjocoritorule !

Vai, vai...

@ioan67: Bine ai revenit! :)

Frate Ioan ! În sfârşit ! :) Slavă Ţie Doamne... Mă gândeam că nu poţi sta departe prea mult...

Da, ce text frumos ! În totalitate de acord, sunt, cu ce scrie. Dar eu nu găsesc suficient "stareţul", pentru acest om, care a primit, a arătat şi a dăruit atât de mult pe Hristos, Bisericii... e Sfântul Sofronie Saharov.

Ce sfânt contemporan minunat.

Salut!
Iti multumesc ca mi-ai dat motiv (alaturi de alti prieteni de pe forum), prin postarile tale din vremea in care am lipsit, sa revin...:)
Atata doar ca am cumva impresia ca ne invartim cu totii in acelasi cerc din ultimii ani si ca nici macar lecturile de baza nu voim, inca, sa le luam in serios. Evident, aici ma refer si la mine, din capul locului, si trag nadejdea ca, vorba lui Igor, ne-om intari poate, impreuna, in cele care merita sa faca parte din "substanta" unui om. Si inca, a unuia crestin.
Doamne ajuta!

Şi fi-ţi-ar "afilo-crocodilu" de pomină să-ţi fie :) şi ispita în care-ai căzut alegând tâmpenia aia de nume...

Te îmbrăţişez cu sărutare Sfântă... cum suntem învăţaţi să facem în Hristos. :)

Îmi permit să-ţi reamintesc, în neputinţa mea, să nu faci o pasiune din forum, ci din rugăciune, citit, adunat, înmulţit şi dăruit virtuţi, mai ales răbdarea şi blândeţea.

Toată viaţa.

Multumesc, Igor, multumesc frumos.
Asemenea iti doresc si tie.
Doamne ajuta!
P.S. Cum ramane cu acceptiunea termenului Dumnezeu? Eu cred, in ton cu Iuliu, Cristian, Catalin si cu alti colegi care au scris pe-aici, ca atunci cand citim "Duhul Sfant a intrat in cutare sau in ceva" intelesul e ca Harul/Lucrarea Duhului se savarsesc in Creatie. Indiferent ca e vorba de om, de batic, de ciomag ori de apa chioara. E vorba despre nuntire, nu despre unire. E PARTICIPARE libera, constienta, smerita (acu vorbesc de om, nu de ciomag), IAR NU INFLATIE/CONFUZIE IDENTITARA. Cum crezi?
P.P.S. Simplu spus: "plin de Duhul Sfant" inseamna om in care a rodit (prin impreuna-lucrarea omului cu Dumnezeu, a Domnului cu omul) sfanta Iubire, sfanta Viata, sfantul Adevar.

E "plin de Duhul Sfant" acel barbat care este virtuos. Pur si simplu.

E cel transfigurat, e "batran", e reinnoit, e ... metanoizat. E cu adevarat un rob al Domnului. Poarta Crucea asemenea Domnului si tuturor Sfintilor. E, asadar, particica vie, partasa cu Vita Vietii, a Bisericii. Si, poate, nu intamplator cere, cu nesfarsit cutremur, ... "un coltisor de Rai".

Pai el deja nu se mai satura de dulceata pe care o primeste. De aia petrece asa de mult timp pe forum, sa nu faca diabet. :)

Mulţumim Domnului. Da, aşa este. Vorbeşti din har, slavă Domnului. Dar se poate explica un pic mai mult, pentru cei mai puţin credincioşi, sau prea emancipaţi şi academizaţi... Şi explic astfel :

Nu doar cred, ştiu, în harul Duhului Sfânt, sună cu mândrie, dar nu-i mândrie. Slavă Domnului. Da, nunţire. 100% de acord. Dar când e nunţire, nu e jumate de Duh Sfânt, sau un sfert. E tot. Nu sunt mai multe Duhuri Sfinte... (afară de jucăuşi) deci harul, fiind un rezultat al Duhului Sfânt, izvorât din Duhul Sfânt, harul fiind necreat, e forma prin care înţelegem nunţirea, ne umplem, prin har, de Duhul Sfânt şi lucrăm cu harul. La fel, tot aşa, a reuşit să vorbească măgăriţa, prin harul Duhului Sfânt, care El Duhul Sfânt era în ea, Duhul Sfânt din ea, a lucrat prin har, cu harul, ca să-i dea forma sunetelor cuvintelor corzilor vocale ale măgăriţei, ca omul să înţeleagă că animăluţul a rostit cuvinte, la fel a reuşit toiagul să fie transformat în vietate, deci transformarea anatomică moleculară, a unui material în alt material, lemn-şarpe, apoi şarpe-lemn, la fel Sfintele Moaşte şi Sfintele Icoane vindecă boli, învie oamenii şi alte minuni. Deci Persoană, Ipostat, Fiinţă, Esenţă, a Duhului Sfânt, intră în om, ca întreg, fără ca vreodată să se confunde, să se contopească, să se înlocuiască, fără să participe creatura-omul, la esenţa şi fiinţa Creatorului, Duhului Sfânt.

Să ştii că e cam mult timp petrecut pe forum. Sunt în concediu, şi în loc să citesc, să mă rog, să lucrez mântuirea mai mult, eu stau pe forum... cam prea mult... :)

Nu bre. Sînt și rămîn ortodox pînă la moarte. Însă predicile marelui pastor bihorean îmi plac mult mai mult decît repetitivele predici ale unora, care predici sînt deseori enervant de aceleași, ciclice, an după an; asta e tot. Pentru Sfintele Taine, merg la biserică, nici vorbă despre asta. Dar dacă vreau să audiez și mai ales să mă pătrund de o predică cu adevărat plină de mesaj și putere, îmi descarc și ascult predicile dlui Puștan. Că e protestant, n-are a face: se pare că Sfîntul Duh i-a dat harul predicării.

Lume veche cu nume nou!
Hristos în mijlocul nostru Cezar!
Doamne ajută!