Zice vsovi, citând în prealabil pe MM:

MM:„Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante,”
Tu susții că sunt alcătuite de învățători, adică de oameni, deși autorii transcrierilor ți-au mărturisit că sunt date de sus! Deci tu susții fără probe că sunt inventate...

Răspuns:
Alţii ar trebui să mărturisească despre ei, şi nu ei înşişi despre sine. Mai ales atunci când mărturia lor este mincinoasă. Ani de zile, liderii pucioşi au pretins că “sunt 14 creştini care aud Cuvântul”. În faţa unei asemenea afirmaţii trebuie să te înclini, căci altminteri, dacă n-ar fi adevărat ceea ce pretind, ar însemna că ori toţi cei 14 sunt nişte mincinoşi, ori sunt atinşi de aceeaşi boală psihică aducătoare de halucinaţii. Spre exemplu, Nicuşor descria această “coborâre de Cuvânt” într-o manieră atât de subtilă, încât niciodată nu va putea fi acuzat de minciună, deşi el sugera prin construcţia ingenioasă a frazei că sunt 14 care primesc “Cuvântul” (ceea ce nu era adevărat):

“ Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.85)


În prezent, liderii pucioşi se feresc să mai pretindă că răvaşele din cer sunt o halucinaţie colectivă a “celor 14 fii aleşi”, ci recunosc deschis că singurii care sunt martori ai “coborârii Cuvântului” sunt cei doi lideri prooroci, Mihaela şi Nicuşor. Deci, cei doi se mărturisesc pe sine, nefiind posibilă vreo verificare a afirmaţiei lor din partea unui singur martor măcar, necum doi sau trei, aşa cum cere Scriptura.

181. Răvaşele pucioşeşti răvăşesc conştiinţele creştinilor pravoslavnici (II)
 

SOVIDIU e sigur pe ce spune, nu mai are nevoie de verificări. El dă verdicte fără să clipească:
2. “...shi e o mare greshala sa te privezi de un mare prooroc asemenea lui Moise...”

Adică, e o mare greşeală să arunci la coş proorociile Verginicăi, această “Moisă” a românilor, unele dintre ele fiind prea dureroase şi cutremurătoare, cum ar fi spre exemplu următoarele două:

“... Patru îngeraşi sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată, se ridică, copilaşi, se ridică de la apus un nor, o negură mare, şi va da şi grindină, dar nu e grindină. Înţelegeţi? Vai, vai, se pune masa! Iată, îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în cer va birui. O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru Ierusalimul care e robit. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te, că ai căzut sub sabie! ” (Citat din Cuvântul pucios din 15-5-1957)

“Fiule, dacă-ţi spun că eşti credincios, te ţii şi nu cazi, iar dacă îţi spun că eşti păcătos, te lepezi de Mine. Omul vrea să fie lăudat. Aşa-i firea omului, vrea să fie înălţat pământeşte, pentru o clipă. Să vă înălţaţi, dar nu aici, copii. Nu doriţi să fiţi înălţaţi acum, pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure, şi pe apă sunt mii şi mii de bărcuţe, şi în bărcuţe sunt michiduţi, şi merg spre apus aceşti michiduţi. Sunt muzicanţi, sunt cântăreţi, au mese întinse la care se desfătează. Iată, mai sus este o bărcuţă, şi în barcă, o proorociţă, şi vorbeşte. Ea se bucură şi face haz, şi în timpul călătoriei barca se răstoarnă şi diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede, şi în marginea apei, doi pomi mari, asemănători la frunze, şi acele frunze luminează apa aceasta limpede, şi în apă sunt mii şi mii de peştişori care călătoresc pe aceste raze şi întreabă: „Mai este mult?“. Şi iată şi un drum, şi pe drum trece un car cu doi cai albi, cu capetele de foc, şi în car sunt doi oameni. Cine sunt aceştia? Enoh şi Ilie. Aceştia sunt prooroci. Carul trece la răsărit. Peştişorii i-au întâmpinat pe prooroci şi îi întreabă: „Mai este mult?“. Peştişorii s-au făcut un popor şi întreabă: „Mai este mult, Doamne, până se va împlini?“. Iată, în stânga este o cetate dărâmată şi printre dărâmături se văd şi morţi. În dreapta este o cetate nouă, şi poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Şi în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe, căci cetatea e păzită de ostaşi şi de doisprezece îngeri, care au cădelniţe, potire şi plăci. Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.
Iată patru îngeraşi, care au în mână patru Evanghelii, şi toate fac numai una, şi iese pe poartă Împăratul, şi e plin de sânge Împăratul, şi pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune şi strigă: „A Domnului este împărăţia!“. Nu vă pot spune toate deschis, fiilor. Acest Împărat a pornit la luptă şi a luat cu El armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, ci numai Împăratul. Credeţi? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăţi tot păcatul de pe acest pământ. E şi Împărat plin de sânge, e şi Prooroc. Înţelegeţi? Ce este apa? Ce sunt peştişorii? Ce sunt aceste cuvinte? Apa este viaţa trăită în curăţie; peştişorii sunt poporul. Ce este carul şi proorocii Enoh şi Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburaţi dacă nu ştiţi.” (Citat din Cuvântul pucios din 9-06-1958)

Dar oare înţelegeţi voi ca să ştiţi de ce grindina nu e grindină? De ce proorociţa Virginia se bucură şi face haz, în timp ce diavolul râde? Se zice că "Cine râde la urmă, râde mai bine". Vai, vai, ce păcat, că bărcuţa ei s-a răsturnat! De ce mii şi mii de bărcuţe au pe ele mese întinse la care se desfătează şi cântă michiduţi care merg spre apus? De ce mii şi mii de peştişori călătoresc pe raze în apa cea limpede, întâmpinându-i pe drum pe cei doi prooroci aflaţi în carul dus de cai cu capetele de foc? Dacă nu pricepeţi toate acestea şi deci nu le ştiţi, nu trebuie să vă tulburaţi, căci mesajul era destul de limpede: “Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.” Adică o să le înţelegeţi cândva, chiar dacă nu le pricepeţi acum, pentru că “nu vi se pot spune toate deschis, fiilor”.

Şi ce mai spune SOVIDIU? Câteva efuziuni de protocronism rromânesc, care i-ar face să pălească de invidie pe toţi tracologii şi dracologii consacraţi ai României. Glodenii Pucioasei sunt leagănul omenirii, în care s-au lăfăit Adam şi Eva pe când erau prunci la minte, iar muntele Ararat, care a ieşit primul din ape după potop, se află tot în Rromânia şi tot la Glodeni-Vale, acolo unde şi-au stabilit pucioşii astăzi cartierul general:

3. “...iar denumirile sunt semnificative intrucat Hristos afirma ca din glodul de la Pucioasa l-a plamadit pe Adam shi apoi pe Eva din Coasta Lui, Adam insemnand om. Shi se mai afirma ca pamantul Romaniei a fost primul care a ieshit din ape...”

Apoi SOVIDIU trece fără alte menajamente la propagandă făţişă. Cică să facem bine şi să punem mâna pe “Carte” (cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, bineînţeles) pe care o găsim postată (selectiv, evitându-se cu grijă toate pasajele incomode) pe site-ul oficial de pe Internet al pucioşilor. Vom avea mare succes, anihilându-i te teroriştii antihrişti care trag în noi din toate direcţiile şi din toate poziţiile:

4. “.... e bine ca cei interesatzi sa citeasca in fiecare zi de pe site-ul respectiv pentru ca altfel nu vor birui in lupta cu antihristmul lumii ce vine peste noi din toate directziile ca sa se intareasca.... Eu am citit cate ceva de acolo shi m-am convins ca nimeni nu putea vorbi asha daca nu ar fi fost Dumnezeu, Hristos prin glasul Trambitzei sale...”

Aşadar, e de ajuns să citeşti câte ceva din “Cuvântul lui Dumnezeu” ca să fii imediat copleşit de frumuseţea şi proprietatea stilului, care-L demască fără echivoc pe Autor: Acesta nu poate fi decât Dumnezeu. Aşa că, după o asemenea profundă analiză introspectivă, SOVIDIU ne linişteşte cu asigurarea că dacă vom citi, neapărat vom pricepe, şi cu concluzia esenţială: să nu ne păcălim, zicând că secta pucioasă nu e sectă:

5. “...Deci nu va pacalitzi ca nu e o secta shi nu va privatzi de binele ceresc sa nu patzim shi noi ca evreii care shi-au omorat proorocii shi sfintzii pentru duhul minciunii maririi de sine shi pentru lacomia shtiintzei lumii...... Citzitzi de acolo, Pricepetzi shi va vetzi convinge ca nu ma inshel! Bine ar fi ca apoi sa ascultatzi! Doamne ajuta-i pe cei ce aud acel cuvant dat prin Trambitza Domnului...”

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba. Peste aproape doi ani, SOVIDIU îşi schimbă numele în Vsovivi şi reiterează pe acelaşi Forum aberaţia care-i este atât de dragă, cum că nu Biserica Noul Ierusalim(BNI) este sectă desprinsă din BOR, ci BOR este sectă a BNI, de care s-ar fi despărţit în anul 1993 printr-un “auto-blestem”:

“...dar nu ei s-au separat de BOR ci BOR s-a despărțit de ei, de i-a și blestemat zicând că sunt niște derbedei... deci iată că BOR singură s-a autoblestemat, căci a blestemat ce în prealabil a binecuvântat și a uns, ... despărțindu-se de Dumnezeu căci s-a băgat singură sub blestemul neținerii legământului căci nu poți să blestemi pe cineva, de frică, după o judecată strâmbă, căci te va trage sulul ca un plumb la fundul mării... deci Cuvântul lui Dumnezeu din cărți nu minte... ci spune întodeauna Adevărul care slobozește și mântuie pe om din ghiarele eretelui... dușmanul lui Dumnezeu... și dacă nu s-ar fi rugat El Tatălui ca să ierte pe slujitorii di Bor poate că ar fi căzut complet toată biserica noastră... dar iată că Domnul le-a lăsat vreme să se pocăiască chemându-i la iertare și împăcare... deci să vedem ce se va întâmpla mai departe...”

Vsovivi e optimist. Ultimul lui îndemn este cel mai reconfortant: vom trăi şi vom vedea ce se va mai întâmpla... ori capra şi cu varza se vor împăca... ori capra, varza o va mânca.

''Piatră a fost şi rămâne sfântul Petru şi Pavel (sic!)'' , nu e nici un (sic!), fiindcă eu nu împerechez lucrurile gramatical ci duhovniceşte, nu ţi-am mai zis? şi nu e scriere ci scriere pe forum ca un dialog, ca o vorbire unde referirile se înţeleg nu doar din text ci trebuie să ai un simţ perspicace ca să pricepi unde anume bat şi cum leg raportările din discursul, prelung... deci nu e ''rămân piatră'' ca şi cum s-ar referi la fiecare în parte ci ''piatră a fost şi rămâne sfântul... Petru şi Pavel'' ca şi cum împreună ar forma o păiatră unică, un fundament, o fundaţie de piatră ridicată pe stâncă dar voi nu pricepeţi gramatica mea... ci mereu săriţi împreună cu turma de porci în mare ca apucate de un duh rău ori necurat, un duh (sick!).

La susţi e doi de ii, mare scofală, că ai găsit acul în carul cu fân plin de susţii cu doi de ii deci iată ai găsit ceva cu care să demonstrezi că eşti şi chiţibuşară, deci iată absurditate dusă la extrem, dar mă mir cum dumneata te încăpăţânezi ca căutând paiele să nu vezi ditamai bârna, din cutia ta cu ace, pe care le înfigi nonşalşant în păpuşile care parcă ies din texte aşa cum a ieşit viţelul turnat, că aia ziceţi voi că rezultă, mereu ziceţi că rezultă: nişte păpuşi meşterite de voi, cărora le înfigeţi apoi ace în diferite organe sau mădulare în încercarea voastră disperată de a scăpa păpuşile de duhul rău ori de a muri unii care vă contrazic arătându-vă cât sunteţi de absurde, căci dacă nu aveţi dreptate lapidaţi pe cel cu care dialogaţi, trăgând mereu în pianist, dar duhul ăla rău nu o să iasă cu una cu două ci vă înghite pe voi pe zi ce trece şi nu păpuşile sunt de vină, căci ăla e duhul lui nenia care vă papă fiindcă v-a angajat ca să-i faceţi treaba asta murdară şi vede că nu prea sunteţi în stare de nimic... deci mă mir cum nu vedeţi sula (nu e apropo erotic, ci este o sculă de dat găuri în piele) dintre acele de gămălie şi de siguranţă din cutia fermecată cu ace de cusut cu aţă albă?

Păi Hristos nici pe Cruce nu a fost singur ca piatră ci iată şi acolo a fost mărturisit de un tâlhar, ca mai înainte să fie mărturisit de un orb înaintea siniedrului, care a crezut şi apoi a crezut şi că Hristos Iisus este Fiul lui Dumnezeu deci nu numai Hristosul ce avea să vină... deci vezi dumneata cine este piatra cea vie? nu aceluia cui i se pregăteşte ci cui se nimereşte... căci sfântul Petru şi Pavel mai târziu au devenit şi ei pietre vii, asta este altă mâncare de peşte...

Iar acolo unde locuieşte Dumnezeu, acolo poţi fi sigură că şi dacă nu faci nimic altceva decât stai şi tu acolo printre ei, vrei nu vrei, devi şi tu piatră vie... neluată în seamă de zidari... deci şi dumneata citind atât de multe din Cuvântul lui Dumnezeu eşti şi dumneata o mică pietricică... vie, doar că acum te-ai pus dea curmezişul, dar o să vină vremea când iar o să crezi, că n-ai cum să nu vezi Adevărul decât dacă nu mai vrei.

Deci eu cred bine cum cred! pe când dumneata eşti complet pe dinafară că nu pricepi ce este aia cinstea! ci iată şi aici ai invârtoşat sensurile pietrei vii susţinând că sfântul Pavel n-ar fi ci doar sfântul Petru, păi nu L-au mărturisit şi ceilalţi mai târziu pe Iisus ca pe Hristosul, ca pe Fiul lui Dumnezeu, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu? L-au mărturisit până la moarte dar iată că tu crezi că doar Petru este Piatră, pentru că a fost numit Petru, ori Chefa, dar dumneata nu ştii pentru ce a fost numit el aşa. Păi dacă susţii că el este Petru cum atunci şi Hristos e Piatra din capul unghiului? Iar dacă Hristos e Piatra din capul unghiului atunci ce nume şi cu ce referire i-a dat Hristos sfântului Petru botezândul cu numele Petru pe Simon, fiul lui Iona? Deci dumneata nu pricepi nimic dar bine că ştii da cu parul. Tot e ceva. Dă-i înainte tot în capul meu că cucuiele o să vezi dumneata că or să iasă mereu în al tău.

Deci citeşte încăodată ce a zis sf. Ioan Botezătorul şi atunci o să pricepi! Că eu aşa pricep că Simon Petru a fost un bolovan botezat de Ioan din care Dumnezeu a ridicat un fiu al lui Avraam, aşa cum a mai ridicat unul, pe Zaheu Vameşul care s-a pocăit căci a zis ''şi acesta este un fiu al lui Avraam''... deci iată taină, iată mister, iată Piatră şi iată fiii ai lui Avraam... iar sf. ap. Pavel este şi el împreună cu ei ca să facă piatră tare, pe care porţile iadului nu o pot birui, dar deşi este cel mai mic dintre apostoli, totuşi este un vas ales, de mare cinste, deci iată că şi el este şi mărturiseşte aceiaşi piatră.

