"Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
Toată suflarea să laude pe Domnul! " spune Psalmistul. :)

Francolatinu-le! Protestantu-le sectar din insectar! Te reduce igoretele la quarci, că așa i-a zis lui Vocea Creată, pardon, vizorul ăla de ușă de bloc.

Sa ai grija sa-l depasesti regulamentar! Pe stanga.
Pe acolo pe unde vor fi caprele :1:

Turle cu clopote, clopoţei mici la masă, clopoţei mici la haine, la colindat... Clopoţeii la cădelniţă...
Toaca... în lemn, în fier forjat... în dragostea noastră simplă, curată, minunată...

Din secolul 1, la fel şi astăzi, pentru veşnicie, în comuniune, în Biserică... Mireasa... Atât de frumoasă...

Glasurile dulci ale chemării la rugăciune şi îndumnezeire...

Ai amintit o rugăciune atât de puternică, scrisă de Psalmistul David, dar ţi-au închis urechile şi mintea de la ea...

Apropo, că tot suntem aici... pe neo-protestanţi îi întreb :

Dacă Psalmistul David a scris rugăciuni, minunaţii Psalmii, pe care-i citea, îi rostea mereu, îi cânta din harpă, pe unde mergea, sau liniştea luptele lui Saul cu demoni, cântând Psalmi...

Precum David noi, creştinii, avem voie să scriem Cărţi de Rugăciuni, să le citim şi să le cântăm ?

Ooo ! Haideţi cu Domnul, fraţilor ! Slavă Domnului, din nou să batem clopotele inimilor noastre, e timpul de rugăciune :

"Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
Toată suflarea să laude pe Domnul! "

Doamne miluieşte !

Iezişor preaiubit... Vino la Domnul !

Nu sta închis !

Veniţi cu toţii la Domnul ! Să vă iubească Domnul ! Domnul Slavei !

Fratior drag, de unde stii tu ca Apostolii n-au avut instrumente?
Au crezi cumva, ca unii sectari, ca tot ce s-a intamplat in viata apostolilor este scris in Biblie?

Poate ca un Apostol avea un instrument insa nu-i scris in Evanghelii.
A avea un intrument muzical nu-i niciun pacat.
Asa ca putem crede, fara nicio problema, ca Apostolul Petru avea un chimval rasunator.
El, de alfel, avea si... o soacra.

In lumina ultimelor discutii eu as putea presupune chiar ca ar fi fost posibil ca in chimval sa fi intrat... duhul sfant.

Ar fi chiar recomandat!
Chiar si cu instrumentele pot fi cantate.
Dupa cum vad eu lucrurile.

Ti-am mai zis ca eu am venit la Domnul inainte ca tu sa te nasti.
Dar asta nu inseamna ca sunt scortos si tanjesc dupa respect sau ca ma supar cand mai intepi tu cu cornitele.
Doar te informez din cand in cand. Poate vei intelege intr-o zi.

Avem Duhul Sfânt în toate clopotele, în toate cădelniţele avem rugăciunile Sfinţilor, cum mărturiseşte Sfânta Scriptură.

Nu există o singură cădelniţă să nu aibe rugăciunile Sfinţilor... Niciuna. Toate le au.

"fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor." - Apocalipsa 5, 8.

"A venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor." - Apocalipsa 8, 3-4

Vezi ? Nu mint... Nu te-am minţit niciodată !

Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Apostol Iacov, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Luca, Sfântul Simeon Noul Teolog...
Sfinţii cei mari şi minunaţi, vin lângă noi... păduchii...

Vin lângă noi cum a venit Moise şi Ilie lângă Hristos, la Schimbarea la faţă a Domnului (ce-o vom prăznui în 5 zile) pe muntele Taborului, spune Scriptura, aşa vin şi Sfinţii lângă noi, când îi chemăm din Ceruri, cum şi Moise era mutat, adormit de sute de ani, dar a venit degrab la Hristos, neîntârziat, aşa vin şi ei, minunaţii de ei, când îi chemăm, vin Sfinţii şi înalţă rugăciuni şi se roagă pentru noi...
Cu dulcea lor rugăciune...

E ora 12 noaptea acum când îţi scriu... Şi îţi scriu cu sufletul plâns... îţi scriu chemare...

Linişteşte-te, ridică-te şi vino să ascultăm glasul Duhului Sfânt din Sfintele Clopote la multe Sfinte Mănăstiri, pe tot pământul... care anunţă şi cheamă la Sfânta Slujbă...

Începe Sfânta Slujbă a Miezonopticii... Te cheamă şi pe tine Duhul Sfânt, oare vrei să vi ?

Vino neîntârziat, iubitul meu frate, cu credinţă în suflet vino şi crezi că niciunul; din Sfinţii Apostoli; nu au avut niciun alt instrument; decât clopote mici, care anunţau începutul şi sfârşitul Sfintelor Slujbe în casele şi foişoarele unde se adunau... Şi când începea şi termina Sfântul Apostol Pavel, Sfânta Liturghie a Sfântului Apostol Iacov, cea slujită cu felonul, cărţile şi pergamentele pe el... suna clopoţelul de pe masă, care-l avea şi se apleca până la pământ înaintea fraţilor care erau cu el, mulţumindu-le...

