corect. dar abia acum apare problema. depinde cum interpretăm cuvântul decentă.

Asa este..cuvantul decenta are limite diferite pentru fiecare din noi...cum ma imbrac eu nu este decent din punct de vedere religios (adica nu am fusta lunga si maneci lungi, haine ceva largi)...important este sa nu fim prea afectati de indecenta celor din jur, sa nu o cautam si sa nu o criticam (celui apropiat poti eventual sa-i spui parerea)...

Variabilitatea limitelor decenţei nu este individuală, ci există limite social acceptate pentru o anumită epocă.

În cazul femeilor, fusta trebuie să acopere, cel puţin parţial, genunchii, iar cămaşa (sau rochia ori tricoul), umerii. Sincer, nu mi se pare ceva irealizabil.

Dacă o femeie trebuie să meargă la nuntă regală la curtea Angliei, rochia de bal este obligatorie (iar pentru bărbat: smokingul este minimul necesar, în timp ce fracul este recomandabil). Aici, deşi Cel care ne cheamă este Împăratul Împăraţilor, ţinuta aşteptată ne lasă mult mai multă libertate de alegere: tot ce trebuie este ca noi să avem pantaloni lungi, iar ele fuste până la genunchi. Dar, iată că şi asemenea limite le socotim ca prea constrângătoare şi spunem: "prea multă etichetă!". Nu ar fi normal ca regina Angliei să ne primească la nuntă în tricou şi în slapi ? Nu ar fi normal să mergem la Sf Liturghie în cămaşă de noapte şi cu bigudiuri, ori în bikini şi cu părul ud ?

"Bine, bine, dar Dumnezeu ne primeşte aşa cum suntem ! Limitele acestea sunt făcute de oameni !" parcă aud spunându-se de către unii. Lor, le răspund că Dumnezeu acţionează prin oameni. Limitele date de Biserică sunt limitele date de Dumnezeu, fiindcă Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu. Ştim şi din Biblie că Dumnezeu vrea respect din partea noastră. Nu numai respect interior, adică să-L respectăm "în inima noastră", ci şi respect formal. Ştim asta din multe locuri. "Descalţă-te !" îi spune lui Moise, când se arată ca Rug Aprins. Pentru oamenii acelei epoci, descălţarea era o formă superioară de arătare a respectului, rezervată de obicei suveranilor. De asemenea, vestimentaţia Marelui Arhiereu, care intra o dată pe an în Sfânta Sfintelor, nu este lăsată la voia întâmplării. Tot aşa, nici preoţii de azi nu se îmbracă fiecare cum vrea muşchii lor la slujbă, ci potrivit celor prescrise de ritul lor. Răsăritenii, cu felon şi epitrahil. Apusenii, cu alba şi stola. De ce, atunci, noi, laicii, să ne îmbrăcăm cum vrea muşchii noştri ? Cât scandal ar stârni un preot care ar îndrăzni să ţină Sfintele în mână fiind îmbrăcat în blugi ! Dar noi, de ce să credem că suntem îndreptăţiţi a ne apropia de Ele în şort ?

[quote=Mihnea Dragomir;
De asemenea, vestimentaţia Marelui Arhiereu, care intra o dată pe an în Sfânta Sfintelor, nu este lăsată la voia întâmplării. Tot aşa, nici preoţii de azi nu se îmbracă fiecare cum vrea muşchii lor la slujbă, ci potrivit celor prescrise de ritul lor. Răsăritenii, cu felon şi epitrahil. Apusenii, cu alba şi stola. De ce, atunci, noi, laicii, să ne îmbrăcăm cum vrea muşchii noştri ? Cât scandal ar stârni un preot care ar îndrăzni să ţină Sfintele în mână fiind îmbrăcat în blugi ! Dar noi, de ce să credem că suntem îndreptăţiţi a ne apropia de Ele în şort ?[/quote]

Probabil ca aceste influenta de a te prezenta fara un respect cuvenit vine de la vecinii nostri neoprostentanti care dupa cum se stie predica in camasa hawaiiana,jeans si pantofi sport(un exemplu).

Asta poate prin California !! :4:

La noi, la români, ține în mare măsură de cei șapte ani de-acasă.
Iar cine s-a mai cizelat și după, se va vedea și în modul de a se prezenta corespunzător la biserică, și nu numai.

Scuza-ma ca nu am fost atat de coerenta:))
M-am referit la predicatorii neoprostentanti si nu la barbatii ortodocsi din bisericile Californiei(astia greci,unde ma duc sunt mai conservatori,insa romanii din Los Angeles arata ca niste manelisti care se respecta:)

Caldura mare mai peste tot , iar efectele sunt din cele mai diverse si mai ales neplacute noua . . . !:40:

Se mai intampla ca cei care vin la biserica mai rar sau intamplator sa fie imbracati indecent (pantaloni scurti sau tricouri mai deochiate) dar cred ca pentru cei care tin un respect fata de biserica nu e prea bine. Si la biserica unde merg eu am vazut credinciosi care vin regulat in fiecare zii in pantaloni scurti. Parerea mea e ca ar trebui putin respect si din partea barbatilor chiar daca te simti mai bine in niste haine decente.

La pantaloni scurți ai dreptate, dar depinde și ce înseamnă ținută decentă dacă unul își permite să vină doar în trening acela nu poate fi judecat, ținută decentă să nu se confunde cu etichetă.

Nu cred că mai vin în Noiembrie oameni cu pantaloni scurți, unde merg eu la Biserică, Duminica cel puțin am văzut rar oameni în pantaloni scurți vara, deja dacă sunt pantaloni trei sfert peste genunchi și sandale nu e ca și cum ai avea pantaloni de tenis de câmp sau short.
Nu știu de cei care doar intră să se închine și sunt în trecere pe lângă Biserică în ținută scurtă cum îi va judeca Dumnezeu.