Deci ţi-am demonstrat că eu am dreptate şi de data asta iar tu eşti o teoloagă şcolită la şcoala lui nenia cu care nu faci decât să ispispiteşti copiii spre desfrânări justiţiarde... spre bucuria de răul altuia, de a se ocupa şi ei de fariseisme gramaticale trecută apoi la textele scripturilor, ca să acuzi cu teroarea şi spaima de secte şi eresuri uitând să realizezi cine e defapt tiranul, şi dacă nu v-aş fi zis să nu vă jucaţi cu focul... dar voi vreţi mereu să udaţi canapeaua... dar atunci nu veniţi pe canapelele mele ci mergeţi de udaţi canapelel lui nenia... ca măcar cu atât bine să vă alegeţi şi voi, că aţi dat ceea ce merita aceluia cui merita, deşi este scris ca ''să nu răsplătească cineva răul cu rău!'' căci ''dragostea nu socoteşte răul şi nu ţine în seamă răul şi nu-l pune la socoteală fiindcă ea se bucură de adevăr şi nu de nedreptate, răbdându-le pe toate fiindcă nu caută ale sale'' ceva de genul ăsta.

mariamargareta:
SOVIDIU e sigur pe ce spune, nu mai are nevoie de verificări. El dă verdicte fără să clipească:
2. “...shi e o mare greshala sa te privezi de un mare prooroc asemenea lui Moise...”

Adică, e o mare greşeală să arunci la coş proorociile Verginicăi, această “Moisă” a românilor, unele dintre ele fiind prea dureroase şi cutremurătoare, cum ar fi spre exemplu următoarele două:

“... Patru îngeraşi sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată, se ridică, copilaşi, se ridică de la apus un nor, o negură mare, şi va da şi grindină, dar nu e grindină. Înţelegeţi? Vai, vai, se pune masa! Iată, îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în cer va birui. O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru Ierusalimul care e robit. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te, că ai căzut sub sabie! ” (Citat din Cuvântul pucios din 15-5-1957)

“Fiule, dacă-ţi spun că eşti credincios, te ţii şi nu cazi, iar dacă îţi spun că eşti păcătos, te lepezi de Mine. Omul vrea să fie lăudat. Aşa-i firea omului, vrea să fie înălţat pământeşte, pentru o clipă. Să vă înălţaţi, dar nu aici, copii. Nu doriţi să fiţi înălţaţi acum, pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure, şi pe apă sunt mii şi mii de bărcuţe, şi în bărcuţe sunt michiduţi, şi merg spre apus aceşti michiduţi. Sunt muzicanţi, sunt cântăreţi, au mese întinse la care se desfătează. Iată, mai sus este o bărcuţă, şi în barcă, o proorociţă, şi vorbeşte. Ea se bucură şi face haz, şi în timpul călătoriei barca se răstoarnă şi diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede, şi în marginea apei, doi pomi mari, asemănători la frunze, şi acele frunze luminează apa aceasta limpede, şi în apă sunt mii şi mii de peştişori care călătoresc pe aceste raze şi întreabă: „Mai este mult?“. Şi iată şi un drum, şi pe drum trece un car cu doi cai albi, cu capetele de foc, şi în car sunt doi oameni. Cine sunt aceştia? Enoh şi Ilie. Aceştia sunt prooroci. Carul trece la răsărit. Peştişorii i-au întâmpinat pe prooroci şi îi întreabă: „Mai este mult?“. Peştişorii s-au făcut un popor şi întreabă: „Mai este mult, Doamne, până se va împlini?“. Iată, în stânga este o cetate dărâmată şi printre dărâmături se văd şi morţi. În dreapta este o cetate nouă, şi poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Şi în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe, căci cetatea e păzită de ostaşi şi de doisprezece îngeri, care au cădelniţe, potire şi plăci. Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.
Iată patru îngeraşi, care au în mână patru Evanghelii, şi toate fac numai una, şi iese pe poartă Împăratul, şi e plin de sânge Împăratul, şi pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune şi strigă: „A Domnului este împărăţia!“. Nu vă pot spune toate deschis, fiilor. Acest Împărat a pornit la luptă şi a luat cu El armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, ci numai Împăratul. Credeţi? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăţi tot păcatul de pe acest pământ. E şi Împărat plin de sânge, e şi Prooroc. Înţelegeţi? Ce este apa? Ce sunt peştişorii? Ce sunt aceste cuvinte? Apa este viaţa trăită în curăţie; peştişorii sunt poporul. Ce este carul şi proorocii Enoh şi Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburaţi dacă nu ştiţi.” (Citat din Cuvântul pucios din 9-06-1958)

Dar oare înţelegeţi voi ca să ştiţi de ce grindina nu e grindină? De ce proorociţa Virginia se bucură şi face haz, în timp ce diavolul râde? Se zice că "Cine râde la urmă, râde mai bine". Vai, vai, ce păcat, că bărcuţa ei s-a răsturnat!

De ce mii şi mii de bărcuţe au pe ele mese întinse la care se desfătează şi cântă michiduţi care merg spre apus? De ce mii şi mii de peştişori călătoresc pe raze în apa cea limpede, întâmpinându-i pe drum pe cei doi prooroci aflaţi în carul dus de cai cu capetele de foc? Dacă nu pricepeţi toate acestea şi deci nu le ştiţi, nu trebuie să vă tulburaţi, căci mesajul era destul de limpede: “Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.” Adică o să le înţelegeţi cândva, chiar dacă nu le pricepeţi acum, pentru că “nu vi se pot spune toate deschis, fiilor”.

Şi ce mai spune SOVIDIU? Câteva efuziuni de protocronism rromânesc, care i-ar face să pălească de invidie pe toţi tracologii şi dracologii consacraţi ai României. Glodenii Pucioasei sunt leagănul omenirii, în care s-au lăfăit Adam şi Eva pe când erau prunci la minte, iar muntele Ararat, care a ieşit primul din ape după potop, se află tot în Rromânia şi tot la Glodeni-Vale, acolo unde şi-au stabilit pucioşii astăzi cartierul general:

3. “...iar denumirile sunt semnificative intrucat Hristos afirma ca din glodul de la Pucioasa l-a plamadit pe Adam shi apoi pe Eva din Coasta Lui, Adam insemnand om. Shi se mai afirma ca pamantul Romaniei a fost primul care a ieshit din ape...”

continuare mai jos

continuarea dosariadei
 

Apoi SOVIDIU trece fără alte menajamente la propagandă făţişă. Cică să facem bine şi să punem mâna pe “Carte” (cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, bineînţeles) pe care o găsim postată (selectiv, evitându-se cu grijă toate pasajele incomode) pe site-ul oficial de pe Internet al pucioşilor. Vom avea mare succes, anihilându-i te teroriştii antihrişti care trag în noi din toate direcţiile şi din toate poziţiile:

4. “.... e bine ca cei interesatzi sa citeasca in fiecare zi de pe site-ul respectiv pentru ca altfel nu vor birui in lupta cu antihristmul lumii ce vine peste noi din toate directziile ca sa se intareasca.... Eu am citit cate ceva de acolo shi m-am convins ca nimeni nu putea vorbi asha daca nu ar fi fost Dumnezeu, Hristos prin glasul Trambitzei sale...”

Aşadar, e de ajuns să citeşti câte ceva din “Cuvântul lui Dumnezeu” ca să fii imediat copleşit de frumuseţea şi proprietatea stilului, care-L demască fără echivoc pe Autor: Acesta nu poate fi decât Dumnezeu. Aşa că, după o asemenea profundă analiză introspectivă, SOVIDIU ne linişteşte cu asigurarea că dacă vom citi, neapărat vom pricepe, şi cu concluzia esenţială: să nu ne păcălim, zicând că secta pucioasă nu e sectă:

5. “...Deci nu va pacalitzi ca nu e o secta shi nu va privatzi de binele ceresc sa nu patzim shi noi ca evreii care shi-au omorat proorocii shi sfintzii pentru duhul minciunii maririi de sine shi pentru lacomia shtiintzei lumii...... Citzitzi de acolo, Pricepetzi shi va vetzi convinge ca nu ma inshel! Bine ar fi ca apoi sa ascultatzi! Doamne ajuta-i pe cei ce aud acel cuvant dat prin Trambitza Domnului...”


Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba. Peste aproape doi ani, SOVIDIU îşi schimbă numele în Vsovivi şi reiterează pe acelaşi Forum aberaţia care-i este atât de dragă, cum că nu Biserica Noul Ierusalim(BNI) este sectă desprinsă din BOR, ci BOR este sectă a BNI, de care s-ar fi despărţit în anul 1993 printr-un “auto-blestem”:

“...dar nu ei s-au separat de BOR ci BOR s-a despărțit de ei, de i-a și blestemat zicând că sunt niște derbedei... deci iată că BOR singură s-a autoblestemat, căci a blestemat ce în prealabil a binecuvântat și a uns, ... despărțindu-se de Dumnezeu căci s-a băgat singură sub blestemul neținerii legământului căci nu poți să blestemi pe cineva, de frică, după o judecată strâmbă, căci te va trage sulul ca un plumb la fundul mării... deci Cuvântul lui Dumnezeu din cărți nu minte... ci spune întodeauna Adevărul care slobozește și mântuie pe om din ghiarele eretelui... dușmanul lui Dumnezeu... și dacă nu s-ar fi rugat El Tatălui ca să ierte pe slujitorii di Bor poate că ar fi căzut complet toată biserica noastră... dar iată că Domnul le-a lăsat vreme să se pocăiască chemându-i la iertare și împăcare... deci să vedem ce se va întâmpla mai departe...”

Vsovivi e optimist. Ultimul lui îndemn este cel mai reconfortant: vom trăi şi vom vedea ce se va mai întâmpla... ori capra şi cu varza se vor împăca... ori capra, varza o va mânca.

Mie îmi pare că din ce este scris în citatul dat de tine : „Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.85)

din citat, rezultă că el mărturisește că el aude, și nu mărturisește că aud toți ceilalți 13 deși se poate presupune, ci fiecare dacă aude poate mărturisi asemenea acestuia, dar dacă spui dumneata că defapt nu aud decât Mihaela și Nicușor glasul sfânt ce vorbește deasupra locului unde locuiesc cei 14, atunci așa o fi, că or fi mărturisit ei și s-a scris pe undeva în cărți că numai ei doi aud în prezent, deci poate e sigur că doar ei doi aud glasul dăruit de sus și-L mărturisesc... iar ceilalți 12 poate Îl primesc tainic, Îl trăiesc, auzind așa ca și cum ar grăi piatra, sau apa sau vântul...

Păi dacă au auzit toți cei prezenți pe vremea sfintei Verginica și a Mariei ieșind glas din gura lor când ele dormeau în somn adânc și nu erau conștiente de ce se grăia prin ele, și dacă acum sunt doi care mărturisesc că aud Cuvântul de deasupra locului unde locuiesc cei 14, câți sunt în total? cel puțin 4, iar cum ceilalți 12 nu au negat, rezultă că e mai mult decât scrie în Lege și prooroci că mărturia a doi sau trei este adevărată... dar după roade îi veți cunoaște pe fiii împărăției... ca să nu vă îndoiți că sunteți înșelați și să puteți da liniștiți slavă lui Dumnezeu.

Iar, din ceea ce arăți prin scris că ai vrea dumneata, ca să faci pe placul lui nenia, reiese că pentru ca să crezi ceri semne și minuni, deci poate ai vrea să-l vezi și tu pe proorocul Iona cum e scuipat afară, pe țărm, de balena ucigașă, sau vrei să-i pui în cușcă la lei și pantere înfometate pe prooroci ca văzând că nu-i papă fiarele, abea atunci iată să crezi și dumneata, sau poate vrei să-i arunci în foc așa cum au fost aruncați cei trei tineri evrei ce nu s-au închinat la chipul de aur al caldeenilor, sau poate vrei să sară de pe aripa templului că și așa nu o să li se sfarâme picioarele că or să-i ajute îngerii Tatălui, sau ai vrea să-ți facă o demonstrație de iluzionism, de transformare a pietrelor în pâine sau a apei în vin, așa cum se lăuda satana că poate el să facă, ori poate ai vrea să Îl roage pe Hristos ca să se arate public la toată gLumea, așa cum este scris că orice ochi Îl va vedea și cei ce L-au străpuns, că ar fi de dorit ca să sfârșim odată circul globus... sau ce vreți voi ca semn ca să credeți? Păi vă spun eu atunci ca să credeți un citat de pe vremea lui Verginica, Trâmbița Domnului, prin care se vestea CLD peste pământ:

„... Tatăl Meu S-a îmbrăcat în Fiul, într-o haină urâtă, zdrenţuroasă, şi S-a dus la un bogat şi i-a cerut milă, şi acesta I-a zis: „Mergi la muncă, munceşte! De ce eşti puturos?“. Şi iată ce a făcut Tatăl: S-a îmbrăcat într-o haină luxoasă şi S-a dus iarăşi la bogat. Când L-a văzut, L-a poftit la masă. Pe cine a primit acest bogat? O, dacă nu ar fi săraci pe pământ, nu ar mai fi nimeni în rai.
... — Fiilor, iată ce vă întreb: credeţi voi în post, în biserică, în rugăciune, în sfinte Taine, în cruce, credeţi?
— Da, Doamne!
— Atunci, de ce nu le folosiţi? Folosiţi-le, măi copii.
Iată ce vă întreb: credeţi în cârciumă, în descântece, în vrăjitorii, în desfrâu şi în celelalte răutăţi ale lui satan? Credeţi?
— Nu, Doamne!
— Atunci, de ce le faceţi? De ce vă duceţi după ele?
Iată ce vă spun: M-am dus într-un salon de dans şi am găsit un drac dormind; nu mai avea de lucru cu nimeni, că erau toţi ai lui. Iată, M-am dus şi într-o biserică, şi de la uşă până la altar erau mulţime de draci cu toate răutăţile: cu vrăjmăşie, cu mândrie, chefuire, gânduri de desfrânare, tutun. Am găsit şi preotul fumând în altar. Dar voi, copii, nu judecaţi, că are cine să-i judece.
... O, măi copiii Mei, n-am venit să stric şi să vă spun minciuni. Am venit să vă spun să vă iubiţi unii pe alţii. O, Tatăl Se uită la voi şi nu găseşte între voi suflete plăcute să împlinească locul în împărăţia cerurilor. Iată, locurile aşteaptă şi nu are cine să le ocupe. Iată, un creştin zice că nu poate să nu mănânce carne.
... Iată, fraţilor, am venit să arunc un foc pe pământ. Se vor răscula doi împotriva a trei. Rugaţi-vă să aveţi înţelepciune. Se ridică tatăl împotriva fiului, soacra împotriva nurorii, mama împotriva fiicei. Duhul rău, duhul lui satan, unde se duce, nu mai este iubire, nu mai este Dumnezeu, şi cel rău face vrajbă, necaz şi dezbinare. ” 14-05-1957

Vsovi spunea (cităm):

Mie îmi pare că din ce este scris în citatul dat de tine : „Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.85)

din citat, rezultă că el mărturisește că el aude, și nu mărturisește că aud toți ceilalți 13 deși se poate presupune, ci fiecare dacă aude poate mărturisi asemenea acestuia, dar dacă spui dumneata că defapt nu aud decât Mihaela și Nicușor glasul sfânt ce vorbește deasupra locului unde locuiesc cei 14, atunci așa o fi, că or fi mărturisit ei și s-a scris pe undeva în cărți că numai ei doi aud în prezent, deci poate e sigur că doar ei doi aud glasul dăruit de sus și-L mărturisesc... iar ceilalți 12 poate Îl primesc tainic, Îl trăiesc, auzind așa ca și cum ar grăi piatra, sau apa sau vântul...
Citat:
MM:„Deci, cei doi se mărturisesc pe sine, nefiind posibilă vreo verificare a afirmaţiei lor din partea unui singur martor măcar, necum doi sau trei, aşa cum cere Scriptura.”