Noi vedem în harul Duhul Sfânt asta... Dar "fericiţi ce-i ce n-au văzut şi au crezut". Dar vei vedea şi tu la Judecată, că ce ţi-am scris aici, e Adevărul...

Atunci vei fi înviat, şi tu ca tot pământul din toţi anii... Oare vei fi în slavă sau osândă ? Încă mai ai timp în viaţa aceasta...
Mulţi... Toţi... Mai este timp... Oare veţi veni ?

Doamne miluieşte...

"Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.
Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.
Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.
Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe.
Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
Toată suflarea să laude pe Domnul!"

Atunci vino şi cântă-le cu noi. "Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat"...

Le avem în Psaltire, în Mineie, în Octoih, în Liturghier... Vino să le citeşti şi să le cânţi cu noi...

Dacă ai venit la Domnul, precum spui, de ce-ai mai fugit de la EL ? Vino şi stai în Domnul şi bucură-te-n Domnul ! Nu mai fugi, nu mai pleca.

Te iubim atât de mult ! Vrem să moşteneşti cu noi Cerurile, gătite nouă încă de la întemeierea lumii... Gătite Bisericii Domnului Hristos... azi numită din multe raţiuni, Ortodoxia...

Vino ! Hristos a înviat !

Cursele de masini, citeam intr-o revista, au luat nastere la 5 minute dupa ce a fost construita a doua masina..:)
Ma gandeam cum o fi la oameni...
Eventual la oamenii crestini.
P.S. Ma refer la competitia dintre oameni in general, nu la eventualele curse de masini dintre crestini, precum se temea un coleg ca s-ar putea intelege (mi-a semnalat pe privat...:) si il rog sa se linisteasca, crestinii de aici nu sunt chiar asa imprastiati incat sa gandeasca asa departe si anxios...)

Sa fie asazisul "instinct" al competitiei un dar al Domnului pus in om? Sau mai degraba o forma de manifestare a firii cazute... Asta era dilema sugerata chiar de revista "Dilema".

Dacă "Dilema", ar căuta răspunsul la Sfântul Ioan Gură de Aur, mai numit şi Atletul lui Hristos, ar găsi răspunsul imediat... în PSB 23, Omiliile la Matei... Ar găsi multe răspunsuri acolo... Şi în multe alte locuri, la mulţi alţi Sfinţi preaminunaţi.

Iar noi toţi aici şi în 99% din locurile de pe pământ... suntem căruţe cu roţi pătrate... În cel mai fericit caz triciclete şi trotinete, cu roţi cât unghia...

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte... (de 100 sau 1000 de ori, nu de 40 de ori)

Sau după măsura iubirii...

Competitia apare in momentul in care crezi ca darurile si talentele tale nu le ai de la Dumnezeu,ci iti apartin,deci instinctul competitiei nu are cum sa fie dar de la Dumnezeu.

Atunci de ce uneori crestinii (precum am citit si auzit uneori) se intrec in fapte bune, in virtuti etc.?.....:) Pare tot un fel de competitie, ca sa nu mai amintesc de frumoasa metafora "atletii lui Hristos", ca alternativa la alte forme de intreceri (sportive).
Dar am auzit si de o specie curioasa de invidie, asazisa "invidia duhovniceasca". Him...

S-a spus si pe aici "sa ne intrecem in Domnul" si ma gandesc ca asta nu ar fi musai ceva rau, daca o facem cum se cuvine.
Sau cum e, de fapt?

P.S. In general jocurile sportive au si un arbitru. Si nu de putine ori acesta e un personaj-cheie al unei competitii reusite...

Stai puţin...

Şi când Biserica era prin Sfinţii Părinţi, la cele 9 Sfintele Sinoade, luptând în războiul nevăzut cu ereziile, şi revela şi salva Domnul, Biserica Sa, aia ce era ? Horă ? Probabil pas în doi ? Nu, competiţie. Între Hristos şi satana.

Credeau şi ei acolo, Sfinţii Părinţi, că darurile, talanţii, talentele, nu le au de la Dumnezeu ? Ca să nu fie în competiţie...
Of...
La fel, amintesc competiţia între Dumnezeu şi satana, la "pariul" satanei... pentru Iov...

Cea mai mare erezie a tuturor timpurilor, ecumenismul, asta-i horă... Hora satanei, gândită şi îmbunătăţită încă de după Marea Schismă... marile erezii ale Apusului...

Deci noi nu trebuie să fim unii cu alţii, în competiţie, să ne întrecem în Hristos? Din slavă-n slavă, cum spun Sfinţii Părinţi ?

Nu trebuie să fim în competiţie cu noi înşine, fiindcă noi suntem cei mai mari duşmani ai noştrii, spune Sfântul Nectarie din Eghina, cum minunat vindecă Domnul cancerul prin el, numindu-l şi "sfântul vindecător de cancer", în minunata sa carte "Cunoaşte-te pe tine însuţi"?

Flying, te-am rugat să nu mai zbori... Încă mai e timp de aterizare... Vezi să nu fie aterizare forţată...

N-avem noi de unde sti in ce se intrec uneori crestinii,Dumnezeu singur stie.

Nuuu, da de unde, nu? N-avem noi de unde ştii în ce se întrec creştinii, nu? E ca în renumita afirmaţie a ecumeniştilor:

"Este un singur Dumnezeu, nu ştim noi cine se mântuie şi cine nu, poate se mântuie şi catolicul, şi lutheranul, şi ortodoxul, şi calvinul şi penticostalul şi musulmanul... etc..." Cu toţii fac fapte bune. Are milă Domnul !

