Asta poate numai daca ar iesi Vsovivi din cetate...de tot, si scuturat de pucioasa!:4:

pana la urma o sa iasa... ce sa faca... :16:

Din cetatea Clujului o să ies când o să-mi iau concediu de Paști, dar nu vă distrați că m-aș crede eu prooroc că ați văzut ce a zis Ioan când l-au întrebat fariseii și saducheii dacă este el proorocul sau profetul sau Mesia? și el deși venise în duhul lui Ilie, a zis că nu este el proorocul... deci s-a smerit el care era prooroc să lase doar pe Mesia ca fiind prooroc, el care era mai mare decât un prooroc după cum a mărturisit Hristos despre el, considerându-se o gură ca de papagal, că a zis despre sine că este gura care strigă în pustie, ceea ce proorocise profetul Isaia: „gatiți calea Domnului, drepte faceți-I cărările”.

Iar voi acuma ați vrea voi ca eu nefiind socotit decât un păcătos, un mare păcătos mirean din una biserică : BVT, BOR și din BNI, să mă consider eu prooroc când eu n-am proorocit nimic, nici peste o colibă darmite peste o cetate atât de mare cum este Clujul?

Păi nu cuvintele mele ar trebui să le puneți peste voi ci Cuvântul lui Dumnezeu, și atunci dacă ar ieși „fiul lui Iona din cetate”, atunci sigur prin mila milostivirii Sale nu v-a distruge Dumnezeu cetatea aceea... dar iată că au păcătuit din nou și mult și atunci a lăsat-o Dumnezeu pe Ninive, mai târziu, și a căzut în păcate tot mai mari și li s-a întâmplat lor mai rău ca mai înainte: s-a distrus cetatea aceea, fiindcă era fără de Cuvânt de prooroc peste ea!

176. Preoţia lui Melchisedec (I)
 

Pucioşii pretind că Biserica lor, intitulată “Noul Ierusalim”, a restaurat din temelii instituţia preoţiei ortodoxe din BOR, pe care ei o consideră şi astăzi grav denaturată de o pretinsă “pierdere a continuităţii apostolice din uns în uns”. Preoţia pe care pucioşii o instituie în biserica lor nu se mai fundamentează pe actul solemn denumit “Taina hirotoniei”, ci printr-o lucrare magică, supranaturală, atribuită de ei direct Duhului Sfânt. Aceste pretenţii de restaurare a Bisericii şi a lucrărilor ei nu existau nici măcar în faşă pe vremea Verginicăi(anii 1955-1980), dar s-au conturat începând cu anii ’92 când noii lideri de la Pucioasa începeau să le impună supuşilor lor să observe şi să respecte un lung lanţ de inovaţii eretice. Nu numai preoţia, ci însăşi Biserica Pucioşilor în ansamblul ei, devenea “înnoită după rânduiala lui Melchisedec” . Lipsa acestei înnoiri sau amânarea ei sine die ar fi însemnat pieirea Bisericii Ortodoxe cea veche de 2000 de ani. În schimb, înnoirea Bisericii din lume este cauza şi scopul celei de-a doua veniri a Domnului, venire care a avut loc deja în chip tainic, în Duh şi în Cuvânt, şi şi este în plină desfăşurare la Pucioasa, venire care precede cea de-a Treia Venire cu slavă a Domnului, care va avea loc în curând pe norii cerului:

“Mă vestesc la porţi ca să intru cuvânt în carte cu sărbătoarea cea de azi a aducerii aminte a zilei când Eu, Domnul, am aşezat, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a Sfintei Sfintelor bisericii Mele, înnoită de Mine acum după rânduiala lui Melchisedec, ca să nu piară biserica Mea, ca să nu piară Dumnezeu din viaţa omului şi ca să am cum să merg înainte cu cele ce nu se strică şi să le înnoiesc tot mai mult, şi apoi să le aşez să stea înaintea Mea, după cum este orânduiala lor, căci Eu n-am venit nici acum două mii de ani, nici în zilele acestea n-am venit ca să stric ceva din cele orânduite de Dumnezeu, ci am venit să împlinesc şi să desăvârşesc, fiindcă de aceea Tatăl M-a trimis şi atunci şi acum, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce Mă primesc când vin de la Tatăl pe pământ pentru ca să împlinesc toate cele scrise în Scripturi până la ziua cea mare a slavei Mele, când cerul şi pământul se vor pleca, ca să fie după ele cerul cel nou şi pământul cel nou şi dreptatea Mea, numai dreptatea Mea pe ele, precum este scris. Amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-07-2009)

“Ungerea cerească după rânduiala lui Melchisedec” se aşează nu numai peste preoţii pucioşi, ci şi pe întreaga “lucrare” de la Pucioasa. Instituirea ei este echivalentă cu desfiinţarea hirotoniei, care este văzută acum doar ca un prilej de slavă lumească a candidaţilor la preoţie, cărora arhiereul şi poporul le cântă în biserică strigarea “Vrednic este!”. Preoţia tradiţională este căinată şi ameninţată de o înşiruire de văicăreli copiate după vai-urile Scripturii:

“Această lucrare cerească din care Eu adăp pământul cel mic, şi apoi pământul cel mare, această lucrare are ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec cel nevăzut, cel ce-şi face lucrarea în chip nevăzut, din veac şi până în veac; rânduială cerească şi nu pământească şi nu văzută de mulţimi de martori precum se aud cântări de slavă vrednică peste cei ce sub vălul literei, sub jugul literei se împodobesc în slavă în numele cerului, şi apoi se arată oamenilor, şi scris este despre aceştia: "Vai vouă, celor îmbrăcaţi în haine lungi şi cu ciucuri la poale, care umblaţi prin pieţe şi voiţi să vi se facă închinăciuni! Vai, că nici voi şi nici cei săraci nu cunosc uşa, căci uşa sunt Eu, şi Eu sunt Viaţa".( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-03-1992)

Ca să fie lucrurile clare, Cuvântul de la Pucioasa repetă cu obstinaţie aceleaşi clişee inovatoare, recunoscând că o face doar ca să spună, ca să poate spune spunând iarăşi ceea ce are de spus: Melchisedec înseamnă Dumnezeu, iar preoţia Bisericii e o rânduială făcută de oameni. Deşi timp de 2000 de ani nimeni n-a contestat preoţia din Biserică, săvârşită în chip văzut prin punerea mâinilor arhiereilor în Biserică, iată că acum se declară la Pucioasa că doar “una este rânduiala lui Dumnezeu: rânduiala lui Melchisedec”, lucrare care se face "tainic, dar în ascuns", printr-un număr de iluzionism pucios, căci pucioşii uită că tot ei au legiferat că "ascunderea este de la diavolul":

“Şi de ce-ţi spun Eu aşa? Îţi spun pentru ca să-ţi pot iarăşi spune că această lucrare şi această ungere care este în mijlocul acestei grădini de lucrare cerească, este după rânduiala lui Melchisedec, măi tată, şi nu după rânduială făcută de oameni, căci Melchisedec înseamnă Dumnezeu, înseamnă lucrarea cea tainică, cea ascunsă, care lucrează în taina lui Dumnezeu, aşa cum a lucrat ea şi peste Mine în vremea trupului Meu, şi aşa cum am lăsat-o Eu peste apostolii Mei, care nu erau din lume, precum nici Eu nu eram din lumea aceasta, şi ei nu erau ai slavei văzute, ai slavei trecătoare, ai orânduielii oamenilor. Ei erau ai suferinţei, ai smereniei, ai patimilor ce veneau peste ei de la stăpânii lumii cei învârtoşaţi în inima lor, cei iubitori ai trufiei deşarte. Şi cum mai zic aceştia care se zic pe sine că sunt urmaşii acelora de atunci şi până astăzi? O, Eu am ajuns cu aceia până astăzi, dar pe aceia n-ai să-i poţi găsi printre fiii trufiei, pe tronurile slavei, căci alta este slava dumnezeiască, alta, şi nu aşa cum este ea numită astăzi că este slavă dumnezeiască. Eu am ajuns cu aceia până astăzi, şi iată, lucrez şi am lucrat prin ei prin vreme, dar am lucrat după rânduiala lui Melchisedec. Am ieşit în calea lui Avraam şi am binecuvântat pe Avraam, şi de aceea este scris: "Eu sunt mai înainte de Avraam", şi de aceea am spus mai-marilor bisericii de atunci: "Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi cunoaşte că Eu vin de la Dumnezeu, dar voi căutaţi să Mă ucideţi pentru că aveţi de tată pe diavolul, şi de aceea faceţi faptele diavolului". Am venit întru ale Mele, după rânduiala lui Melchisedec, şi am lucrat peste cei ce Mi i-a dat Tatăl din lume, după rânduiala lui Melchisedec, şi lucrez şi acum, şi voi fi lucrător până la plinirea împărăţiei cea din cer. Lucrez după rânduiala lui Melchisedec, căci ea este rânduiala, şi una este rânduiala lui Dumnezeu.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 15-07-1992)

Se afirmă că şi arhiereul Irineu ar fi primit de la Pucioşi ungerea tainică şi ascunsă a lui Melchisedec de la Pucioasa. Probabil că a fost atât de tainică încât el nici nu şi-a dat seama când s-a pomenit uns:


“Ai grijă să fii cu Mine, căci Eu sunt Arhiereul Cel din veac şi până în veac, şi te-am uns cu ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec. Stai cu Mine, iubitul Meu, ca să fie şi România cu Mine şi nu fără Mine, dar va fi cu Mine, şi prin ea voi fi peste pământ. Amin.
Iară şi iară, pace şi putere ţie! Putere întru putere şi viaţă întru viaţă, căci Eu sunt Viaţa! Heruvimii şi serafimii să-ţi înconjoare trupul şi inima şi iubirea şi să lucreze lângă tine tainele cereşti ale acestei vremi, şi să fie împlinire de taine cereşti. Amin. Pacea Mea să fie deasupra ta, iar întru tine să fie pace şi bunăvoire întru Dumnezeu! Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 16-07-1992)

nu m-ai nimerit. :21:

Biserica Ortodoxă este acuzată că nu mai are, că nu şi-a mai fabricat prooroci pe bandă rulantă, după tipicul aşezării de preoţi în cetăţi. Astfel, Biserica a ajuns în stare de goliciune, dar va fi să-i primească pe proorocii pucioşi, “cei trimişi” acum, la sfârşitul veacurilor. Căci au fost aşezaţi în grădinile de la Pucioasa trei preoţi pucioşi, “troiţă vie şi sfântă şi curată, troiţă lucrătoare de înviere” şi nepieritoare, rânduiţi după rânduiala lui Melchisedec, care au făcut începutul cel bun al bisericii Noul Ierusalim. S-a spus cu tărie şi s-a proorocit că această “troiţă”, această aşezare a celor trei preoţi pucioşi este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii. “Proorocia” aceasta a ţinut o vreme până acum 7-8 ani, când “troiţa” sfântă”, cea care biruise porţile iadului, a început să şchioapete, iar certurile şi zâzania şi invidia dintre cei trei preoţi s-au transformat treptat în ură făţişă şi contondentă. Până la urmă “troiţa” s-a biruit şi pe sine, adică s-a făcut ţăndări prin dezertarea definitivă a unuia dintre cei trei “fii unşi”. E drept că liderii pucioşi l-au înlocuit la repezeală pe cel fugit cu un preot-surogat, ca să păcălească prostimea cum că nimic nu s-a întâmplat şi că “troiţa” funcţionează mai departe tot în trei timpi şi două mişcări: Mihaela şi Nicuşor, şi că este aceeaşi despre care se zicea cândva “...această troiţă lucrătoare...”):

“Se uită Sfânta Treime la preoţii şi la cărturarii acestui veac, Se uită ce au făcut, căci au desfiinţat aceştia orânduiala Fiului lui Dumnezeu cea lăsată peste biserică, peste cea dintâi biserică de după întruparea Sa. Se aduna biserica şi era în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, căci am lăsat prooroci, şi am zis să fie aşa şi nu altfel biserica; aşa întreagă şi nu cu lipsuri ale trupului ei. Şi iată ce a ajuns biserica! Dar cine să-i deschidă ochii ca să vadă că ea nu mai este cu Mine? O, să-i primească pe cei trimişi spre ea şi să-şi vadă ea goliciunea sa, şi să se întocmească din nou biserica, şi să fie ca la început şi să-şi trezească dragostea ei cea dintâi; cea dintâi, căci va fi să se umble în taina celor dintâi aşezări ale bisericii Mele. Dar Eu vă spun că s-a văzut şi această umblare, şi iată, iubiţii Mei, voi sunteţi fiii bisericii cea dintâi, şi am ajuns cu ea până la voi, şi voi sunteţi cei mai mici, şi v-a aşteptat cerul, iubiţii Mei. Fiţi tari şi fiţi dârji întru cele dintâi, căci voi n-aveţi a vă teme de cele ce s-au stricat din duh de semeţie şi de slavă deşartă, căci iată ce fac Eu: fac un lucru nou ca să se vadă în el cei dintâi ai Mei şi să încapă în acest nou toate seminţiile Mele care au fost întâi şi care au început întâi, iar când va ieşi această carte, va fi iarăşi trupul bisericii Mele aşa cum l-am lăsat să fie. Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt. Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin. Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei. Şi iată, mai întâi a fost cuvântul, şi apoi lucrarea cuvântului, şi apoi semnul care este pe vârful acestei pietre ca să fie văzut şi apoi să fie crezut şi apoi să fie înţeleasă taina lui Dumnezeu care lucrează în mijlocul acestor hotare, căci Domnul n-a înălţat semnul venirii Sale pe această piatră până ce mai întâi nu le-a făcut noi pe toate prin această troiţă lucrătoare în numele tainelor lui Dumnezeu care vor fi lucrate în zilele ce vin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-07-1992)

Odată înfiinţată Biserica cea nouă de la Noul Ierusalim – Pucioasa, a început să i se contureze şi superioritatea ei faţă de Biserica-mamă, biserica tradiţională. Botezurile, cununiile şi înmormântările oficiate de întreaga Biserică de pe mapamond timp de 2000 de ani au fost declarate invalide şi deci au devenit nule în falş. Cei trei “preoţi” pucioşi au fost băgaţi în “tranşeele altarului” şi puşi să repete botezurile, cununiile şi înmormântările tuturor strămoşilor, începând de la Adam încoace (tot ce-i posibil ca ei să fi repetat şi parastasele de 40 de zile ale adormiţilor lumii, ca să fie treaba bine făcută). Asta pentru că s-a spus că cei nebotezaţi în Biserica cea Nouă de la Pucioasa nu erau creştini. Acum însă, sunt – graţie neobositei dăruiri ale troiţei pucioase în cele ale slujbelor play back . Au rămas “nebotezaţi” de către pucioşi doar cei vii din Biserica lumii, inclusiv preoţii, motiv pentru care ei nu mai pot fi numiţi preoţi, căci nefiind botezaţi pucioşeşte nu sunt nici creştini-pucioşi.
Apoi s-a declarat că preoţia Bisericii Tradiţionale este invalidă – deşi ea beneficiase de “punerea mîinilor”, după rânduială, iar preoţia pucioasă, nu. Deoarece s-a zis că “legătura lanţului cea din uns în uns” s-a rupt undeva (nu se ştie exact unde, dar se pretinde că aşa a fost), înseamnă că ungerea pentru preoţie a rămas numai “o orânduială făcută de oameni”, iar hirotonia nu mai este o Taină a Bisericii ci o “orânduială goală de darul ungerii în preoţie”.

“Iubiţii Mei, oamenii nebotezaţi nu sunt creştini, măi tată, dar n-am putut să fiu cu acest cuvânt până acum. Şi cum adică aşa ceva în vremea aceasta peste biserică? Iată, Domnul lasă peste voi cuvintele cu care mereu Se întorcea în cer, căci a fost pustiire peste biserică şi a fost lungă vremea aceasta de pustiire după ce preoţii şi arhiereii au făcut zapis cu antichrist şi s-au lăsat ca să fie dezbrăcaţi de Duhul Sfânt, iar cei de după aceea, care au lucrat zapisul, n-au mai văzut lucrarea cea goală şi trupul cel gol al bisericii. Şi dacă s-a rupt legătura cu Dumnezeu şi cu legea cea din strămoşi, această legătură ruptă căreia nu i s-a văzut ruptura şi întreruperea ei, această legătură ruptă n-a mai avut lucrare de înaintare ca să aibă Domnul biserică cu preoţi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt, care să lase urmaşi îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt. Dacă preoţia lui Hristos a fost din una în alta, adică din uns în uns, şi dacă unsul unei vremi a vândut lui antichrist această haină, şi dacă antichrist prin vicleşug i-a şters ungerea, n-a mai fost apoi lucrarea aceea care să ţină legătura lanţului cea din uns în uns, şi aşa a rămas ungerea pentru preoţie numai ca o orânduială făcută de oameni, orânduială goală de darul ungerii în preoţie. Dar nu numai atâta a fost stricăciunea aceasta şi pustiirea aceasta, căci după aceea s-a ridicat lucrarea de stârpire a celor ce n-au ascultat să lepede legile strămoşeşti, adică să asculte de lepădarea de credinţă, adică să-şi vândă botezul prin zapisul făcut cu antichrist, care a reuşit să strămute legea lui Dumnezeu de la locul ei. Şi s-a făcut prigoană peste cei ce n-au lepădat ungerea Duhului Sfânt, şi au fost închişi şi omorâţi de puterea întunericului, şi puţini a avut Domnul, în ascunzişul inimii lor, care au slujit şi au putut lăsa slujirea cea din uns în uns. Şi de aceea spun Eu că nu poţi să fii preot dacă eşti nebotezat şi neîncreştinat, căci preoţii cei care au fost apoi aşezaţi de cei care dăduseră de la ei legea străbună, aceia nu au mai avut lucrarea Duhului Sfânt peste ei, şi ungerea de preot n-a mai fost pusă la Domnul, şi de aceea nici botezul cel după orânduiala datinei n-a mai fost pus botez, şi iată că preoţii cei puşi după întreruperea cea de atunci, n-au mai avut ungere, şi botezul n-a mai fost cu putere, pentru că nu este scrisă la Domnul preoţia celor fără de ungere din uns în uns, şi vreme după vreme s-a stins de tot puterea botezului, pentru că prea puţini au mai avut parte de preoţi unşi de Duhul Sfânt.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

176. Preoţia lui Melchisedec (III)
 

Concluzia pucioşilor? Biserica s-a stricat. Nu miroase a pucioasă încă, dar miroase a stricăciune. Antihrist s-a strecurat în Biserică şi de acolo a început să-i prigonească pe “adevăraţii creştini”, adică pe Pucioşi. Antichrist lucrează prin preoţii nebotezaţi de pucioşi, adică preoţi neîncreştinaţi, preoţi care nu sunt făcuţi după legea cea nouă de la Pucioasa, legea scrisă în cartea de “proorocii” a pucioşilor:

