În prealabil postat de cristiboss56 (Post 102247)

Asa este George ! Problema este alta pentru unii si ratiunea lor desarta si irationala, caci ei vor musai ca tot si toate sa se ghideze dupa desertaciunea omeneasca, punand Divinul la un loc cu slava omeneasca. Acest amestec, amalgam ce din mintea tulbure se naste ca o justificare a lipsei de simtire , ce pe romaneste suna atat de dur, dar pe atat de adevarat : curata nesimtire !

În prealabil postat de Mirean (Post 102274)

"Misto", atitudinea ta ... Adica daca tot jignesti, sa ai acoperire, un citat...ceva. Vorba ta: curata nesimtire!
Prietene, daca citeste cineva tot ce este scris aici, si se regaseste intre pacatosii care au procreat in post, se "sinucide", spiritual vorbind. Adica nu gaseste calea de iesire....
Imi aminteste de femeile alea care se spovedeau la duhovnici "obscuri", prin manastiri "ciudate", si care primeau, diferit de pravile, canoane foarte grele, gen "impartasanie pe pat de moarte" si care, in loc de indreptare, cadeau in deznadejde....

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 102290)

Draga prietene neortodox, cuvantul ce semnifica lipsa de traire, de simtire , nu-i nici pe departe Jignire. El suna dur, atunci cand il spui direct :nesimtire . Asta este limba romaneasca ce nu o putem schimba noi acum. Deci nesimtirea este Nesimtire . Cuvantul "misto"pe care dumneata l-ai folosit, nu exista in asta limba romaneasca, dar Nesimtire, da.

În prealabil postat de Mirean (Post 102293)

Prietene, gresesti, cuvantul exista, era suficient un..."search"... Iata:

MIŞTÓ adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., în expr.) A lua (pe cineva) la mişto = a-şi bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din ţig. mišto.
Sursa: [COLOR=#0000ff]DEX '98[/COLOR] | Trimisă de [COLOR=#0000ff]LauraGellner[/COLOR], 1 Jun 2004 | [COLOR=#0000ff]Greşeală de tipar[/COLOR]
MIŞTÓ adj. v. apetisant, arătos, bun, chipeş, delicios, frumos, gustos, izbutit, îmbietor, plăcut, realizat, reuşit, savuros, suculent, valoros.
Sursa: [COLOR=#0000ff]Sinonime[/COLOR] | Trimisă de [COLOR=#0000ff]siveco[/COLOR], 4 Aug 2004 | [COLOR=#0000ff]Greşeală de tipar[/COLOR]
miştó adj. invar., s. n.
Sursa: [COLOR=#0000ff]Dicţionar ortografic[/COLOR] | Trimisă de [COLOR=#0000ff]siveco[/COLOR], 10 Aug 2004 | [COLOR=#0000ff]Greşeală de tipar[/COLOR]
MIŞTÓ adj. invar. pop. Care este foarte bun; foarte frumos. /<ţig. mišto
Sursa: [COLOR=#0000ff]NODEX[/COLOR] | Trimisă de [COLOR=#0000ff]siveco[/COLOR], 21 Aug 2004 | [COLOR=#0000ff]Greşeală de tipar[/COLOR]
miştó adj. – (Arg.) Drăguţ, frumos. Ţig. mišto „bun” (Graur 171; Juilland 168), cf. ţig. sp. mištó „bun” (Claveriá 159).

Scuze. dar n-am avut ragaz sa modific diacroticele, sper sa intelegi si asa.

Remarcile cu privire la "ortodoxie" tine-le pentru dumneata, nu de alta, dar "inversunarea" dumitale mi se pare mai degraba "anti-ortodoxa" decat invitatia mea la uzul ratiunii si la studiu serios.

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 102301)

D'le cate "inteligenta" , cat studiu aprofundat si mai ales cata "ratiune"! ! ! Si toate astea pe fondul clar al unei crase lipse de simtire ! Ma uluiesti si de aceea te voi lasa , a vorbi singu de acum incolo. Pace si multa bucurie !

În prealabil postat de Mirean (Post 102319)

Stiti ce mi se pare ciudat?
Am citit, cel putin la acest topic, despre "canoane", "pedepse", "chinuri", "porunci", "suferinte", "handicapuri", etc. Oare asta sa fie esenta Ortodoxiei?
Adica suntem atat de inversutati incat doar asta vedem?
Prieteni, am uitat, oare, de "dragoste", "iubire", "intelegere", "iertare"...?

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 102327)

Miran, vazand ca ai postat din DEX intelesul cuvantului "mistó", care pe tiganeste inseamna "bun" si nimic mai mult, te intreb de ce am ajuns sa-l folosim in scris, cand pe romaneste avem un noian de sinonime: apetisant, arătos, bun, chipeş, delicios, frumos, gustos, izbutit, îmbietor, plăcut, realizat, reuşit, savuros, suculent, valoros.
Oare nu e pacat de dulcea limba romaneasca sa o "impanam" cu tiganisme, care in mod regretabil au intrat in limba romana, la nivel de jargon, dar nici decum la nivel de limba literara?!?
Am auzit intr-o emisiune despre limba romana, ca orice cuvant folosit de 3 ori, capata drept de a fi considerat ca facand parte din limba romana. De aceea se si gaseste cuvantul "mistó" in vocabularul romanesc. Dar oare acest lucru ne da voie sa-l introducem in limba literara, adica cea pe care o scriem? Poate ca nu ar fi rau sa acordam o mai mare atentie alegerii cuvintelor pe care le folosim in scris, mai ales aici pe forum, stiind ca aceste cuvinte pot fi citite pe tot globul, de catre oricine, oricand.
Cuvintele pe care le folosim, ne reprezinta.
Un post binecuvantat si tie, Mirean.

Cu ocazia asta fac apel si la cei, care scriu fraze intregi in limba engleza, in loc sa exprime in limba romana ce au de spus. De obicei sunt fraze sau expresii "tocite" de atata intrebuintare. Oare cu ce scop se scrie in engleza pe un forum romanesc? Evident pentru a parea mai interesanti, pe de o parte si pe de alta, de a nu face efortul traducerii acestor automatisme din propria vorbire.
Fac deci apel la pastrarea frumoasei noastre limbi romane nealterata. Asa cum ne-au dat-o noua inaintasii nostri, asa s-o dam si noi la randul nostru urmasilor nostri.
Iertare pentru off-topic!

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 102330)

Mirean, tu ca absolvent de teologie, nu ar trebui sa simti lipsa dragostei din cuvinte ca: "porunci, canoane, suferinte".
Porunca este Legea lui Dumnezeu, caruia trebuie sa-i dam ascultare: iubeste-ti aproapele.
Canonul este spre indreptarea noastra din greseala: citire de Acatiste, metanii si inchinaciuni.
Iar suferinta ne e data pentru cresterea noastra spirituala.
Unde vezi lipsa de dragoste in cele de mai sus?
Dar a indemna pe cineva la pacat, poate fi acesta un semn de dragoste? Nicidecum.