Ar trebui ca pe toate ușile de intrare în Bisericile de oraș și mănăstiri să fie niște anunțuri de bun simț, ținuta vara, închideți-vă telefoanele, interzis filmat, în interior să fie clar compartimentat spațiul din fiecare biserică unde e magazinul bisericesc, unde se pot scrie pomelnicele, reguli la spovedanie și împărtășanie, unde e epitropia, unde poți face donații sau plăti cultul.

Abia după ce ai pus toate astea, poți să faci observație de la amvon, unii chiar nu știu cum trebuie să se intre în Biserică chiar dacă sunt botezați de zeci de ani, nivelul în lume e foarte jos, trebuiau făcuți 30 de ani de catehizare intensă în toate parohiile, ca să meargă toate ca pe roate și să nu mai fie discuții.

Barbatul in societate dar mai ales in biserica trebuie sa se poarte drept cu sfiala sfanta asa ca sfintii, cuvincios-politicos-civilizat, destept-intelept, bun, sincer, cinstit, sa binecuvinteze intotdeauna ca nu cumva sa-l ia limba furioasa si sa-l puna sa blesteme daca de exemplu are ghinion si se impiedica si-l rade lumea, sau daca il jigneste vreun tinerel sau il infrunta vreun copil sau o femeie obraznica.

Barbatul e foarte jignibil si razbunator si daca i se pare ca i-ai gresit cu ceva nimic imediat baga cutitul sau te blesteama de nu te vezi avand impresia ca tu-l agresezi cand baga el cutitul sau cand te blesteama ca l-ai pagubit inchipuindu-se victima vrednica.

Barbatul trebuie sa-si poarte podoaba capilara sau chelia si barba cu cinste si onoare divina, sa reflecte cinste, curatenie, incredere, pace, umilinta, blandete, voiciune a mintii, dibacie, harnicie, cucernicie si calmitate clara, seninatate fiind plin de prietenie si umilindu-se ca sa para intotdeauna mai mic decat aproapele ca sa nu ameninte si sa nu infricoseze ci sa calmeze spiritele aducand o pace bazata pe indelunga rugaciune si indelunga rabdare in orice munca si problema sau lupta s-ar ivi pentru ca barbatul adevarat si-a invins viclenia materialista si lacomia teopedofila parvenitoare amestecata cu bani murdari si naivitati de lapte, oua si branza peste placintile si gogosile cu gem.
Tinuta sobra, serioasa trebuie sa-i acopere pielea in intregime si partile josnice sa fie acoperite de haine lungi si largi. Trebuie sa fie curat si incins la mijloc cu capul acoperit sau descoperit aranjat-nedezlanat ca privitorii sa ia aminte spre infranare si impotriva neglijentei si defranariilor formelor musculare sau organice care nu se cuvine a fi pomenite sau vazute in biserica sau in familie cand sunt musafiri. Un barbat nu e zapacit, aiurit, pierdut, speriat, prost cu atitudini hialre si prostesti jucand tot felul de personaje sinistre, supraeroice amenintatoare sau copilarasti ci un barbat serios are prezenta de spirit fara sa-si dea importanta de sine si fara orice urma de laudarosenie personala.

CEL MAI IMPORTANT insa este ca preotul, calugarele, arhiereul, mai marii barbatilor sa nu-si amestece starea parinteasca frateasca in Hristos cu starea de tatuci lumesti trufasi, batausi, amenintatori si agresivi caci reuniunile de tatuci comunisti fara cruce amestecati cu tatucii paianjeni cu cruce ca liliecii si fluturii cap de mort produc o teroare si o frica silnica in tineri si copii incat acestia se simt obligat sa laude, sa se sperie, sa se supuna fortat sau dau bir cu fugitii in lume de frica astor adunari mari si negre de calugari si preoti tatuci rai politruci care pocaiesc mereu si judeca pe altii cu duhul trufiei si amenintarii, al razbunarii si bataii, al nemultumirii, razvratirii, reprosului, acuzarii, invinovatirii, pagubirii cu scoaterea ochilor, santajului emotional, al hulei si blestemului la fiecare sentiment, cuvant, privire, incruntare, traire, atitudine.

Un barbat care se sfieste trebuie sa nu uite ca imparatia Cerurilor este a copiilor cu inima si mai micilor, mai micutilor in care si ei trebuie sa se integreza si nu sa se dea mari si puternici ca niste ipocriti fatarnci ce vor sa se laude cu duhul minciunii maririi si iubirii de sine ce joaca altruismul si grijulizmul lumesc ajutator si scapacios, curajul nechibzuit, primul la rele, la batai, la varsari de sange, razbunari, hotii, pisme, la ospete si discractii, scandaluri si judecati, la injurii si bagat picioarele si altele, la trufii si privilegii, la scaune inalte si salarii mari, la luxuri si discutii elucubrante, deznadajduitoare, lovitoare, barfitoare, la manipulari inraitoare ce starnesc ura si dezbinare pentru interesul personal sau egoist tzarist, lumist, politicianist, prozelit, comercial, reclamagiu, mistocar, batjocurator, sarcastic, ironic, cinic, suparacios si mandru tradator, grosolan, ultrash, huliganic, mafiot, crud, grabnic capabil de orice rau si aprinderi la razbunari pripite... NU... ci cu sfiala sfanta si curajos mereu, la munca, la rabdare, ascultare, jertfa, de nadejde si de incredere la greu, necazuri si dureri, cu sfaturi bune si mantuitoare, linistitoare sadind mereu speranta si biruinta binelui asupra raului.

Cam asa ar trebui sa fim intre oameni, in familie si in Biserica.... intre sfinti, batrani, copii, fete si ingerasi.