“Am voit să lupt şi să rup ceaţa aceasta şi să Mă ajut cu poporul cel hrănit cu cuvântul Meu. Am aşteptat să găsesc loc să pot vorbi cu acest popor, să-i pot încredinţa taina despre stricăciunea cea din biserică, dar el nu M-a ascultat în lucrarea legilor sfinte, dară să Mă mai fi ascultat ca să îndrept cu el stricăciunea care a stricat biserica! O, este un sul în cer care este scris pe pământ din poruncă cerească. Şi ce este în acest sul? Este scris legătură împotriva celor ce au rupt ungerea cea adevărată a preoţiei, căci dacă cei ce au scris zapis cu antichrist ca să schimbe legile Domnului, dacă aceia au schimbat, am dat poruncă să se întocmească sul scris, care să lege din lucru pe cei ce au schimbat lucrul lăsat de urmaşii Mei cei unşi până la ei. Şi scris este: "Ce este legat pe pământ, este legat şi în cer", iar această legătură s-a legat pe pământ din porunca cerului, măi tată. Şi dacă e greu de crezut aceasta, uitaţi-vă la faţa bisericii şi spuneţi voi lui Dumnezeu ce a rămas din ea şi ce este în spatele acestei feţe. Şi iată lume nebotezată şi neîncreştinată de nimeni atâta vreme. Şi dacă eşti neîncreştinat, cum se poate să fii preot după legea lui Iisus Hristos?
O, aşa am dus Eu această durere lungă şi n-am putut s-o spun poporului acestei lucrări, şi nici acum nu crede acest popor, şi nici chiar voi, iubiţii Mei păstori, nu credeţi durerea Mea şi plânsul Meu şi lucrarea pe care abia am putut s-o aşez pe pământ aşa cum este ea acum, aşa cum aş fi voit de mult să fie şi să trăiască peste acest popor. Că n-am avut nici vouă cum să vă spun cum poate omul să fie preot aşa cum este scris în cartea Mea.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a declamat că toţi preoţii ar trebui să fie musai necăsătoriţi, ca la catolici, deşi în Biblie scria că preotul trebuie să fie “bărbat al unei singure femei”. Dar pentru că s-a dovedit că nu pot fi în stare de asta, li s-a luat dreptul de a mai avea femei. Şi din acest motiv, se pretinde acum că numai preoţii pucioşi mai sunt “curaţi” dintre preoţi. (Este şi motivul pentru care doi dintre ei - Spirică şi Nicuşor - care fuseseră căsătoriţi, s-au despărţit de soţiile lor, ca să pară feciorelnici în ochii admiratorilor pucioşi şi ai întregii lumi. Şi aşa au ajuns ei, peste noapte, "preoţi curaţi"):

“Nu mai este preot pe pământ, căci preotul trebuie să fie bărbat al unei singure femei în viaţa lui de om, dar cine să mai citească şi să înţeleagă acest cuvânt? De ce, oare, credeţi voi că am zis să fie preoţi dintre cei curaţi în poporul Meu? Şi de ce am zis Eu să Mă lăsaţi pe Mine să fiu mare peste acest popor? Pentru că Eu ştiu când aşez pe cineva la lucrul preoţiei şi ştiu dacă acela are mâinile curate şi după lege, şi ştiu toate mâinile, şi pe cele curate, şi pe cele cu sânge pe ele. Şi n-ar fi asta tot, dar alta e durerea, că dacă omul s-ar lăsa născut încă o dată, adică s-ar lăsa născut de sus, şi născut să fie apoi, atunci acela ar fi o făptură nouă şi n-ar mai da să moară, de vreme ce se lasă născut de sus.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a instituit “trăirea de monah după rânduiala lui Melchisedec”, o inovaţie care nu s-a mai explicat, dar s-a dat totuşi indicaţia preţioasă că “cel ce are înţelepciune, să înţeleagă (singur) cum vine aceasta”:

“Şi-a împlinit Domnul dorul Său cel mistuitor, ca să vadă în vremea aceasta pe pământ viaţă şi trăire de monah după rânduiala lui Melchisedec, care a fost fără neam şi fără spiţă. Cel ce are înţelepciune, să înţeleagă cum vine aceasta peste lucrarea şi peste viaţa unui creştin monah.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a inventat “naşterea de sus, după rânduiala lui Melchisedec” şi aceasta s-a tâlcuit prin faptă, adică s-a zis că arhiereul Irineu a fost cel “uns” în chip nevăzut, necunoscut, cel care a re-înnodat firul rupt al unşilor şi care lucrează lucrarea ascultării (afirmaţie care s-a dovedit a fi falsă, deoarece Irineu a ales în ultimii 17 ani “calea neascultării” de liderii pucioşi):

“Lucrarea aceasta este prea mare, iubiţii Mei, este prea cerească, şi de aceea n-o puteţi trăi până ce nu vă lăsaţi născuţi de sus, după rânduiala lui Melchisedec. Şi voiesc să tâlcuiesc în faptă această lucrătură, şi de aceea am luat un om şi l-am atins de sus şi l-am adus în casa aceasta a Mea şi l-am uns preot şi arhiereu şi lupt din greu să-Mi desăvârşesc prin el înnoirea bisericii şi tragerea ei în matcă. L-am uns pentru că nu avea cine să-l mai ungă de vreme ce atâta timp a fost rupt firul unşilor. Eu l-am uns, nu l-au uns cei ce se zic pe sine că sunt cei ce ung. Eu l-am uns, iar aceia vrând-nevrând, l-au primit ca pe un uns al Meu. El lucrează lucrarea ascultării. El este în ascultarea Mea şi stă sub ascultarea Mea; stă, pentru că Eu trag din greu să-i dau putere să stea. Şi iată ce vă spun: ferice de bisericile cele ridicate după căderea stâlpului bisericii, ferice acelor biserici în care a intrat şi a slujit acest fiu uns, că acelea au primit sfinţirea cea din cer.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4-12-1992)

Apoi s-a instituit “lucrarea de jertfire preoţească prin cuvânt, după rânduiala lui Melchisedec”:

“O, mare taină este aceasta, dar voi nu o puteţi purta acum, copii ai poporului Meu, căci Tatăl Meu a folosit trup şi a binecuvântat pe Avraam şi pe urmaşul său, şi aceasta este lucrarea Tatălui Meu, în care şi voi staţi, şi iată, lucraţi după rânduiala lui Melchisedec, şi prin cuvânt lucraţi, aşa cum Melchisedec prin cuvânt a adus jertfă lui Dumnezeu şi a fost numit preot în veac, preotul lui Dumnezeu, prin care Tatăl Meu Şi-a făcut lucrarea Sa de pecetluire a făgăduinţei făcute peste Avraam.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-11-1993)

Sinodul BOR este mustrat pentru statornicia lui în Tradiţia Bisericii şi este apelat la modul peiorativ cu sintagma “sinedriul din vremea din urmă”. Acestuia i se anunţă înfiinţarea din temelie a unei biserici noi, curată cu trupul şi ascultătoare cu duhul: Biserica Noul Ierusalim. Această zidire se va face tot după rânduiala Tatălui, adică a lui Melchisedec, căci Melchisedec înseamnă Tatăl:

“Iată Eu şi pruncii Mei şi ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ţi se spargă casa, şi a venit furul şi te-a legat pe întuneric şi ţi-a prădat bogăţia cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului şi am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ţi le dau înapoi şi să clădeşti biserica Mea cea dintâi. Nu am venit să-ţi stric casa ta, ci am venit să o repar cu tine, dar dacă nu Mă primeşti, Eu te iau de pe temelie şi zidesc cu cei credincioşi, şi biserica Mea va fi curată cu trupul, că duhul ei strigă din pământ la Mine, şi voi răscumpăra făptura Mea, şi voi lucra după rânduiala Tatălui Meu, după rânduiala lui Melchisedec, şi nu va pieri biserica Mea dinaintea Mea.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1993)

Trag câteva concluzii (catastrofale) din ceea ce ai postat din CLD:

1.Harul creştin s-a întrerupt în general în toate bisericile ortodoxe şi mai ales în BOR din multe motive:
-pact cu diavolul,
-pact cu antichrist
-pact cu cezarul
-pact cu străinii
-nepaza faţă de furul care a venit şi a prădat
-multe alte motive (mândrie, păcate grele, lepădări, neatenţie, lenectualitate, slavă de la oameni...)

2.Prin foarte puţini a rămas El să continuie, acolo unde a continuat, Harul creştin, Harul proţiei, iar aceştia care Îl mai aveau, au fost hăituiţi de antichristul de afară şi din interiorul bisericii ortodoxe şi de Cezarul până s-a pierdut continuitatea, deci în general s-a pierdut peste tot.

3.Practic biserica ortodoxă pe nou sau pe vechi este toată golită de har, golită de conţinut, golită de creştinism, de botez, de taine sfinte şi tot ce se petrece în ea este o slavă lumească, o neascultare... o iluzie, cu foarte mici şi ascunse excepţii.

Ce pot să mărturisesc este faptul că înainte de 90 simţeam harul la o biserică, mergeam noaptea şi adăpostindu-mă sub acoperiş, că era închisă, mă linişteam, simţeam clar că acolo este Dumnezeu, în Duh, acum nu-l mai simt; apoi prin 90 până prin 92 la Catedrala ortodoxă din Cluj simţeam Harul, că mergeam şi eu foarte rar, simţeam comuniunea cerească la liturghie şi deschiderea cerurilor la cântecul Tatăl Nostru, iar când binecuvânta pe atunci Arhiepiscopul Teofil Herineanu se umplea văzduhul de dulceaţa harului, iar pe preasfinţitul Irineu l-am auzit cuvântând de două sau de trei ori pe atunci, şi era plin de Har duhovnicesc, mănăstiresc, vorbind cu mult nectar înţelept, măiastru, deci eram impresionat în taină de puterea duhului, cuvântului său căci rămâneam îngrozit deşi n-aveam motive, era vorba de credinţa din cuvânt, din catedrala ortodoxă din Cluj.

Acum nu pot să mărturisesc decât că deşi e prezent Hristos în bisericile pe unde am căutat, vre-o 9, totuşi nu mai există Har ca înainte, ca şi cum biserica ar fi pustie şi la fel şi în alte biserici prin care am fost, deşi este Hristos prezent, dar parcă nu mai există Har, nu există duh de comuniune cerească, creştinească ci simt ca la o adunătură de străini, unde ereticii şi sectanţii suntem noi cei ce ne adunăm, toţi cei ce ne adunăm, iar Hristos cu sfinţii deşi sunt prezenţi în icoane şi taine ţin de altă lume, sunt într-un Cer la care noi nu avem acces, parcă ni s-a rupt comuniunea cerească, şi mie mi-e clar că bisericile sunt pline de duhuri rele, de urâciuni şi de slavă lumească, omenească, iar prin biserica greco catolică mişună duhurile drăceşti iar la catolici şi reformaţi e plin de văruială şi desfrânare.

Dar mai nou, parcă nici arhiereul Irineu nu mai răspândeşte aceiaşi lumină ci se vede pe el un chin imens în încercarea de a împărtăşi altora din duhul dragostei sale de Dumnezeu, al smereniei, al iubirii; pe el îl simt în Dumnezeu cu dragostea, cu taina măiastră a cuvintelor, dar degeaba că nu are pe unde transmite ce e în sufletul său că acolo, în biserici, nu mai există comuniune cerească, parcă suntem ca pe la catolici sau prin alte biserici, goale de Har, goale de duhovnicie, goale de comuniune creştină cerească, dar cu siguranţă spre deosebire de alţii, la noi sigur este Hristos prezent, dar degeaba, că noi parcă nu mai suntem creştini ci aşa doar ca nişte chemaţi... şi rar mai deschide Dumnezeu Cerurile şi mai lasă milostivirea Lui în liturghie, dar deobicei când e cerul închis e doar slavă omenească ce se manifestă prin biserici iar mulţi cred că aia e slava lui Dumnezeu... deci sigur nu mai este ca prin anii 90-92, deci ceva se întâmplă, şi unii se fac că nu văd. Oare nu-şi amintesc preoţii şi arhiereii cum era mai demult? dacă au prins?

Îmi pare rău că văd aşa, dar şi pe mine mă doare că nu mai e la catedrală ca prin 90-92 sau prin biserica unde mă adăposteam noaptea, nu mai simt Harul ce mă adăpostea,

e drept că şi eu între timp am păcătuit mult... dar totuşi.

Deci cred cu siguranţă că e adevărat ce s-a scris din Cuvântul lui Dumnezeu, şi e foarte trist că nu mai ştim dacă mai suntem botezaţi sau nu, dacă avem Harul sau nu, iar preoţii, câti am cunoscut la spovedanie sau liturghie, vre-o 4-5 sub 9, nu arhierei, aceia sigur aveau Harul, dar mulţi alţii nu aveau harul chiar dacă se străduiau să fie oameni foarte buni şi cucernici.

Ca şi cum de sus ar veni pustiirile, de pe la maimari... în timp ce unii preoţi mai mici încă mai păstrează Harul, dar bisericile se pustiesc pe zi ce trece, iar comuniunea liturgică, duhovnicească, absenţa comuniunii creştineşti cereşti e suplinită de eforturi disperate de a cânta oamenii frumos sau împreună, iar duhurile necurate sau rele mişună în tot locul dându-se îngereşti...

Deci în concluzie am impresia că puţini preoţi noi, ori arhierei noi mai au Harul, iar Biserica se goleşte pe zi ce trece de duhovnicia comuniunii creştine rămânând goală ori plină cu duhuri necurate şi spurcate chiar dacă Hristos e prezent acolo dar parcă e plasat în altă lume la care noi nu participăm... căci nu mai suntem în comuniunea Lui.

Asta e, nu pot ascunde ceea ce se vede şi se simte!

Ce e de făcut? Să ne prefacem că e altfel? Tristul Adevăr doare... şi iată că suntem acum şi noi ''ca lumea'' iar toată gLumea e ca noi, deci se pare că ne-am integrat şi ne-am îmbarcat în trenul de mare viteză cu destinaţia IAD.

Dar am întâlnit un călugăr tânăr care venise de la o mănăstire şi şedea la o măsuţă pe drum, şi eu m-am dus să-l întreb una alta, şi acela avea pe Hristos în El că apoi am constatat că cu Hristos am stat de vorbă, care mi-a dat răspunsuri adevărate, mântuitoare şi smerit era, tăricel dar mi-a răspuns mai mult decât perfect, aşa le-am descoperit peste timp răspunsurile lui, şi era aşa un călugăraş oarecare trimis de stareţ la oraş, dar avea duh în el, prin voinţă a yis că se mântuiesc ei, şi m-a mântuit şi pe mine prin vorbele lui căci ştia necazul meu, greşala mea, rătăcirea şi doar peste timp am realizat că aşa era, ştia Domnul, de aceea ce mi-a răspuns a fost mai mult decât perfectul aplicat la situaţia şi viaţa mea, dar n-am vorbit de mine ci îl întrebasem despre mântuire câte ceva, despre cum se mântuie ei, iar răspunsurile lui erau defapt mântuire pentru mine şi ai mei; şi altădată am mai văzut pe Harul smereniei şi rugăciunii, şi lacrimilor din dragoste într-o monahie ce părea că se roagă în genunchi deşi umbla pe stradă, era ceva ce nu s-a mai pomenit, nu pot exprima în cuvinte; iar la un călugăr obosit ce dormea parcă vedem cum Domnul este cu el chiar dacă dormea aşa undeva pe stradă, într-o poziţie ciudată, pe o masă-tejghea, cu trupul pe masă deşi stătea pe picioare cumva... Şi acela avea har... dar şi câţi călugări mândrii am văzut cărora li se părea că au har şi defapt era duhul mândriei ori îngâmfării, de asta nu mai spun... pe stradă, pe unde m-am ciocnit de ei. Deci Dumnezeu este printre noi, dar unele erau acu mai bine de 15 sau 20 de ani... iar în ultima vreme n-am mai văzut decât un singur călugăr smerit care de spaima mea s-a ţinut de inimă, şi un altul luminos,... şi acela ce s-a ţinut de inimă simţea ceva, avea simţire. Şi am văzut şi o monahie bătrână cu duhul răbdării în ea şi al prezenţei de spirit ca să nu păcătuiască lui Hristos, ceva fulgerător cum a lucrat Duhul smereniei împreună cu ea în fracţiuni de secundă şi răbdarea la fel, căci un prieten de-al meu văzîndu-mă îi blocase calea sî dea mâna cu mine, se plasase înaintea ei, iar ea era bătrână şi bolnavă şi a trebuit să-l ocolească iar eu m-am uitat la ea şi am văzut miracolul... smereniei. Iată v-am spus despre astea, dar nu e frumos să pârâţi... aşa ca mine... :32: , cred că m-a luat valul amintirilor şi al slavei de la oameni... de am spus despre câte am văzut pe străzi, scuze, căci spune părintele Cleopa ceva de genul: nu spune, nu povesti, cele ale Tale, câte ai văzut ori ţi s-au întâmplat... deci scuze că iar m-am abătut de la subiect ca să povestesc ale mele... dar dacă asta mi s-a dat să văd. Eu am văzut şi iată v-am povestit să nu credeţi că inventez. Oricum mai şi inventez olecuţă ca la orice poveste pentru că mi se mai învălmăşesc cuvintele sau amintirile şi uitând ce vreau să zic sau cum a fost... umblă mintea proastă să dreagă ca să iasă după interesele ei.

vai de rugăciunea visătorului, ce mereu se visează pe sine, căci mere spre trufie... nasol.

