E o gluma, Igor. Nu mai da sentinte dedespre ce e normal sau nu, te rog.
Intreaba-i pe colegii mai vechi de zile ce e cu mine. Sunt ortodox ca si tine, cu doua deosebiri majore: primo, nu insult gratuit pe eterodocsi, secundo, lungile mele lecturi din isotira Bisericii m-au facut sceptic. Sceptic, nu agnostic, nu ateu. Adica privesc cu rezerva limbajul acela entuziast-mistic afisat de tine si altii.
Daca vrei, iti dau pe privat linkuri cu ce am citit si citesc. Ontologic, nu pot fi ateu. Nici agnostic: Dumnezeu nu e unu' cu masca Care nu vrea sa fie cunoscut.
Sunt crestin, dar la mineoptiunea pentru o anume confesiune e mai degraba filosofica. Despre asta e vorba. La mine, scepticismul e doar o armura necesara. Ideea de a fi de a ma lasa purtat de un entuziasm supraindividual, fie el alcredintei, pur si simplu...nu am "receptori celulari" pentru asta. Asa cum nici nu merg la concerte de muzica moderna, sa urlu entuziast si transpirat ca/alaturi de altii. Si nici nu am optiuni politice de tip partinic (adica "tin cu aia, ca aia sunt salvarea!"). Sunt foarte rece la capitolul asta. Daca nu ma insulti, poti avea in mine un coleg ok. Uita-te cum i-am vrbit lui Trice. Pentru mine e o fiinta umana care merge pe un drum gresit. Faptul ca merge pe un drum gresit NU ii scade din umanitate, cel putin pentru mine.
Cred ca raportul/conflictul dintre modul de gandire ca al meu, sa ii zicem livresc-sceptic, si modul vostru inflacarat (care e , de fapt, cel normativ) de a trai credinta este o tema straveche. E vorba despre relatia dintre a fi subiectiv si a fi obiectiv. Problema e ca noi oamenii, din nefericire sau din fericire, Dumnezeu Singur stie, suntem subiectivi. Camil Petrescu, in "Jocul ielelor" a abordat asta. Ei, daca ai citit piesa, eu sunt ca Gelu, in timp ce voi sunteti total traitori ai credintei, ai unui subiectivsm hotarat, ca personajul Praida. Eu va d credinta ca pe o optiune asbtracta si nu tocmai fixa. Pur si simplu.
Acum, la subiect. Topicul asta nu e despre mine, tine, bin, Trice sau Pelerin. OK? :)