Păi dacă au auzit toți cei prezenți pe vremea sfintei Verginica și a Mariei ieșind glas din gura lor când ele dormeau în somn adânc și nu erau conștiente de ce se grăia prin ele, și dacă acum sunt doi care mărturisesc că aud Cuvântul de deasupra locului unde locuiesc cei 14, câți sunt în total? cel puțin 4, iar cum ceilalți 12 nu au negat, rezultă că e mai mult decât scrie în Lege și prooroci că mărturia a doi sau trei este adevărată... dar după roade îi veți cunoaște pe fiii împărăției... ca să nu vă îndoiți că sunteți înșelați și să puteți da liniștiți slavă lui Dumnezeu.

Aici se închide citatul după Vsovi. Urmează o Replică la cutremurul adus de Vsovi:

Citatul la care face referinţă Vsovi ar trebui completat cu încă o frază, ca să se vadă mai clar că nici Nicuşor nu auzea şi nu aude “Cuvântul”, ci doar îl scrie, aşa cum îl primeşte el de la Mihaela. Deci, cei 14 “Evanghelişti” pucioşi erau “doi”: Mihaela Tărcuţă. Din cei 14 “martori”, care se validau unul pe altul, cu pretenţia mincinoasă că “toţi aud Cuvântul” n-a mai rămas niciunul măcar.
A rămas însă la pucioşi obiceiul de a minţi nonşalant pe această temă. Vizitatorilor de ocazie care trec pe la ferma pucioşilor li se serveşte şi azi gogoaşa cu magiun din sâmburi de prună care spune că “toţi cei 14 vieţuitori ai mănăstirii sunt cei ce aud Cuvântul”. Iată un dialog purtat nu de mult între un redactor de la ProTv (Cristi Tabără) şi unul dintre “cei 14 magnifici” (“fratele” Gigel):

REPORTER(Cristian Tabără): Cei mai mulţi dintre membrii comunităţii Noului Ierusalim trăiesc şi muncesc în aşezământ, însă un număr de 14 au fost aleşi să vieţuiască în mănăstire şi să audă direct Cuvântul lui Dumnezeu. Restul comunităţii nu are voie să intre în mănăstire şi nici nu ştie ce se află înăuntru. Cu atât mai puţin ştiu străinii.
Vă număraţi printre cei care vieţuiesc aici în mănăstire, sau…sus, în comunitate?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): …Ăă.. Da!...pot să zic că sunt… aicea… deşi am fost … şi cu băieţii …şi…
REPORTER(Cristian Tabără): Da!?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu ştiu cum să vă spun, dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica. Nu ţine de… nu poţi să explici aşa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispiteşti, sau să…

Gigel se eschivează îngrozitor de prost la ultima întrebare, ţintită şi incomodă, a reporterului. Toţi cei care au încercat vreodată să dezlege “taina” coborârii Cuvântului pe pământ (inclusiv “fratele” Gigel) au fost puşi la punct de către liderii pucioşi cu aceeaşi formulă interogativă: “De ce ispiteşti tu tainele lui Dumnezeu?”. Vrând-nevrând, "curioşii" au învăţat bine lecţia, iar acum o aplică altora. Aşa că şi Gigel i-o aplică maşinal lui Cristi Tabără, bâlbâindu-se, pentru că se ştie pe sine că minte. Procedând astfel, el nu-i mai dă însă nici o şansă “ispititorului” Cristi Tabără, trimis de ProTv ca să-i “iscodească” pe pucioşi în bârlogul lor.)
Gigel a minţit, răspunzând cu Da! la întrebarea care-l plasa şi pe el între “cei 14, care aud Cuvântul lui Dumnezeu în primă instanţă”.

Întrebare: De ce a minţit Gigel? Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanţă, ci numai citit fiind de către Nicuşor. Iar bâlbâielile lui, atunci când este rugat să explice cum “coboară” Cuvântul din cer, au o explicaţie extrem de simplă: nu poţi descrie un fenomen care îţi este complet străin.


Iată însă cum arată citatul cu pricina (mărturisirea lui Nicuşor), completat:
„Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece. Chiar eu sunt unul din cei care scriu cuvântul auzit şi am de la Domnul misiunea să citesc Cuvântul Său poporului creştin hrănit cu această mană cerească. Încă mărturisesc că împlinesc aici tot ce-Mi spune Dumnezeu să împlinesc şi nu mă îndoiesc în tot ceea ce-mi cere Dumnezeu să împlinesc. Sunt unul dintre cei trei slujitori aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi cu totul depăşind legile firescului, martor al acestei taine... Ferice celor ce vor crede ca şi mine... ” (citat din Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pag.60)


Şi acum, comentariul:
Mărturisirea lui Nicuşor este abil ticluită, sugerând (celor ce cred) că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, în care locuiesc în număr de paisprezece cei care îl aud.
Mesajul lui Nicuşor este intenţionat ambiguu. Se poate înţelege:
- ori că toţi cei 14 aud Cuvântul,
- ori că Glasul coboară deasupra turlelor, dar nu se ştie cine îl aude şi cine nu,
- ori că Nicuşor doar scrie Cuvântul, care este auzit de alţii (sau şi de el, nu se ştie exact).
Singura certitudine care ni se propune este aceea că Nicuşor scrie Cuvântul pe caiet, apoi îl citeşte celorlalţi ca să-l audă şi ei, pentru că ei nu l-au auzit.
Pe vremea aceea (pe la anul 1995) erau, într-adevăr 14 locuitori ai “mănăstirii”, dar niciunul n-a auzit “Glas” deasupra turlelor bisericii, aşa cum se pretinde aici.
Trebuie însă specificat că astăzi nu mai locuiesc nici ca număr, nici ca persoane, cei 14 "auzitori" ai Cuvântului. În mesajele pucioşeşti publicate de vreo doi-trei ani încoace pe internet, se admite că “auzitori” ai Cuvântului sunt numai doi: Mihaela şi Nicuşor.
Cu toate acestea, după cum am văzut mai sus, se face referire în continuare la “cei 14”, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceasta este o imensă mistificare. Azi nu mai sunt 14 trăitori în “Mănăstire”, iar dintre cei 14 care erau la data când Nicuşor şi–a făcut “mărturisirea” (anul 1995) astăzi nu mai locuiesc decât 2-3, la care s-au adăugat între timp alţi “vieţuitori”. Nici afirmaţia lui Nicuşor că face parte dintr-o tripletă de preoţi “unşi în chip supranatural” nu mai este azi valabilă, îndată ce, între timp, unul dintre ei a dat bir cu fugiţii.

Asta ai dedus dumneata: că a mințit și că nu aude, fiindcă dumneata pretinzi că ar fi trebuit să se lase ispitit și să spună ceea ce vrea reporterul sau ce ai vrea dumneata, dar că aude sau că nu aude e treaba lui, la fel și cu ce anume mărturisește căci socoteală o să dea lui Dumnezeu, iar din dialog:

se înțelege:
1.Din textul citat nu reiese că neapărat a afirmat că el sigur aude, ci că se numără printre cei ce aud, a corespuns cerințelor și locuiește în mănăstire, deci nu a mințit în opinia mea și a răspuns clar: Da!
2.La insistența de a explica taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstirea unde se aude de sus Cuvântul lui Dumnezeu el se arată nedornic de a explica sau chiar nu știe să explice taina spunând că nu poți să explici fiindcă explicând ispitești această taină, deci că aude sau că nu aude, îi este foarte clar că explicând, satisfăcând curiozitatea necredinței unora sau a lui defapt ispitești taina, lucru de care e conștient că nu se cuvine a spune „vrăjmașilor tăi taina ta nici sărutare ca Iuda nu-ți voi da ci ca tâlharul strig pomenește-mă Doamne când vei veni întru Împărăția Ta...”

Deci în concluzie, să presupunem prin absurd cea mai nefavorabilă situație, că el nu aude, dar iată că mărturisește prin credință că unul măcar din cei 14 Îl aude pe Cuvântul lui Dumnezeu, deci mărturisește că unul din ei nu inventează ci aude, crezându-l pe acela care îi spune că Îl aude pe Iisus. Acest lucru nu înseamnă că Gigel minte, ci tu dorind ca el să fie mai tranșant ai vrea să-l poți trage de limbă ca să spună bîrfe, și văzând dumneata că nu se lasă atunci crezi că acuzîndu-l de minciună acesta o să spună ceea ce ai vrea dumneata să auzi, adică faptul că numai Mihaela aude Cuvântul.

Să zicem că ar fi numai Verginica, Maria și Mihaela, martori credibili, și iată deja că în cazul cel mai nefavorabil și avem 2 sau 3 martori ai Cuvântului lui Dumnezeu așa cum cere la legea dată prin Moise, la care se adaugă cei prezenți care au auzit când a grăit Domnul prin primele două în stare de somn profund deci inconștiente de ce se grăia, respectiv au văzut sau auzit când Mihaela a scris sau a spus Cuvintele pe care ea le aude și care în mod clar nu sunt ale ei. Deci ce mai vrei? E mărturia lor, și a celor ce au auzit sau le-au văzut vorbind sau scriind și le-au crezut.

Iar din interviul luat lui Gigel nu se poate trage concluzia că e mincinos căci el a răspuns cu: da! la propoziția cu două întrebări într-o frază, lăsând să se înțeleagă că și el aude, dar nu știe să explice și nici nu pare că ar vrea să explice întrucât e conștient că s-ar lăsa ispitit, lucru de care tu te arăți sigură că el mințea, că ți-o fi zis ție nenea, dar din textul dialogului nu se poate deduce că mințea ci iată știi tu mai bine din bârfe ce rezultă din dialog. Iar de aici până la a-l acuza de minciună, doar o minte de ofițer ghestapo ar fi în stare să afirme fără rezerve și cu atâta ocăreala fricoasă ca a unei mame ce se teme de nenia și ocărăște copiii ei sau ai altora că nu fac pe plac lui nenia... iar dacă nu fac pe plac lui nenia și tanti aia a lui, Grijania, atunci musai copiii e(sic!) mincinoși. Păi e frumos să obligi pe cineva la mărturisit adevărul? Sau tu te afli la proces? Păi da, că doar sunteți procurorii acuzării aduse înaintea conciliului dictatorial inquizitorial unde prezident senatorial e însuși Pisikaa...

Deci mă întreb când ai să încetezi cu ocara asta cinică în stil de mamă nemulțumită de copii, că nu ascultă... când? Sunt ei copiii tăi? Cum de îți permiți ca să calci în picioare și să acuzi cu atâta nonșalanță de minciună, sau e cineva dator să mărturisească dacă nu vrea? Și e pentru asta un mincinos? Poți fi acuzat cu minciuna doar atunci când promiți, te lauzi, vorbești, asiguri pe alții că o să faci și o să dregi după care îi lași baltă fără motiv, deci apoi faci altfel de cum ai promis sau ai jurat sau ai afirmat, te lepezi sau te pierzi sau te delași din voie liberă trăind altceva decât vorbești, sau poți să minți atunci când mărturisești strâmb ceea ce ai văzut sau ai auzit cu scopul de a da câștig înșelăciunii, că ai și tu un folos de acolo, dar câtă vreme ai răspuns frumos așa cum te-ai priceput, cum poți să fi acuzat cu minciuna? Și referitor la ce? Ca să nu fi prins în cuvânt de lingviste? De farisei? Păi se vede că lui puțin îi păsa de explicații și de farisei, ci lui îi păsa mai mult de Taina Sfântă, ca să nu ispitească pe Dumnezeu, fiindcă el ar fi căzut în ispită... explicând ceva ce nu se poate explica. Dar dacă ești grozavă atunci te rog explică dumneata una din minunile făcute de Dumnezeu prin Moise pe vremea lui Faraon, sau după aia prin pustie. Că doar ai zis că e mincinos că nu știe să explice, atunci explică dumneata cum auzi ceea ce auzi sau vezi? Ce se întâmplă cu tine de auzi un glas care îți vorbește... de om sau de duh rău sau de ce o fi... cum se face că îl auzi? Nu apela la vrăjitoriile științifice sau medicale ci spune tu cu cuvintele tale și explicațiile tale. Orbul a văzut oamenii ca pe niște copaci, apoi a văzut și a mărturisit: Văd! sau surdul sau mutul... dar te rog să explici dumneata minunile... cum s-a ridicat slăbănogul de și-a luat în spate și patul și s-a dus cu el... explică te rog...

păi îți explic eu: „Fiul Omului are pe pământ puterea ca să ierte păcatele”... așa.

Mai pot îndrăzni să îți zic că și eu iarăși vă iert? :)

Mistificările pucioase acoperite de mistificările lui Vsovi
 

Pus în în faţa citatului :

MM:Întrebare: De ce a minţit Gigel? Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanţă, ci numai citit fiind de către Nicuşor. Iar bâlbâielile lui, atunci când este rugat să explice cum “coboară” Cuvântul din cer, au o explicaţie extrem de simplă: nu poţi descrie un fenomen care îţi este complet străin.

Vsovi răspunde:

“Asta ai dedus dumneata: că a mințit și că nu aude, fiindcă dumneata pretinzi că ar fi trebuit să se lase ispitit și să spună ceea ce vrea reporterul sau ce ai vrea dumneata, dar că aude sau că nu aude e treaba lui, la fel și cu ce anume mărturisește căci socoteală o să dea lui Dumnezeu...”

Comentariu(MM): Eu susţin cu tărie că Gigel a minţit, dar nu pentru că “nu s-a lăsat ispitit” (adică n-a voit să răspundă la întrebarea incomodă ale reporterului, care voia doar să ştie în ce fel vine şi se aude Glasul Pucios), ci pentru că Gigel NU este unul dintre cei ce aud “Cuvântul” în primă instanţă (adică “la prima mână”, fără intermediari care să i-l citească), şi cu toate acestea el pretinde că este unul dintre “auzitori”. Nu s-a pus problema ca Gigel “să spună ce vrea reporterul, sau ce vreau eu (MM)” aşa cum mistifică Vsovi, ci să spună ce ştie, dacă ştie, pentru că pretinde că a fost de faţă. Or, dacă nu ştie, înseamnă că n-a fost de faţă la fenomenul “coborârii din cer a Cuvântului Pucios”, şi deci nici n-are ce spune. De altfel, chiar aşa zicea Gigel în acel interviu: nu poţi să explici aşa ceva (dacă n-ai fost de faţă, ca să ştii cum a fost). Chiar pentru Gigel “coborârea din cer a Cuvântului Pucios” este o taină, dar el fiind credul e convins că aşa este cum i s-a spus de către liderii lui.