176. Preoţia lui Melchisedec (IV)
 

Cel de la Pucioasa “dă limbi Duhului Sfânt”, dar cu toate acestea Duhul Sfânt dela Pucioasa vorbeşte doar o singură limbă: el vorrbeşte rromâneşte şi aşa vine cu cuvânt din cer. Se anunţă că Noul Ierusalim nu este numai la Pucioasa, ci este toată Rromânia. Tot Melchisedec este cel care a uns poporul rromân, şi asta încă de la naştere, ca să fie el popor de sfinţi la vremea de sfârşit:

“Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi şi vei înflori şi vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numeşte locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire şi coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 28-08-1994)

Peste Rromânia şi peste fiul rromân se uneşte astăzi sfârşitul cu începutul şi se face cer şi pământ nou. Ungerea lor cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, durează de 2000 de ani, dar Rromânia trebuie să se scoale şi să se spele pe urechi ca să poată auzi Glasul care vine în taină ascunsă la Pucioasa:

“O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, şi unesc sfârşitul cu începutul şi grăiesc cu cuvântul din cele cereşti, şi fac cer nou şi pământ nou, şi voiesc să-ţi dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, şi am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani. Ungerea ta de la Mine are două mii de ani. Ungerea ta cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, aşa precum este rânduiala Mea, ungerea ta te cheamă la Mine, ţară română. Aş voi să vin să-ţi spun ce înseamnă ţară română, dar vreau şi tu să vii. Eu vin, dar vino şi tu, iubito, şi să fii ca Avraam, care a crezut în Dumnezeu şi care s-a numit părintele credinţei. Trec cu cuvântul Meu prin tine şi iar îţi zic: scoală-te! Ascultă şoapta Mea. Scoală-te, iubito, vino, Românie, şi ia apă cerească din râul vieţii şi spală-ţi urechile ca să Mă auzi, precum fiii grădinii cuvântului Meu aud glasul Meu care vine pe nori!” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14-05-1995)

Spiritul etern al Sfântului Apostol Andrei ia cuvântul în văzduhul de la Pucioasa şi grăieşte şi confirmă că pământul rromân mai întâi a primit binecuvântarea lui Melchisedec şi abia apoi a primit mărturisirea lui, Andrei cel întâi chemat:

“O, Doamne, când pământul acesta a primit pe el neamul care este şi azi pe el, Tatăl a binecuvântat neamul acesta şi a zis să fie fiul Lui, fiul Tău să fie, fiul cuvântului Tău, la începutul şi la sfârşitul lucrului Tău cu el. A trimis Tatăl pe Melchisedec şi l-a binecuvântat întru Tine, Doamne, Fiule al Tatălui. A binecuvântat Tatăl acest pământ, după rânduiala lui Melchisedec l-a binecuvântat, şi apoi eu am venit trimis al Tău, mărturisitor al Tău, şi Te-am dat pe Tine neamului român şi l-am făcut neam cu Tine prin pâine şi vin, prin Trupul şi Sângele Tău pe care Tu l-ai lăsat la ai Tăi, şi rămăşiţa lui Israel s-a făcut neam cu românul, şi toţi suntem un neam. Neam al Tău este cel ce crede în Tine, om plămădit la sfârşit, căci Tu eşti început şi sfârşit.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 13-12-1996)

Nu numai Glasul de la Pucioasa, ci şi Purtătorii Lui (liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor) sunt lucrători tainici după rânduiala lui Melchisedec:

“O, aşa Mi-am întocmit şi Mi-am purtat şi lucrarea cuvântului Meu cel de azi şi a purtătorilor ei, şi am lucrat tainic, după rânduiala lui Melchisedec, după cum am lucrat cu el şi cu Avraam apoi şi cu toţi cei credincioşi, şi care au însemnat şi înseamnă ei istoria Mea pe pământ, purtătorii tainelor Mele între oameni.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 19-01-2010)

Cei necredincioşi în eresul pucioşesc vor fi ruşinaţi că n-au crezut în lucrarea tainică de la Pucioasa a “ungerii din cer, după rânduiala lui Melchisedec”, proorocită prin Scripturi. În schimb, “cei credincioşi la sfârşit” vor fi răsplătiţi prin ştergerea tuturor greşelilor lor ( Sola Fide - faptele bune sau rele nu mai contează):

“Binecuvântată este lucrarea Mea arhierească prin voi în mijlocul poporului Meu cel nou! Voi sunteţi martorii Mei cei din cer, şi tainic am lucrat şi lucrez prin voi, prin lucrarea ungerii Mele celei de azi, ungere din cer, după rânduiala lui Melchisedec, aşa cum este scris în Scripturi despre lucrarea cea tainică a lui Dumnezeu peste cei credincioşi la sfârşit. Mângâiaţi-vă, că şi Eu Mă mângâi, căci truda, ca şi durerea Noastră, este grea. Aşa Ne este şi aşteptarea, iar cei necredincioşi vor fi ruşinaţi când Domnul va şterge lacrima celor dispreţuiţi de ei pentru mersul Meu cel greu pe mai departe prin cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)

Păi dacă scrie că li se şterg greşelile cum susţi că greşelile nu mai contează? Deci contează greşelile dar socotindu-li-se credinţa, asemenea celor din vechime care prin credinţă au căpătat iertare şi li s-a socotit virtute, tot aşa şi acestora. Chiar aşa de neserioasă vă este interpretarea că în propriul text, în aceiaşi frază vă vădiţi absurdul viceversărilor sau nu se vede cum vă daţi silinţa de a transforma dulcele în amar şi albul în negru şi dreptul în strâmb neglijând propriile fraze? Cum se poate să fiţi cu minţile atât de feştite cu sola solamenita, sola fide-l castro-n? Cum faceţi de vă păcăliţi că nu se vede de la distanţă? Ne credeţi proşti, orbi, ce aveţi voi impresia? Chiar nu vă pasă cum vă vădiţi nonşalant obrăznicia căci lingviste fiind ar fi trebuit ca măcar în aceiaşi frază să nu vă daţi arama pe faţă producând sensuri absurde, ce se contrazic ori prin care se vădeşte minciuna... Că minţiţi e clar, dar speram să fie mai cu talent, că aşa e chiar ridicol să pretinzi că nu minţi cînd se vădeşte că minţi din fiecare frază răutăcioasă... poi şi dracilor le-ar fi ruşine să aibe angajate asemenea lingviste. Sau defapt voi numai vă daţi a fi profesoare de limbi. Ce meserie aveţi? Ce v-a dat nenia să scrieţi? şi cui? nătângilor? Dar iată că până şi nătângii ca mine îşi dau seama că faceţi munca asta de mocirlire puse de nenia... că altfel, dacă aţi face-o din pură pasiune, atunci aţi fi fost mult mai atente cu propriile fraze.

Exemple: Noe, Avraam, Iosua şi Caleb fiul lui Iefone, şi alţii

Vsovi se înfoaie văzând (şi apoi citând) fraza următoare : În schimb, “cei credincioşi la sfârşit” vor fi răsplătiţi prin ştergerea tuturor greşelilor lor ( Sola Fide - faptele bune sau rele nu mai contează).

Apoi, fără a sta pe gânduri, reacţionează în trombă:

" Păi dacă scrie că li se şterg greşelile cum susţi(sic!) că greşelile nu mai contează? Deci contează greşelile dar socotindu-li-se credinţa, asemenea celor din vechime care prin credinţă au căpătat iertare şi li s-a socotit virtute, tot aşa şi acestora. Chiar aşa de neserioasă vă este interpretarea că în propriul text, în aceiaşi(sic!) frază vă vădiţi absurdul viceversărilor(sic!) sau nu se vede cum vă daţi silinţa de a transforma dulcele în amar şi albul în negru şi dreptul în strâmb neglijând propriile fraze? Cum se poate să fiţi cu minţile atât de feştite cu sola solamenita, sola fide-l castro-n? Cum faceţi de vă păcăliţi că nu se vede de la distanţă? Ne credeţi proşti(sic!), orbi, ce aveţi voi impresia? Chiar nu vă pasă cum vă vădiţi nonşalant obrăznicia căci lingviste fiind ar fi trebuit ca măcar în aceiaşi(sic!) frază să nu vă daţi arama pe faţă producând sensuri absurde, ce se contrazic ori prin care se vădeşte minciuna... Că minţiţi e clar, dar speram să fie mai cu talent, că aşa e chiar ridicol să pretinzi că nu minţi cînd se vădeşte că minţi din fiecare frază răutăcioasă... poi şi dracilor le-ar fi ruşine să aibe(sic!) angajate asemenea lingviste. Sau defapt(sic!) voi numai vă daţi a fi profesoare de limbi. Ce meserie aveţi? Ce v-a dat nenia(sic!) să scrieţi? şi cui? nătângilor(sic!)? Dar iată că până şi nătângii ca mine(sic!) îşi dau seama că faceţi munca asta de mocirlire puse de nenia... că altfel, dacă aţi face-o din pură pasiune, atunci aţi fi fost mult mai atente cu propriile fraze.

Exemple: Noe, Avraam, Iosua şi Caleb fiul lui Iefone, şi alţii "

Răspuns la nedumeririle dumisale legate de exprimarea "...faptele bune sau rele nu mai contează"

Textul pucios despre care e vorba sună aşa:

“...cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)

De aici rezultă că doar două sunt condiţiile necesare pentru ştergerea tuturor greşelilor credincioşilor pucioşi:
1.-credinţa - căci sunt credincioşi (dar nu orice credinţă, ci credinţa în învăţătura pucioasă)
2.-pocăinţa - duhul pocăinţei este duhul lor (dar fără nici o particularizare anume privind părerea de rău).

De aici rezultă că, spre exemplu, un bun credincios pucios care are duhul pocăinţei pentru faptele săvârşite, dar nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit lui în vreun fel, va fi totuşi iertat integral, în virtutea preceptelor de mai sus. Sau, tot aşa de bine, dacă pocăinţa unora este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă, tot vor fi iertaţi, căci sunt credincioşi.

Or, Biblia spune clar, că de nu vom ierta celor care ne-au greşit, să nu ne aşteptăm ca să ni se ierte şi nouă greşalele noastre.

În Biserica Ortodoxă există Taina Spovedaniei care aduce iertarea (ştergerea) greşelilor, dar nu fără a se îndeplini câteva condiţii relativ complexe:
1.-pocăinţa creştinului să fie sinceră şi profundă;
2.-mărturisirea lui să fie completă şi responsabilă;
3.-să ierte toate greşelile tuturor celor care i-au greşit lui;
4.-să facă o făgăduinţă fermă de a lupta împotriva repetării greşelilor mărturisite (deci faptele rele contează încă – şi de aceea e imperios necesar a nu se repeta);
5.-dacă păcatele sunt uşoare, să respecte unele recomandări ale duhovnicului de îndreptare şi întărire a vieţii;
6.-dacă păcatele sunt grave să respecte canonul de pocăinţă primit de la preotul duhovnic;
7.- penitentul se angajeze în fapte de milostenie faţă de semenii săi (deci şi faptele bune contează).

cine vă învaţă pe voi ce rezultă din texte?

nici pe departe nu rezultă din citatul:

“...cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)

aiureala asta în care daţi exemplu exact ceea ce spuneam mai sus că voi chiar sunteţi rău încurcate de cel rău fiindcă v-a pus nenia să comentaţi, păi aşa comentaţi voi?:

Păi spune şi dumneata cine a mai văzut ca cineva credincios, cu duhul lui fiind duhul pocăinţei (pentru ce vrei dumneata) şi să:

1) nu-l iartă în nici un chip (din motive justiţiare) pe cel care i-a greşit ;
2) pocăinţa este superficială şi uşuratică, lipsită de părere de rău sau de o mărturisire concretă ;

Păi în cazul acesta dat de tine el e posedat de duhul mândriei sau al făţărniciei şi niciîntr-un caz duhul lui nu este duhul pocăinţei!

Deci dacă şi cu parcă se plimbau pe barcă, valul a venit, barca a trosnit, şi dacă parcă a fugit, dar unde să fi fugit? marea i-a'nghiţit!

Nu v-am zis că în aceiaşi frază daţi argumente absurde şi evident imposibile şi ilogice din care se vede clar că niciîntr-un caz nu rezultă din texte ceea ce susţineţi nonşalant, că rezultă... Ba din contră, din texte rezultă viceversa decât susţineţi voi că rezultă, cele două lingviste, ce ţin un discurs deductiv, logic, coerent, consecvent... şi se vede clar că sunteţi raţionaliste, că numai ălora le-a mâncat raţionalitatea înţelepciunea tainică a inimii.

Uite că iar mi-aţi dat motive să mă înfoi. Şi ce tot ai băgat în textul meu atâta sick? tu vrei să mă sick-tir-eşti? Că-s nebun mi-ai mai zis, schizofrenic, delirum tremens, halucinant, că mă contrazic, că-mi bag capu'n tobă fiindcă-s surd şi altele... iar acuma tot sic!, tot sic! şi iarăşi tot sic! ?... Ce, acuma aşa-i moda ca în loc de cotcodac să se zică sic! ... ? Sau aşa faceţi voi când vi se pare că aţi descoperit aberica? SIC! sau te-ai apucat să-mi corectezi textul din punct de vedere gramatical, scoţînd în evidenţă că iată nu-s lingvist aşa mare ca voi două. Ba sunt mai mare ca voi, doar că gramatica mea nu este ca a ta, şi mai şi las prin text şi câte-o greşală şi de ciudă ca să poată unii să facă din gură în loc de cotcodac tot sic şi sic şi sic şi iară sic... crezând că au ajuns în aberica ori că au clocit tocmai oul lui Columb!

Sau voi aţi vrut să-mi demonstraţi că ştiţi gramatică şi ca atare chiar sunteţi lingviste... că doar mi-aţi arătat că aceeaşi nu se scrie aceiaşi, şi susţi cu doi de ii, sau aibă în loc de aibe, dar absurdul viceversărilor ce are? sau ne credeţi proşti? sau nătângilor? ca mine ca şi mine...

Poi mă, voi aţi şi sic-uit în plus pe acolo prin textul meu, uitând că eu imit şi vorbirea în scriere că suntem pe forum şi mai am şi expresii proprii şi personale şi alte ciudăţenii... deci iată că şi la capitolul corectură lingvistică fuşeriţi... şi atunci cine e nenia ăla care v-a angajat la miştocărit textele? un drac sărac... deci halal drăcie... Aşa că mulţumesc lui Dumnezeu că a lăsat atacul ăsta de la un drac sărac... dar ce o să mă fac când vin ăia cu lova, lova, lova, fantastic, bombastic... deci mulţumesc lui Dumnezeu pentru voi!

Iar că faceţi şi un fel de luptă cu adversarul imaginar, un fel de katasuri, reiese clar din citatul:

De unde se vede clar că după ce aţi născocit un exemplu care cică ''rezultă'' din text, v-aţi apucat să-l biruiţi exact ca sectanţii cu biblia sau farriseii cu canoanele ortodoxe.

Iar apoi fericite că aţi toborât la pământ adversarul plăsmuit ieşind aşa ca din textele pucioase, vă simţiţi împlinite că v-a satisfăcut ceva de efect, probabil şnurul de la sirenă pe care l-aţi smucit prea mult, aşa ca şi cum se smuceşte mereu coada lui pisikaa...

Dar nu v-am zis ca adversarul ăla e propria voastră visare? că voi sunteţi ca un fel de don quijote ce vă luptaţi şi sancio panţa e pe acolo... luptându-vă pentru dulcineea.

Şi parcă nu v-am tot zis să nu mai consumaţi cafea. De acolo vi se trage!

Iar în lupta asta fără sfârşit, o luptă nimfomană uneori vi se pare că voi biruiţi, că aşa vă flatează, până vă cresc morile de vânt ca balaurii... apoi vă înving ei, că devin toţi doar tiranozaur rex, cu care nu mai ai cum să te lupţi că ăla nu luptă drept ci direct înghite... înghite cete întregi chiar dacă e aşa de mic ca o râmă, ca o furnică... fiindcă viermii ăştia cât grăuntele de praf sau pulbere se cred că ei, că ei sunt ceva... şi atunci să vezi ce nemulţumire le apare şi ce solemnă poziţie de drepţi iau ei ca să sfideze şi să se îndreptăţească, şi tu după ei... dar nu-i vezi, că-s ca grăuntele de praf cu demnitate, se crede el ceva acolo undeva, dar se crede mai ceva decât ceva, findcă se ceartă şi cu grăuntele de pulbere, şi o denumesc ei dialectică, cearta asta, dar nici vorbă de dialectică, ci e pură mândrie, ceartă cu năbădăi... ca să se satisfacă tovarăşul... aia e! sofism al deznădejdii şi necredinţei fataliste.

Deci iată că nu v-am sfătuit rău văzînd cărui nărav aţi căzut pradă şi cui anume slujiţi fără să ştiţi: lui nenia, ăla care ştie bunele maniere, a studiat la paris, salută pe drum, se spală pe mâini, umblă din casă în casă în vizite, nu stă cu căciula în cap când intră în încăperi, îşi potriveşte ochelarii pe nas, te priveşte mustrător, soarbe cafea şi s-a lăsat de ţigară... te ia de sus şi te învaţă mereu să vorbeşti frumos şi să saluţi pe ceilalţi nenia... iar tu de frică te supui speriat. Păi nu e voie nici să-l înfrunţi că e plin de lectură. Dar de ce îl crezi pe el? pentru că ţi-a dat de muncă? şi ce crezi că insinuiază că ai tu datoria să faci?

Dar voi mă persiflaţi mereu... noa nu-i bai, nu m-am supărat, staţi liniştite că nu mă răzbun, deci nu vă ameninţ ci vă iert din nou, în deşert... fireşte... sau unde striga Ioan? în pustie! interesant cuvânt acest cuvânt pustie! că luat pe litere şi silabe, cu diacritice sau nu... are multe sensuri:ceva legat de puşcă sau un fel de putere a ştiinţei.

Vorba multă, sărăcia omului!
 

Vsovi încearcă să copleşească prin cantitate, văzând că n-a reuşit până acum prin calitate. Dar... vorba ceea: Vorba multă, sărăcia omului!
Vsovi are pregătite pentru asta câteva argumente imbatabile, cu care bate apa în piuă. Unul dintre ele este “se vede clar”. Mai precis, “se vede clar că...”. Iată câteva exemple, comentate.

1.Se vede clar că lui nu-i plac raţionaliştii, pentru că lor le place să fie raţionali:
“Nu v-am zis că în aceiaşi frază daţi argumente absurde şi evident imposibile şi ilogice din care se vede clar că niciîntr-un caz nu rezultă din texte ceea ce susţineţi nonşalant, că rezultă... Ba din contră, din texte rezultă viceversa decât susţineţi voi că rezultă, cele două lingviste, ce ţin un discurs deductiv, logic, coerent, consecvent... şi se vede clar că sunteţi raţionaliste, că numai ălora le-a mâncat raţionalitatea înţelepciunea tainică a inimii.”

2. Se vede clar că-l deranjează temeiurile biblice şi Sfânta Tradiţie, motiv pentru care orice analiză temeinică este pentru el automat “sectară” şi orice referinţă canonică este automat “farriseică”(sic!):
“De unde se vede clar că după ce aţi născocit un exemplu care cică ''rezultă'' din text, v-aţi apucat să-l biruiţi exact ca sectanţii cu biblia sau farriseii cu canoanele ortodoxe.”

3. Se vede clar că are probleme serioase cu simţurile, deşi eu îl credeam un băiat simţit. De aceea adulmecarea duhurilor o face ceva mai greu, dar lui îi este clar că ele sunt rele:
“...simţeam clar că acolo este Dumnezeu, în Duh, acum nu-l mai simt;[...] şi mie mi-e clar că bisericile sunt pline de duhuri rele”

4. Se vede clar că se cunoaşte mai bine decât ne-am putea închipui noi, ceilalţi. Şi nici nu vrea să se schimbe, se simţeşte bine aşa:
“deci e clar, mă repet la nesfârșit irațional, deci e clar că sunt schizofrenic, poi nici nu vreau să fiu rațional...”