Păi şi ateii fac fapte bune. Are milă Domnu, nu? Îi bagă Domnul cu hei-rupu'n Rai, nu ?
Vrei nu vrei, te-am mântuit !
Ha, ha, asta e !
Dacă-n Rai, nu a călcat peste libertatea lui Adam şi Eva, şi nu i-a dat peste mână la Adam în momentul când muşca din fructul oprit, oare va încălca libertatea cuiva la Judecată ?

Doamne fereşte. N-o va încălca niciodată.

Le va arăta Domnul la Judecată, la fiecare ce au ales în libertatea lor:
Uite asta ai ales: erezia.
Uite asta ai ales: islamismul.
Uite asta ai ales: ateismul... etc.
Uite asta ai ales: o viaţă lipsită de Mine. Nu mai vrut. Nu ai vrut Biserca Mea. Sfinţii Mei. Mireasa Mea Preaiubită: Ortodoxia. N-ai vrut să fi în ea.

Te-am chemat de atâtea ori. De mii de ori. Şi n-ai vrut. Uite asta ai ales: iadul.

Ei bine, e simplu. Noi ştim, în Duhul Sfânt, cine se mântuie şi cine nu:

Creştinii se mântuiesc iar ereticii nu se mântuiesc. Nici păgânii şi ateii şi alţii, nu se mântuiesc.

Sau ce credem noi, că îi bagă Dumnezeu cu forţa-n Rai? Când au hulit toată viaţa pe Duhul Sfânt, cu erezia, cu ateismul, cu păgânismul? Şi n-au vrut să fie ortodocşi? Să vină în Biserică?

Iar creştinii ştim în ce se întrec... în Domnul ! În dragoste, rugăciune, răbdare, blândeţe, ascultare, pocăinţă, smerenie, discernământ...
Îşi înmulţesc măsura. Ne înmulţim mântuirea.

La fiecare răsărit şi apus de soare... Toată viaţa, şi în minutele morţii, adormirii...

Şi musulmanii cred în cuvântul Domnului Iisus Hristos, dar cel prezentat de mohamed a lor şi cred în cel ce l-a trimis pe Hristos, adică în allah şi pe Hristos trimis de allah Îl numesc un simplu profet.
Şi ereticii, păgânii, ateii, gnosticii şi alţii, cred spurcăciuni şi le plinesc. Cu durere spun, nici unul n-o să se mântuiască.

În fine, nu o mai lungesc, Îl las pe Duhul Sfânt să vorbească :

"Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri." - Matei 7, 21.
"Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi." - II Tesaloniceni 3, 6.
"Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii." - I Ioan 4, 6.
"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." - II Tesaloniceni 2, 15.
"Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine." - Luca 10, 16.
"Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre." - Matei 10, 14. "spre mărturie împotriva lor." - Luca 9, 5.
"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer, v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o€“ să fie anatema! v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!" (adică afară din Biserică) - Galateni 1, 8-9.
"Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit. Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate." - I Ioan 2, 19-20.
"Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească." - I Timotei 1, 20.
"Am şi alte oi, care sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu" - Ioan 10, 16.
"Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău." - I Ioan 5, 19.
"Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". - I Corinteni 2, 9.
"Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele." - Ioan 14, 23-24.

Bucură-te, Biserică a Mirelui Ceresc !

Şi iarăşi zic: bucură-te !

Igor frate, ma tot minunez de elanul/focul/energia postarilor tale... Ce de majuscule si de litere ingrosate, fratior...
Permite-mi o mica destainuire. Nu o numesc marturisire, sa nu se creada ca zic iarasi vorbe mari...

*
Fratior, accepti sau nu, io am trait toata viata printre competitori acerbi. La propriu, zic.
Am cunoscut sumedenie de invingatori (intr-un plan sau altul), voi fi cunoscut poate si ceva oameni ai Domnului, sper...
Eu insumi am fost, nu de putine ori, daruit sa gust cupa victoriei, in multe competitii. Har Domnului! (si teama sa nu raman definitv codas in Adevarata Intrecere, aia launtrica, bre...)

Ei bine, sa iti repet una chestie: am observat o mica insusire a invingatorilor.
Anume, bro, sunt catusi de putin trambitasi, gorilaci, cimpanzeiaci, urlatoraci, majusculaci.

Igor, frate, eu unul am constatat, sa ma ierti de destainuire, ca invingatorii cu stofa aleasa sunt cam asa:

- discreti
- mai degraba tacuti
- cumpatati in toate cele
- minusculaci, nu majusculaci
- ingaduitori, oameni cumsecade in general sau, poate, totdeauna
- dispusi la micsorare de sine, chiar si in timpul luptelor care merita sa fie duse (acolo sunt zmei! si anume zmei ai faptelor, ai biruuirii obstacolelor din ei insisi mai intai iar nu din ceilalti)
- iertatori la nesfarsit
- aplaudaci ai reusitelor altora, oricat ar fi acestea de mici, la prima vedere
- cu ton mangaietor, nu certaret la nesfarsit
- cu dispozitie accentuata spre ascultare (chiar si a interlocutorului, oricare ar fi acesta)

Oare pricepi unde bat?
Ma gandeam la o intrecere buna, bro, la una bineplacuta Domnului, iar nu domnilor...