Serios?
A nu ştii cine se mântuieşte, este o erezie. Îi spune: erezia ecumenismului. În care sunt mulţi.
E cea mai mare erezie a tuturor timpurilor.
Fiind cea mai mare, poţi să cazi uşor în ea, fără să îţi dai seama.
După logica ereziei ecumenismului: toţi, începând de la Hristos, nici Hristos, nu ştia cine se mântuie, nu?
Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi şi toţi Sfinţii, până azi, nu pot ştii şi nu vor ştii cine se mântuie şi cine nu.
Atunci de ce a mai venit Hristos, dacă nu ştim cine se mântuie şi cine nu?
De ce au mai murit Sfinţii Apostoli? Cei 12 şi cei 72?
De ce s-au mai adunat Sfinţii Părinţi, la fiecare din cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice?
Nu? De ce au mai vorbit atât de concis, răspicat şi clar, Sfinţii Părinţi, contra ereziilor, sute de erezii, în total, de tot felul, din fiecare secol?
Pentru că nu ştiau cine se mântuie şi cine nu?
Deci?
Ei bine, Biserica ştie cine se mântuie şi cine nu se mântuie. Crezi sau nu, Hristos, Sfinţii Apostoli, şi toţi Sfinţii, până azi şi până la sfârşitul veacurilor, vor ştii cine se mântuie şi cine nu.
Şi de azi, ştii şi tu acest răspuns:
Răspunsul e ăsta:
Dacă eşti în Biserică, te mântuieşti, şi dacă nu eşti în Biserică, nu te mântuieşti.
În Biserică dacă eşti te numeşti creştin. Înafara Bisericii te numeşti eretic.
Aşa a fost în fiecare sută de ani. Biserica şi ereziile. Din anul 1054, Biserica primeşte numele de Ortodoxia, pentru că era prea mare erezia desprinsă din Biserică. Era jumate din Biserică, tot apusul, devine eretic şi se numeşte "romano-catolic".
La fel cum ne spune Hristos, că la căderea lui lucifer, a luat după el o treime din bolta cerească a îngerilor.
Deci în erezia ecumenismului, toată lumea se mântuie.
Ecumeniştii spun: nu ştim noi cine se mântuie, că şi acolo e adevărat, şi dincolo, uite, ne închinăm la acelaşi Dumnezeu, aveam aceaşi biblie, cu mici diferenţe. Să ne adunăm toţi, să ne rugăm lui Dumnezeu, cum vrem noi.
Dacă ar fi fost aşa ceva, Sfinţii Părinţi, de la Sinoadele Ecumenice (nu ecumeniste) nu ar mai fi existat.
Şi sfârşitul lumii ar fi venit demult, antihrist ar fi venit demult.
E cea mai perfidă şi vâscoasă erezie.
Cei din altă credinţă, sunt în alt duh. Imediat îi simţi în Biserică. Nu te mai poţi ruga. Nu pot să explic...
Cum adică să nu ştim cine se mântuie şi cine nu se mântuie? E absurd. normal că ştii cine se mântuie şi cine nu se mântuie.
În fine.
Deci, cam asta ar fi.
Iertare.

Barsaumas, deci spui că eşti ortodox, deci cred că ai duhovnic, nu?

Cred că te ţii de el, îl asculţi, îl iubeşti, îi simţi ajutorul, îi ceri rugăciunile, că doar ştii valoarea duhovnicului, dacă eşti ortodox, nu?
Asculţi de Biserică, dacă eşti ortodox, nu? Duhovnicul e glasul Bisericii către tine, dar deja ştii asta, nu?
Să mai dau versete? Simt că acum, nu are rost să dau versete.

Iar pentru că ai duhovnic, eşti atâââât de binecuvântat, pentru că te încurajează duhovnicul, spre ce cărţi să citeşti, ce sfinţi, sau ce subiect, nu?
Că doar nu citeşti de capul tău, ce îţi vine, ce se mai năzare de pe internet.
Nu stai pe internet cu orele, pe youtube, facebook, sau alte "surse" de resurse, nu?
Şi mai ştii că nu toate sursele sunt credibile. Deci mântuitoare. Preţuieşti timpul dat ţie de Mântuitorul, nu?
Articolele fără autor şi fără bibliografie, scrise de anonimi, nu se citesc.
Iar cele care au bibliografie atee, iarăşi nu se citesc.
Asta, sunt convins că ştii deja.

Fiindcă ai duhovnic, ai dezlegare când să te sfinţeşti prin Sfintele lui Hristos Taine, să te împărtăşeşti, că doar nu te împărtăşeşti de capul tău, nu?
Că dacă facă aşa ceva, ai să te îmbolnăveşti, ştii deja!
Fiindcă eşti ortodox, mergi cu atâta râvnă la Sfintele Slujbe, la Sfânta Liturghie, îţi faci Sfântul Canon de rugăciune, rugăciunea fiind sfântă, ca orice virtute. Faptele sfinţeniei. Credinţa sfinţilor.

Iartă-mă, am fost puţin ironic.
Ţi-am arătat calea creştină, faţă de calea pe care eşti tu, care nu-i bună.
Sfintele Icoane, nu ai să le simţi niciodată, dacă nu practici credinţa.
Poţi doar să vorbeşti frumos sau urât, despre ele, dar nu le simţi câtă vreme nu înţelegi şi nu practici credinţa creştină, să fi oiţă, a Mântuitorului, care ascultă glasul Lui, şi Îl urmează, nu căpriţă, care nu ascultă.

Ultima precizare pentru Igor.
 