5. Se vede clar că susţine că eu susţin ceea ce n-am susţinut niciodată:
“deci e clar că acum susți sus și tare din nou că VT nu vorbește de Mesia...”

6. Se vede clar că îşi face educaţia sexuală citind pe furiş Leviticul, din care a învăţat clar că sexul este păcat:
“și iată în levitic 12 se arată clar că e păcat!”

7. Se vede clar că tot Leviticul stă şi la baza studiilor lui postliceale de Puericultură Practică:
Deci reise din text, foarte clar, și faptul că[...]Deci din acest text al Leviticului 12 se înțelege foarte clar că pruncul nou născut este necurat 7 zile

8. Se vede clar că a descoperit în noi două vrăjitoare persiflatoare care duc o crâncenă vânătoare de sectanţi:
“toate cu scopul clar de a decredibiliza și a persifla, căci un nenia v-a făcut să fiți voi sigure că pucioșii mint ori inventează, deci că e sectanți...”

9. Se vede clar că s-a prins că eu m-am prins că proorocii pucioşi, ale căror proorocii nu se împlinesc, sunt orbi:
“Deci e clar ca lumina că negi duhul proorociei, duhul Luminii, zicând că întunericul a cuprins-o, deci e clar că susţii că toţi proorocii erau orbi...”

10. Se vede clar că a văzut şi cu ochii închişi că e clar că noi nu ne contrazicem:
“păi aia măcar aveau ochi, căci voi dacă îi ţineţi strâns închişi e clar că nu vă contraţiceţi...”

11. Se vede clar că aşa de tare îl deranjează satisfacţiile altora, încât face clăbuci la gură şi dă să fugă în mărăcini:
“Deci e clar ce vă dă vouă satisfacţii: izbânda avocăţească, şi pentru asta aţi face orice compromis, folosindu-vă de orice tertip, şi aţi aşterne aici toată caterinca posibilă doar ca prin efect şi punere în scenă să mai bifaţi voi acolo în rechizitoriul vostru, în zapisul grefierului, încă o mică gheruială împlinită pe faţa Domnului în speranţa ca întimidarea o să ne facă să fugim între spini şi mărăcini aşa ca iepuraşul hăituit de vânători, dulăi şi gonaci...”

12. Se vede clar că nutreşte o antipatie manifestă faţă de antisemitism:
“Se vede clar diferența de aspect, de conținut, și anume că urarea finală, a fost mult mai frumos tocmită cu ocazia plinirii proorociei! și apare ceva nou: slava poporului Tău Israel!”

13. Se vede clar că atunci când trage concluzii, le trage de păr ca să nu-i cadă părul în ochi:
“Deci concluzia este clară, prima dată a zis „cu ochii mei văd” iar a doua oară a zis „văzură ochii mei””

14. Se vede clar că-i tare la calendar: calendarul pucios (pe stil vechi) este valabil, deşi e vechi, iar cel din BOR (pe stil nou) este expirat, deşi e nou. Tot la fel de clar îi este că stiliştii nu sunt stilişti:
“Nu e vorba de stil căci nu sunt stilişti! şi iată o altă minciună drept argument, ci calendarul e clar că acela e valabil, ăla care îl afirmă CLD,...”

15. Se vede clar că gLumeşte susţinând că noi, tot susţinând catehismul BOR şi combătând sectele cu Scriptura în faţă, ne-am molipsit de la sectanţi şi ne-am contaminat cu venin de erezie exantematică:
“...reiese clar că sunteţi insuflate de duhul ereziei şi voi născociţi erezia crezînd că aţi priceput textul în mod corect, cu scriptura fiind voi în faţa voastră, exact ca şi orice eretic pui de năpârcă, [...] e clar sper că pentru toată gLumea,...”

16. Se vede clar că toate “Înterpretările” lui Vsovi de până acum au fost în ceaţă şi că abia acum ceaţa i se pare că se mai risipeşte:
“Deci înterpretarea abea acum e ceva mai clară...”

Buna din nou
 

Indrasnesc sa scriu din nou pe acest forum...Cu toate ca nu as fi vrut,de curand am gasit ceva pe net...Si mi-am adus imediat aminte ca Domnisoara sau Doamna mm este o luptatoare impotriva Bisericii Noul Ierusalim si o aparatoare desavarsita a asazisilor preoti ai lui Dumnezeu ...Uite-i pe "prea sfintii" http://www.videonews.ro/action/viewv...aza-pe-manele/ Comenteaza asta :))
Sunt sigur ca o sa zici ca nu este nimiq gresit in ce fac ei...Dar eu spun ca demnitatea de preot este depasita.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=8642
Vezi raspunsul nr 7 si nu mai smintiti si pe altii si cercetati inainte de a judeca...

e superb !!!lasand la o parte faptul ca melodia e suprapusa(altfel,de ce ar rula in continuare si dupa ce imaginea dispare?)mie mi se pare extraordinar ca niste preoti nu si-au uitat ca sunt oameni si nu desconsidera traditiile(numai cine e...rauvoitor nu-si da seama ca e un dans grecesc)

mariamargareta

Vsovi încearcă să copleşească prin cantitate, văzând că n-a reuşit până acum prin calitate. Dar... vorba ceea: Vorba multă, sărăcia omului!
Vsovi are pregătite pentru asta câteva argumente imbatabile, cu care bate apa în piuă. Unul dintre ele este “se vede clar”. Mai precis, “se vede clar că...”. Iată câteva exemple, comentate.

1.Se vede clar că lui nu-i plac raţionaliştii, pentru că lor le place să fie raţionali:
“Nu v-am zis că în aceiaşi frază daţi argumente absurde şi evident imposibile şi ilogice din care se vede clar că niciîntr-un caz nu rezultă din texte ceea ce susţineţi nonşalant, că rezultă... Ba din contră, din texte rezultă viceversa decât susţineţi voi că rezultă, cele două lingviste, ce ţin un discurs deductiv, logic, coerent, consecvent... şi se vede clar că sunteţi raţionaliste, că numai ălora le-a mâncat raţionalitatea înţelepciunea tainică a inimii.”

continuarea mai jos

contiunare
 

2. Se vede clar că-l deranjează temeiurile biblice şi Sfânta Tradiţie, motiv pentru care orice analiză temeinică este pentru el automat “sectară” şi orice referinţă canonică este automat “farriseică”(sic!):
“De unde se vede clar că după ce aţi născocit un exemplu care cică ''rezultă'' din text, v-aţi apucat să-l biruiţi exact ca sectanţii cu biblia sau farriseii cu canoanele ortodoxe.”

3. Se vede clar că are probleme serioase cu simţurile, deşi eu îl credeam un băiat simţit. De aceea adulmecarea duhurilor o face ceva mai greu, dar lui îi este clar că ele sunt rele:
“...simţeam clar că acolo este Dumnezeu, în Duh, acum nu-l mai simt;[...] şi mie mi-e clar că bisericile sunt pline de duhuri rele”

Citat:

Păi

4. Se vede clar că se cunoaşte mai bine decât ne-am putea închipui noi, ceilalţi. Şi nici nu vrea să se schimbe, se simţeşte bine aşa:
“deci e clar, mă repet la nesfârșit irațional, deci e clar că sunt schizofrenic, poi nici nu vreau să fiu rațional...”

5. Se vede clar că susţine că eu susţin ceea ce n-am susţinut niciodată:
“deci e clar că acum susți sus și tare din nou că VT nu vorbește de Mesia...”
continuarea mai jos

continuare
 

6. Se vede clar că îşi face educaţia sexuală citind pe furiş Leviticul, din care a învăţat clar că sexul este păcat:
“și iată în levitic 12 se arată clar că e păcat!”

Citat:

Deși atunci am citit cu simț de răspundere pentru prima dată, ca să fac socoteala aia corectă cu 7+33 respectiv cu 14+66, ca să mă corectez că nu sunt 40 de zile după botez când femeia e necurată ci 33 sau 66, abea atunci am priceput că, fiindcă este o jertfă antilăcomie de ardere de tot și una de ștergere de păcat, atunci am realizat. Și ce păcat poate să aibă o femei gravidă care aduce pe lume un prunc? sau o pruncă? Ce altceva fac ei decât imperechere sub taină, deci iată că e păcat jochiul sexual ce aduce pe gLume copii și necurată este femeia 40 de zile ori 80 de zile ca în vremea curgerii sângelui ei, iar pruncul se poate boteza abea după 7 zile respectiv după 14 zile, deci iată că „în păcate m-a născut maica mea” cum zice regele prooroc David la psalmul 50!

7. Se vede clar că tot Leviticul stă şi la baza studiilor lui postliceale de Puericultură Practică:
Deci reise din text, foarte clar, și faptul că[...]Deci din acest text al Leviticului 12 se înțelege foarte clar că pruncul nou născut este necurat 7 zile

Citat:

Păi dacă nu este necurat pruncul, atunci de ce trebuie să stea 7 zile ori pentru pruncă 14 zile împreună cu maica lui care este necurată? Deci se arată prin contrast că această creație de 7 zile respectiv 14 zile este una necurată și viceversa față de cum a creat Dumnezeu pe Adam din pământ și apoi pe Eva din coasta sa.

8. Se vede clar că a descoperit în noi două vrăjitoare persiflatoare care duc o crâncenă vânătoare de sectanţi:
“toate cu scopul clar de a decredibiliza și a persifla, căci un nenia v-a făcut să fiți voi sigure că pucioșii mint ori inventează, deci că e sectanți...”

Citat:

I

Citat:

arăși vă flatați; Nu duceți voi nici o luptă ci vă ridicați poalele în public vădindu-vă clar că sunteți unelțicile lui nenia, iar eu v-am arătat că și proștii ca mine se prind ceea ce urmăriți în scopurile voastre, să faceți pe plac lui nenia! flatându-vă că ați făcut un bine națiunii... da, i-ați distrat pe toți cu lupta voastră, luptă de lingviste, luptă în noroi, în keciup, în friscă, în cremă de căpșuni... ce fain!

9. Se vede clar că s-a prins că eu m-am prins că proorocii pucioşi, ale căror proorocii nu se împlinesc, sunt orbi:
“Deci e clar ca lumina că negi duhul proorociei, duhul Luminii, zicând că întunericul a cuprins-o, deci e clar că susţii că toţi proorocii erau orbi...”

Citat:

Inventezi, născocești, vorbești pe lângă fiindcă ce zic aici e ca mai sus, voi nu credeți că exista Mângâierea lui Israel și nu credeți că există Mângâierea Noului Israel, ci fiind duse călare pe duhul eretic și sectant al necredinței, exact cum erau duse vrăjitoarele călare pe mătură ori fariseii și saducheii pe camilă așa susțineți și voi că proorocii nu e prooroci, că Duhul nu e Duhul, și că voi deși sunteți ca pisoii care nu și-au deschis ochișorii voi susțineți mereu ca și fetele cucuiete că vedeți, poi voi vedeți doar stele verzi fiindcă intrați mereu cu nasul în,... în... stâlpul de telegraf... adică în textul meu injineresc! ce mai și fulgeră din când în când, că acuma, în ultimii ani, au pus și liniile de înaltă tensiune, unii, să treacă pe acolo, ca să fie mai palpitant. Dar este scris și de oameni în zonele de transformare: Pericol de electrocutare, Pericol de moarte! și e capul de mort galben cu oasele, dar degeaba zic că oricum nu vă pasă!

continuarea mai jos

10. Se vede clar că a văzut şi cu ochii închişi că e clar că noi nu ne contrazicem:
“păi aia măcar aveau ochi, căci voi dacă îi ţineţi strâns închişi e clar că nu vă contraţiceţi...”



11. Se vede clar că aşa de tare îl deranjează satisfacţiile altora, încât face clăbuci la gură şi dă să fugă în mărăcini:
“Deci e clar ce vă dă vouă satisfacţii: izbânda avocăţească, şi pentru asta aţi face orice compromis, folosindu-vă de orice tertip, şi aţi aşterne aici toată caterinca posibilă doar ca prin efect şi punere în scenă să mai bifaţi voi acolo în rechizitoriul vostru, în zapisul grefierului, încă o mică gheruială împlinită pe faţa Domnului în speranţa ca întimidarea o să ne facă să fugim între spini şi mărăcini aşa ca iepuraşul hăituit de vânători, dulăi şi gonaci...”



12. Se vede clar că nutreşte o antipatie manifestă faţă de antisemitism:
“Se vede clar diferența de aspect, de conținut, și anume că urarea finală, a fost mult mai frumos tocmită cu ocazia plinirii proorociei! și apare ceva nou: slava poporului Tău Israel!”

13. Se vede clar că atunci când trage concluzii, le trage de păr ca să nu-i cadă părul în ochi:
“Deci concluzia este clară, prima dată a zis „cu ochii mei văd” iar a doua oară a zis „văzură ochii mei””


14. Se vede clar că-i tare la calendar: calendarul pucios (pe stil vechi) este valabil, deşi e vechi, iar cel din BOR (pe stil nou) este expirat, deşi e nou. Tot la fel de clar îi este că stiliştii nu sunt stilişti:
“Nu e vorba de stil căci nu sunt stilişti! şi iată o altă minciună drept argument, ci calendarul e clar că acela e valabil, ăla care îl afirmă CLD,...”


15. Se vede clar că gLumeşte susţinând că noi, tot susţinând catehismul BOR şi combătând sectele cu Scriptura în faţă, ne-am molipsit de la sectanţi şi ne-am contaminat cu venin de erezie exantematică:
“...reiese clar că sunteţi insuflate de duhul ereziei şi voi născociţi erezia crezînd că aţi priceput textul în mod corect, cu scriptura fiind voi în faţa voastră, exact ca şi orice eretic pui de năpârcă, [...] e clar sper că pentru toată gLumea,...”


16. Se vede clar că toate “Înterpretările” lui Vsovi de până acum au fost în ceaţă şi că abia acum ceaţa i se pare că se mai risipeşte:
“Deci înterpretarea abea acum e ceva mai clară...”

Deci dragele mele lingviste, dragele mele soricele creștinele: Ce ie galben și moale și stă sub gard la soare și acum șade ca o umbreluță într-un picior fără să emită putoareoareoare... fiindcă l-a acoperit pisikaa cu nisip? ghici ciupercă ce e? Crezi că e cacaoa cu lapte? :68::44::57:

177. Hristosul Pucioasei: făcut, nu născut
 

Secta eretică “Noul Ierusalim” propovăduieşte că A Doua Venire a Domnului a avut loc deja şi este în plină desfăşurare la Pucioasa. Ei pretind că Hristos a fost purtat în chip tainic şi supranatural (“Duh şi Cuvânt”) în trupul Virginiei Tudorache timp de 25 de ani (1955-1980) , motiv pentru care Verginica este numită de pucioşi “ Prea Sfânta Purtătoare de Dumnezeu” prin similitudine cu apelativul “Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu” pe care creştinii de pretutindeni îl atribuie Maicii Domnului”. După moartea Veginicăi (†1980) a urmat o inexplicabilă şi derutantă pauză, apoi Hristosul Pucios a continuat să “vină” la Pucioasa (tot prin “Duh şi Cuvânt”) prin Maria Tudorache, sora Verginicăi, în perioada 1982-1994). Deşi “venea” prin Maria exact la fel cum “venea” şi prin Verginica, liderii pucioşi de astăzi nu vor să o recunoască pe Maria Tudorache (†1997) ca pe o “purtătoare de Dumnezeu”, ci doar ca pe o “Punte de Trecere” între Verginica şi Ei, Liderii Pucioşi, ultimii şi cei de pe urmă “prooroci” ai “Cuvântului Pucios”. Asta pentru că, începând cu anul 1990, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor au început să “proorocească” în paralel şi la concurenţă cu Maria, timp de patru ani (până în anul 1994, an când Maria a fost forţată de liderii pucioşi să abandoneze activitatea “proorocească”). Rămaşi stăpâni absoluţi pe domeniul pucioşesc, cei doi lideri au “proorocit” singuri din 1994 şi până astăzi. În anul 1995, şi apoi în 2006, ei au cules (pe alese) texte din mesajele lor şi din cele anterioare (rămase de la “proorociţele” Verginica şi Maria) şi au scos din ele două ediţii ale Bibliei de la Pucioasa, supranumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”.
Normal ar fi ca, fiind vorba de “Cuvântul lui Dumnezeu”, partea comună din cele două ediţii ale cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” să fie neschimbată, astfel ca nici o iotă şi nici o cirtă să nu cadă sau să se zdrelească din “vorbirea Domnului”. Asta dacă plecăm de la premisa că “vorbirea Domnului” este ireproşabilă, căci Domnul nu poate greşi, doar este Dumnezeu! Surpriză însă! A doua ediţie a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” conţine mii de modificări faţă de cea precedentă, multe dintre ele fiind corecturi de fond şi de mare amploare, ceea ce creează unele semne de întrebare. Este acesta cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, dacă liderii pucioşi îşi permit asemenea imixtiuni grosolane în “textul sacru”, sau este un fals făcut de om în dreptul lui Dumnezeu? Să presupunem că ar fi, într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu. E posibil ca Dumnezeu să fi greşit într-o asemenea insuportabilă măsură, astfel încât să fie strict necesar ca în urma Lui să vină corectorii pucioşi şi să opereze aceste mii de schimbări?
Să luăm un singur exemplu. În ediţia din anul 1995 a Cărţii se vorbeşte (evident, eronat) de o “Facere” a lui Hristos din Fecioară, în loc de binecunoscuta Lui Naştere. Liderii pucioşi revin în anul 2006 şi corecteză textul, înlocuind cuvântul compromiţător “fac” cu cuvântul corect “nasc”. Cine a greşit? A greşit Dumnezeu, iar liderii pucioşi vin în urma Lui şi-L corectează? Absolut incredibil şi improbabil. A greşit omul, autor al falsului intitulat “Cuvântul lui Dumnezeu”, iar acum vine tot el ca să-şi corecteze propriile lui greşeli? Mult mai plauzibil, chiar mai mult ca sigur. Iată şi textele cu pricina:

Ediţia 1995: Am venit la tine prin cuvânt. Am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum 2000 de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă fac trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut. O, ce mult te iubesc măi Israele, ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată iar M-a trimis la tine şi stau cu tine de 40 de ani. O, ce mult te iubesc Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasadin 7 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Am venit la tine prin cuvânt, am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum două mii de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă nasc trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut. O, ce mult te iubesc, măi Israele! Ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată, iar M-a trimis la tine, şi stau cu tine de patruzeci de ani. O, ce mult te iubesc, Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori! (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasadin 25 martie/7 aprilie 1994)