Pus în în faţa citatului :

REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu ştiu cum să vă spun, dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica. Nu ţine de… nu poţi să explici aşa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispiteşti, sau să…

Vsovi răspunde:


“1.Din textul citat nu reiese că neapărat a afirmat că el sigur aude, ci că se numără printre cei ce aud, a corespuns cerințelor și locuiește în mănăstire, deci nu a mințit în opinia mea și a răspuns clar: Da!”

Comentariu(MM): formularea “Nu aude, dar se numără printre cei ce aud” este o mostră de raţionament aberant, specifică “fratelui” (pucios prin empatie) Vsovi. Deşi a răspuns clar Da! acolo unde trebuia să răspundă hotărât Nu!, Gigel este cotat de Vsovi ca un partizan înfocat al adevărului.

Apoi Vsovi răspunde în continuare la ultimul citat, formulând noi mistificări:

“2.La insistența de a explica taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstirea unde se aude de sus Cuvântul lui Dumnezeu el se arată nedornic de a explica sau chiar nu știe să explice taina spunând că nu poți să explici fiindcă explicând ispitești această taină, deci că aude sau că nu aude, îi este foarte clar că explicând, satisfăcând curiozitatea necredinței unora sau a lui defapt ispitești taina, lucru de care e conștient că nu se cuvine a spune „vrăjmașilor tăi taina ta nici sărutare ca Iuda nu-ți voi da ci ca tâlharul strig pomenește-mă Doamne când vei veni întru Împărăția Ta...”

Comentariu(MM): Aici, mistificarea lui Vsovi este pretenţia că ar fi vorba de “taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstire”. Nici vorbă, asta nu este nici o taină şi nu o contestă nimeni. Reporterul e interesat în mod limpede de felul în care are loc “coborârea din cer a Cuvântului Pucios”, atunci când îl întreabă pe Gigel: “Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?”Apoi Vsovi trage concluzia (de limbă şi de păr):

“Deci în concluzie, să presupunem prin absurd cea mai nefavorabilă situație, că el nu aude, dar iată că mărturisește prin credință că unul măcar din cei 14 Îl aude pe Cuvântul lui Dumnezeu, deci mărturisește că unul din ei nu inventează ci aude, crezându-l pe acela care îi spune că Îl aude pe Iisus. Acest lucru nu înseamnă că Gigel minte, ci tu dorind ca el să fie mai tranșant ai vrea să-l poți trage de limbă ca să spună bîrfe, și văzând dumneata că nu se lasă atunci crezi că acuzîndu-l de minciună acesta o să spună ceea ce ai vrea dumneata să auzi, adică faptul că numai Mihaela aude Cuvântul.”

Comentariu(MM): Aici, Vsovi îşi dovedeşte deplin părtinirea pucioasă. În primul rând afirmă că “Gigel mărturiseşte prin credinţă”, ceea ce nu-i adevărat. Gigel mărturiseşte că este unul dintre cei 14 care aud Cuvântul în primă instanţă, minţind de două ori:
1. Întâi, pentru că el nu sare să-l contrazică ferm pe Cristi Tabără, spunându-i: Nu, nu sunt 14 care aud Cuvântul, ci doar doi (aşa cum ştie el prea bine, deşi în realitate nu sunt nici măcar doi, ci e una singură). Nici n-ar fi putut, îndată ce Cristi Tabără tot de la pucioşi aflase că “sunt 14 cei care aud Cuvântul”.
2. Apoi, pentru că se include pe sine între cei 14 care “aud Cuvântul într-o primă instanţă”.

În fine, mistificarea mistificărilor este alăturarea mărturiei a “trei martori”, care în realitate au “mărturisit” în trei perioade de timp diferite: Verginica (între 1955 şi 1980), Maria (între 1982 şi 1994) şi Mihaela (între 1990 şi până în prezent).Problema care s-a ridicat este că în perioada proorociţei Mihaela, singurul martor al ei este Nicuşor, dacă ar fi să-l credem pe cuvânt. Deci pentru ea nu există doi sau trei martori, simultan. Vsovi forţează nota, pretinzând că cele trei proorociţe se mărturisesc unele pe altele şi că sunt exact trei la număr, atâta cât trebuie:

“Să zicem că ar fi numai Verginica, Maria și Mihaela, martori credibili, și iată deja că în cazul cel mai nefavorabil și avem 2 sau 3 martori ai Cuvântului lui Dumnezeu așa cum cere la legea dată prin Moise, la care se adaugă cei prezenți care au auzit când a grăit Domnul prin primele două în stare de somn profund deci inconștiente de ce se grăia, respectiv au văzut sau auzit când Mihaela a scris sau a spus Cuvintele pe care ea le aude și care în mod clar nu sunt ale ei. Deci ce mai vrei? E mărturia lor, și a celor ce au auzit sau le-au văzut vorbind sau scriind și le-au crezut.”

Cât despre zecile, sutele sau miile de “martori credibili” care le-au auzit pe Verginica şi Maria grăind în somn “de la Dumnezeu”, nimeni nu contestă faptul că ei auzeau ceva, ci faptul că ce auzeau ar fi chiar de la Dumnezeu. Ce garanţie aveau “martorii” că nu era vorba de o mistificare, de o manifestare psihotică mistică, de o halucinaţie colectivă sau de un duh teologic care le punea dreapta credinţă la încercare, aducându-i în final la despărţirea de Biserica trdiţională?

Spui așa:

Citat:

Eu susţin cu tărie că Gigel a minţit ......... pentru că Gigel NU este unul dintre cei ce aud “Cuvântul” în primă instanţă (adică “la prima mână”, fără intermediari care să i-l citească), şi cu toate acestea el pretinde că este unul dintre “auzitori”.

De aici rezultă că dumneata susți fie că ești sigură că Gigel nu aude Cuvântul, fiindcă ești urechile lui Gigel, fie că ști că nu-L aude și doar pretinde verbal că-L aude pentru că ai tu surse neconvenționale de informare sau că, defapt, tu deduci și susți absurd că reiese din interviu că el ar pretinde așa ceva.

Dar concluzia mea e clară: dumneata pricepi pe dos dialogul, Scrierile Sfinte, chiar și realitatea și limba română le-ai mistificat din încercarea repetată de a prinde în Cuvânt sau în vorbire pe cei ce presupui mereu că ei mint și nu dumneata.

Din textul interviului, dat de tine:

Citat:

„...nu poţi să explici aşa ceva (dacă n-ai fost de faţă, ca să ştii cum a fost).”

rezultă că fie nici el n-a fost de față fie nu poate explica unuia care n-a fost de față ca să priceapă ce ar putea el să-i explice sau să verifice dacă și el a auzit. Deci nu pretinde nimic ci tu deduci absurd că el pretinde, nu pretinde ci lasă să se înțeleagă... faptul că nu se poate explica celor ce nu aud... și ce e de explicat? că aude o voce? Păi tu când auzi vocea cuiva ce e acolo de explicat? Auzi ce vrea ăla să zică...

Iar mistificările și deducerile absurde cu care încerci să demonstrezi fie că minte fie că pretinde fie ce vrei dumneata sunt de la tine scoase, că defapt, în realitate Gigel a răspuns la întrebări unui om care a venit și a pus întrebări. N-a pretins nimic, n-a mințit nimic, ci tu mistificând încerci să prinzi în cuvânt și să demonstrezi că mint ei când e clar cine se căznește pe atâtea pagini ca să facă dosare!

Vsovi spunea:

"...rezultă că fie nici el n-a fost de față fie nu poate explica unuia care n-a fost de față ca să priceapă ce ar putea el să-i explice căci și el a auzit. Deci nu pretinde nimic ci tu deduci absurd că el pretinde, nu pretinde ci lasă să se înțeleagă... faptul că nu se poate explica celor ce nu aud... și ce e de explicat? că aude o voce? Păi tu cân auzi vocea cuiva ce e acolo de explicat? Auzi ce vrea ăla să zică... "

Ce e de explicat?
1. De ce pretinde Gigel că aude o voce pe care el de fapt n-a auzit-o niciodată? Şi nici de faţă n-a fost.
2. Ori faci pe prostul, ori vrei să deturnezi intenţionat sensurile frazelor. E de explicat nu cum se aude sau de ce se aude vocea care se aude, ci de la cine vine ea, dacă vine într-adevăr sau li se pare că vine (căci mulţi "aud voci" în cap, alţii vâjiituri, alţii pocnete, alţii mai au şi vedenii pe deasupra... dar e capul lor de vină). Deci problema este: dacă admitem că ei aud o voce, este ea neapărat de la Dumnezeu, prin simplul fapt că se declară singură ca venind de la Dumnezeu? Mulţi nebuni se cred şi se declară în gura mare că sunt Napoleon, Hitler, Mussolini, Budha, Iisus Hristos, Mihai Eminescu, Stalin, Timur Lenk, etc., dar puţini nebuni îi cred pe cuvânt.

Trâmbiţele Apocaliptice de la Pucioasa şi celebrii Trombonişti-Mandolinişti
 

Vsovi spunea:

"De aici rezultă că dumneata susți(sic!) fie că ești sigură că Gigel nu aude Cuvântul, fiindcă ești urechile lui Gigel, fie că ști(sic!) că nu-L aude și doar pretinde verbal că-L aude pentru că ai tu surse neconvenționale de informare sau că, defapt(sic!), tu deduci și susți(sic!) absurd că reiese din interviu că el ar pretinde așa ceva."

Spre deosebire de tine (care nici n-ai dat pe la Pucioasa, măcar aşa, de curiozitate), eu îl cunosc personal pe Gigel, ca pe un cal breaz, aşa că ştiu ce-i poate pielea. Gigel n-a pretins niciodată că aude Cuvântul, cu excepţia acelui interviu păcătos, luat lui "pe nepregătite" de Cristi Tabără, în care "i-a scăpat" minciunica prin care se face solidar cu "cei 14 care aud Cuvântul" (altă minciunică, deoarece celebra formaţie de trombonişti-mandolinişti, zisă "CEI 14 CARE AUD", NICI MĂCAR NU EXISTĂ!).

MM referitor la mine:
Pus în în faţa citatului :

REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu ştiu cum să vă spun, dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica. Nu ţine de… nu poţi să explici aşa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispiteşti, sau să…

Vsovi răspunde:


“1.Din textul citat nu reiese că neapărat a afirmat că el sigur aude, ci că se numără printre cei ce aud, a corespuns cerințelor și locuiește în mănăstire, deci nu a mințit în opinia mea și a răspuns clar: Da!”

Comentariu(MM): formularea “Nu aude, dar se numără printre cei ce aud” este o mostră de raţionament aberant, specifică “fratelui” (pucios prin empatie) Vsovi. Deşi a răspuns clar Da! acolo unde trebuia să răspundă hotărât Nu!, Gigel este cotat de Vsovi ca un partizan înfocat al adevărului.

Citat:

De ce trebuia să răspundă nu? Că ai dedus tu pe text în mod aberant că ar fi reieșit din interviu că el nu aude sau că ar fi mărturisit ceea ce ai vrea să deduci dumneata că ar fi reieșit, iar la urmă susți iată și ceea ce ar fi trebuit să răspundă? Ești cumva în măsură să știi ce aude Gigel? Iar din textul interviului dat de tine, din analiza textului, rezultă exact ce spun eu și nu ce spui și susți dumneata: că am eu raționamentul aberant sau sofisticat. Deci atâta timp cât pe tine te-ai vădit de minciună și nu pe Gigel, pentru mine, el este un partizan înfocat al Adevărului.

Apoi Vsovi răspunde în continuare la ultimul citat, formulând noi mistificări:

“2.La insistența de a explica taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstirea unde se aude de sus Cuvântul lui Dumnezeu el se arată nedornic de a explica sau chiar nu știe să explice taina spunând că nu poți să explici fiindcă explicând ispitești această taină, deci că aude sau că nu aude, îi este foarte clar că explicând, satisfăcând curiozitatea necredinței unora sau a lui defapt ispitești taina, lucru de care e conștient că nu se cuvine a spune „vrăjmașilor tăi taina ta nici sărutare ca Iuda nu-ți voi da ci ca tâlharul strig pomenește-mă Doamne când vei veni întru Împărăția Ta...”

Comentariu(MM): Aici, mistificarea lui Vsovi este pretenţia că ar fi vorba de “taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstire”. Nici vorbă, asta nu este nici o taină şi nu o contestă nimeni. Reporterul e interesat în mod limpede de felul în care are loc “coborârea din cer a Cuvântului Pucios”, atunci când îl întreabă pe Gigel: “Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?”

Citat:

Nu e nici o sofisticare la mijloc din partea mea ci analiza treptată a textului. Iar ție îți par rezultantele tale din interviu și din texte ca fiind evidente, așa cum crezi dumneata că rezultă; păi nu rezultă cum vrei dumneata că ar fi fost vorba în interviu doar de ce era interesat Cristi Tabără, ci era vorba, pe baza acelui interes, de ceea ce anume întreba, căci acolo e un dialog vorbit cu întrebări ce conțin cuvinte ce formează propoziții ce te trimit cu gândul la a formula niște răspunsuri conforme cu întrebările puse. Deci nu avea cum să se refere Gigel la altceva decât la ceea ce a fost întrebat.

Apoi Vsovi trage concluzia (de limbă şi de păr):

“Deci în concluzie, să presupunem prin absurd cea mai nefavorabilă situație, că el nu aude, dar iată că mărturisește prin credință că unul măcar din cei 14 Îl aude pe Cuvântul lui Dumnezeu, deci mărturisește că unul din ei nu inventează ci aude, crezându-l pe acela care îi spune că Îl aude pe Iisus. Acest lucru nu înseamnă că Gigel minte, ci tu dorind ca el să fie mai tranșant ai vrea să-l poți trage de limbă ca să spună bîrfe, și văzând dumneata că nu se lasă atunci crezi că acuzîndu-l de minciună acesta o să spună ceea ce ai vrea dumneata să auzi, adică faptul că numai Mihaela aude Cuvântul.”

Comentariu(MM): Aici, Vsovi îşi dovedeşte deplin părtinirea pucioasă. În primul rând afirmă că “Gigel mărturiseşte prin credinţă”, ceea ce nu-i adevărat.

Citat:

Păi nu era o afirmație ci în cazul demostrației prin reducere la absurd, urma ca dacă Gigel chiar nu aude atunci mărturisirea lui poate fi considerată că el îi crede pe cei ce aud printre trăitorii de acolo în care este numărat și el. Că asta se poate pricepe din text prin analiză pe text. Deci eu nu afirm nimic acolo ca să combați dumneata ca apucată de un ... duh necurat.

Gigel mărturiseşte că este unul dintre cei 14 care aud Cuvântul în primă instanţă, minţind de două ori:
1. Întâi, pentru că el nu sare să-l contrazică ferm pe Cristi Tabără, spunându-i: Nu, nu sunt 14 care aud Cuvântul, ci doar doi (aşa cum ştie el prea bine, deşi în realitate nu sunt nici măcar doi, ci e una singură). Nici n-ar fi putut, îndată ce Cristi Tabără tot de la pucioşi aflase că “sunt 14 cei care aud Cuvântul”.
2. Apoi, pentru că se include pe sine între cei 14 care “aud Cuvântul într-o primă instanţă”.

