În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 379750)

Orbul din Ioan 9 era orb din nastere.Cand ucenicii au intrebat :"Invatatorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?" Hristos a raspuns: ,,N-a pacatuit nici omul acesta nici parintii lui; ci s-a nascut asa, ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu.".Daca stam si ne gandim ce a vrut sa spuna se misca camera cu noi cand relizam ce inseamna suveranitatea divina absoluta si modul cum ea se manifesta.

Bartimeu,alt orbul,a cerut sa-si capete vederea.Ce i-a spus Hristos:"Du-te, credinta ta te-a mantuit."Cum adica,doar aceea clipa de credinta,de predare in grija Lui, a contat atat de mult?DA.

Mai mult,da daca spun ca i-a iertat unuia pacatele pentru credinta altora? Slabanogul din Capernaum: ,,Si iata ca I-au adus un slabanog care zacea intr-un pat. Isus le-a vazut credinta si a zis slabanogului: "Indrazneste, fiule! Pacatele iti sunt iertate!"

Dar daca afirm ca a inviat un om doar din cauza tristetii mamei lui,care era vaduva?
Tanarul din Nain: ,,Domnului, cand a vazut-o, I S-a facut mila de ea si i-a zis: "Nu plange!" Apoi S-a apropiat si S-a atins de racla. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: "Tinerelule, scoala-te, iti spun!" Mortul a sezut in capul oaselor si a inceput sa vorbeasca. Isus l-a dat inapoi maicii lui.

Dar daca afirm de vindecari in serie,fara nici o diferentiere?Dupa vindecarea soacrei lui Petru: ,,Seara, au adus la Isus pe multi indraciti. El, prin cuvantul Lui, a scos din ei duhurile necurate si a tamaduit pe toti bolnavii"

A contat ce facusera in viata amaritii astia,ultimii nenorociti,pleava si dispretul societatii? NU.Scopul era altul, il
spune Apostolul Matei citand din Isaia: ,,ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: "El a luat asupra Lui neputintele noastre si a purtat bolile noastre."(Matei 8:17).

Isaia 53....

În prealabil postat de Adriana3 (Post 379806)

Perfect adevarat. Ba chiar si portile Iadului au fost deschise si oamenii eliberati de acolo. Nu contesta nimeni aceasta parte de pana la Hristos. Intrebarea se pune: ce s-a intamplat dupa venirea lui Hristos. Oamenii aceia care au fost vindecati in baza credintei lor si carora li s-au iertat pacatele in baza credintei lor, cum au trait ei dupa intalnirea cu Hristos? Il vedem pe Iisus zicand "du-te si nu mai pacatui" iar in alt loc zice si de ce sa nu mai pacatuiasca omul: ca sa nu i se intample altele si mai rele. O zice si in mod direct, dar si indirect prin parabola celui care isi curata casa dupa care duhurile rele se inhaiteaza inca si mai multe si se intorc sa dea buzna in casa omului. Deci sa nu uitam ca nu se opreste totul la intalnirea cu Iisus cand ni se iarta dupa credinta ci se continua cu vietuirea in Iisus ca sa nu ajungem inca si mai rau decat inainte de a-L cunoaste...

În prealabil postat de Raziel (Post 379803)

Ca o completare, apropo de "credinta" mea, Dumnezeul lui Spinoza se apropie cel mai mult de ce cred eu acum despre divinitate, pe viitor mai vedem....

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 379807)

Interesanta intrebare.Eu cred raspunsul se afla in Isaia 55: ,,cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va face voia Mea si va implini planurile Mele. Da, veti iesi cu bucurie si veti fi calauziti in pace."

În prealabil postat de Raziel (Post 379784)

Presupunand ca Dumnezeu exista, si el a creat universul si implicit pe noi, cum putem noi muritorii sa spunem ce este si mai ales cine este Dumnezeu, daca noi nu suntem capabili sa cuprindem infinitul?
Cum putem noi sa spunem clar si raspicat ca stim ce vrea si ce gandeste Dumnezeu?
Biblia si absolut toate scrierile religioase au fost plasmuite de om, nu avem cum sa stim ca au fost inspirate sau nu de Dumnezeu intelegeti odata.

În prealabil postat de Adriana3 (Post 379809)

Interesant. Si care este Dumnezeul lui Spinoza? Daca se poate spune in cateva fraze.

În prealabil postat de ioanna (Post 379812)

Daca va uitati peste scrierile religioase toate contin invataturi pentru o viata armonioasa, contin valori launtrice, fiind expresii ale unui sentiment religios puternic inradacinat in psihologia omului. Moralitate exista si in afara religiei, insa daca un om isi gaseste calauzirea si sensul in viata prin morala desprinsa din Scripturi, are sens sa-i zdruncinam crezul? Religiile (monoteiste) se intemeiaza pe revelatie, ca principiu obiectiv, insa conduse de principiul lor subiectiv: credinta. Existenta lui Dumnezeu tine insa de subiectivismul credintei. Autenticitatea revelatiei rezida (si) din puterea dinamica si transformatoare care a schimbat in bine milioane de vieti. Cuvintele Scripturii vindeca si alina, indrepteaza si indrumeaza, intaresc si dau indemn spre tot ce e bun, avand puterea de a convinge pe cei care se adancesc in ea cu toata sinceritatea si evlavia, ca originea ei nu poate fi decat divina.

În prealabil postat de Raziel (Post 379791)

De unde stii ca este iubire? ca spune intr-o carte care e scrisa de om?
Aici e greseala noi nu putem afirma cu tarie nimic despre Dumnezeu pentru ca pur si simplu nu stim.

În prealabil postat de Raziel (Post 379813)

Dumnezeul lui Spinoza este un Dumnezeu impersonal, Dumnezeul lui Spinoza este universul