Liderii pucioşi corectează aşadar în ediţia din anul 2006 o gravă eroare teologică strecurată în ediţia precedentă, cea din anul 1995. Este vorba de cuvântul fac, pe care ei îl înlocuiesc acum cu nasc, pentru a nu intra în contradicţie cu Crezul creştin, care spune despre Fiul că este “născut, nu făcut”. În mod limpede aici este vorba de o uriaşă eroare omenească, corectată de o (aceeaşi) mână omenească. Acest “Cuvânt” care se pretinde a fi de la Dumnezeu n-ar fi putut să apară cu o asemenea eroare, deci e clar că e cuvânt omenesc şi nu dumnezeiesc. E o vorbă în popor: “Dacă tăceai, filosof rămâneai”. Liderii pucioşi ar fi fost mai inspiraţi dacă lăsau cuvântul fac neschimbat, şi atunci mai mult ca sigur că deosebirea de nuanţă trecea neobservată, fiind în cel mai rău caz atribuită unei particularităţi de vorbire a autorului. În momentul însă când vii şi corectezi un anume cuvânt, oricare ar fi acela, scoţi în evidenţă că n-ai fost de acord cu exprimarea respectivă şi ai insistat ca ea să fie modificată, pentru a anula o greşeală. Înseamnă că acolo era ceva greşit. E un fel de a te da de gol singur că ceva este în neregulă.
În această frază mai există însă o a doua eroare de fond, care a scăpat corecţiei liderilor pucioşi. Este vorba de o contradicţie majoră care se referă la pretinsa revenire a lui Hristos pe pământ, printre pucioşii pravoslavnici. La începutul frazei se spune că acest Hristos a venit la pucioşi cu lucrarea naşterii din Fecioară, (cităm) “Am venit la tine prin cuvânt. Am venit la tine cu lucrarea Mea cea de acum două mii de ani, cu Fecioara care M-a primit întru ea ca să Mă nasc trup din ea şi să fiu Fiul Omului şi să lucrez văzut”. La finele frazei se propune însă o altă paradigmă: Hristos S-a întors pe pământ şi a venit la pucioşi pe norii cerului, trimis de Tatăl, şi stă de 40 de ani cu pucioşii, (cităm) “măi Israele! Ce mult te-a iubit Tatăl Meu, că iată, iar M-a trimis la tine, şi stau cu tine de patruzeci de ani. O, ce mult te iubesc, Israele iubit, Israele al întoarcerii Mele pe nori!”
Dincolo de faptul că prima construcţie propune o repetare, inutilă acum, a Naşterii de acum 2000 de ani a lui Hristos din Fecioară, (repetare distorsionată prin mimetism de către pucioşi, care au inventat povestea purtării lui Hristos-Cuvântul în trupul feciorelnic al Verginicăi), legenda ţesută în jurul ei este de-a dreptul absurdă şi mincinoasă. În acest scop, liderii pucioşi falsifică realitatea în mod îndrăzneţ şi ingenios, pretinzând că Hristos-Cuvântul este adus astăzi poporului pucios (denumit de ei Noul Israel) la “mânăstirea” mixtă de la Pucioasa (denumită de pucioşi Noul Ierusalim) de o altă Fecioară, Fecioara Virginia, care este Purtătoare de Dumnezeu, tot aşa cum acum 2000 de ani a fost adus poporului Israel de către Fecioara Maria, care este Născătoare de Dumnezeu.
Cea de-a doua construcţie, prin care Hristos vine pe norii cerului, nu numai că o contrazice pe prima, dar este şi ea lipsită de temei scripturistic, deoarece Biblia nu vorbeşte de o revenire a lui Hristos în chip nevăzut (Hristos revenit în Duh şi în Cuvânt pe pământ, după cum reclamă pucioşii) pe norii cerului, ci o revenire întru slavă, pe care toată suflarea pământului o va vedea. În plus, admiţând că această “venire” de la Pucioasa ar fi A Doua Venire a lui Hristos, urmează neapărat să aibă loc şi o A Treia Venire a lui Hristos, cea în care El va fi văzut aievea, întru cinstire şi slavă, venire pe care pucioşii o admit şi pretind că o aşteaptă, ignorând însă în chip inexplicabil că Biblia nu vorbeşte de trei veniri ale lui Hristos, ci numai de două!

Hai să-ți spun eu cum e cu făcut, e același lucru cum a fost la început făcută Eva din coacoasta lui Adam, așa a fost Făcut Adam Cel nou din sămânța Femeii, devenind Fiu al Omului Născut din fecioară, deci ambele texte sunt corecte și nu e necesară nici o corectură ca să se armonizeze cu textul crezului, căci Hristos a apărut în Preasfânta cu mult timp înainte de a fi fost El făcut spre a fi El apoi Născut în chip văzut din Fecioară preacurată... a apărut prin rugăciunile ei și ale poporului dreptcredincios.

Deci dragele mele lingviste iată că iarăși ați dat cu nasul în bară crezând că ați dat gol. Mă, și dacă nu v-aș fi spus, că e tensiune înaltă prin liniile de curent și vă curentează dacă nu sunteți cuminți.

Iar apoi creați un sofism deznădăjduit sub formă de bășcău despre o paralelă inventată și ce anume înseamnă să fi purtător de Dumnezeu, păi exact aia înseamnă termenul Hristofor, ce rezultă, căci fiica cea bună a maicii Domnului, sf. proorociță Verginica, este exemplul cel mai clar al substanței care dă sens termenului Hristofor! Iar voi iată că vreți să scoateți un soi de mândrie din asta, păi nu a fost sf. Verginica cea mai smerită dintre fecioarele curate găsite de Domnul la vremea respectivă potrivite pentru lucrarea Lui? Și care a rămas smerită până la moarte? Deci despre ce mândrie vorbiți voi că ar fi existat la ea sau la copiii ei duhovnicești? deci iarăși viseu, viseu, viseu... și nu cred că aberați de foame, că voi precis nu țineți post decât eventual un soi de dietă, o sclifoșenie aristocratică de alegere mofturoasă între mâncâruri, dacă sunteți capabile de astfel de miștocării inchizitoriale. Căci omul care postește, ăla se străduie să nu mintă, să nu fure și să nu cadă în ispită, ori în mândrie și nu se pune să facă circării importate de pe la circus globus... deci e clar că aveți intereul viclean și ascuns al lui nenia. Ce datorie vă insuflă nenia?

Deci sigur sunt valabile ambele texte chiar dacă au diferențe de cuvinte, iar Domnul n-are nevoie de corecturi după pseudofilozofii farisei moderni așa cum insinuezi că de frica lui Pisikaa au corectat proorociile acordându-le cu ceva, ultimii prooroci; păi ce, au retras ei edițiile mai vechi dând erată în locurile respective? nu! deci e clar că și alea sunt valabile... căci acu 2000 de ani a fost Rugăciune, apoi Facere Nouă din preacurată pururea fecioară de către Dumnezeu, din sămânța fecioarei, căci ea a crezut și a primit, iar apoi Naștere minunată, nesângeroasă și nedureroasă, deci iată Fiul Omului, așa cum a fost proorocit Omului după căderea lui din Rai! Mângâierea lui Israel, și acum Mângâierea Noului Israel, cel din creștini, cel din români.

Vsovi presupunea:
Hai să-ți spun eu cum e cu făcut, e același lucru cum a fost la început făcută Eva din coacoasta lui Adam, așa a fost Făcut Adam Cel nou din sămânța Femeii, devenind Fiu al Omului Născut din fecioară, deci ambele texte sunt corecte și nu e necesară nici o corectură ca să se armonizeze cu textul crezului,[...]


Deci sigur sunt valabile ambele texte chiar dacă au diferențe de cuvinte, iar Domnul n-are nevoie de corecturi după pseudofilozofii farisei moderni așa cum insinuezi că de frica lui Pisikaa au corectat proorociile acordându-le cu ceva, ultimii prooroci; păi ce, au retras ei edițiile mai vechi dând erată în locurile respective? nu! deci e clar că și alea sunt valabile...

Dacă nu era necesară corecţia "...Mă nasc trup..." în loc de "...Mă fac trup...", de ce au mai operat-o liderii pucioşi, în ediţia a doua a Cărţii de la Pucioasa?
Eu cred că au operat-o pentru că şi-au dat seama că au greşit, deoarece Crezul spune clar despre Hristos: "...născut, iar nu făcut..." Tocmai prin asta se defineşte Hristos: El este Fiul lui Dumnezeu cel Unul Născut mai înainte de veci din Tatăl şi tot El este Fiul Omului cel Unul Născut din Fecioara Maria, la plinirea vremii. Hristos , spre deosebire de creaţia lui Dumnezeu, este Născut, nu făcut.
Deci: de ce au operat pucioşii schimbarea? Tu ce crezi?

178. Prozelitismul pucios în rândul tinerilor(I)
 

Rămaşi fără sprijinul concret al adepţilor Verginicăi (care în anul 1980 s-au risipit pe la casele lor, dezamăgiţi că moartea “proorociţei Virginia” a însemnat îngroparea speranţelor lor de a se întâlni cu Hristos pe norii cerului), liderii pucioşi şi-au îndreptat atenţia şi speranţele spre copiii (fiii şi fiicele) acestor adepţi. Aceştia nu erau intoxicaţi, aşa cum fuseseră părinţii lor, cu promisiunile mincinoase ale Verginicăi cum că “niciun pucios nu va mai gusta moartea”, deci puteau fi momiţi la secta pucioasă cu promisiuni noi şi atrăgătoare. Zis şi făcut. Liderii pucioşi au început în anii ’90 o campanie de racolare de tineri de prin “cetăţi” ( “cetăţile” fiind denumirea conspirativă dată de liderii pucioşi acelor sate şi comune, mai rar oraşe, unde existau nuclee de “credincioşi” pucioşi), cei vizaţi fiind în special copiii acelora care crezuseră în Verginica. Alegerea nu se făcea oricum, ci după criterii foarte severe, deoarece liderii pucioşi erau foarte pretenţioşi şi nu voiau să repete eşecul văzut de ei la Verginica. Se cerea ca tinerii aleşi să fie frumoşi la chip, feciorelnici şi suficient de creduli şi de supuşi, ca să nu le facă în viitor “probleme” (nemulţumiri, răzvrătiri, abandonuri) liderilor lor. Nici prea isteţi nu trebuiau să fie, ca să nu le treacă prin cap idei contestatare la adresa liderilor pucioşi sau a doctrinei lor. Tineri pe acest calapod s-ar fi găsit destui, dar cei mai mulţi dintre părinţii pucioşi se împotriveau din principiu acestei iniţiative, fiind sătui de promisiuni deşarte şi ne-voind ca fiii şi fiicele lor să aibă experienţe dureroase, similare cu dezamăgirile pe care ei înşişi le trăiseră cu Verginica. Câţiva tineri au fost totuşi atât de încântaţi de perspectiva unei trăiri în proximitatea fizică a lui Dumnezeu, încât şi-au părăsit definitiv părinţii şi au acceptat suzeranitatea liderilor pucioşi. Au fost şi două cazuri de tinere mame care şi-au părăsit pruncii de leagăn şi soţii nemângâiaţi pentru a merge pe "Calea cea Nouă" de la Pucioasa.

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa conţine unele modificări importante în ediţia 2006 faţă de ediţia 1995, care dezvăluie printre altele faptul că multă vreme s-a ascuns în mod deliberat o crudă realitate: aceea că prozelitismul pucios în rândul tinerilor proveniţi din familiile “poporului celui de demult” (cel care “i-a făcut rane nevindecate Dumnezeului de la Pucioasa”), nu a fost lipsit de unele experienţe traumatizante pentru aceşti tineri. Temerile părinţilor neîncrezători s-au dovedit aşadar, după ani de zile, a fi întemeiate.

Să luăm ca exemplu următorul text, care apare substanţial modificat în ediţia a doua a “Cărţii”, faţă de conţinutul lui din ediţia întâi:

Ediţia 1995: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi şi lucraţi de la Mine tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine ...Veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume. La învăţătura Mea ... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Copiilor şi copilaşilor, nu lucraţi de la voi, şi lucraţi de la Mine, tată. Nu staţi întru voi şi staţi întru Mine, căci Eu sunt fără de moarte prin cei ce stau întru Mine. Copilaşii şi tinerii poporului Meu să ia aminte la glasul Meu şi să se apropie de Mine. Şi cum să se apropie?
Iată, grăiesc cu voi, copilaşilor şi tinerilor curaţi cu trupul şi cu inima, căci cei ce nu sunt curaţi cu trupul şi cu inima şi cu viaţa, aceia n-au cum să audă graiul Meu, aceia stau nepăsători şi nu aud pe Domnul. Voiesc, tată, să-Mi vindec ranele pe care le am de la acest popor. De patruzeci de ani îl păstoresc, şi nu s-a prins mâncarea de el ca să fi fost mare şi sănătos şi curat şi cu iubire sfântă. Puţină iubire, puţină de tot, puţină ascultare a lucrat poporul Meu dintâi, cel de la începutul lucrării Mele. Iubea cuvântul Meu, dar nu iubea viaţa cu Mine poporul cel de la început, şi l-am mărit pe cel de la început şi l-am hrănit şi l-am adăpat prin vreme grea, şi n-a luat pe el cămaşa Mea, n-a luat-o, tată, şi n-a luat crucea Mea, că una e să duci crucea ta, şi alta e să duci crucea Mea, poporule creştin. Sunt departe una de alta aceste două poveri; departe, tată. Şi iată, venea creştinul la Mine şi Îmi punea în spate şi crucea lui, şi Eu plângeam şi sufeream pentru poporul Meu cel fără dragoste. Să fi voit să-şi ducă creştinul crucea lui, dar şi pe aceea o îngrămădea tot pe Mine, măi copii. Să fi voit să-şi fi cusut creştinul cămaşa lui cea ruptă, da’de unde! că venea să i-o cos Eu, de parcă i-aş fi rupt-o Eu. Să fi voit să ia haina Mea, tată, că haina Mea are alt gust, alt har, altă lucrare, altă iubire şi altă înţelepciune. iată ce înseamnă haina Mea şi crucea Mea.
Copilaşilor şi tinerilor, cei ce sunteţi vii, ci ce înviaţi la glasul Meu, voiesc să fac din voi o plămadă cerească, tată, o alifie şi un har nou cu care să-Mi ung ranele făcute de neascultarea poporului Meu care a greşit şi care nici acum nu voieşte altfel. Trebuie să desţelenim ogorul acesta, şi am nevoie de pluguri şi de cârmaci de pluguri. Iată, după patruzeci de ani n-am în cine să Mă sălăşluiesc ca să lucrez de-acum. Am hrănit acest popor ca să crească şi să lucrez cu el, şi iată, nu vine nimeni să lucreze. Unii au altceva de lucru, alţii au soţii şi copii, alţii au ranguri, alţii au mândrie deşartă, alţii se hrănesc cu înţelepciunea care vine de la om şi au aruncat-o pe a Mea, iar alţii se ceartă cu Mine şi Mă judecă şi se răzvrătesc, căci sunt căzuţi în necredinţă dacă s-au întors de la Mine. Veniţi voi, tată, şi staţi cuminţi cu Mine şi învăţaţi de la Mine ce este această lucrare prin care am păstorit Eu pe părinţii voştri, pe fraţii voştri cei mai mari. Veniţi la Mine, şi lăsaţi-vă veniţi, şi să vă lase părinţii voştri să veniţi la Mine. La Mine şi nu la lume; la învăţătura Mea ... (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 25 martie/7 aprilie 1994)

Textul de mai sus, în forma lui dezvoltată, dezvăluie câteva adevăruri incomode al sectei Noul Ierusalim.

În primul rând, se recunoaşte deschis că cei 25 de ani de propovăduire a Verginicăi, care propunea un “creştinism” fundamentalist, îmbibat cu disimulate tendinţe centrifuge faţă de Biserică, au fost un fiasco: poporul pucios s-a dovedit a fi lipsit de dragoste şi de ascultare faţă de “Cuvântul “ de la Pucioasa, dezertând în masă, debusolat, îndată după moartea Verginicăi. Liderii pucioşi au fost puşi atunci în faţa unui dezastru, pe care încearcă să-l corecteze acum, în anii ’90, prin noi racolări, de data asta avându-i ca ţintă pe tinerii care îndeplinesc unele criterii şi au unele însuşiri personale care promit o oarecare şansă de a face ceea ce n-au putut face părinţii lor: ruperea definitivă de biserică şi alegerea unei noi căi de străbătut.