Citat:

Deci pe semne dumneata ești sigură că nu aud Cuvântul alții, niciunul din cei 14 decât Mihaela, și probabil ai vorbit cu Dumnezeu și ți-a mărturisit ție personal că nu mai aude nimeni decât ea și ești foarte foarte sigură, că altfel mă întreb de unde îți vine ție siguranța asta, sau poate ai stat de vorbă cu Gigel și a zis el că n-aude nimic deci a mințit ori a lăsat să se înțeleagă că a mințit ori ce știu eu ce insinuezi dumneata, dar aici ne referim la textul prezentat de tine, la analiza interviului... din care rezultă pentru oricine care știe românește că analiza mea e corectă și nu sofisticată... căci mistificată în mod sigur este, dar în sensul bun... sper.

continuarea mai jos

continuarea dosariadei lingvistelor
 

În fine, mistificarea mistificărilor este alăturarea mărturiei a “trei martori”, care în realitate au “mărturisit” în trei perioade de timp diferite: Verginica (între 1955 şi 1980), Maria (între 1982 şi 1994) şi Mihaela (între 1990 şi până în prezent).Problema care s-a ridicat este că în perioada proorociţei Mihaela, singurul martor al ei este Nicuşor, dacă ar fi să-l credem pe cuvânt. Deci pentru ea nu există doi sau trei martori, simultan. Vsovi forţează nota, pretinzând că cele trei proorociţe se mărturisesc unele pe altele şi că sunt exact trei la număr, atâta cât trebuie:

“Să zicem că ar fi numai Verginica, Maria și Mihaela, martori credibili, și iată deja că în cazul cel mai nefavorabil și avem 2 sau 3 martori ai Cuvântului lui Dumnezeu așa cum cere la legea dată prin Moise, la care se adaugă cei prezenți care au auzit când a grăit Domnul prin primele două în stare de somn profund deci inconștiente de ce se grăia, respectiv au văzut sau auzit când Mihaela a scris sau a spus Cuvintele pe care ea le aude și care în mod clar nu sunt ale ei. Deci ce mai vrei? E mărturia lor, și a celor ce au auzit sau le-au văzut vorbind sau scriind și le-au crezut.”

Cât despre zecile, sutele sau miile de “martori credibili” care le-au auzit pe Verginica şi Maria grăind în somn “de la Dumnezeu”, nimeni nu contestă faptul că ei auzeau ceva, ci faptul că ce auzeau ar fi chiar de la Dumnezeu. Ce garanţie aveau “martorii” că nu era vorba de o mistificare, de o manifestare psihotică mistică, de o halucinaţie colectivă sau de un duh teologic care le punea dreapta credinţă la încercare, aducându-i în final la despărţirea de Biserica trdiţională?

Cum ai ajuns la concluzia asta și cine ești tu ca să-l iei la rost chiar dacă prin absurd ar fi adevărată concluzia ta?

Tot eu? Adică după mulțimea de miștocării pe sute de pagini, după născocelile aberante pe bază de rezultante false și de rea credință, tot eu fac pe prostul sau deturnez sensul frazelor? Și iată că nu mai este altă variantă. Păi înseamnă că exact aici v-a închis pe voi diavolul de acuzați exact cu ceea ce vă ține el pe voi închiși ca să faceți, și în mod fatalist și deznădăjduit nu mai este altă variantă. Dar măcar bine că spui că fac pe prostul... că eu credeam că sunt demult prost din moment ce stau de vorbă cu cei ce nu vor să audă în ruptul capului, căci este scris: „mustră-l pe înțelept de la Dumnezeu cu duhul blândeții și se va face mai înțelept... iar celuilalt dă-i pace ca să nu te ia la bătaie...” ceva de genul ăsta, dar nu mă cred înțelept ci iată prost, că altfel v-aș fi dat pace așa cum vă dă vouă gLumea.

Cine v-a păcălit pe voi că e nebunie dacă te pretinzi altcineva? Sau nu fac așa toți actorii și toată gLumea le dă medalii și premii și le urmărește filmele? Sau voi acolo credeți că aia e nebunia: că un duh se pretinde ce nu este, sau un om? Sau aia e nebunia că un om aude sau vede ceea ce alții nu văd și nu aud?

Voi nu pricepeți ce este nebunia fiindcă nu ați priceput nimic de la Hristos... fiindcă n-ați primit și n-ați ascultat apoi. Din păcate nici eu nu am reușit decăt să mă adâncesc în păcate... dar nu deznădăjduiesc.

Păi cui îi spune Hristos nebunule în pilde? Cui i-a rodit țarina și a zis că e vremea desfătărilor sufletești? Cine a rămas fără nume și a ajuns în lojă, pardon în șeol în timp ce săracul Lazăr s-a dus în sânul lui Avraam? Cine este vrednic de judecata oamenilor, a soborului, sau de focul gheenei? Cine este fiu al pierzării? Cine sunt puii de năpârcă sau de viperă care strecoară țânțarii dar înghit camila?

Deci iată că voi osândiți copiii ce se cred eroi de film sau de istorie sau de poveste și făcându-i nebuni îi tratați apoi cu cură de păcură în senatoriul tuturor desfrânărilor... îndoindu-vă de prooroci, de sfinți, de scripturi, iar acum până chiar de Fiul Însuși... pe care Îl tot lăudați în zadar, că defapt nici nu-L cunoașteți fiindcă nu-L primiți, nu-L iubiți, nu-L urmați... nu-L așteptați.

Ce e de zis? Probabil ar fi trebuit să mintă Dumnezeu, să zică: „- Știți, defapt nu sunt Eu Cel ce sunt... și mai bine vă mint că atunci sigur o să mă credeți.” Păi da, că voi credeți mereu pe nenea, tată al minciunii și pe tanti grijania, fiindcă amândoi plimbă pisikaa în lesă și eretele pe umărul drept... iar când le dau drumul, atunci voi fuga fuga, care pe unde, dând cu nasul mereu în... stâlpul de telegraf și telefon radio... mobil cu internet.

Deci frica ta nu e un argument pentru necredință sau rea credință. Că defapt dacă o să te scap de ea, prin reducere la absurd, atunci o să vi cu altă frica gLumească și cu un nou argument... și așa mereu... căci defapt nu vrei să spui adevărul că nu e grija altora care te roade ci că ai fost angajată de nenia ca să tragi piskaa de coadă zicând că e sirena lui roaită...

Vsovi spunea şi spumega:

"...dar voi doriți să demonstrați acum după ce i-ați alugat și ocărât că defapt ei din mândrie s-au despărțit, deci iată, ziceți voi că: un duh rău, un mare teolog arhicon i-a târât pe ei în mândrie despărțindu-i de biserica tradițională... Păi nu „unii” lupi răpitări în haină sfântă au vrut să se vădeascu cu tot dinadinsul ca fiind contra proorcilor lui Dumnezeu? probabil de frica lui nenia cu Pisikaa și a lui tanti grijania... iar voi i-ați urmat exact ca ereticii."

Oricât ai dori să mistifici adevărul, nu vei reuşi. Pucioşii s-au desprins singuri de Biserică, şi cea mai bună dovadă este aceea că NICIUNUL dintre ei nu mai calcă prin bisericile pe care le numesc dispreţuitor "bisericile din lume", deşi sunt aceleaşi biserici în care au fost botezaţi pe vremea când erau ei mici şi cuminţi. Nimeni nu-i opreşte să intre în "bisericile din lume", să participe la Sf. Liturghie, se spovedească şi să se împărtăşească acolo. Nimeni nu-i dă afară din biserici, dar nici ei nu vor să mai intre. Şi da, un duh despre care mărturiseşti cu guriţa ta că este "un mare teolog arhicon (care) i-a târât pe ei în mândrie despărțindu-i de biserica tradițională", acela i-a despărţit de Biserică, şi acela i-a îndemnat să-şi facă o Biserică Privată pe care au numit-o Noul Ierusalim. BOR dimpotrivă, i-a chemat la ascultare şi la umilinţă, dar ei s-au mândrit până la cer, pe motiv că numai lor le vorbeşte Dumnezeu prin prooroci care vorbesc prin somn.

Acuma chiar m-ai prins, că voi cu asta vă ocupați, sunteți puișoareoare de năpârpârcuțe... asta vă place... asta ați ajuns, sick-uiți când nu vă mai țin argumentele, ca să faceți voi măcar un cazier, să dovediți voi pe „martorii Mei” de minciună încondeind la dosar, la cazier:

ori bancar
ori politic
ori medical
ori de la sanepid
ori de la poliție,
ori de la miliție,
ori de la armată
ori de la biserică,
ori de la limbile moderne
ori de la bănci
ori de la școală
ori de la părinți

Trebuie să găsiți voi ceva cu care să trageți în pianist!

Ați găsit iar susți cu un i, că știți voi că dacă e în rădăcină un i atunci se scrie cu doi i, ei și? Gata îmi e în obicei, iată. Dar nu știu când v-am angajat ca să mă corectați? Sau aveți deja defect profesional de corectați așa engross la tot ce mișcă?

Uite nu mă mai scuz, recunosc, nu știu gramatică. Ești mulțumită? Nu știu gramtica folosită de tine, ci eu știu doar gramatica Duhului, și gramatica limbii folosită de mine.

Deci care va să zică de aia ești sigură că el nu putea susține că aude fiindcă îl cunoști pe Gigel personal... și ți-o fi spus el.

Dar eu iată ți-am demonstrat că nu rezultă din interviu că ar fi susținut că îl aude pe Dumnezeu, dacă am analiza textul, ci tu susți că ar rezulta că ar fi susținut. Dar el n-a susținut și n-a scăpat nici o minciună ci a răspuns corect la întrebările reporterului conform cu cuvintele folosite... că mie așa îmi pare că rezultă, chiar dacă se lasă diverse interpretări, dar nu era dator să clarifice nimic, ci el doar a răspuns.

Dar ceea ce nu pricep este faptul că dacă chiar il cunoști atunci cum de îți permiți să calci în picioare declarația lui? De ce îl scoți mincinos când nu se poate dovedi că e minciună din text, ci doar dumneata presupui că rezultă. Dar nu rezultă. Ci tu ca la ghestapo-secu acuzi că ar rezulta... făcându-le dosar.

Deci dacă i-ai părăsit de ce ți se pare că e corect ca să-i acuzi de minciună sau să le faci lor sau mie dosar așa ca în filme: ca în dosarele X.

Şi mai spunea Vsovi:

"Cine v-a păcălit pe voi că e nebunie dacă te pretinzi altcineva? Sau nu fac așa toți actorii și toată gLumea le dă medalii și premii și le urmărește filmele? Sau voi acolo credeți că aia e nebunia: că un duh se pretinde ce nu este, sau un om? Sau aia e nebunia că un om aude sau vede ceea ce alții nu văd și nu aud?"

Stimabile, actorii se dezbracă de hainele lor de actori şi se demachiază şi apoi devin oameni obişnuiţi ca şi noi. Nu pleacă acasă îmbrăcaţi cu haine de epocă şi cu sabia goală în mână, continuând rolurile despotice de pe scenă la ei în familie şi în apartament. Actorii sunt şi rămân oameni normali, deşi adesea joacă pe scenă rolurile unor oameni anormali. Dar cei care se cred a fi ceea ce nu sunt, şi se mint şi pe ei şi-i mint şi pe alţii cu ceea ce lor li se pare, apoi cu aceştia este o problemă, iar tu le iei apărarea, făcându-te advocatul diavolului (tatăl minciunii). Tu te erijezi în sfetnicul regelui gol, încurajându-l să meargă mai departe dezbrăcat prin pieţele publiceşi şoptindu-i la ureche: "Majestate, lumea vă aclamă!" . Da, este şi aceasta o formă de nebunie să auzi voci care nu există, dar care-ţi umblă prin cap haotic, ca furnicile.

Doar nu vezi dacă mi-au dat spumele sau nu? Sigur că ești oarbă care pretinzi, că tu pretinzi și nu Gigel, că defapt vezi și iată zici că spumegam... dar nu am cum să spumeg fiindcă nu folosesc ca voi fariseii săpunul și șamponul, ci noi folosim spovedania... și nu mă inervez fiindcă știu cu cine am deaface... cu cineva apucat ca de un duh necurat.

Și nu draga mea, ci

Acela este cel ce vă stăpânește pe voi, căci pe voi v-a păcălit... de v-ați despărțit de BNI.

Iar BOR pesemne, din păcate, i-o fi chemat la altceva și nu la umilință, nu știu, la lepădare de Cuvântul lui Dumnezeu! Din câte pricep eu pe bază de faptele prezentate de tine aici pe forum... ca să le și răpească locul lor și să le instaleze un torționar peste ei... că se vede cu ce te ocupi dumneata... cu făcut de dosare și prins în cuvânt și demonstrat că Domnul minte... deci îmi e tot mai clar cine sunt uneltele ademenitoare, ce fac slugi la pisikaa lui nenia și tantii grijania altuia, așa cum moare prostul, fiindcă prostul parcă nu e prost destul dacă nu e și fudul, făcând pe mămica și ocărând supușii ca pe niște copilași ca să vorbească frumos cu nenia, să salute pe stradă și să mănânce tot din farfurie...

Deci iată o reîncercare ca să-mi bagi mie în gură cuvinte blasfemiatoare... eu nu am zis despre Cuvântul lui Dumnezeu că e un duh rău și necurat ce iese din gura unui arhicon ci asta susțineți voi... premianții la toate școlile eretelui... că doar cum să vă flateze nenia ca să simțiți voi în conștiință că trebuie să-i faceți lui pe plac? Cu ce să vă facă să vă simțiți datori-datoareoare să...?

Și sigur că v-ar plăcea să mă înghițiți în gașca voastră, acolo unde vă simțiți voi confortabil, în acuzarea strâmbă și în unirea în minciuni și păcate... în lepădare de Cuvântul lui Dumnezeu...

Păi de ce nu ieșiți voi de acolo, de ce vreți ca să intru și eu? La ce ne-ar folosi? Spumegarea comună.

Vsovi spunea, referindu-se la Gigel:

"[...] Deci care va să zică de aia ești sigură că el nu putea susține că aude fiindcă îl cunăști(sic!) pe Gigel personal...