Frate Ioan, în primul rând, cine te-a minţit pe tine că eu sunt învingător?
Apoi, mai ales, trăsăturile acelea, care le-ai descris, sunt ale lumii şi oamenilor de azi, lipsită de Hristos. Toţi oamenii, fără Hristos, sunt... soiuri şi culturi de "psihopaţi".
Ca să nu zic direct că e o lume a frustraţilor... deci a necreştiunilor.
Învingătorii lui Hristos şi oamenii în Hristos, nu sunt aşa îi cum scrii tu acolo, sunt mult diferiţi de cum îi vezi tu.

Hai să vorbim puţin despre punctele tale... fiindcă creştinii, sunt Icoane ale lui Hristos.

- discreţi, spui.
Dar eu spun: energici şi săritori, şi totuşi rezervaţi şi ascunşi, niciodată frustraţi şi prefăcuţi, fără psihopatii, nelipindu-şi inima de nimic şi nimeni, căutând pe Domnul în tot ce fac ei şi ceilalţi, iar când la ceilalţi lipseşte Domnul, iubirea... văzând după puterea lor, dăruitori şi primitori, cum să-L aducă pe Domnul, fără să calce libertatea celorlalţi.

- mai degrabă tăcuţi, spui.
Spun: vorbind cu măsură, în măsura lui Hristos, mărturisind pe Domnul, dar neînfricaţi, nu nesăbuiţi, nu pripindu-se, nu fâstâcindu-se, ci hotărâţi, fără să dovedească nimănui nimic, ambasadorii blândeţii, guvernatorii răbdării, afaceriştii iubirii, exploratorii smereniei, sună puţin ciudat, folosesc un limbaj modern, pentru confort psihologic spre înţelegere şi asimilarea spre înmulţirii.

- cumpătaţi în toate cele, spui.
Spun: niciodată cumpătaţi în rugăciune, cât mai necumpătaţi în iubire, cât mai curioşi spre binele celuilalt, pentru a i-l oferi, în măsura înmulţită înăuntrul lui de Hristos, măsurând măsurile virtuţiilor, după potenţialul lui, înmulţind măsura şi potenţialul,totdeauna dăruind toate realizările, pentru că nu poate fi egoist, să se bucure doar el de Hristos şi de bunătate.

- minusculaci, nu majusculaci, spui.
Spun: în ce minuscul? în ce majuscul? în păcate, în patimi, da minuscul, în împlinirea cuvântului Domnului, în discernământul gândirii, soluţiilor, argumentelor, opiniilor, pentru virtuţi, pentru omenire, de la Cuvântul Dumnezeu şi Om, acolo majuscul, cât mai majuscul, fiindcă astfel oamenii, dăruind totdeauna unii altora în Domnul, niciodată numeni nu au nimic de pierdut, ci toţi, totdeauna, au totul de câştigat.

- îngăduitori, oameni cumsecade, în general sau poate totdeauna, spui.
Spun: îngăduitori în ce? În păcate? În patimi? Da, şi acolo, cu scopul de vindecare. La clinicile de dezintoxicare şi dezalcoolizare, în primele zile sau săptămâni, depinde de gravitatea cazului, sunt trataţi cu propriul drog de care sunt dependenţi, micşorând dozele tot mai mult. Deci cum? Cum se cade? Pe ce se cade? Cât se cade? Din ce, spre ce, în ce se cade? Ce sunt proprietăţile sufletului? Ce, cât de unde este personalitatea şi caracterul omului? Poate fi îmbunătăţită? Cum, când, cât, de ce? Unde-i blocajul? Cum deblocăm blocajul? Cum împiedicăm alte blocaje? Cum facem asta la noi? Cum facem asta la alţi oameni?

- dispusi la micsorare de sine, chiar si in timpul luptelor care merita sa fie duse (acolo sunt zmei! si anume zmei ai faptelor, ai biruuirii obstacolelor din ei insisi mai intai iar nu din ceilalti)
Spun: uf, niciodată zmei în nimic. Măsurile sunt multe. Depinde în ce le creştem. Cu ce scop. Pogorârea Duhului Sfânt înseamnă şi "unitate în diversitate", peincipiu preluat şi de uniunea europeană. Dar adăugăm: niciodată unitate în păcate. Libertate da, dar formarea şi îmbunătăţirea persoanei, presupune responsabilităţi asumate. Când sunt încălcate, apar consecinţe. Inevitabile. Deci păcatele fă-le acasă, dacă nu vrei să vindecat. Şi-aici din nou: ce este vindecarea? Cine o are? Dacă o are, poate s-o dea? Cui şi când, cât şi cum? Dreapta socoteală, măsura trezviei prin măsura orbirii celuilalt. În plus, oricât de mult de vrei, cu cât iubeşti mai mult, cu atât nu poţi vedea şi nu poţi trăi decât întro permanentă micşorare de sine. Şi e bine aşa. Dar din nou: ce este iubirea? Cine o are, cine o dă, cine o primeşte? Poftele, patimile carnale, nu sunt iubire... nici dependenţele, obsesiile, pasiunile, iubirea sănătoasă, e mai presus de tot şi toate... şi-aşa mai departe...