În al doilea rând, se recunoaşte deschis că duhul îndelung vorbitor de la Pucioasa îşi caută cu disperare slugi supuse, animate de ascultare oarbă, în care să intre şi să-şi facă sălaş şi să se încuibeze în ei. El se lamentează că timp de aproape patruzeci de ani (între 1955 şi 1994) “Cuvântul” de la Pucioasa a vorbit în zadar, căci n-a reuşit să găsească destule trupuri omeneşti, atâtea câte ar fi vrut (în afară de Verginica Tudorache – dar care între timp a murit – şi de Maria Tudorache, sora Verginicăi), în care să se sălăşluiască şi din care să “lucreze” apoi asupra restului lumii:
“Iată, după patruzeci de ani n-am în cine să Mă sălăşluiesc ca să lucrez de-acum. Am hrănit acest popor ca să crească şi să lucrez cu el, şi iată, nu vine nimeni să lucreze.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 25 martie/7 aprilie 1994)

178. Prozelitismul pucios în rândul tinerilor(II)
 

În al treilea rând, liderii pucioşi – în încercarea lor de a racola tineri şi tinere din familiile de “credincioşi” rămase de pe vremea Verginicăi, pentru a-i “închinovia” în “mânăstirea” lor de la Pucioasa – au avut câteva conflicte deschise de o rară virulenţă cu părinţii acestora. Pentru a-i domoli pe părinţi, cuvintele venite “din cer” se cereau a fi cât mai persuasive, şi nici ameninţările voalate nu erau ocolite. Părinţii acestor vlăstare tinere (care erau alese cu grijă şi apoi curtate de către liderii pucioşi, cu promisiuni amăgitoare, ca să li se alăture lor), după experienţa personală dezolantă pe care au trăit-o ei înşişi alături de Verginica (pe vremea când “proorociţa” le promitea marea cu sarea şi nemurirea trupului, înainte de a muri ea însăşi de boală) nu voiau ca fiii şi fiicele lor să-şi irosească tinereţea cu aceleaşi amăgiri deşarte. Împotrivirea lor a fost însă cel mai adesea urmată de eşec, liderii pucioşi dovedindu-se maeştri în arta persuasiunii diversioniste prin care îi atrăgeau pe tineri la sectă. Ulterior, unii dintre tinerii racolaţi de pucioşi s-au îmbolnăvit grav de boli psihice, deoarece nu erau făcuţi pentru viaţa de mănăstire, iar alţii n-au fost în stare să reziste la tratamentul discordant la care au fost supuşi sistematic de către liderii pucioşi. Cele mai cunoscute cazuri (care au ajuns în mod repetat clienţi ai spitalelor de boli psihice), sunt Georgică şi Minodora, care sunt şi azi dependenţi de medicamente psihotrope. Fraţii Bogdan şi Mihai n-au ajuns nici la spital, nici la dependenţa de medicamente, dar sunt cunoscuţi pentru labilitatea lor psihică şi desele manifestări de nemulţumire zgomotoasă la adresa liderilor pucioşi. De regulă stările conflictuale stârnite de către aceşti doi fraţi la “mănăstirea” de la Pucioasa erau rezolvate de liderii pucioşi într-un singur mod: cei doi “cai breji” erau trimişi o vreme la casa părintească din Măneşti până când, de singurătate şi de foame, se linişteau şi cereau singuri să fie certaţi şi iertaţi, apoi reprimiţi în “raiul pucios”. Despre Claudiu B. se ştie că, într-unul din ultimii ani când serviciul militar mai era încă obligatoriu, a fost refuzat de la recrutare pe motive medicale, cu diagnostice de psihiatrie, dar nu se poate depista exact dacă făcea pe nebunul ca să scape de armată sau era bolnav de-a binelea cu capul. Se ştie că, de-a lungul anilor, fiii pucioşilor au fost în mod sistematic ajutaţi de părinţii lor ca “să scape de armată”, folosindu-se în acest scop orice mijloace posibile, de regulă necinstite, printre care prioritară era folosirea de certificate medicale false procurate de la medici lipsiţi de probitate profesională. E posibil ca G.B. , tatăl lui Claudiu, să fi apelat la aceleaşi tertipuri iar băiatul lui să fie sănătos tun.
Tinerii care au rămas totuşi alături de liderii pucioşi au avut tip destul ca să vadă că la Pucioasa “afară-i vopsit gardul, iar înăuntru-i leopardul”. Mulţi şi multe dintre ei ar vrea acum să plece definitiv în lumea largă, iar unii chiar au încercat, dar de fiecare dată s-au întors înapoi. Ady-copilul minune, spre exemplu, a fugit de câteva ori pe ascuns la casa părintească, dar s-a lovit de faptul că părinţii lui erau prea săraci iar el era lipsit de orice pregătire pentru a se putea descurca singur în viaţă şi a nu muri de foame. Aşa că s-a întors spăşit înapoi, printre ceilalţi “fraţi” şi “surori”, preferând să guste pe mai departe alături de ei dulcea robie a liderilor pucioşi, care în schimb îi satură zilnic pe toţi cu blidul de linte, răsplata “ascultării” lor.

179. Comentariu la “Cuvântul de la Pucioasa”, cu prilejul sărbătorii sf. Haralambie
 

Pucioşii reafirmă în “Cuvântul” ticluit de ei în data de 23-02-2010, şi atribuit ba lui Dumnezeu, ba spiritului nemuritor al sfântului sfinţit mucenic Haralambie, că Domnul Iisus Hristos a venit a doua oară Cuvânt pe pământ şi că vine mereu cu sfinţii la ei, la Pucioşi, aducându-le Cuvânt de învăţătură proaspătă, prin care să lucreze împreună cu liderii pucioşi peste toată făptura celor credincioşi şi celor necredincioşi, căci venirea Lui în Cuvântul Pucios se vesteşte:

“ Mă fac cale pentru sfinţi, căci ei văd şi aud cuvântul venirii Mele şi ştiu făgăduinţa proorociei că Eu cu ei trebuie să vin şi să lucrăm împreună peste sufletele şi peste duhurile şi peste trupurile oamenilor, peste cei credincioşi, şi peste cei puţin credincioşi, şi peste cei necredincioşi.
Sunt Domnul! Venirea Mea în cuvânt se vesteşte, ...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Venirea Domnului de la Pucioasa este cu tot mai multă bogăţie de învăţătură nouă adusă prin Cuvânt, iar El vine cu milă de om peste oameni. Spre deosebire de Hristosul Biblic, Care este bogat în milă şi în har, Hristosul Pucios Îşi drămuieşte mila, căci Se plânge că prea multa milă faţă de om Îl apasă cu greutate, şi de aceea vine El în Cuvânt, ca se uşureze prin el de greutatea milei şi totodată să-l umple pe om de bogăţia Cuvântului:

“ Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, [...] Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu...” (Efeseni, 2, 4-8)
“...şi Eu trebuie să vin tot mai cu bogăţie de cuvânt, că mila Mea de om se face grea peste Mine,...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Poporul pucios trebuie să se trezească tot mai bine spre mare veghe, prin sfatul şi învăţătura cea nouă a Cuvântului care vine peste el la Pucioasa şi care-l cheamă la ascultare necondiţionată de învăţătura din cer (de la Dumnezeu) şi de pe pământ (de la liderii pucioşi), ca să nu cadă ei în greşeala neascultării de stăpânii lor din cer şi de pe pământ, căci cu ascultarea nu este de şagă, ci e de stat sub ea cu mare veghe:

“ O, să te trezeşti bine, bine, popor al cuvântului Meu, şi să iei, tată, în tine tot sfatul Meu de peste tine, tot ce grăiesc Eu ţie din cer şi de pe pământ, căci zilele sunt tot mai grele, tot mai cu durere în ele, iar viaţa ta trebuie să atragă spre ea în toată clipa binecuvântarea Mea, care poate de la Mine binele tău, paza ta cea de la Dumnezeu, fiule. O, să nu ai grijă mai mare ziua şi noaptea ca şi grija de a Mă asculta aşa cum Eu te călăuzesc să faci şi să lucrezi, ca să nu te doară de la greşeala neascultării, tată. Eu te învăţ şi din cer, şi de pe pământ, dar nu e de glumă cu ascultarea, ci e de stat sub ea cu mare veghe pentru ea, căci cei ce ascultă sunt ocrotiţi de tot răul, de toată ispita care vine pe pământ ca să încerce pe oameni.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Spiritul neadormit al sfântului mucenic Haralambie este trezit şi el bine, şi îndată este adus să le vorbească pucioşilor din norii cerului:
“Vin cu mucenicul Meu Haralambie sfinţitul, vin la tine cu sfinţii, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Vorbirea spiritului mucenicului seamănă cu a Celui care l-a chemat, iar venirea lui seamănă cu venirea Celui care vine tainic în miezul nopţii la liderii pucioşi, pe aripile vântului şi ale Cuvântului:
“– Venirea Ta cu sfinţii mă aduce cu Tine în oştirea cea de arhierei ai Tăi din cer, căci oşti din cer vin după Tine, precum este scris, o, Doamne.
O, mi-e tare dor de venirea Ta, ca şi la toţi sfinţii Tăi. La toţi le este dor să vii şi să poţi cu biruinţa Ta pe pământ, acum, când omul fărădelegii caută cum-necum să-Ţi ia scaunul Tău de domnie şi aşternutul Tău şi să poată el în locul Tău cu planul său cel întunecat mai mult decât oricând, căci sunt şapte mii de ani de când omul asta caută în nebunia lui, în dorul lui de stăpânire peste pământ şi peste cer.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Spiritul mucenicului îi îndeamnă şi el pe pucioşi ca să nu se mai îndeletnicească cu nimic altceva decât cu ascultarea de Cuvântul Pucios:
“O, nu vă temeţi, voi, fii ai credinţei sfinte! Fiţi fii ai ascultării de tot cuvântul Fiului lui Dumnezeu, Care vine pe nori la voi şi Se împarte prin voi celor credincioşi venirii Lui cu sfinţii acum, la sfârşit de timp! Nimic să nu faceţi mai mult decât ascultare de tot cuvântul Său în tot ceea ce lucraţi voi pentru El şi pentru voi, ...” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Glasul Pucios îi îndeamnă apoi pe creştinii de la Pucioasa la “facerea din nou”, adicăsă se lase modelaţi ca lutul, ca să fie făcuţi (nu născuţi) din nou de aceia care au primit de la El dregătoria şi lucrarea facerii (liderii pucioşi), căci pe pământ sunt acum numai vrăjitori şi vrăjitoare care îi fac pe oameni şi le dau viaţă:
“– Eu, Domnul, îndulcesc iubirea sfinţilor şi Mă îndulcesc în ea, în iubirea cea pentru tine, poporul Meu de azi. O, lasă-te, tată, lut moale, ca să te poată modela Făcătorul tău, căci lutul moale stă la lucrat şi nu-l doare! Învaţă-te să nu te doară! Stai moale ca să nu te doară, ci să te bucuri de facerea ta de la cei ce au lucrarea facerii tale cea de la Mine, că pe pământ sunt numai vrăjitori şi vrăjitoare, şi se duc singuri oamenii la aceştia ca să-i facă şi să le facă lor viaţă, şi cred oamenii în vrăjitori şi în vrăjitoare şi le caută sprijinul, dar toate acestea au pentru om un capăt dureros apoi.“ (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Poporul Pucios este învăţat să preţuiască această A Doua Venire a lui Hristos Pucios, Duh şi Cuvânt pe pământ, dat totodată să-L cheme şi să-L strige neîncetat ca să aducă reîmprospătarea acestei Veniri, adică să vină cea de-a Treia Venire A Domnului (despre care Apocalipsa spunea că este A Doua):
“Am mângâiat iubirea şi dorul sfinţilor Mei, că doresc la tine sfinţii Mei, poporul Meu, dar mai mult doresc ei ocrotirea ta, căci ei văd că tu eşti al Meu şi că te am la masa Mea, şi văd ei tot răul de pe pământ, tot ce ameninţă omul şi viaţa omului, şi strigă la Mine sfinţii pentru Mine şi pentru tine, tată, ca să ajung la biruinţă, Eu, şi cu ei şi cu tine, şi strigă sfinţii la Mine, fiule. O, strigă şi tu ca ei, strigă şi tu, strigă tare, poporul Meu, şi fă-te, tată, tot o strigare şi strigă-Mă, strigă-Mă mereu: "Vino, Doamne". Amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Dar Glasul Pucios vine deocamdată, şi iar vine mereu, doar cu A doua Sa Venire, în numele lui Iisus Hristos.El promite un război nemilos şi necumpătat împotriva omului, purtat cu sabie ascuţită peste capetele celor care-L contestă din necredinţă cu săgeţile lor cele ascunse, făcând ei acesta fie din prostie, fie din îndemn diavolesc:
“ O, vin! Vin şi tot vin! Voiesc să vin şi să pun capăt săgeţilor cele ascunse, care dau să tot iasă din tolba fiilor stăpânitorului întunericului acestui veac trecător. Voiesc cu tine să lucrez şi să biruim în acest necumpătat război împotriva omului, poporul Meu. Voiesc mai curând decât se aşteaptă, voiesc să întorc împotriva capului omului necredincios rodul prostiei lui omeneşti şi diavoleşti, cu care el se încearcă în sabia Mea. Amin. Ridicăm armele, fiilor! Sus, sus armele! ...“ (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Armele pucioşilor vor fi însă doar postul şi rugăciunea şi binecuvântarea. Cu ele, poporul pucios va deveni din mic, mare, şi din neputincios, puternic. Pentru aceasta însă trebuie să se înarmeze cu nădejdea cea cu ascultare, şi numai aşa vă izbândi, dacă-i va face în el locaş deplin Duhului Pucios, în care Duhul să se încuibeze şi de unde să poată El să facă ce are de făcut în războiul cel necumpătat împotriva omului cel necredincios în Cuvântul Pucios:
“Postul şi rugăciunea, psaltirea şi binecuvântarea fiecărei clipe cu cuvântul binecuvântării, şi a fiecărei lucrări şi mişcări, şi ridicăm nădejdea cea cu ascultare pentru ea, poporul Meu, mai mult decât oricând, tată. O, tu eşti mic, dar puterea Mea este mare, nu uita! Crede şi nu te îndoi întru Mine, fiule, căci Eu sunt Cel ce-ţi grăiesc aceasta! Dă-Mi loc în tine ca să pot Eu! Tu eşti mic, dar pot Eu. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Nu uita, dă-Mi tot locul în tine, şi pot Eu. Tot ce nu poţi tu, pot Eu. Pot Eu, poporul Meu. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 23-02-2010)

Nu au operat nici o schimbare, crezând dumneata că de aia, pentru ca să acopere ceva, ca și cum ar fi fost vre-o eroare ci iată împreună cele două ediții ne dezvăluie Adevărul Nașterii minunate a pruncului Iisus din pururea fecioară preacurată, și Carele se va naște apoi de sus ca Fiu al lui Dumnezeu prin Botezul Tatălui ce L-a Botezat cu Duhul Sfânt imediat ce L-a botezat Ioan cu apă chioară... căci a văzut Ioan Cerurile deschizându-se și pe Duhul Sfânt coborându-se și rămânând peste El, în chip trupesc de porumb. Deci iată:

1.De la Adam și Eva și până la Preasfânta fecioară Maria neamul omenesc s-a tot rugat așteptând Darul de la Dumnezeu; și Hristos a tot fost mereu împreună cu neamul omenesc ca Mîngâiere a lui Israel... în duhul proorociei și al plinirii proorociilor.
2.Cînd îngerul a vestit și fecioara curată a crezut și a primit Cuvântul lui Dumnezeu, ca să aibă prunc nu de la bărbat-om ci de la Atotputernicia lui Dumnezeu, atunci iată că Dumnezeu din sămânța Femeii a făcut! Fiu al Omului! fără să folosească sămânță bărbătească-omenească, dar Carele era Fiu de parte Bărbătească!
3.Acesta a crescut în pântecul fecioarei preacurate și a venit pe lume prin naștere minunată fiind iarăși vestit de înger ciobanilor ca să meargă și să vadă semnul, iar semnul era că vor găsi un prunc înfășat în iesle; ca să vadă ei că li s-a născut un Mântuitor: „... pe pământ pace și între oameni bunăvoire...”.

Deci iată ceea ce dumneata nu poți concepe în ruptul capului, și anume că : nu s-au corectat ci versiunile ulterioare lăsând valabile versiunile anterioare lămuresc pe deplin Adevărul de credință și simbolul.

Deci Unul Născut mai înainte de toți vecii din Tatăl, și nu făcut,

dar apoi făcut din sămânță a femeii cum a fost făcută Eva din coasta lui Adam, și născut apoi din pururea fecioară care L-a purtat în pântecul său, ca să aibă El trup spre a putea fi arătat lui Israel, așa cum a fost proorocit, ca Fiu al Omului, iar apoi născut de sus, de la Dumnezeu ca Fiu al lui Dumnezeu, răbdând moartea spre învierea noastră... și așa să fie El slăvit căci a intrat în slava pe care o avea la Tatăl mai înainte de toți vecii, devenind Cuvântul lui Dumnezeu... care va birui pentru noi, pentru cei credincioși și care vor rămâne cu el, fiind Mângâierea cea nouă a Noului Israel, așa cum este scris prin prooroci.

Văd că subtil ai insinuat cu rasismul și osebirile după trup, că așa își caută prozeliți zici dumneata, „secta”, acolo unde am pus puncte puncte; păi să nu fi auzit ei oare Cuvântul lui Ioan: „ Nu ziceți în inimile voastre că aveți tată pe Avraam căci și din pietrele astea poate Dumnezeu să ridice fii ai lui Avraam” ?;

Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit, la ce vrei dumneata dar copiii nu vor să și trăiască învățătura, nu vor să ia hăinuța dar și cămășuța neprihănirii, și Domnul, departe de a cere ascultare oarbă sau supușenie absurdă ori frică disperată ca de tiranul cel rău și trufaș, ci El, sărmanul Domn, plin de dureri și de răni de la părinți și copiii cere ca să-și ia ei sarcina de a trăi conform cu învățătura la modul serios, și să nu inventeze cruci false, griji deșarte, înțelepciuni omenești ori alte născoceli noi ori gata născocite ca să le slujească pe acelea fiindcă alea nu dau viață, alea nu duc nicăieri... decât sunt trăiri comune de vise comune omenești, visele visătorului ce se visează... ceva.

Deci adevărurile incomode tragice mărturisite de Dumnezeu sunt acelea prin care El constată că nu pot ori nu vor a urca credincioșii nici măcar o treaptă duhovnicească, nu se îmbracă în credință, nu-și pun cămășuța neprihănirii, și nu se păzesc de petele de păcură ci iată că mulți dând bir cu fugiții se întorc în gLume să facă ei cure cu păcură, gîndind ca o să le ajute alea la ceva... urmând iarăși sfaturile absurde ale lui nenia... ăla de care ți-am tot povestit, și care iese mereu cu pisikaa în lesă ca să se plimbe prin parc, acolo unde îi dă drumul ochindu-și câte o nouă viitoare victimă... de-a lui nenia.

180. Comentariu la “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa”, cu prilejul sărbătorii sfântului Grigorie Palama

Cuvântul care vine din cer la Pucioasa nu este neapărat pentru oamenii care s-au plictisit de lungimea lui, ci mai ales pentru sfinţii din ceruri, care caută prilej să vorbească şi ei odată cu “Cuvântul” Pucios şi să-şi mângâie cu el şi cu Duhul Sfânt Mângâietorul inimioara lor de carne spiritualizată, aşa cum s-au mângâiat pe vremea când petreceau cu trupul de carne materială pe pământ:
“O, poporul Meu de la izvor, dacă sunt mulţi, sau puţini dacă sunt dintre cei ce zic că e prea multă grăirea Mea, chiar şi peste tine multă, Eu văd dintre sfinţi cât Mă caută cei însetaţi de putere şi de mângâiere, şi Mi-e milă de ei, că Mă aşteaptă, şi-Mi caută la tine cuvântul când el vine, şi se uită dacă el vine, iar dacă nu vine, nu se mângâie inimioara lor. O, fiilor, sunt mulţi care-Mi caută mângâierea, şi vor fi tot mai mulţi, că durerile sunt tot mai multe, şi n-are cine să-i mângâie pe cei îndureraţi, decât Duhul Sfânt Mângâietorul, Duhul Tatălui şi al Meu, Duhul cu Care sfinţii Mei s-au mângâiat pe pământ şi le-a fost leagăn şi le-a fost hrană şi sprijin în suferinţe şi în prigoane pentru numele Meu, în bucurii şi în dureri.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Spiritul sfântului Grigorie Palama este chemat să se amestece cu cuvântul lui în Cuvântul Pucios, şi să vină cu bucuria mărturisirii, pentru a-i grăi poporului pucios în duh de biserică:
“Am în sărbătoare vestită de sfinţi şi de părinţi prin biserică pomenirea arhiereului Grigorie, [...] Sunt sfinţii plini de dor pentru venirea Mea, căci vin şi ei cu Mine când vin, aşa cum este scris să vin Eu când vin, iar bucuria mărturisirii este cu ei în cer între sfinţi, aşa cum a fost ea şi pe pământ între oameni, şi grăiesc de lângă Mine sfinţii Mei în duh de biserică, ... “ (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Spiritul lui Grigorie Palama îi mulţumeşte Duhului pucios că i-a permis să ia şi el cuvântul şi să-şi rostească mărturisirea. Apoi îşi arată uimirea sa şi-i fericeşte pe fiii Cuvântului (liderii pucioşi) şi pe adepţii lor (poporul pucios) că lucrează cu duhul mărturiei şi cu duhul proorociei în biserica lor:
“Îţi mulţumesc în cer cu umilinţă că ai coborât cuvânt la ieslea Ta de azi pe pământ şi că Te-ai făcut cale a mărturisirii mele dintre sfinţi, şi bucuria mea în cer e mare, şi e cu multă umilinţă. [...]
O, iubiţi cu putere bucuria umilinţei, voi, fii ai cuvântului lui Dumnezeu acum pe pământ pe vatra neamului român! Vă privesc cu uimire, fiilor. Mă aplec şi vă fericesc pentru mila şi harul Domnului de peste voi, cei de azi ai Săi pe pământ, popor de ucenici cu învăţătură din cer între ei, biserică a cărei cap este Domnul, Cel plin de slava cuvântului Său între voi, duhul mărturiei, duhul proorociei pe masa bisericii lui Hristos pe pământ.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Apoi el anunţă întregii lumi că Sfântul Petru, piatra de temelie a Bisericii lui Hristos, a fost înlocuit cu o nouă Piatră de Temelie a Bisericii Mărturisitoare, şi această piatră este Poporul Pucios. Spiritul lui Grigorie binecuvintează această “Piatră” cu binecuvântare arhierească:
“Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului eşti tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naşte fii lui Dumnezeu. Pace ţie! Binecuvântare arhierească aşez peste tine” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010).

