Religia hindusa este o religie politeista si care are printre altele si cultul adorarii animalelor.Stand in pozitia unei ciori nu faci numai "gimnastica" ci impartasesti in mod indirect,subtil credinta pagana.

Metania reprezinta caderea si inaltarea omului,deci si metenniile si asanele sunt pline de continut spiritual.

Joggingul nu!Se poate practica !

dupa rebotezare nu am mai pracicat yoga...am un partener insa nu ne-am casatorit inca...ma tot gandesc si razgandesc...

Insa pentru cei care vor o adancire mai mare a fenomenului,desi gimnastica simpla nu are efecte daunataoare implicite ca asanele;sunt de preferat totusi metaniile.

De ce? Pentru ca metaniile au si o semnificatie spirituala si ajuta mai ales la intarirea sufletului,sportul intareste exclusiv trupul.

dar si mai 'amuzante' sunt postarile tale de o ineptzie (ineptitudine) uimitoare
 

...si mai amuzante sunt postarile tale, care de care mai tampite si de-a dreptul inepte!... ca si cele pe care le-ai mai postat pe-aici si cu alte ocazii, referitoare la nu-stiu ce vaccinuri pt. gripa 'facute in casa' din scuipat etc. Da, cu sigurantza ca trebuie sa-ti mai limpezesti mintea aia, ca tare intortocheata e!... bine ca tu singur remarci - ar fi, totusi, un inceput 'promitzator'...

Nu exista rebotezare,daca ai fost unsa din nou cu Mir,asta nu inseamna nici repetarea tainei Mirungerii ,ci doar intarire in credinta,dupa revenirea din erezie.

nu inteleg de unde am aceste trairi. cred ca nu sunt foarte perseverenta in inima mea si mai cred ca nu sunt destul de atenta la DUMNEZEU. probabil ca trebuie sa devin si mai umila, desi urmaresc constant sa imi cultiv virtutile sf parinti.
am citit cartea cu maestrii indiei si Parintele Paisie...m-a ajutat foarte mult sa descopar adevarul.
viata mea a fost salvata intr-un moment in care am cerut cu toata fiinta mea sa ma intorc la Dumnezeu si am suferit mult o perioada lunga de timp, cand am constatat ca mai aveam foarte putin sa fac greseli enorme si sa renunt la viata mea in favoarea abandonarii mele totale catre un Dumnezeu care nu era de fapt Tatal Ceresc pe care eu il cautam...lucrurile au fost complicate, au trecut...sigur ca, prapastia a fost foarte mare.
m-am trezit intr-o zi ca sufletul meu se indepartase f mult de Tatal, imi indepartasem familia, eram in ashram, faceam lucruri care erau in contradictoriu cu Dumnezeu, ajunsesem sa cred in zeitatile lor, nici macar nu ma intrebam daca ele exista sau nu...dintr-o data apoi, am cazut. asa priveam atunci. am ramas fara prieteni, fara serviciu, fara bucurie, devenisem complet inutila, tocmai eu care aveam un rost atat de important...eram frumoasa, eram daruita, eram harnica, aveam studii...apoi m-am trezit departe de tot ce cunosteam.
mi-am amintit atunci de IISUS HRISTOS. pe parcurs am inceput sa il simt viu in inima mea...mi-am gasit serviciu, familia mea a fost alaturi de mine in toate aceste incercari, am primit o relatie...totul a inceput sa isi revina...
apoi, am ajuns din nou aici. unde nu mai stiu ce e cu mine, unde ma simt singura in relatie, ma simt singura in mijlocul oamenilor si rugaciunea devine mecanica. ma simt ca o stanca. nu mai pot sa plang, nu ma mai abandonez, nu mai aspir atat de frenetic cum aspiram candva. nu inteleg ce sa fac in continuare? situatia aceasta persista de cateva luni.

Iti mai recomand o carte foarte utila in cazul tau: Doua milioane de kilometri in cautarea Adevarului de Klaus Kenneth.

am fost rebotezata la o manastire...m-a uns cu mir, m-a spovedit, m-a impartasit...particip la slujbe cel putin o data pe saptamana..ma spovedesc si imparatasesc o data pe luna...citesc...ma rog ..studiez...dar lipseste ceva...poate le fac din orgoliu...poate nu inima mea actioneaza...nu stiu..

am sa o caut sa o citesc...nu am citit-o
multumesc!

Este evident ca ai ramasite din vechile preocupari,trebuie sa te tii mai strans de Biserica ca sa restrangi si sa micsorezi drepturile pe care i le-ai dat celui viclean,si pe care el incearca sa le recapete.