- iertatori la nesfarsit, spui.
Spun: putea să-i ierte Hristos pe bişniţari şi cei cu schimbul valutar, din Templu? Putea. Dar i-a dat afară cu biciul, în loc să-i ierte la nesfârşit. Deci să fim îngăduitori cu neputinţele stricăciunii, patimile şi iadul din noi? Nu. Ci să le dăm afară cu biciul, din templul trupului nostru, al Duhului Sfânt.

- aplaudaci ai reusitelor altora, oricat ar fi acestea de mici, la prima vedere, spui.
Spun: slavă deşartă? Da, dar măsura, din nou. Aplaudaci, dar când? Cât? Cu ce scop slava deşartă? Cu ce scop, orice? Oricât? Când? Cât de mult vezi în sufletul celuilalt? Şi cât de bine vezi? Cu ce vezi? Cu iubire? Sau cu interes şi scopuri lugubre şi sinistre? Sau nu cumva ţi se pare că vezi? Ce urmăreşti? În ce măsură? Şi-aşa mai departe...

- cu ton mangaietor, nu certaret la nesfarsit, spui.
Spun: da, desigur, dar nu afemeiaţi. "Certăreala" în virtuţi, în îmbunătăţire, în curăţire, luminare, îmbunătăţire, totdeauna în iubire, ca să se cunoască şi recunoască scopul, e bună şi are numai binecuvântare spre belşug şi biruinţe, căci în comuniune, e împreună lucrarea spre dobândirea Împărăţiei Cerurilor.

- cu dispozitie accentuata spre ascultare (chiar si a interlocutorului, oricare ar fi acesta), spui.
Spun: Cu dispoziţia accentuată spre orice duce la Hristos. Şi transformarea a orice e străin de Hristos, în unelte, practici, căi, care să ducă la Hristos. Şi să aducă pe Hristos, să înmulţească, să îmbunătăţească în Hristos. O atenţie sporită, la cele mai mici vibraţii ale sufletului aproapelui, spre a rezona, a călăuzi, a canaliza, a arăta, omului pe Hristos, în măsura în care şi noi, am cunoscut, înţeles, trăit, înmulţit, dăruit pe Domnul şi întotdeauna a respecta hotărârile şi alegerile societăţilor în care trăiesc ei, creştinii, dar a lupta mereu, în cuvânt şi dezvoltare, în ideologiile sfinţeniei, a face cele mai frumoase şi pe placul Domnului societăţi.

În aceste prea puţine rânduri, puerile, inexpresive, plastice, insuficiente şi întro foarte mică măsură, aceştia sunt adevăraţii eroi... învingătorii în Hristos...
Icoanele lui Hristos, creştinii. Cum Hristos este icoana Tatălui, şi creştinii să fie icoanele lui Hristos...

Pomeneşte-mă.

La usi ferecate cu lanturi si lacate ruginite ? :)

Asa, frate!
Vezi ca se poate? Trebe doar un strop de bunavointa, constati?
Insista, frate, insista cu ganduri ca astea, cu autointerogatie! Dumnezeu e Mare si Milostiv. Te va ajuta mult daca o tii tot asa, in duh de pocainta.
Doamne ajuta, Igor, Doamne ajuta!

Tu bate saua ca o sa priceapa...

Din tot ce-am scris, frate Ioane, tu numai lucrul cu "blocajul" l-ai înţeles? M-am ostenit în zadar. Dar şi pe acela oare l-ai înţeles cu adevărat? Mai spun... totul fără Hristos e blocat, iar cu Hristos nimic nu e blocat şi nu se poate bloca.

Pa d-aia e bine sa scrii maxim 10 randuri.

10 rânduri? Nu-i aşa. Nu există o normă. Nu stăm în stereotipuri şi formalităţi. Dacă ai ceva de spus spre mântuire, care să-ţi ia mai mult de 10 rânduri, scrii mai mult.
Spre exemplu, Biblia, Sfinţii Părinţi, Sfinţii contemporani, actuali, n-au scris 10 rânduri. Ca să explici un lucru uneori, îţi trebuie multe rânduri. Alteori nu. Dar de ce cele mai multe ori trebuie mai multe, fiindcă limbajul e o formă limitată de exprimare şi arătare a unor lucruri.
Bine-ar fi să fie citite şi înţelese, cele scrise spre mântuire.

Sau un trailer:
https://www.youtube.com/watch?v=_OSaJE2rqxU

Aline... nu ştiu câte studii teologice ai tu (m-aş bucura să ştiu că ai şi tu, să vorbim despre ele, cu drag şi bucurie) sau cât de mult ai citit pentru acele studii şi cât te-ai pregătit. Ce mă supără, nu e că mereu faci acuzatii, din cauza agresivităţii crescânde a ta şi neputinţele tale. Dar ce mă supără, e că mai crezi că faci bine, scriind mii de postări cu 4-5 cuvinte, fără să spui mare lucru, atacând furibund pe tot topicul, cu nici măcar un verset biblic, în marea majoritate ale postărilor tale, dar mai patristic, istoric.

Multe din textele postate de mine aici în acest topic, se găsesc şi în teza mea de Disertaţie cu titlul "Ortodoxia în faţa doctrinelor neo-protestante". Disertaţie de absolvire a Masterului în Teologie Ortodoxă, la Timişoara, acum o lună, iulie 2016, susţinută şi absolvită cu nota 10. Iar comisia de Părinţi Profesori, n-au spus că m-aş face de râs cu acea disertaţie în faţa neo-protestanţilor.