În schimb, slujitorii bisericeşti şi creştinii ortodocşi care pretind că Biserica Ortodoxă cea de 2000 de ani este încă Biserica lui Hristos, sunt nişte mincinoşi:
“Sfinţii din cer te mărturisesc azi popor agonisit de Dumnezeu dintre cei ce-şi zic biserică a lui Hristos, dar nu sunt, ci mint, precum este scris la capătul Scripturilor cele pentru acum, la sfârşit de timp” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Poporul Pucios este poporul Harului şi este trupul lui Hristos, şi este chemat la întărirea veghei pentru cea de-a Doua Venire a Domnului:
“Vine vremea când toţi vor şti între ei de puterea ta cea mică şi de harul cel mare de peste tine al Domnului, şi mulţi vor şti că Domnul te-a iubit şi că te iubeşte şi, vrând-nevrând, mulţi se vor umili înaintea acestei lucrări cu tine, cuvântul lui Dumnezeu cu tine, popor al harului lui Hristos. Pace ţie de la sfinţii din cer! Cel ce este în mijlocul tău este mare, iar tu eşti trupul Lui, mădulare ale Lui, precum este scris. O, întrăreşte-ţi(sic!) veghea cea pentru viaţă mare şi sfântă şi stai în prag pentru venirea Domnului la tine,...” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Totodată, Poporul Pucios trebuie să fie pregătit şi pentru cea de-a Treia Venire a Domnului, întru putere multă şi întru slavă, când Hristos va veni, dar nu va veni pe norii cerului cum se spune în Apocalipsă, ci se va materializa din mijlocul poporului pucios cel ales, aşa cum S-a arătat Hristos deodată în mijlocul aleşilor lui pe muntele Taborului:
“...şi aşteaptă slava Sa cea mare, ziua când El Se va arăta din mijlocul tău ca de pe muntele Taborului la ucenicii Săi, spre slava Lui cea mare şi spre ruşinarea celor necredincioşi din pricina neumilinţei lor! Har, har peste tine! Harul Domnului cu tine, căci Domnul este Stăpânul tău, Păstorul tău şi Mântuitorul tău! Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Pucioşii au uitat de vremurile când se lăudau cu biserica lor de la Glodeni Vale, pe care o numeau “templu” şi “Noul Ierusalim Ceresc”. Acum, auzind ei de prin ziare că BOR vrea să-şi ridice o Catedrală a Neamului înaltă şi împodobită, care va eclipsa total şi definitiv “templul pucioşesc”, ei nu scapă prilejul să o critice înainte de a fi zidită:
“... vine vremea şi a şi venit ca adevăraţii Mei închinători să se închine în duh şi în adevăr, nu în temple înalte şi împodobite pentru ochiul omului, pentru ademenirea omului.” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Singura carte de căpătâi a pucioşilor va fi de acum încolo Biblia de la Pucioasa, supranumită de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”, pe care va trebui s-o înveţe din scoarţă în scoarţă, ca nişte şcolari silitori care stau mereu cu trupul (cu nasul) în carte:
“Har, har peste tine, poporul Meu! Stai cu ochii în carte, tată! Învaţă cartea Mea, cartea Mielului lui Dumnezeu Care spală păcatele oamenilor! Şcolarul învaţă mereu. Să fii mereu la învăţat, fiule. Să fii mereu, mereu şcolar, tată, căci cine nu stă şcolar nu mai învaţă, ci se duce şi stă cu lumea.
O, stai cu duhul şi cu trupul în cartea Mea, şi aşa să-ţi câştigi tu sufletul tău, aşa, poporul Meu, aşa să te păstrezi al Meu, şi din al Meu să iei şi să ai, tu, cel ce dai. “ (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010)

Piatră a fost şi rămâne sfântul Petru şi Pavel care au mărturisit şi au crezut şi au urmat pe Hristos, iar piatra vie:
“Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului eşti tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naşte fii lui Dumnezeu. Pace ţie! Binecuvântare arhierească aşez peste tine” (Citat din Cuvântul pucios din 28-02-2010).

nu contrazice şi nu anunţă înlocuirea pietrelor cum susţi dumneata, sau te doare că Dumnezeu a mai ridicat din alte pietre pe fiii lui Avraam?

iar acolo nu e nici un sic!

fiindcă citatul:

''O, întrăreşte-ţi(sic!) veghea cea pentru viaţă mare şi sfântă şi stai în prag pentru venirea Domnului la tine,...''

şi dacă ar fi greşit gramatical nu e greşit duhovniceşte ci cuvântul ''întrăreşte-ţi'' este tainic şi plin de suspans, un cuvânt greu de priceput dar plin de Har, deci iată n-ai prins decât pisikaa de coadă, oricât te-ai căzni ca să ne arăţi că ar rezulta din texte gLumiţele tale... căci ceea ce arăţi dumneata că rezultă sunt defapt doar pretexte ca să mai tragi şi altădată pisikaa de coadă şi de musteţi, aşa ca jerry pe Tom... crezându-te la barbeqqquie cu ăla micu'... pardon, cu ăstălantu'.

Văzul, auzul şi gustul
 

Vsovi spunea:
“Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit,...”

Răspuns:
Vsovi se arată extaziat de predicile intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, în primul rând pentru că i s-a promis pe cuvânt şi i s-au dat asigurări ferme că ele provin chiar de la Dumnezeu, şi în al doilea rând, pentru acurateţea în sine şi frumuseţea atrăgătoare a textului.

Multe predici sectante sunt frumoase şi adânc pilduitoare, dar, pe ici pe colo, în punctele esenţiale, învăţătura sănătoasă primită de la apostoli este înlocuită cu interpretări fanteziste şi hazardate, adesea eretice. Aşa că, în nici un caz nu trebuie să avem drept criteriu “ bun este textul care-mi alină sufletul şi de la Dumnezeu este tot cuvântul care îmi desfătează auzul”. Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante, sunt împănate şi cu multe sfaturi bune, dar asta nu înseamnă sine qua non că provin de la Dumnezeu. Tocmai de aceea este atât de periculos să te iei după aparenţe, fără a cerceta cu stăruinţă dacă duhurile care le dirijează din ascuns sunt de la Dumnezeu sau nu.

Simţurile omului (auzul, gustul, văzul) sunt adesea înşelate de către diavol. Iată ce spune Biblia despre simţul gustului:
“Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.” (Pilde 20,17)

Şi iată cum ne atenţionează Sfântul Apostol Pavel despre slăbiciunea simţului auzului:
“Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura.
Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”(2Tim. 4:3,4)

Iar despre aparenţe, care înşeală simţul văzului atât de tare încât diavolii sunt confundaţi cu îngerii, iar apostolii mincinoşi cu “proorocii” vremurilor de pe urmă, iată ce spune acelaşi apostol:
“Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.” (II Cor. 11,13-14)

Aşadar, greu şi dureros lucru pentru mântuirea omului este ca el să se ia doar după aparenţe! Aşa s-a ajuns ca mulţi să afirme cu convingere că “toate religiile şi toate sectele sunt bune, pentru că ele te îndreaptă, fiecare pe calea ei, către acelaşi Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului”.
Un simpatizant de acest gen, care crede că toate religiile (creştine – eventual, ca amendament) sunt bune, pare a fi şi amicul nostru Vsovi, asta rezultând din felul cum pledează el sistematic pe acest Forum, apreciind că învăţăturile sectare sunt pentru noi ceilalţi, care nu suntem de părere cu el, “adevăruri incomode”. Ba nu sunt incomode deloc, îi răspundem. Eu, de pildă, mă simt perfect şi în largul meu spunând lucrurilor pe nume şi demonstrând cu exemple de viaţă concrete că simpatiile necontrolate cu sectele sunt periculoase şi pot deveni de-a dreptul nocive.
De aici, de la simpatiile cu sectanţii, până la a-i vizita şi a te ruga împreună cu ei – lucru blamat de canoanele ortodoxe – nu mai este decât un pas. Aici rezidă pericolul tratării cu superficialitate a temelor religioase de către cei care nu au pregătirea necesară, ci doar o bună şi solidă părere de sine.

Câtă luptă cu morile de vânare de vânt născocite din ciuntirea textului meu citat spre o interpretare absurdă, spre o acuzare și o târâre spre lapidare eretică:

iată citatul meu:
„Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit, la ce vrei dumneata dar copiii nu vor să și trăiască învățătura, nu vor să ia hăinuța (și coiful credinței) dar și cămășuța neprihănirii, și Domnul, departe de a cere ascultare oarbă sau supușenie absurdă ori frică disperată ca de tiranul cel rău și trufaș, ci El, sărmanul Domn, plin de dureri și de răni de la părinți și copiii cere ca să-și ia ei sarcina de a trăi conform cu învățătura la modul serios, și să nu inventeze cruci false, griji deșarte, înțelepciuni omenești ori alte născoceli noi ori gata născocite ca să le slujească pe acelea fiindcă alea nu dau viață, alea nu duc nicăieri... decât sunt trăiri comune de vise comune omenești, visele visătorului ce se visează... ceva.”

-Nu știu ce insinuezi? că am fost în sfânta Cetate a Noului Ierusalim de la Puciosa? sau că am discutat telefonic sau în alt fel cu cineva care să mă fi asigurat ferm sau să-și fi dat cuvântul? Așa ceva e pură mitomanie și fabulație, întrucât am mai spus că nu am întâlnit pe nimeni dintre ei, n-am fost niciodată acolo, doar că mi-a dat Dumnezeu să cred și să mărturisesc Adevărul, și anume că ei sunt Biserică Validă și plină de Har și Drept Slăvitoare a lui Dumnezeu, Carele nu este altul decât sfânta Treime cu toți sfinții Săi, care se vestește prin cele 7 sfinte Trâmbițe îngerești...
-Bine că recunoști în al doilea rând acuratețea și frumusețea atrăgătoarea a textului, dar ai uitat de înțelepciunea tainică și mîngâietoare și mântuitoare a Lui, a Textului: Cuvântul lui Dumnezeu.

continuarea mai jos

1. MM: „în nici un caz nu trebuie să avem drept criteriu “ bun este textul care-mi alină sufletul şi de la Dumnezeu este tot cuvântul care îmi desfătează auzul””,

Da, exact și foarte adevărat; dar de ce ar face excepție mereu unii de la regulă? Că au tată pe nenia? Sau că ei se cred pe ei ca nefiind sectanți și nici eretici? Atunci ce sunt? Pui de năpârci și de vipere sau lupi răpitori îmbrăcați în haină sfântă? Deci de ce același Cuvânt al Lui Dumnezeu pentru unii e mumă iar pentru alții ciumă? De ce avem mereu măsuri diferite? Iar pe noi ne scoatem, ne strecurăm așa ca furnica cu aripi, făcându-ne mereu nouă parte că cine-mparte anateme parte-și face, de parcă am avea numai noi Carte, sau crezi că la Dumnezeu merge pe pile aristocratice în socotelile Lui neștiute de oameni și nepătrunse în înțelepciunile Lui cele Tainice?

2.MM:„Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante,”
Tu susții că sunt alcătuite de învățători, adică de oameni, deși autorii transcrierilor ți-au mărturisit că sunt date de sus! Deci tu susții fără probe că sunt inventate spunând că sunt basme logoreice și redundante, fiindcă tu nu crezi, deși ți-am dovedit mereu că voi sunteți cele ce născocind mereu că ar rezulta tot felul de eresuri, defapt citind cu reacredință ați născocit eresuri pe bandă rulantă, ca să prindeți în Cuvânt, să dovediți voi că Domnul nu e Domnul. Iar despre logoree, adică insinuând acum din nou că textele sunt incoerente și redundante și venite din stări patopogice de excitație nervoasă, deci despre logoree insinuați voi ce sunteți pe dinafară de medicină, că v-am arătat că nu ei și nici eu nu suntem posedați de delirum tremens fericit, ci miștocăreala voastră trece orice limită și este mult prea absurd să insinuezi așa ceva, cu diagnosticele și schizofrenia și logoreea, când de fiecare dată ți-am dovedit că acolo în texte sunt taine adânci de care nu aveai habar, sunt explicitate unele într-o perfectă coerență, și conforme cu scriptura și sunt date ca și cuvinte de învățătură la praznice și sărbători, deci nu există nici un argument cu care să poți susține astfel de acuzații și diagnostice, ci eu mă întreb dacă nu cumva voi amândouă nu cumva suferiți de mitomanie și fabulopatie maniacală de tip cleptoman, căci aveți un talent parcă exagerat de a pune în seama altora ceea ce vă dă vouă prin capul vostru sau ceea ce vi se nalucește în mod pripit că ar rezulta din texte. Deci logoreea nu se poate constata din scrieri în nici un chip! Iar redundanța nu poate fi o acuzație dacă ne gândim la faptul că an de an se cam repetă Cuvântul de învățătură în bisericile ortodoxe precum și tâlcuirile, deci e absurd să acuzi de redundanța! Căci poți fi sigură că Dumnezeu nu ar mai grăi aceleași lucruri dacă ar vedea că ele se plinesc în popor și se trăiesc de către credincioși.

3.MM;„Tocmai de aceea este atât de periculos să te iei după aparenţe, fără a cerceta cu stăruinţă dacă duhurile care le dirijează din ascuns sunt de la Dumnezeu sau nu.”
Tocmai asta v-am sfătuit mereu ca atunci când vă hazardați la siguranța cu care sunteți sigure în născocelile și minciunile voastre să aveți măcar un pic de decență și obraz ca să nu persiflați și batjocuriți ceea ce vouă vă e clar că sunt erezii că așa v-a învățat pe voi nenia, deși este scris că: „de la noi sau de la un ...”. Deci iată autorii eresurilor: noi, adică la noi-voi mă refer, așa cum se referea și sf Ap Pavel, care au schimbat sensurile spre pofte imediat ce a plecat sf. Pavel de la ei, zicând că este altă evanghelie, dar nu este decât o singură Evanghelie a unui singur Domn... sau voi credeți că voi faceți excepție? Doar că acuzând învârtoșat vă credeți indreptățite și vrednice pentru necredința și răutatea pe care o dovediți? Dar nu vi s-a arătat de sus până acuma că tot ce ați susținut este complet viceversa? Păi ni s-a arătat, ne-a dat Dumnezeu... și martor este acest fir atât de lung de discuție, că oridecâteori ați acuzat ați făcut-o fără probe și în virtutea inerției băgând tot răul și pe toți în aceiași oală după cuvântul: „toți netrebnici s-au făcut până la unul” cu excepția care întărește regula că iată că voi două și nenia sunteți excepția aia bună, asemnea lui Iov... că vă credeți pe voi cu certitudine deși s-a arătat că toate lucrurile ce le scoteați din texte că ar fi rezultat de acolo erau pure speculații absurde născocite de citirea voastră defectuoasă, cu reacredință, răuvoitoare, ca să demonstrați ceea ce nenia ar fi vrut să audă, ca să fiți pe plac poftei lui tanti grijania și pe socoteala lui nenia.
Deci Duhurile alea rele și sataniste și antichriste, de ce nu vă dați voi seama că pe voi vă dirijează și eu am încercat să vă scot din mâna lor, asta ca să putem discuta cu argumente și cuvincios despre Cuvântul lui Dumnezeu, la subiect, coerent și cinstit, că dacă vreți caterincă și persiflări, atunci mergeți la ziarele de cancanuri și bârfe și distrați-vă pe acolo cît vă poftește suflețelul... dar dacă ați poposit pe un forum ortodox atunci întâi voi dovediți-vă că sunteți ortodoxe și nu cereți mereu ca alții să fie ortodocși după cum ați vrea voi ca să se fălească și să se lăfăiască nenia cu trupurile altora... că mă întreb mereu de ce voiți voi mereu să se cercuiască ei în carne ori ca să ție sâmbătata vesela așa ca și voi? Pentru ce altceva cereți mereu jertfe?

continuarea mai jos

Exact dar de ce bați mereu apropoul doar la unii, de ce pe voi vă excludeți? sau tu cine crezi că sunt și au fost apostolii și proorocii mincinoși? Păi este scris în Cuvânt, cei ce propovăduiesc și pun sarcini grele pe umerii credinciosului închizând porțile Cerurilor dar ei nici cu degetul nu se ating de ele... dând zeciuială din mărar și iasmă și așteptând mereu ca să primească plecăciuni și laude de la oameni, că de aia se împodobesc și umblă prin piețe și stau la colțurile ulițelor ca să fie slăviți de oameni... dar toți aceștia își iau plata lor, căci ei cred că pentru mulțimea cuvintelor lor vor fi ascultați exact cum cred și păgânii, iar sfârșitul lor este după faptele lor... și ajungând în șeol se vaită de acolo ca din gură de șarpe strigând ca de mama focului așa cum striga și bogatul nemilostiv din pildă către părintele Avraam ca să le dea ălora rămași afară ce nu li s-a cerut în noaptea ceea sufletul lor, semne și minuni... Și li s-a răspuns că dacă pe Moise și pe prooroci nu l-au crezut atunci nici dacă va învia cineva din morți nu-L vor crede... Iar ei dacă și-au luat binele lo pe pământ se cuvine ca dincolo ei să sufere... și cei ce au fost nedreptățiți și smeriți pe pământ dincolo, în Ceruri, să se bucure.