Nu imi indruma duhovnicul fiecare aspect in viata. Ce citesc nu este in nici un caz fara autor sau ateist; am explicat ca ateismul si evolutionismul sunt pentru mine culmi ale prostiei. Insa sunt sceptic institutional in privinta Bisericii, adica rezervat. Adica ma indoiesc permanant; tin in minte permanent o indoiala sanatoasa. Si, repet din nou, e vorba de istoria Bisericii; autorii cititi de mine sunt exclusiv crestini, dar din toate confesiunile. E limpede acum? Pentru tine, un credincios, daca nu e 100% entuziast, e suspect de ateism, erezie sau altele?
Acum, putem trece la subiectul topicului, odata?

Pai da, fiecare biserica crestina din lume spune ca stie ce mantuie si ce nu mantuie. Fiecare spune "noi urmam cu adevarat ceea ce a zis Iisus, ceilalti sunt eretici". Majoritatea lucrurilor pe care le-ai spus in mesajul de mai sus s-ar fi aplicat si daca nu erai ortodox, ci erai catolic, sau protestant, etc. Pai ce facem in aceasta situatie?

Pana n-o sa vina Dumnezeu Insusi sa zica "Uitati, urmati religia asta", nu cred ca este vreo sansa ca expresia "eu am dreptate, ceilalti sunt eretici" sa capete vreo valoare de adevar pentru nici o religie din lume.

Asta este, de fapt, expresia mantuirii: ca fiecare sa auda glasul Mantuitorului si sa-L urmeze.
De altfel, Insusi Mantuitorul ne cheama la Sine: Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia Crucea sa si sa-Mi urmeze Mie.

Deci oamenii pot sa-I urmeze Mantuitorului Hristos? Din chemarea de mai sus se pare ca da!
Ce trebuie sa faci sa-I urmezi Lui? Sa te lepezi de tine si sa-ti iei crucea ta!

Nu e de mirare ca dintre toate cultele care-si spun crestine, toate, dar absolut TOATE cele protestante si neoprotestante refuza Crucea? De ce crezi oare? Omule, alege Biserica ce-i indeamna pe oameni asa: Cine vrea sa se mantuie, sa-si ia crucea sa si sa-I urmeze lui Hristos!!! Asta trebuie sa faci sa te mantuiesti: sa-ti iei crucea ta!

Nu, dar un credincios care e 100% entuziast ... isi traieste credinta, SE BUCURA DE CREDINTA SA! Credinta sa e vie, nu a ajuns o simpla filosofie! Acel credincios inca se mai roaga, deci e VIU!

Ce ciudatenie de om!

Inaintea pretioaselor sale postari traseaza principiile de comunicare prin care tine sa-si pregateasca auditoriul cu mult timp inainte de stralucirea sa.
Apoi isi lasa auditoriul cu ochii-n soare: va voi lasa in asteptare sa fierbeti in suc propriu pana la a 2-a mea (re)venire... dupa Pasti!

Ha!Ha! Cat de mandru poate sa fie omul asta!

Cât îi îngăduie Dumnezeu, nu crezi?

Sa fii crestin inseamna o angajare totala pe niste coordonate ...daca esti crestin nu ai cum sa fii rece,impasibil.Sunt unii pe forum care au o ravna prunceasca sa indrepteze pe altii,dar ei sunt mai buni ca tine pentru ca au inceput sa se implice,intr-un mod gresit la inceput,dar trebuie sa treci prin aceasta greseala ca sa ajungi la ravna duhovniceasca,ei s-au angajat asa cum inteleg ei ,dar experienta si viata va sedimenta si li se vor clarifica anumite aspecte si vor lupta apoi cu o ravna din ce in ce mai aproape de cum ar trebui sa fie.Dumnezeu ,la inceput,se uita la inima lor nu neaparat la rezultate.Tu ii judeci dupa rezultate.Unul care invata un lucru nou,va gresi.Unul care nu se implica,nu va gresi,dar insasi neimplicarea e mult mai grava decat implicarea cu caderi.