Şi dacă îţi spun că nu-i bine ce faci, cum procedezi, cum acţionezi, că eşti ispitit şi eşt în înşelare, probabil tot eu mint, n-am dreptate, sunt bipolar şi alte acuze ce-mi mai aduci, apoi una din surori, probabil "crinrin" mai vine şi mai pune un articol despre "fals misticism", fratele Cristian mai vine să-mi spună să mă mai smeresc (nu că n-aş avea nevoie), fratele Ioan67 Cezar, mai vine să-i întărească spusele cu o explicaţie din noi metode descoperite de psihanaliză freudiană şi altele...

Ce mă frământă şi întristează foarte, foarte mult, nu e că Biserica e prigonită din exterior, din tot mai multe părţi, ci noi, din interior, creştinii, membrii şi mădularele lui Hristos, ne prigonim unii pe alţii... Şi ne mirăm apoi că creştinii trec la erezii protestante, ne mirăm că avem preoţi slabi în faptă şi cuvânt, că Biserica slăbeşte, ecumenismul prinde teren, şi alte blestemăţii demonice... Să nu ne mai mirăm...

Oricum, voi vedeţi probabil tot ce spun, ca fiind greşit, şi că n-am dreptate în nimic, nu primiţi un ajutor, un sprijin, o întărire din partea mea, vă supără mereu orice spun, orice fac, dacă sunt mai aspru sau mai bând, nu vă e bine nimic, eu pentru voi sunt aici pe forum, dar fiindcă voi nu aveţi nevoie de mine, nu vă sunt de folos, nu vreau să vă împiedic de pe drumul mântuirii, să vă smintesc, nu vreau să vă fac rău, voi pleca bucuros de pe forum.

O singură rugăminte, foarte sinceră am, neprefăcută, chiar dacă sunteţi ispitiţi să credeţi că sunt prefăcut, deci vă rog din toată fiinţa mea: iertaţi-mă.

Igor, o clipa te rog!
Am intervenit acolo cu o precizare fata de termenii utilizati de autor in acel articol. Revezi postarea, te rog!
Nu am spus ori sugerat nimic care sa aiba legatura cu tine sau cu alt coleg.

P.S. Nu e vorba despre psihanaliza si nici despre noi metode. Acolo am facut niste precizari din psihopatologia si psihiatria clasica, lucruri elementare, de curs studentesc. Acestea nu au legatura cu psihanaliza si nu sunt noutati, ci vechi precizari (de peste 100 de ani).

De asemenea, Igor, eu am comentat pe marginea textului pus de crinrin avandu-ma in vedere intai pe mine, abia apoi pe altii. Am raspuns intrebarii pe care o puneai avand experienta propriilor mele pacate.

Mulţumim Domnului pentru toate, fraţilor Ioan şi Cristian. Să nu vă îndoiţi, că eu nu aş avea conştiinţa propriilor mele păcate...

Fiindcă ai studii de psihologie, frate Ioan, te rog :

Am citit recent, să fie câteva luni, un studiu american, de la o Universitate de Psihologie, nu mai reţin exact locul, s-au adunat profesorii de acolo, cu studenţii şi s-au pus să analizeze psihologic, psihiatric şi psihanalitic pe Iisus Hristos, s-au făcut lucrări de licenţă, spuneau ei acolo, etc., şi după relatările evagheliştilor din Noul Testament drept mărturie, au spus despre Hristos că a fost psihopat, bolnav psihic, cu grave tulburări psihice, era în "delir mistic", spuneau ei, "delir religios", psihanalitic spuneau că a avut foarte multe frustrări şi neîmpliniri sexuale, dezechilibre serioase, sechele psihice din copilărie, inadaptat, cu multe psihopatologii grave, etc. mi-e greu să mai scriu... La fel au fost acuzaţi şi toţi Apostolii şi toţi Sfinţii care cred în entităţi nevăzute, toţi pustnicii care "se autoexclud", ca o formă de sinucidere, că sunt cu grave patologii şi dezechilibre psihice, etc... În fine...

Deci o simplă întrebare :

Ce ne facem când psihologia/psihiatria/psihanaliza, acuză Teologia cu... diverse ?

Pai e simplu: ne amintim cat noroi au aruncat o parte dintre fetele smerite ale Bisericii, sute si mii de ani, in Dumnezeu.
Ne amintim cum au fost chinuiti unii ca Maxim si Hrisostom tocmai de catre episcopi. Si ca tot veni vorba, ne amintim in treacat si cati episcopi mitarnici gazduieste chiar azi, chiar acum cand scriu, tara noastra.
Nu uitam, desigur, nici cum a fost mazilit Arsenie Boca, pe la noi, de catre chiar fetele bisericesti care l-au livrat securitatii.
Mai avem inca o suta de mii de exemple in chiar ograda noastra ortodoxa, ca sa nu mai pomenesc de Marea Schisma, de ororile unei nopti cum era a Sfantului Bartolomeu, de sfintele cruciade etc. etc.

Iar la sfarsit sa ne cabram un pic memoria: iti amintesti ce au facut mai marii credintei poporului ales cu Domnul?

Ei, dupa toate astea, ce zici ca ar fi zis nu stiu care americani din vremurile noastre, zau ca nu mai prezinta importanta. Nu pentru mine.