Deci de ce insiunezi și arunci pisica neagră, pe care ați omorât-o voi, mereu în curte la alții? Dacă începe să apară putoareoare de la ce a îngropat ea în nisip, sigur nu sunt alții de vină! (Sectanții ori ereticii ori păgânii ori gLumea largă cea plină de tot soiul ce ciudați, ci ”De la noi sau de la un înger dacă vi s-ar vesti o altă Evanghelie, să nu-l credeți... că nu este altă Evanghelie” decât a Cuvântului lui Dumnezeu, Iisus Hristos Domnul nostru, ceva de genul ăsta.)


MM:
„Aşadar, greu şi dureros lucru pentru mântuirea omului este ca el să se ia doar după aparenţe! ”

Frumos spus dar urmează sofismul sofisticat al șarpelui bouaua!:

MM:
„Aşa s-a ajuns ca mulţi să afirme cu convingere că “toate religiile şi toate sectele sunt bune, pentru că ele te îndreaptă, fiecare pe calea ei, către acelaşi Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului”.
Un simpatizant de acest gen, care crede că toate religiile (creştine – eventual, ca amendament) sunt bune, pare a fi şi amicul nostru Vsovi, asta rezultând din felul cum pledează el sistematic pe acest Forum, apreciind că învăţăturile sectare sunt pentru noi ceilalţi, care nu suntem de părere cu el, “adevăruri incomode”.”

Deci iată ce minciună despre mine, când eu însumi am scris mereu că sunt destule secte și am mărturisit și scos în evidență prin ce se înșală, că multe mint, dar nu eu sunt cel ce sunt trimis ca să fiu în măsură să-i condamn! Și chiar dacă mulți dintre sectanți au și dreptate nu m-am făcut avocatul lor sau apărător lor, dar dumneata mă identifici cu toate sectele ca fiind evident apărătorul sectelor și astfel neputând fi decât un sectant ca să ai câștig mișel în argumentația ta, ca să furi atenția fraierilor, care temându-se de secte să-ți dea ție dreptate care iată ai desconsprat ereticul, care are interes, prozelit ori antiprozelit ori căldicel, eu, sectantul care obijnuiește să apere minciunile lor sau ale mele transformându-le în adevăruri incomode. (Eu m-am corectat pe mine de două ori deci mi-am desconspirat propriile minciuni spre deosebire de nenia cu puii lui.)

Nu draga mea, ci sistematic, și acest forum și acest fir de discuție o demonstrează că lucrurile stau taman viceversa, adică cum dumneata și cealaltă lingvistă vă încăpățânați ca să transformați ortodoxia în erezie, prin născocelile și minciunile și ereziile pe care ca pe bandă rulantă le născociți în încercarea de a prinde pe Domnul în Cuvânt! Lucru care se vede clar pe acest fir de discuție, fiind purtate de duhul gLumesc al satanei și al anticristului, al rătăcirii oamenilor, lucru care vi l-am explicat mereu, că nu faceți decât să vă compromiteți pe voi pentru nenia cu desfrânata lui țiitoare, tanti grijania... așa ca prostul de grija altuia... născând și crescând pe cel din desfrânata evreică.

MM:
„Ba nu sunt incomode deloc, îi răspundem. Eu, de pildă, mă simt perfect şi în largul meu spunând lucrurilor pe nume şi demonstrând cu exemple de viaţă concrete că simpatiile necontrolate cu sectele sunt periculoase şi pot deveni de-a dreptul nocive.”

Păi cine are simpatii cu sectele daca nu dumneata care la fiecare cuvânt amintești de ele, însăți trăirea ta este iubirea sectară, căci cine se scuză se acuză și cine se urăsc cu atâta patimă e clar că se iubesc pentru plăceri căci tot ce nu ți se pare că e cum știi sau ai vrea dumneata să fie ca să ai impresia că e așa cum știi dumneata atunci musai e sectă deci nimic altceva nu există pentru tine, decât secta și eresul, și nu pentru mine care nu mă âmpiedic de oricesecte ar exista pe pământ fiindcă eu nu-i condamn, că nu sunt sobor și nici mincinos ci noi mărturisim ce am văzut și auzit și cercetat după roade și de aia mărturia noastră este Adevărată, deci iată că nu eu ci tocmai dumneata ai trăiri necontrolate transformând tot ce atingi în sectarisme și erezii, în diagnostice ale nebuniei, în prostii și în tot felul de minciuni căci te-ai obijnuit ca necrezând să vă îngâmfați cu propriile voastre absurde judecăți deși v-am scris de mii de ori că „omul să nu judece!”, noi adică să nu judecăm! Că nu este permis să judece creștinul! Iar demonstrațiile de viață și exemplele concrete erau date de tine în mod mincinos, tendențios, fraudulos, denigrator, ocărâtor, hulitor, și răufamat, fățarnic, exagerat, speculant, insinuant, tacticos, viclean, întunecos,....... deci eu văzând că sunteți înghițite de cea mai josnică cârciumă în mod repetat v-am cerut să ieșiți la lumină ca să puteți din stare de libertate și adevăr să spuneți lucrurilor pe nume dacă asta urmăriți defapt, dar fără patima asta blestemată cu care v-a umplut pe voi frica de nenia! Căci de frică mințiți cu atâta nonșalanță crezând voi că nenia o să vă și apere și scape apoi, dar este scris: „numai Eu vă scap, numai Domnul vă poate scăpa, Cuvântul lui Dumnezeu, nu vă scapă nici mămica, nici bunica, nici tăticul nici fratele, nici vecinul, nici statul, nici străinul, nimeni nu vă scapă, nici nenia, ci numai Dumnezeu te scapă măi omule, măi creștine...” ceva de genul ăsta e scris pe undeva prin Cuvânt dar am uitat citatul exact, așa că nu vă bazați că aduceți roade, jertfe de bun miros prin minciună ori prin patima cu care născociți sau în mod viclean practicați argumentația unei cauze... că nu faceți decât să împroșcați acuzatul cu tot noroiul strâns în voi, pe care-l credeți noroi, și care e socotit noroi de către gLumea bună, de către aristocrația din care ați vrea să faceți și voi parte, ca apoi osândind engross să iasă astfel mai clar acuzatul ca fiind vinovat... deci „e vinovat că e(sic!) alții vinovați!” și astfel vă demonstrați că sunteți penibile în circăria asta avocățească, fiindcă voi nu demonstrați faptele ca fiind asemenea cu ale furului trăitor al fărădelegilor ci asemănarea o insinuați inventând voi faptele prin asocieri exagerante și tendențioase, viclene, urâte și feroce... lucru ce nu șade bine niciunui procuror! Darmite unui creștin ortodox?! Cu atât mai mult unor lingviste frumoase și simpatice și vesele ca voi ce se ocupă cu infrumusețarea cuvintelor și a limbii.

continuarea mai jos

ultima continuare la...
 

MM:
„De aici, de la simpatiile cu sectanţii, până la a-i vizita şi a te ruga împreună cu ei – lucru blamat de canoanele ortodoxe – nu mai este decât un pas. Aici rezidă pericolul tratării cu superficialitate a temelor religioase de către cei care nu au pregătirea necesară, ci doar o bună şi solidă părere de sine.”

Deci iată cum minciuna prinde proporții și cum inqqqiziția devine la ea acasă demonstrând-mă eretic și-mi dă și anatema, că doar nu mai e decât un pas! Că doar lingvistele au dedus așa ca la Ploiești... Ca la sfârșit să afirme ele că tot eu sunt cel care a tratat cu superficialitate, eu care le-am demonstrat mereu cât de absurd susțin ele și superficial și ușuratic, susțin ele, cu tărie, și cu multă pompă și alarmare ca și cum ar trage mereu pe pisikaa lui nenia de coadă, că ar rezulta din texte, nimic altceva decât eresuri și sectarisme, defapt fabulațiile mințiilor întunecate ale lor pline de toate sectele și sectarismele și ereziile cu care și-au szmolit ochiul lor cel drept care trebuia să le fie lumina trupului dar ele văd mereu ca fățarnicul cu bârna în ochi paiele de la vecini, dar iată că nici paiele scoase de ele și aduse pe tapet nu erau paie ci erau niște ace pe care le-a vârât nenia sub unghii prin beciurile de tristă amintire ori le-a vârât un om rău și vrăjitor în păpușile pline cu tărâțele ce ieșeau din bârfele lor ca să moară vecinul cu capră cu tot, uitând ele că firul acesta de discuție dovedește clar și evident că tratatrea superficială, fără pregătire teologică, în mod tendențios și absurd nu-mi stă mie în caracter și în obijnuință și în obicei ci firește rezultă pentru orice om cu scăunel la cap că putoarea ce șade pe drăcovenie vine din curtea lui nenia care și-a angajat aceste două sărmane ignorante lingviste ca să-i faca treaba lui, aia murdară și vicleană, promițându-le un loc bun în LOJE. (adică desconsprând sensul: în JEOL und J se scrie uneori și SH!)

Deci dragele mele surori creștine nu mai fiți așa de fraiere să credeți mereu că numai eu sunt ereticul sau sectantul, că doar v-am spus că eu v-am iertat mereu, și vă iert iar, și air, că știu cine-i de vină, eu și păcatele mele, dar dacă voi o să tot insisistați până în pânzele albe sau negre să vă puneți plăci de plumb pe cap... eu vă las și n-aveți decât că doar credința e liberă... și dacă voi credeți apoi ca fariseii și saducheii că Domnul din Cuvântul lui Dumnezeu e eretic și sectant, n-aveți decât... eu nu vă contrazic ca să mă cert cu voi căci ispispita atât așteaptă: fraieri ce cad în multiispitele duble și viceversate, și eu nu advocățesc ci în mod liber am mărturisit că e Dumnezeu de la Dumnezeu trimis de Tatăl! Căci nu după altceva Îl veți cunoaște decât după roade Îi veți Cunoaște pe fiii împărăției, lovind textele de Piatra : sf. Petru și Pavel și poporul lui Dumnezeu... și văzând voi Lucrurile pe care le-a Mântuit și le-a înnoit și le-a plămădit Mâna Sa... Mângâierea cea nouă a Noului Ierusalim așa veți cunoaște că „Eu Sunt”, dar mie mi-a fost ușor să cred doar din textele citite pe sărite fiindcă eu nu caut să mă îndoiesc ca să mă înalț ci mai degrabă caut să cred, dar nu absurd ori orbește ori fără a cerceta scripturile, ci căutând și la roadele care au fost ori care or să iasă din sămânța pusă în pământul cel bun... și apoi udată mereu... de sus... cu lacrimi dulci ca să fie pază și să nu vină un nenia rău ca să-și cultive apoi prin flatări neghinele și tăciunii lui aia răi care nu pot să facă roade bune, căci pomul rău nu poate să facă roade bune. Dar fără pămîntul cel bun e zadarnic să vorbești ori să pui sămânță în deșert fiindcă în deșertăciunea deșertăciunii nu ies decât pui de goană după vînarea de vânt, căci aia este toată înțelepciunea smintită... căci fără Cuvântul lui Dumnezeu poți să câștigi lumea întreagă căci nu o să ai în ziua aceea ce să dai în schimb pentru sufletul tău.

„au nu se vând două vrăbii la un ban?”

181. Răvaşele pucioşeşti răvăşesc conştiinţele creştinilor pravoslavnici (I)
 

“Cuvântul” care vine din cer la Pucioasa este perceput astăzi în mod diferit de către creştinii ortodocşi practicanţi aflaţi în căutarea unui model de trăire cât mai autentic creştină. Pentru unii, simpla titulatură “Cuvântul lui Dumnezeu” îi înfioară şi le trezeşte o pasiune şi o responsabilitate pe care n-au conştientizat-o până acum. Un raţionament cu totul nou şi neobişnuit şi briant le inundă emisferele cerebrale, electrizându-i la creierul mic şi pe toată şira spinării: “Dumnezeu ne vorbeşte astăzi nouă, oamenilor! Oare ce poate fi mai minunat, mai sublim, decât această revărsare de dragoste a cerului diafan şi sfânt faţă de pământul păcătos şi imund? Mai este posibil ca cineva să se împotrivească acestei revărsări de iubire a lui Dumnezeu, care-i cheamă cu Cuvântul Său pe toţi oamenii păcătoşi la mântuire? Niciodată în istoria omenirii n-a fost o asemenea revărsare de har pe pământ. Acest izvor de “Cuvânt” de la Pucioasa este cerul nou şi pământul cel nou, aceasta este a doua venire a Domnului Iisus – Duh şi Cuvânt pe pământ, aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu coborâtă din cer pe pământ, căci aceasta este împlinirea tainelor minunate care ni s-au promis prin prooroci!”

Dar omul este încăpăţînat, mândru şi nerecunoscător. Cei mai mulţi dintre cei care au auzit despre “Cuvântul” de la Pucioasa, sau chiar au auzit cu urechile lor mostre de “Cuvânt”, sau le-au citit cu ochii lor din “sfânta Carte” intitulată în chip minunat şi semnificativ “Cuvântul lui Dumnezeu”, s-au arătat neîncrezători, sceptici, batjocoritori şi nerecunoscători. Ba, unii s-au ridicat la împotrivire făţişă, declarând fără nici un fel de probe concrete că, după părerea lor, acest tainic “Cuvânt” este o mistificare omenească. Asta a însemnat mare îndurerare şi tristeţe şi plâns mult în cer, căci Dumnezeu nu mai primea ca până acum, indiferenţă de la oameni, ci primea de acum dispreţ şi lovituri în loc de dragostea şi de preţuirea ce I se cuveneau pentru acest “Cuvânt”. Admiratorii “Cuvântului” au sesizat imediat cerinţa momentului, fiind iarăşi inundaţi în sinapsele lor corticale de gânduri sclipitoare: “Dumnezeu plânge mult şi adânc în cer, căci este neajutorat de la om şi este ponegrit şi este în mare dificultate! El trebuie sprijinit din răsputeri ca să nu cadă! Să ne înrolăm deci în Armata Lui sfântă de pe pământ, care luptă împotriva păcatului! Să facem scut tare, ocrotitor, pentru copilaşii Lui, Mihaela şi Nicuşor, cei 2 Prooroci Apocaliptici care aduc Cuvântul Domnului pe pământ, să-I apărăm pe Ei de răutăcioşii care-I denigrează în tot felul şi să-I ajutăm cu tot ce putem ca să Le fie Lor viaţa mai uşoară!”

Şi aşa s-au pomenit aceşti simpatizanţi ai pucioşilor că au devenit peste noapte avocaţi neplătiţi ai învăţăturii esoterice de la Pucioasa şi ai liderilor pucioşi. Fără să ştie ei mare lucru despre pucioşi, fără să-i viziteze măcar o dată, fără să-i asculte şi pe denigratorii pucioşilor cu atenţie (ca să vadă ce-i mână pe aceştia în luptă – o luptă care, oricum, pare lipsită de şanse – împotriva lui Dumnezeu), fără să compare textele din “Cuvânt” cu cele din Sfânta Scriptură ca să vadă în ce măsură sunt ele compatibile, fără să compare “Cuvântul” cu el însuşi (pentru a vedea dacă nu cumva se contrazice pe sine şi în sine), fără să ceară părerea autorizată a Bisericii, ei se declară din oficiu admiratori, partizani şi susţinători ai eresului de la Pucioasa.

Iată ce declara pe Forumul Creştin Ortodox un creştin ameţit pe nume SOVIDIU, ameţit de frumuseţea “Cuvântului” de la Pucioasa şi zdruncinat bine de profunzimea autenticităţii “Fenomenului Noul Ierusalim”:
“Va inshelatzi amarnic shi fenomenul este profund autentic iar Hristos a vorbit prin Trambitza sa shi vine sa implineasca Apocalipsa.... Cei de acolo care sant din radacina sadita de Hristos prin sf Verginica au ascultare de BOR shi de Sinod shi nu sunt nicidecum o secta shi e o mare greshala sa te privezi de un mare prooroc asemenea lui Moise prin care Hristos a daruit atata proorocie cum n-a daruit niciunui prooroc al Vechiului Testament.... In opinia mea este cu adevarat Noul Ierusalim care se nashte shi trimite lumina shi curatzie in adevar shi dreptate de la Dumnezeu, iar denumirile sunt semnificative intrucat Hristos afirma ca din glodul de la pucioasa l-a plamadit pe Adam shi apoi pe Eva din Coasta Lui, Adam insemnand om. Shi se mai afirma ca pamantul Romaniei a fost primul care a ieshit din ape.... e bine ca cei interesatzi sa citeasca in fiecare zi de pe site-ul respectiv pentru ca altfel nu vor birui in lupta cu antihristmul lumii ce vine peste noi din toate directziile ca sa se intareasca.... Eu am citit cate ceva de acolo shi m-am convins ca nimeni nu putea vorbi asha daca nu ar fi fost Dumnezeu, Hristos prin glasul Trambitzei sale care in timpul ei a biruit mult, mult antihrist a biruit sarmana sfanta shi nevinovata fiind chinuita cu mult peste puterile vasului sau, dar n-au biruit dushmanii fiindca n-a lasat Dumnezeu.... Deci nu va pacalitzi ca nu e o secta shi nu va privatzi de binele ceresc sa nu patzim shi noi ca evreii care shi-au omorat proorocii shi sfintzii pentru duhul minciunii maririi de sine shi pentru lacomia shtiintzei lumii...... Citzitzi de acolo, Pricepetzi shi va vetzi convinge ca nu ma inshel! Bine ar fi ca apoi sa ascultatzi! Doamne ajuta-i pe cei ce aud acel cuvant dat prin Trambitza Domnului...”

Aşadar, cei care “se însheală amarnic shi...” nu recunosc că “...fenomenul este profund autentic” au acum suficiente argumente să se întrebe: oare şi noi ne-am făcut împotrivitori ai lui Hristos şi ai sfinţilor Lui prooroci, jignindu-i pe pucioşi cu apelativul “sectă”? Căci iată ce spune SOVIDIU:

1. “Cei de acolo sant din radacina sadita de Hristos prin sf Verginica au ascultare de BOR shi de Sinod shi nu sunt nicidecum o secta...”
Bineînţeles că SOVIDIU nu s-a mai obosit să pună mâna pe telefon şi să-i sune pe oficialii din Sfântul Sinod, ca să-i întrebe dacă au auzit de “Sfânta Proorociţă Verginica de la Glodeni” şi să ceară de la dumnealor confirmarea că, într-adevăr, pucioşii “au ascultare de BOR shi de Sinod” şi că “nu sunt nicidecum o secta”, şi că dimpotrivă, pucioşii sunt Biserica Noul Ierusalim(BNI), iar BOR este secta acestei Biserici (BNI), care BNI este reformatoarea din temelii a sectei numită BOR.