Dar eu iată ți-am demonstrat că nu rezultă din interviu că ar fi susținut că îl aude dacă am analiza textul, ci tu susți(sic!) că ar rezulta că ar fi susținut. Dar el n-a susținut și n-a scăpat nici o minciună ci a răspuns corect la întrebările reporterului conform cu cuvintele folosite... că mie așa îmi pare că rezultă, chiar dacă se lasă diverse inretări(sic!) , dar nu era dator să clarifice nimc(sic!) , ci el doar a răspuns.
[...] Deci dacă i-ai părăsit de ce ți se pare că e corect ca să-i acuzi de minciună sau să le faci lor sau mie dosar așa ca în filme: ca în dosarele X. "

Chiar dacă ţie ţi se pare că rezultă că Gigel a răspuns corect, întrebarea era "Vă număraţi printre cei care aud în primă instanţă Cuvântul ?... pe motiv că faceţi parte dintre cei care au corespuns cerinţelor?... despre care noi am aflat (tot de la voi ) că sunt în număr de 14?", şi la această nedumerire a redactorului, Gigel trebuia să spună:
"Nu, eu nu fac parte din cei 14, pentru că cineva v-a informat greşit despre mine, şi nici nu mai sunt 14 vieţuitori în mânăstire, ci mai puţini, şi oricum nu mai sunt cei 14 care erau odată, despre care se spune că auzeau Cuvântul, dar nu 14 trăitori Îl auzeau, ci numai doi: Mihaela Tărcuţă. Ca în proverbul acela tare drag ateilor : Cei patru evanghelişti erau trei: Luca şi Matei"

În fine, acuzaţia de minciună n-are nici o legătură cu vreo părută "părăsire a pucioşilor" de care vorbeşti, ci cu ascunderea şi distorsionarea voită a adevărului de către Gigel; şi nu e vorba de nici o "părăsire", eu l-am cunoscut foarte bine pe Gigel, dar n-am fost măritată cu el ca să vii acum tu şi să spui că l-am "părăsit" şi că, eliberată fiind de orice constrângere, îmi permit acum să îl acuz (nefondat, spui) de minciună.
P.S. Nu-ţi fac dosar X nici ţie, nici lor; sunt prea ocupată, iar tu te crezi prea important, şi pe ei la fel îi crezi. Doar vă pun oleacă la razele X, să vi se vadă dessou-urile.

Nu ți-am spus că nu advocățesc? ci mă uit la voi de atâta vreme și văd cum neavând nici un argument acum m-ați băgat și în bresla voastră de avocați... și ziceți că dacă nu vă dau dreptate atunci musai sunt eu avocatul diavolului că susțin că până acuma nu v-ați demonstrat decât ignoranța, incompetența și orbirea, și mă tot mir cum de aveți tupeul să faceți voi dosare de dreaptă credință... păi voi ați ajuns niște clawni la circul globus... asta ați realizat, deși eu am încercat să nu vă las să alunecați în cea mai josnică prăpastie, dar voi vă încăpățânați la nesfârșit, și atunci v-am zis că nu vă opresc... ci vă urez alunecare ușoară, drum bun și cale bătută.

Dar că oamenii joacă mereu câte un rol de scenă sau de acasă, asta nu e de acuzat chiar dacă ar fi păcat, fiindcă tu însuți, defapt dacă ești tu însuți dezbrăcat de rolul jucat, defapt ce rol joci? Rolul născocit de tine? Tu însuți? Adică egoistul sau smeritul sau te faci așa ca nenia sau care e personajul preferat interpretat? Tu însuți când ai fost mai tânăr?

Deci draga mea, tu ești călare pe vrăjitoriile psihologice și vrei să etichetezi cu schizofrenia sau paranoia sau alte prostii adunate din senatoriul desfrânărilor unde ești tratat cu pilule albastre, cu cafea și țigară și cu celelalte mirodenii special născocite pentru ca să prindă cât mai bine cura cu păcură.

Deci nu mai fă pe medicul psihiatru sau psiholog fiindcă eu știu că teoriile lor sunt complet aberante și pe dinafară de Adevăr, teorii și teste pe oameni păcătoși, deci ce poate rezulta din modelul ieșit din teoriile lor? Păcatul care se crede vrednic!

Deci iată fariseul perfect. Bun de tot!

Ai postat înainte să corectez, deci recitește postarea ultimă, corectată, cât de cât și nu mai umple textele mele cu sic! ca să-ți arăți mușchii fariseici că nu te-am angajat pe post de co-rectoareoare la textele mele și nici ca tanti grijania profă de limbi... deci nu mi te pune deasupra pe bază de limbi... că așa nu ajungi deasupra ci tot mai jos și mai jos... pâna la nenia... la... nenia.

Păi dacă ești curioasă ca să ne cauți în ... suflet, de ce apelezi la tactici denigrante și în stil mafiot? Prin care îți vădești părăsirea nu numai de Pucioși, nu de Gigel, ci și că ți-ai părăsit mințile și credința...

Iar dacă ne treci prin razele tale, stimată Supermană, n-ai grijă că nu tremur la scanările tale, că pe mine mă scanează toată ziua Razele...

Nu pricep ce afirmi că a ascuns sau a mințit Gigel, cred că ești tot mai bătută în cap că nu pricepi ce scriu, ce reiese din texte, din interviu și dumneata dai dovada clară că chiar nu înțelegi că Gigel nu a mințit și nu a ascuns nimic! Ești chiar atât de rău bătută în cap? Cine te bate? Nenia?

Iată aici citatul și uite te rog să-l corectezi dumneata dacă tot faci treaba asta pe gratis, hai pune sic-uri, nu mă deranjează ca să-ți verși pe mine defectul profesional:

De ce crezi dumneata că ar fi trebuit Gigel să răspundă așa?

Citat:

"Nu, eu nu fac parte din cei 14, pentru că cineva v-a informat greşit despre mine, şi nici nu mai sunt 14 vieţuitori în mânăstire, ci mai puţini, şi oricum nu mai sunt cei 14 care erau odată, despre care se spune că auzeau Cuvântul, dar nu 14 trăitori Îl auzeau, ci numai doi: Mihaela Tărcuţă. Ca în proverbul acela tare drag ateilor : Cei patru evanghelişti erau trei: Luca şi Matei"

Păi așa răspund săriții de pe fix. Și care nu mint pe nenia, ca să-i facă pe plac lui tanti grijania ce se dă educatoare de copii, așa ca o mimică stupizică, de zice ea că nu e voie să minți pe nenia... dar pe Hristos e voie să-L minți?

Iar Gigel a mărturisit perfect, conform cuvintelor întrebării puse, dar dumneata în absurditatea ta crezi că Domnul vorbește doar cu glasul și cu Cuvântul fără să aibă substanță, profunzime, Har... când defapt El vorbește mereu cu inima neprihănită... din toată inima... cu Duhul... Carele vine pe vânt, prin pietre, prin ziduri...

dar tu vrei să demonstrezi defapt că ai fost îndreptățită ca să speli putina și apoi să te înrolezi în echipă la pisikăă și să te dai pe brazdă la satisfacții cu celelalte vipbelule a lui nenia...

Deci văd că încerci prin circul ăsta să-ți găsești justificări necredinței, și atunci sic-uiești... sperând că o să scoți pianiștii din pepeni...

N-ai cu cine că sunt flegmatic dacă tot zici că te pricepi la psihologie. Și pe de altă parte îmi plac pepenii, deci n-ai nicioșansă.

Hai să mai facem odată analiza pe text:


Care a fost întrebarea după introducere?

Asta:

Citat:

Vă număraţi printre cei care vieţuiesc aici în mănăstire, sau…sus, în comunitate?

la care răspunsul este dat de două ori:
De aici rezultă faptul că el are voie să mărturisească asta, deci ascultând poate asta să zică, şi poate să zică deşi el iată nu se consideră vrednic de mânăstire ci poate să zică fiindcă chiar de curând nu mai locuieşte cu cei de sus, cu băieţii din aşezământ, şi zice astfel că înainte nu a fost trăitor între cei 14, din moment ce a fost şi împreună cu băieţii deci se poate concluziona că el nu a fost de la început dintre cei 14 care auzeau Cuvântul în primă instanţă!

Sau se poate deduce că a fost dar a fost scos afară din mănăstire şi apoi iată că a fost readus.

Deci unde este minciuna? Din moment ce el mărturiseşte că a stat şi sus cu băieţii în aşezământ? Deci este clar că nu era dintre cei 14 cîndva, mai înainte de stadiul actual când iată că nemailocuind sus cu băieţii se numără acum printre cei 14 şi poate să zică, deci poate să arate că locuieşte în mânăstire!

Citat:

REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…

După cum se observă Cristi Tabără continuă în ideea că el nu făcea parte din cei 14 ci corespunzând cerinţelor, cerinţele au ales ca să locuiască şi el în mânăstire, şi înseamnă că de atunci şi el se numără printre cei 14 care aud în primă instanţă Cuvântul lui Dumnezeu, locuind printre ei, printre cei ce aud în primă instanţă Cuvântul lui Dumnezeu, şi astfel se cam exclude posibilitatea ca el să fi fost cândva dintre cei 14 şi apoi a fost exclus ca după ce a locuit cu băieţii să fie rechemat ci se specifică foarte clar că a corespuns cerinţelor iar unul ce a fost alungat din mânăstire, acela nu ar fi corespuns cerinţelor deci este clar că nu a fost de la început dintre cei 14!

Acum Cristi presupune că din moment ce şi Gigel locuieşte de la o vreme printre aceia, căci a corespuns cerinţelor de a vieţui în mânăstire, atunci e clar că şi el ar trebui să audă... şi ca atare cere explicaţii întrebând:

Citat:

REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?

Întrebarea este ambiguă ca şi cuvinte deoarece deducând logic textul, e foarte clar că defapt întrebarea literelor în context este:

Cum e să se întâmple să vă număraţi de curând printre cei 14, care aud în primă instranţă Cuvântul lui Dumnezeu?

Deşi prin să se întâmple asta e clar că Cristi Tabără a bătut apropoul la minune, să explice defapt minunea, fiincă interesul şi concluzia şi ţinta lui jurnalistică spre aia tindeau, şi astfel asta avea cel puţin două înţelesuri, se referea la faptul că el se numără printre cei din mănăstire şi la faptul că din moment ce se numără printre ei ar trebui să ne spună şi nouă, să mărturisească şi să explice minunea.

Deci dacă presupunem că Cristi Tabără era interesat mai mult de minune şi cerea explicaţii referitoare la faptul cum anume se aude Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum rezultă din film, că în taină sau pe faţă era curios Cristi Tabără în interviu de minune, atunci iată că Gigel împreună cu Domnul Hristos, răspund la ambele întrebări simultan, atât cea literară în contextul general şi al interviului cât şi la cea sufletească informală, răspuns general şi cu dedicaţie specială pentru Cristi Tabără absolvent de teologie:


GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un…

nu ştiu cum să vă spun,

dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica.

apoi continuă:

Nu ţine de…


nu poţi să explici aşa ceva…


e mai presus de…

lămurind pe final:

adică nu este o taină pe care să o ispiteşti,

aruncând pe final un

sau să…

oprindu-se.


Deci iată stimată MM:

răspunsul:

1.Asta este un... nu ştiu cum să vă spun,
2.dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica.
3.Nu ţine de...nu poţi să explici aşa ceva...
4.e mai presus de... adică nu este o taină pe care să o ispiteşti,
5.sau să…

Referirile explicative din răspuns se fac atât legate de cuvintele textului, la cuvintele din propozitia ultimă şi din contextul paragrafului cât şi în contextul per ansamblu ce reiese din interviu cât şi la curiozităţile sufleteşti nespuse ale lui Cristi deduse din dorinţa lui de a afla minunile intuindu-se ce anume ar vrea să afle.

deci la

1. Se referă la minunea de la Pucioasa, din Mânăstire, se referă la întreg, la toată lucrarea lui Dumnezeu cu ei şi cu noi.
2. Se arată că este un lucru pe care el nu ştie să-l explice.
3. Nu ţine de, pare că se referă la cerinţe, de vrednicia personală căci ăla era contextul.
4. Ci e mai presus de... vredniciile omeneşti, de pământ, de sinele omului, de Gigel, de ce vrei dumneata reieşind din interviu... nefiind indicat să ispiteşti pe Dumnezeu, prin necredinţă sau îndoieli sau cerând semne şi minuni sau explicaţii...
5. Sau să... aici este restul răului ce l+ar putea face omul necredincios şi rău.


Deci iată că pentru mine asta reiese textual din interviu în analiza simplistă făcută mai sus.


Deci e clar că nu numai că nu poate fi acuzat Gigel de minciună ca şi cum ar rezulta din texte că el se crede mare auzitor de Cuvânt al Lui Dumnezeu ci se vede că e întru Hristos răspunsul lui cu dedicaţie generală şi specială pentru Cristi, care a terminat teologia! Iar Gigel s-a smerit pe cât posibil şi nu a încercat deloc să lase să se înţeleagă că el aude dar nu spune, ci mai degrabă a mărturisit Hristos prin El, ceea ce era de mărturisit.

Dar dumneata ai fi vrut să mărturisească tranşant că el nu a auzit până în momentul de faţă Cuvântul lui Dumnezeu. Lucru care l-a lăsat să se înţeleagă din faptul că el nu a făcut parte dintre cei 14, căci Cristi a presupus că dacă de curând face parte şi Gigel dintre cei 14 atunci musai că aude şi el uitând atât Cristi cât şi Maria Margareta că:

În Vechiul sau Noul Testament mulţi martori au auzit ce spunea Domnul în timp ce alţii nu auzeau deşi erau prezenţi sau unii vedeau în timp ce alţii deşi prezenţi nu... deci este doar presupunerea voastră, a lui Cristi că din moment ce se aude deasupra mânăstirii atunci aflându-te acolo e musai ca să auzi şi tu. Se poate să auzi sau se poate să nu, se poate să vezi sau se poate să nu, ţine şi de tine dar mai ales de Darul lui Dumnezeu, de darul Credinţei.

Deci din text rezultă foarte clar că Gigel nu a lăsat să se înţeleagă nici că el cum a ajuns acolo aude nici că nu aude, lucru perfect tăinuit prin mărturisirea lui mai mult decât perfectă.

QED

vsovivi esti tare amuzant cu "nenia" si "tanti grijania" :-)
eu nici acum nu am inteles la ce te referi

Ăă, nenia 'bun de tot' şi tanti grijania, profa de psiho şi psihi, ocărâtoare de copii aşa ca o mimică pentru ca să facă slugi la nenia ori la pisikaa lui din lesă ori la ertele de pe umărul drept ca să se spele ei sau să salute frumos ori să pape tot, îi face(sic!) pe unii să fie aşa ca surdul ce se ţine cu mâinile de urechi ca nu cumva să audă şi auzind să meargă la Hristos mânaţi de Tatăl ca să îi vindece Dumnezeu, fiindcă ăştia nu vor să audă, să vadă, să citească şi să recunoască cum anume este scris şi cum se face că se plineşte întocmai şi nici cum anume a început Gigel răspunsul din interviul luat de Cristi Tabără, mărturisirea lui dată de sus, ci iată ei din start au înlocuit cuvîntul Păi cu Ăă... ca şi cum n-ar fi importantă decât băşcălia lor preluată de la clownii circului Globus... dar i-au depăşit şi pe aceia de la circ prin umorul lor cinic, umor din ăla, ...ăă... negru de tot... plin de născoceli bizare ca şi cum ar fi rezultat din texte şi ca şi cum alţii susţin invenţiile lor... ca apucate... parcă de un duh necurat... aşa cum a fost apucată şi turma,... ăă..., turma aia de porci ce păştea pe stînca aceea din ţinutul gadarenilor.

Uite dragă MM: o mostră cu dedicaţie specială pentru tine în problema aia că cineva se dă drept altcineva.

Iar dacă tot mai insişti cu psihologia sau psihiatria atunci poftim special pentru tine, draga mea vrăjmaşe.