Le-ai spus Parintilor Profesori ca Duhul Sfant intra in magari si ca tu le aduci cinstire iar ei ti-au dat... nota 10?
In loc sa te dea afara? :7:

Io cred ca inventezi.

Chiar Emiliane, duhovnicului i-ai spus crezul asta al tau?

Ce zice?

Sau e obisnuit cu "nazdravanii" din partea ta si a obosit sa te mai contrazica?

"Penticostalul Tradiţional", dacă pe tine te arde Adevărul şi nu vrei să vi în Biserică şi stai în erezii, nu sunt eu de vină. Uite că le-am spus, şi am mărturisit Adevărul şi nu m-a dat afară. În schimb toţi neo-protestanţii se dau singuri afară din Împărăţie.

Aline, uşor, uşor devi neo-protestant... aşa-i? Bietu' de tine... Nu mi-ai răspuns, de câte ori meritai să fi banat, în pururea agresivitatea ta? Da, uite că şi duhovnicul cunoaşte Adevărul, că Duhul Sfânt intră în oameni, animale şi obiecte. Dar tu şi destui alţii, mai ales ereticii, Îl hulesc pe Duhul Sfânt şi Îl fac neputincios şi incapabil să intre în oameni, animale şi obiecte. Mi-e milă de tine şi de toţi hulitorii... Dar n-am ce să fac, e alegerea fiecăruia...

Ioan67, fi amabil, spune-mi cât noroi a aruncat în faţa lui Dumnezeu, sute şi mii de ani, cei din Biserică, din Ortodoxie, cât timp franco-latinii "romano-catolicismul" făceau "curăţenie" prin Europa şi Brazilia, Mexic, de exemplu ?

Sfântul Maxim a fost chinuit de ereticii monofiziţi şi monoteliţi, era singurul creştin rămas pe pământ atunci, fără erezie, toată Ortodoxia era eretică, iar Sfântul Ioan Hristostom a fost chinuit de împărăteasa Eudoxia, că-i tot spunea să nu-şi mai facă statui cu ea şi alte păcate să nu le mai facă. Deci nici unul din cei doi Sfinţi, totani ai creştinătăţii, nu a fost chinuit de episcopi...

Unul avem, episcopii de astăzi, mitarnici, eu cunosc doar unul, Teodosie al Constanţei, sunt vrednici de moarte? Nu-i judecă oare Hristos pentru nebuniile lor? Din 12 apostoli, nu unul a fost Iuda? Unii episcopi şi unii preoţi, sunt ca Iuda. Ne rugăm pentru ei, îi iubim mai departe, căutăm să-i îndreptăm, după măsura noastră, cât putem, sunt Iudele noastre, ce să facem cu ei? Domnul să aibe milă şi izbăvire de neputinţele lor.

Mazilit sau nu, Arsenie Boca, a fost unul miile de preoţi şi monahi şi monahii, ucişi de comunişti şi nu putem acuza Biserica pentru crimele comuniştilor. Nu ştim cu precizie, cine şi dacă a fost turnat de unul din slujitorii Bisericii, o să aflăm la Judecată, dar atunci va fi vai de ei, dacă nu au făcut pocăinţă pentru stricăciunile lor. Dar Biserica rămâne pe mai departe Biserică, a lui Hristos Mireasă, minunată şi dreaptă, chiar dacă are în ea pe unii ca Iuda, de care se va îngriji Dumnezeu cum ştie mai bine.

Aceia cu asasinatele din noaptea lui bartolomeu, cruciade, inchiziţie, şi altele, aceia nu sunt creştini, sunt ereticii apusului, ei în momentul când săvârşeau nebuniile acelea, nu mai erau parte din Biserică. Fiindcă Ortodoxia, deci Biserica, nu a ucis niciodată pe nimeni.

Iar cei ce au condamnat şi ucis pe Domnul, au fost evreii, iudeii, de care Sfântul Ioan Gură de Aur, în omiliile de la Matei, ne învaţă, nici să nu stăm de vorbă, despre nimic, în niciun secol, să nu-i primim în casa noastră, să nu ne punem cu ei la masă, pentru ticăloşia lor, amintindu-ne totuşi să nu le facem rău, să-i lăsăm în pace. Deci nici acolo, nu Biserica, nu preoţii ortodocşi (cum spun cu ură şi minciună, unii neo-protestanţi, mai ales dintre penticostali, învăţaţi de "păstori").

Iar un răspuns vrednic creştinesc, din partea frăţiei tale, frate Ioan, este nu că nu te-ar interesa studiile moderne psihologice, probabil ateiste, ci răspunsul creştinesc este de a condamna practicile stricate ale acelei (poate nu toată) psihologii/psihiatrii/psihanalize. Sau spui frăţia ta, că Biserica e de vină, pentru multe acuze ce îi aduci frăţia ta, drept urmare, acele studii psihologie-psihiatrice, care-l scot pe Hristos bolnav psihic, sunt adevărate ? Sincer, eu nu găsesc nicio vină Bisericii, Ortodoxiei...

Pentru ca nu cred in magarii cu aripi de porumbel care zboara in imaginatia ta?

Ia zii, daca te-ai intersecta cu un astfel de magar, in evlavia ta, ce ai saruta? Botul, copita, greabanul, urechile magaresti, etc?

Da' de unde stii, l-ai intrebat sau ai tu o "intuitie" asa?

Bine, daca tu nu intri la curve desi ai putea, inseamna ca esti neputincios sau e o chestie de decenta?

Cred ca ai facut prea mult spiritism la viata ta, ca nu poti pricepe niste chestii de teologie ortodoxa elementara decat din perspectiva unui soi de posedare.

Taci ma ca e o poveste inventata de tine. Nu ti-e rusine sa minti?

Aline, nu e exclus ca cineva sa aiba o diploma de psiholog si sa spuna tampenii despre religie.

La fel cum nu e exclus, si doar avem exemplul, ca cineva sa aiba trei diplome de teolog si.....

Facatura se vede de la o posta.

Taman ce se vorbea pe alt topic despre bolile psihice la exaltatii religiosi si besica plina de puroi si har si-a "adus aminte" ca a citit "pe undeva" ca si Hristos ar fi avut aceeasi problema, deci s-a scos.

Tu ai spus-o!
Atunci, daca tii la coerenta cugetarii, poti sa admiti ca unii psihologi sunt atei, fara sa faci atata furtuna in pahar?
Ce ti se pare mai grav, bro: ca unii psihologi sunt atei sau ca "toata Ortodoxia era eretica"?

P.S. Cat despre episcopi si mazilirea sfintilor, poate ai vreme sa recitesti notitele de curs si unele din cartile cu coperti frumoase pe care le tii de mobila in biblioteca.

Ia seama ce vorbesti, omule!

Am spus eu că măgari au aripi de porumbel? Sau de măgari cu aripi de porumbel?

Faptul că Duhul Sfânt a venit peste Hristos în chip de porumbel, chiar întăreşte că Duhul Sfânt poate intra în orice animal şi orice obiect.

Îmi atribui vorbe gratuite? Să nu inventezi minciuni...

Am mai spus odată ce aş face, repet: aş cădea de frică în genunchi, m-aş însemna cu Sfânta Cruce şi aş începe să mă rog, să cer Domnului să mă izbăvească, fiindcă nu sunt vrednic de aşa ceva.

Nu aş săruta nimic, cum nici dreptul prooroc care a făcut prostioare de a fost nevoie ca Duhul Sfânt să intervină pentru el prin măgar, nu ştiu sigur dacă a sărutat măgarul. Nu fiindcă ar fi greşit să săruţi măgarul, cum săruţi şi câinele şi pisica şi hamsterul de acasă, mai ales dacă din senin un animal îţi vorbeşte, acolo e altceva, decât dacă săruţi un căţel...

Ia zii, tu ce ai face?

Când o să-mi răspunzi şi tu mie, de câte ori erai vrednic să fi banat de pe forum, atunci îţi răspund şi eu, bine? Fără supărare :-)

Sigur că în libertatea noastră, am putea face desfrânare şi curvie. Dar ce reiese din cuvintele tale, ce e în subconştientul tău? Dorinţa de a merge la femei desfrânate? Sau mă trimiţi pe mine, mă pofteşti să merg eu?

Aici suntem la topicul de apărare şi mărturisire a Sfintelor Icoane. Tu ce faci aici? Ia seama la ispite, suflete.

Din nou agresivitate. Afirmaţii defondate, calomniere şi minciunele.. :-)

N-am făcut nici o secundă de spiritism în viaţa mea şi mai bine moarte să-mi dea Dumnezeu, decât să calc Sfânta Lui poruncă.

Când Sfânta Scriptură spune clar că Duhul Sfânt este în oameni "oameni plini de Duhul Sfânt", care să fie aleşi pentru slujirea diaconiei şi preoţiei, atunci Duhul Sfânt nu-i neputincios să intre şi în animale sau obiecte.

Cine spune altfel, huleşte pe Duhul Sfânt.

Nu vorbeşte acel animal cu de la sine putere. Nici toiagul, de exemplu, nu face minuni cu de la sine putere, nici prosoapele ce le-a folosit Pavel, nu fac minuni cu de la sine putere.

Firesc, nu? :-)

Copilaş, nu am minţit. Slăbeşte din aroganţă şi agresivitate, că nu-ţi este de folos spre mântuire.

Dacă tu nu eşti de acord cu acele studii, cum nici eu nu sunt, nu înseamnă că ele nu există. Le-am citit (mai mult frunzărit, de supărare) şi există.
Plus că eu nu sunt diagnosticat cu nicio boală psihică, deşi merg anual la psihiatru, din cauza serviciului mamei, şi eu şi mama, am mai spus asta undeva. Deci n-am de la ce să mă scot... :-)

Acum fiindcă din nou ai fost agresiv, să-ţi spun şi eu ţie, cum ai spus tu la alţii: Taci măi păcălici ! :-)

Da, sunt de acord cu ce ai scris, frăţia ta. E mai grav că unii psihologi sunt atei, decât că toată Ortodoxia a fost atunci în erezie.

Ce vreau să aud, să citesc, în mod expres şi concret de la frăţia ta, este dacă eşti de acord sau nu eşti de acord cu existenţa acelui studiu, cu corectitudinea desfăşurării şi cu ce verdictele sau "diagnosticurile" date.

Asta n-ai de unde ştii frăţia ta, cât şi ce citesc, din biblioteca mea (a Domnului dată mie cu împrumut) ...