Vsovi spunea:

"Iată aici citatul și uite te rog să-l corectezi dumneata dacă tot faci treaba asta pe gratis, hai pune sic-uri, nu mă deranjează ca să-ți verși pe mine defectul profesional..."

Replică:
EU nu puneam sic!-uri ca să te corectez, din cel puţin două motive:
- nu poţi corecta pe cineva care este incorijibil;
- dacă n-ai învăţat destulă gramatică în şcoala elementară şi la gimnaziu, e greu de crezut că ai să te apuci acum, la bătrâneţe, să-ţi rezolvi defectul profesional prin umplerea golurilor din creierul mic, la sfaturile unor outsider-i.
Dar cel mai important motiv este acela că sic!-urile nu se pun ca să corectezi pe cineva, atunci când îi reproduci un citat, ci să-i atenţionezi pe ceilalţi cititori că acel cineva este autorul construcţiei cu pricina. Deci e o confirmare că reproducerea este absolut exactă, fără nici o alterare a conţinutului iniţial. Cine citeşte citatul cu pricina ştie atunci în mod sigur că, dacă e vorba cumva de vreo drăcovenie strecurată acolo, tătâne-su acestei drăcovenii este nu acela care reproduce citatul, ci e tocmai autorul textului citat.

Vsovi băsnea:

"atunci iată că Gigel împreună cu Domnul Hristos, răspund la ambele întrebări simultan...

Replică:
De unde ai scos simultaneitatea asta? Că Gigel se aude foarte clar cum îi răspunde lui Cristi Tabără, iar filmuleţul făcut de ProTV stă mărturie. Dar Domnul nu se aude deloc.
O fi rămas puţin în urmă, Săracul, de oboseală, că Gigel e mai tinerel şi e mai sprinten şi mai bun de gură.
Ori, ar mai fi că în afară de Vsovi, noi ceilalţi suntem cam tare de ureche şi nu auzim simultaneitatea.

Vsovi băsnea:

"Dar dumneata ai fi vrut să mărturisească tranşant că el nu a auzit până în momentul de faţă Cuvântul lui Dumnezeu. Lucru care l-a lăsat să se înţeleagă din faptul că el nu a făcut parte dintre cei 14, căci Cristi a presupus că dacă de curând face parte şi Gigel dintre cei 14 atunci musai că aude şi el ..."

Replică:

Păi chiar aici e "problema". Cristi l-a întrebat pe Gigel dacă şi el "a corespuns cerinţelor", ca să poată face parte dintre cei de la "mănăstire" (despre care aflase -tot de la pucioşi - că sunt în număr de 14 şi că toţi aud Cuvântul). Gigel îi răspunde Da! confirmând indirect că face parte din "cei 14 auzitori" (prima minciună). Cristi, crezând că se află pe făgaşul cel bun, insistă, cerându-i lui Gigel să confirme că aude deci şi el Cuvântul , "în primă instanţă". Cu alte cuvinte, că aude cu urechile lui, nu cu urechile altuia sau altora. Sau, cu alte cuvinte, că Gigel este beneficiarul direct al minunii de auzire a lui Dumnezeu vorbind, aşadar el nu o primeşte prin credinţă, ca alţii. Gigel spune din nou Da! (a doua minciună").
Gigel, dacă era corect, trebuia să răspundă Nu! la ambele întrebări. Asta deoarece pucioşii înşişi (inclusiv Gigel) îşi recunosc între ei ca primitori ai Cuvântului doar pe cei doi fii unşi (Mihaela şi Nicuşor). Din acest motiv ei au circumscris minciuna "coborârii Cuvântului" doar la aceste două persoane (M. şi N.), dar această "despecetluire a tainei" se face doar între pucioşi. Pucioşii lucrează aici cu două unităţi de măsură, incompatibile între ele. Pentru vizitatori şi în general pentru vulgul necredincios care se îndoieşte de Taina Noului Ierusalim, se serveşte aceeaşi placă răsuflată: "Cuvântul este auzit la Mănăstire de către cei 14 aleşi ai lui Dumnezeu".
Care paisprezece, sunt doi: Mihaela "proorocitza".

Câtă nevinovăţie...

Zice stimabila aşa:
''- nu poţi corecta pe cineva care este incorijibil;''

Păi cineva este incorijibil fie din pricina că este perfect, nu e cazul meu deşi..., fie că e încăpăţânat în greşală, poate uneori, trebuie să recunosc dar nu aici, fie, şi acum urmează adevărul, deci fie pentru că învăţătorul ce să dă co-rector-corectoareoare este defapt un, un... mare fariseu, cărturar, învăţător, ateu, şjmecher, care te clăteşte cu îndreptări insispisistente ca să te clătească de la starea ta, cea căldicea, trăgând mereu pisikaa de coadă ca să avertizeze boborul, opinia, că, iată, e ceva de semnalat la gazeta de părete, fiindcă, ia priviţi, i-a intrat elementului turbulent şi declasat şi diversionist în obicei... să scrie susţi în loc de susţii sau să mânce câte o literă sau să nu facă acordul între substantiv şi predicat şi nici nu ştie cazurile ori diferneţa dintre adverb şi complement şi adjectiv ori pluralurile, deci iată ce tragedie, că acest element nociv, oaie neagră a turmei, şi nici măcar nu e turma noastră, ne zgârie la urechiuşele noastre fine şi bine învăţate, nu la gimnaziu, ci la fel de fel de şcoli superioare şi facultăţi şi universităţi de prestigiu european sau mondial... şi cum nu trebuie lăsate să prolifereze aceste năravuri urâte, mă simt eu dator-datoareoare ca să pun capăt şi să pun această putoareoare la punct, şi ca atare mă sacrific pentru binele naţiei şi am să potcovesc acest nepotcovit sau iată chiar acum îi pun belciug în râtul lui murdar şi plin de apropouri obscene cu care scurmă prin limba noastră atât de dragă nouă tuturor românilor făcându-ne să ne simţim ofensaţi în mândria noastră, pardon în smerenia noastră ce o ţinem înaintea oamenilor şi a maimarilor noştrii ca să fim apreciaţi de oameni, de lume în general, fiindcă noi iubim din toată inima limba cea curată şi fără porci de cerneală pe caiete sau porci de unsoare sau porci mistreţi de urâciuni întortocheate ieşite din mintea lor cea întunecată de răutatea cu care caută să ne dezbine de tot ce avem noi mai drag pe lume: pasta de dinţi, săpunul şi ciucurii de la poalele hainelor cu care umblăm prin pieţe şi aşteptăm...

Apoi continuă stimabila astfel:
''- dacă n-ai învăţat destulă gramatică în şcoala elementară şi la gimnaziu, e greu de crezut că ai să te apuci acum, la bătrâneţe, să-ţi rezolvi defectul profesional prin umplerea golurilor din creierul mic, la sfaturile unor outsider-i.''

Insinuând că mi-ar fi necesară ceva gramatică la creierul mic cel cu goluri ca să-mi rezolv şi eu defectul profesional, de a corecta, prin umplerea golurilor, prin studiu la gramatica limbii căci ea stimabila mi-a găsit lacune dar văzând că sunt bătrân şi ruginit şi putred se arată neâncrezătoare şi fatalistă pe baza unei vaste experienţe pe care a avut-o la catedră cu copiii răzgâiaţi şi neciopliţi care dacă nu s-au lăsat a fi ciopliţi la timpul potrivit acum se întreabă ea că la ce bun să te mai apuci acum când mai ai un pic şi dai colţul, deci singura soluţie pentru mine de la stimabila este, aşa cum insinuează, este să devin şi eu outsider, adică să mă las dus cu pluta aia intergalactică, adică să mă las internat la senatoriul ăla văruit, aşa ca pentru alien. Ce să mai poţi răspunde la astfel de farse? Ca şi cum creierul meu mic e o poartă de fotbal pentru năzbâtiile acestei extraterestre ca să dea ea goluri mereu triblându-mi circumvoluţiunile şi şutând cu sete direct spre bulbul rahidian. Dar i-am mai răspuns şi mai îi răspund mereu, că, oricât se căzneşte, aşa cum n-a dat decât în BARă până acum, fiindcă atât se pare că ştie ea de la prietenele ei, artiste mari la bară, tot aşa şi pe maideparte, căci de la atâta învârteală, o să li se învârtă nu numai ochii în cap ci şi golurile din creierul lor ăla mare. Aşa ca un dans de materiale de calitate, calităţi semiconductoare, ce puse la curent, le apucă dansul celebrităţilor pentru ca toate plinurile să prindă şi să ocupe toate golurile din sistemul echipotenţial căruia i s-a aplicat o diferenţă de potenţial, diferenţială, din afară, apărând astfel în capul lor o tensiune şi un curent din ăla de tip repet-ent. (Enţii sunt nişte copaci aşa ca nişte oameni, aşa ca în trilogia inelelor.)

În final stimabila ''învăţătoare'' îşi etalează cărţile, arătând ce avea în mână şi nu-i minciună, o suită şi două terţe:

''Dar cel mai important motiv este acela că sic!-urile nu se pun ca să corectezi pe cineva, atunci când îi reproduci un citat, ci să-i atenţionezi pe ceilalţi cititori că acel cineva este autorul construcţiei cu pricina. Deci e o confirmare că reproducerea este absolut exactă, fără nici o alterare a conţinutului iniţial. Cine citeşte citatul cu pricina ştie atunci în mod sigur că, dacă e vorba cumva de vreo drăcovenie strecurată acolo, tătâne-su acestei drăcovenii este nu acela care reproduce citatul, ci e tocmai autorul textului citat. ''

De aici rezultând în mod categoric de limpede că:

-cine se scuză profesoral se acuză în mod clar,
-şi se mai şi scoate imaculat aşa ca la... lingvism nepătat.

Cu alte cuvinte adică, stimabila, arată că până acum a sic!-uit ca să arate că nu a modificat ea citatul altora atunci când a dat copy-paste ci fireşte drăcovenia aceea apărută în text este fidelă cu aia diin textul originaal, şi ca atare nu a corectat ci iată s-a abţinut draga de ea de la a face vre-o corecţie deci e clar că nu are defeect profesionaal ci a scos în evidenţă citarea exactă a sursei.

Dar atunci draga mea, de ce crezi dumneata că trebuie să pui sic! doar acolo unde creezi dumneata că sunt greeşeli? Cine te minte pe tine că neapărat s-a greşit acolo şi că e drăcovenie acolo în text acolo, de ce nu realizezi dumneata că unii, pe lângă faptul că nu mai are rost să înveţe la bătrâneţe granmatică, poate că le place aşa, de amorul artei să scrie aşa cum îi place, cum dă Domnul, nu numai din neglijenţă şi negrijanie, ci poate pentru ca să obţină un rezultat nebănuit de nişte lingviste atât de eminente ca domniile voastre? Deci drăcovenia din texte ce vă sare în ochi sigur nu vine din textul celui pe care-l supuneţi voi puricării după metoda ghestapo-secu-ue ci vine din bârnitorincul lacomului cu care speraţi voi că o să împărţiţi prada: două muşte deznădăjduite şi un ţânţar slab de constituţie ce o să anunţe cazul la poliţie... că iată stimabilele sic!-uiau ca să nu cumva să li se pună lor în cârcă marfa furată de la tătânesu'... tatăl purceilor din texte, fireşte, fiindcă el ţânţarul se întreabă că altfel de unde au ele marfa aia de calitate şi chiar atât de imaculată? Să nu fi lucrat ele la BARă până acuma? La bara de advocatură mă refer... fireşte.

182. Plastrografiile pucioşilor: încă două modificări îndrăzneţe, dar adânc demascatoare


Printre modificările făcute de către liderii pucioşi de la o ediţie la alta a cărţii “sacre” intitulate de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”, sunt două care demască schimbarea de orientare radicală a mişcării centrifuge “Noul Ierusalim” în sectă contestatară a ierarhiei legitime a Bisericii Ortodoxe Române. Textele arată că imediat după Sinodul din ianuarie 1993, în care arhiereul Irineu s-a desprins definitiv de “mişcarea Noul Ierusalim”, mişcăriştii pucioşi încă mai sperau la o recunoaştere şi la o reconciliere din partea Bisericii, ferindu-se din acest motiv să o atace în mod deschis şi radical. Iată textele demascatoare, aşa cum apar ele în cele două ediţii:

Ediţia 1995: Tot aşa şi acum, am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei, în mijlocul bisericii Mele, dar iată biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este tată. Nu Mă preţuieşte şi trec prin ea ca un necunoscut şi nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunoaşte pe Cuvântul. [...] Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor şi iată trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii Mei şi să nu lucrez pe neştire. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa, din 23 aprilie 1994)

Ediţia 2006: Tot aşa şi acum. Am venit în mijlocul celor ce sunt ai Mei în mijlocul bisericii Mele, dar iată, biserica Mea nu Mă cunoaşte, căci ceea ce a fost, iarăşi este, şi nu Mă preţuieşte, şi trec prin ea ca un necunoscut, şi ea nu cunoaşte Duhul Meu, şi nu cunosc pe Cuvântul oamenii bisericii. [...] Eu sunt Domnul milei şi al îndurărilor, şi iată, trâmbiţez în calea arătării slavei Mele, ca să audă străjerii bisericii şi să nu lucrez pe neştire. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa, din 10/23 aprilie 1994)

Prima modificare majoră este introducerea expresiei “oamenii bisericii” acolo unde se vorbeşte de cei care nu recunosc duhul vorbitor de la Pucioasa ca fiind Duhul Sfânt, şi nici mesajele acestuia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care întregeşte Sfânta Scriptură. Această imixtiune în textul original are ca scop o incriminare directă a slujitorilor BOR, acolo unde, în ediţia precedentă, se preferase o incriminare voalată. Dacă în ediţia I a cărţii se prefera formularea “Biserica nu Mă cunoaşte... şi nu cunoaşte ea nici Cuvântul Meu” (care incrimina întrega Biserică, adică pe clerici şi pe laici deopotrivă), în ediţia a doua se evidenţiază că “Biserica nu Mă cunoaşte... pentru că oamenii bisericii nu recunosc Cuvântul Meu”, deci “împotrivitorii” din Biserica Ortodoxă, cei care nu recunosc Cuvântul de la Pucioasa ca pe un întregitor al Bibliei, ar fi numai clericii. Cu alte cuvinte, oamenii Bisericii şi numai ei sunt “capul răutăţilor”, iar laicii care se încăpăţânează să rămână ataşaţi de Biserica strămoşească nu au nici o vină, săracii, ei fiind doar manipulaţi de către liderii lor spirituali (arhiereii şi preoţii).

A doua modificare majoră din acest text este şi mai interesantă. Cei care se dovedeau necredincioşi în învăţătura pucioşească încă mai erau catalogaţi în anul 1994 drept “străjerii Mei”. În anul 2006, surpriză! În urma intervenţiei subtile a comitetului pucios de corecţie a “textului divin”, condus cu mână forte de Mihaela Tărcuţă, “necredincioşilor” li se schimbă statutul din “străjerii Mei” în “străjerii bisericii”. Aşadar mesajul, vorbind din dreptul lui Dumnezeu, spune acum că ortodocşii tradiţionali nu mai sunt “ai Mei” şi nici Biserica lor nu mai este “a Mea” . În plus, acordul bine îngrijit dintre subiect şi predicat (cunoaşte devine cunosc) arată caracterul intenţionat al plastrografiei. Care să fie scopul ascuns al acestei modificări?

Explicaţia este simplă. Între timp, schisma se conturase tot mai limpede: apăruse noua Biserică de la Pucioasa (zisă Biserica “Noul Ierusalim”), deci se putea declara deschis şi oficial că vechea biserică (BOR) şi slujitorii ei fuseseră repudiaţi definitiv de către Glasul Vorbitor de la Pucioasa.

Însă maniera liderilor pucioşi de a aduce la cunoştinţa opiniei publice propriul punct de vedere privind situaţia de facto a Bisericii şi a slujitorilor ei este de-a dreptul inacceptabilă. “Proorocii” Pucioşi ar fi fost mai credibili dacă s-ar fi rezumat să conceapă noi “Cuvinte care vin din cer” şi să declare că “singură biserica lor mai este cea agreată de divinitate, în timp ce BOR nu mai este”, decât să umble la arhive şi să opereze măsluiri în “textele sacre pucioşeşti”, care, nu-i aşa? s-ar fi cuvenit să fie protejate chiar de ei, cu maximă responsabilitate, astfel încât nici o iotă şi nici o cirtă să nu se schimbe din “ceea ce a vorbit Dumnezeu” de-a lungul vremii la Pucioasa.

Însăşi maniera aceasta constructiv-distructivă, aplicată asupra propriilor “texte sacre”, îi demască pe liderii pucioşi ca pe nişte farseuri şi oportunişti, lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de propriile lor producţii epico-filosofice cu pretenţii de mesaje evanghelice, dar lipsiţi şi de teamă sau măcar de respect faţă de Dumnezeul pe care-L propovăduiesc. În schimb, ei sunt mereu pe fază ca să-i înşele pe cei naivi, fabricând pe sub mână noi “Cuvinte din cer”, împănate cu concepte pseudo-religioase de factură fundamentalist-creştină, eretică şi schismatică, plastrografiindu-şi din când în când cu câte un update propriile lor opere, dezgropate din arhivele pucioşeşti.

Din citatele date care nu se corectează unele pe altele ci cel ulterior deslușește și întărește textul anterior, rezultă clar pentru orice minte „senilă” că acolo:

Se trage o paralelă cu ce s-a întâmplat acum 2000 de ani și reiese cum Biserica din Avraam și cea de Acum este aia care a privegheat și a trăit sub și în duhul proorociei, prin care L-au cunoscut că El este Hristosul.

Dar stimabila muncită de „diavolul indigou” și care a evitat să bolduiască punctele sau virgulele care au apărut sau dispărut în textul ulterior, vrea să mă facă pe mine păcătosul să cred că alea (punctul, spațiul, virgua, etc) nu fac parte din cirtele și din iotele legii. Deci iată că stimabila co-rectoare-oare pare că a fost apucată fie de putoare fie ea însăși fiind posedată de nărav, ea ca mare lingvistă, îl vede doar în curte la alții, scoțând în evidență numai ceea ce îi satisfăcea ei interesul-progresul, învăzănd-învățând că restul, ce a neglijat ea nu e esențial, uitând Cuvântul Lui Dunezeu care a zis că, citez din ceva text ținut undeva în memoria mea plină de goluri: „cel ce una din acestea mici le va lăsa și așa va învăța, mic se va chema el în Impărăția Cerurilor.”

Vsovi spunea:

"Din citatele date care nu se corectează unele pe altele ci cel ulterior deslușește și întărește textul anterior, rezultă clar pentru orice minte „senilă” că ..."

După un asemenea raţionament, am putea deduce că şi Biblia ar fi putut fi "corectată" în cei 2000 de ani de mii de ori, ca să fie mai clare înţelesurile ei adânci. Dar iată că după 2000 de ani Biblia a rămas neschimbată. Nimeni nu a avut curajul să intervină, pentru că recunoşteau în ea adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.
Nu aşa a fost şi cu pucioşii. Liderii lor, conştienţi că nimic nu li se poate întâmpla, au operat "corecţii" la textele lor pe care le pretindeau a fi sacre, dovedind un total dispreţ faţă de originalitatea Cuvântului de la Pucioasa. Dacă acest Cuvânt era chiar de la Dumnezeu, oare ar mai fi îndrăznit să schimbe o iotă sau o cirtă din el?

Vsovi spunea:

"Dar stimabila muncită de „diavolul indigou” și care a evitat să bolduiască punctele sau virgulele care au apărut sau dispărut în textul ulterior, vrea să mă facă pe mine păcătosul să cred că alea (punctul, spațiul, virgua, etc) nu fac parte din cirtele și din iotele legii.
Deci iată că stimabila co-rectoare-oare pare că a fost apucată fie de putoare fie ea însăși fiind posedată de nărav..."

Nu am urmărit să evidenţiez nici modificările neesenţiale, pentru că atunci ai fi spus că intenţionat caut nodul în papură; nu am urmărit cu obstinaţie nici fondul modificărilor esenţiale, pentru că ele erau bune în felul lor, deoarece arătau ce concepţie anti-Biserică îi mână pe pucioşii care stau în spatele lor. Am urmărit în special să arăt că dispreţul liderilor pucioşi faţă de autenticitatea textului îi demască şi îi arată că nici ei nu cred că textul e de la Dumnezeu. Dacă textele pucioşeşti erau de la Dumnezeu, ei n-ar fi îndrăznit să schimbe din ele nici măcar o virgulă.

Limbajul lui Vsovi, din ce în ce mai colorat şi mai iritat, arată că nu are seninătatea cugetului, nu ştie să piardă. Fii demn, Vsovi, nimeni nu e perfect. Dacă nu eşti în stare să învingi prin raţionamente logice, nu sări la beregata adversarilor tăi, ca să nu te descalifici definitiv.

Ești chiar simpatică dumneata, păi dacă nu ar fi „corectat-O” mereu fariseii și saducheii ca să le slujească ea poftelor aristocratice și satanice și inqqqizitoriale ale lor atunci cum se face că în loc de credincioși și sfinți și smeriți tainici avem doar păcate și desfrânări și oameni deznădăjduiți de 2000 de ani încoace, așa cum era și când venise Hristos în trup născut din pururea fecioară căci era la fel ca acum dacă nu chiar mai bine atunci decât acum?

Dar dumneata repeți mereu niște termeni în speranța că repetând minciuna la nesfârșit o să o și poți impune: original, centrifugă, corecții... lucru ce dovedește interesul tău și a lui nenia pe care îl slujești pentru a pune Lumina sub obroc... un interes de a nu pierde nenia puterea și pri(vi)lejurile și prozelitismul ascuns pro ori contra ori căldicel, căci dacă nu ai avea interes, nu te-ai agăța la nesfârșit de termeni care să sugereze falsa ta dreptate și să trimită discursul tău prin termenii cheie mereu la minciuni pe care fraierii să le ia drept adevăruri...

Deci atâta vreme cât ești o diversionistă, mă intreb ce sens are să-mi bat capul, mintea senină ca să mi se facă, sperând în zadar în onestitatea interlocutorului, „senilă” complet și să fiu luat drept naiv de către alți cititori?.. Că voi nici măcar nu avocățiți pe aici ci voi pur și simplu vreți să impuneți minciuna exact așa ca prin beciurile secu-riștilor îmbrăcați în deci-țieni, centi-țieni și mili-țieni, căci țienii sunt unitățile de măsură pentru măsurat pro-stia... Dar acum nu mai există milițieni... ci mili-tari, și ăștia dacă nu execuți te lichidează, căci tăria este unitatea cu care se măsoară beția: deci-tari, centi-tari, mili-tari, micro-tari, nano-tari, pico-tari,...


Deci ce rost are a discuta cu uneltele pavloviene ale lui nenia? Ca să mă pună pe lingișpil și să mă supună la forțele centrifuge? Zicănd mereu că iată cineva s-a băgat la învârteli... cu cel rău... Păi atunci de ce dați mereu târcoale la stup? Așa ca împinse de o forță centripetă într-o nesfârșită fâțâială după un mic indiciu, cu care să șocați aberica... pentru ce aveți reformată o limbă de lemn, de stejar, ascuțită la ursul din pădure pe tocilă, cu trimiteri la iad?

Deci raționamentul meu este cinstit, greșit sau nu, iar al tău fățarnic și prefăcut, deoarece vrei să-mi impui capul mereu cu învinuirile tale... lipsite de sens și pline de născociri absurde... și dacă nu te-a pus nenia, atunci sigur tanti grijania nu-ți dă pace.

Iar eu am încercat mereu să te fac să-ți revi, te-am iertat și te iert și acum, dar tu nu te liniștești, deși ți-am demonstrat că ai ochii ținuți, și atunci iar și iar te tot lovești de stâlpul de telegraf, telefon, radio, cu mobil, sunând la țânțarul anofel ca să reclame cazul la poliție... decipoliție, centipoliție, milipoliție...

Limbajul meu? ce să pierd? procesul cu inqqqiziția? Eu nu mă lupt cu omul, nu mă joc, nu vreau să demonstrez nimic, ci ți-am spus că mă tot uit la tine, la cele două lingviste, cum vreți să dați gol în capul unora, direct în creierul mic, dar nimeriți mereu în bară, în barbă... și ca atare eu, ca un ghibiț, am comentat legat de ce ați scris, rugându-mă să nu vă ia Dumnezeu în seamă blasfemiile căci se vede de la o leghe marină că sunteți pe dinafară, un fel de toante, de la toane sau tone... deci cum era să fiu iritat de niște copile hazlii? Și pentru ce și la ce să mă fi lăcomit? La ce întietățuri? Dar văd că știi ce aș fi spus, vezi și ce simt și cum rezultă că m-aș fi iritat când defapt din limbajul meu rezultă că am glumit și mai mult așa ca voi... doar că voi, speriate de nenia, cădeți mereu într-un soi de umor englezesc, din ăla cinic, din ăla negru de tot... negru de fum, deci iată de ce mi s-a colorat limbajul.

Dar asta (ceea ce ați ajuns să susțineți) e cea mai bună încercare și culmea absurdului:

Au modificat (iar tu zici au corectat, deși nu e cazul ca să fie CLD găsit cu erori spre a fi corectat) de la o ediție la alta, lucru care demonstreză că nu au respect față de Hristos, față de Cuvântul lui Dumnezeu, lucru care le demască necredința.

Deci iată culmea fariseismului și fățărniciei, căci acuzarea a fost în stare să susțină că ea ar fi crezut dacă pucioșii n-ar fi modificat scrierile...

Deci nu v-am zis că aveți un simț al umorului ce ar putea fi măsurat în Terra-țieni... și ar avea câteva numere întregi înainte de virgulă... crezându-se ele Giga-tari.

Dar uite nu râd ci mă abțin, și chiar vă plâng intuind până unde v-a dus pisikaa lui nenia ce ați scos-o la plimbare în lesă... dar aveți grijă că o să trimită după voi eretele lui de pe umărul drept dacă nu o să biruiți aici la procesul ăsta ilar... plin de negru de fum... și în loc de niște lovele drept recompensă pentru că i-ați scos misikaa la park o să primiți altceva... un șut năpraznic în..., și o să vedeți voi atunci în ce plasă o să nimeriți și cine o să se bucure că s-a dat (de)... gooooool, tocmai la păianjeni.

Iată explicația pentru care stimabilele și-au pierdut de tot umorul, și ea este o explicație simplă, care trebuie neapărat crezută căci e simplă:

La care aș adăuga o perlă cum nici că s-a mai văzut:

Ce mai e de zis după mostrele astea de iritare a echipei adverse căzută în scrâșnism?

Astea mie îmi pare că sunt „gLume” ca alea ce se spuneau pe la ședințele partidului comunist, în plen... sau prin beciurile alea pline de mucigai dar bine date cu var dacă venea cineva de la centru în inspecție.

ce mai poate fi de zis despre:
-schisma se conturase tot mai limpede
-“Proorocii” Pucioşi ar fi fost mai credibili dacă s-ar fi rezumat să conceapă
-decât să umble la arhive şi să opereze măsluiri în “textele sacre pucioşeşti”
-s-ar fi cuvenit să fie protejate chiar de ei, cu maximă responsabilitate, astfel încât nici o iotă şi nici o cirtă să nu se schimbe
-Însăşi maniera aceasta constructiv-distructivă, aplicată asupra propriilor “texte sacre”
-îi demască pe liderii pucioşi ca pe nişte farseuri şi oportunişti
-lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de propriile lor producţii epico-filosofice cu pretenţii de mesaje evanghelice
-dar lipsiţi şi de teamă sau măcar de respect faţă de Dumnezeul pe care-L propovăduiesc
-ei sunt mereu pe fază ca să-i înşele pe cei naivi, fabricând pe sub mână noi “Cuvinte din cer”,
-“Cuvinte din cer”, împănate cu concepte pseudo-religioase de factură fundamentalist-creştină, eretică şi schismatică,
-plastrografiindu-şi din când în când cu câte un update propriile lor opere, dezgropate din arhivele pucioşeşti.


De unde rezultă că iată că v-ați pierdut și umorul și bășcălia și ce ați mai avut, poezia, și ați rămas în loc de seninătate cu cinismul, minciuna și groaza și ura, căci textul ăsta vă demască groaza și frica urâcioasă ce se dă superioară, dar e frica aia urâtă, blasfemia brutală, din frica... de nenia și tanti grijania... încercând să vă repetați vouă la nesfârșit că scrierile sfinte nu sunt decât invenții omenești... deci nădăjduiți că o să vă liniștească pe voi nenia, flatându-vă peste minciunile scornicite și păcatele făcute că altfel e coșmar ceea ce voi știți că urmează, să dați ochi cu pisikaa scoasă din lesă și cu eretele, deci dacă nu nenia atunci tanti grijania vă flatează așa peste textele pseudo elevate în lingvism ca să vă liniștiți și să nu-i vedeți coada aia lungă a ei plină de grijanie... urâtă și cu puzderie de bube albe și negre... negre de la umorul ăla absurd și cinic, de aia e bubele de pe coadă negre, și albe că vi se arată vrednică, și voi tot așa ca și ia... albinuțe viespuțe lingvistuțe vrednicuțcuțe.

De aia am zis mereu, iartă-le Doamne pe aceste toante că nu știu ce fac, și nici eu nu știu ce fac, dar atunci ele, cele două sărmane lingviste amăgite și cu orbire lovite...

Așa că de aia vă iert și vă rog să mă iertați și voi ca să mă poată ierta și pe mine păcătosul, Dumnezeu, că iar v-am făcut în fel și chip... dar nu eu, ci așa rezultă din textele voastre, că iată, voi v-ați făcut singure de cafia.

Poftim, ca să vedeți și voi cam cum arată tanti grijania... și nenia... și lesa de care vă țineți voi... și eretele, nu vulturoiul ci eretele ... ăsta voiam să... ca să vă faceți măcar o părere... pentru ca de acum în loc să vă aruncați pe apa sâmbetei, iar și iar, să încercați să ieșiți măcar cu o iotă sau o cirtă, din coșmar.

Foarte inspirat comentariul tau.
Cred ca toata lumea a inteles ce ai vrut sa spui.

Multumim pentru linkuri, mai ales pentru cele cu Mr Bean ;-)