pacatul
 

este neascultarea de poruncile luiDumnezeu,catirismul de care dam dovada de multe ori,sau mai tot timpul.

Da, aşa este, e ''circul'' mare ca să lepezi o poruncă mică din ispită sau de frică, deci aşa este cum ''ştiţi'', e păcatul e neascultarea şi e supuneria c-oarbă a ta înaintea lui sădicuţucuţu'... şi apoi ispisii, ţiţi, şiţ cu superstiţ!

Şi asta îţi intră în tradiţia făţarnică: '' c-orb la c-orb nu-şi scoate ochii'' fiindcă toţi supuşii au jurat pe CorBan!

Poft,soft,moft...... aici e înţelepciunea! Un fel de îndoielnicul neândoielnic minteresat prozelitist al avocatului barmandracului... judecător şi răzbunător... şarpele cu ochi de mort. Dar nu e mort ci e păcătos viclean şi desfrânat că te bagă în păcat... VIOLVIOLVIOL! Promiţându-ţi fericirea ce vine de la furt... şi de la pensie... fireşte, ca să huleşti. Mândria cu care te flatează atunci când te mângâie ca să fi mulţumit de învârtoşarea ta, de la Har înapoi la poftele deşarte... Începi din Duhul dar învârtoşat la apărare sfârşeşti în trup.

Ce aperi ''fraiere'' şi de cine? Păi apără pe aproapele tău întru Domnul de tine căci tu nu ştii că defapt eşti unit cu satana... şi slujeşti lui lucsifer şi iei aminte de la proorocul mincinos... şi aperi numai şi numai neghina! Păi neghina nu are valoare şi dejaba o tot aperi... aşa că munceşti în zadar...

Te umileşte cu înţelepciune poreclindu-te de ochii gLumii... e prietenia flatativ milostivă cu gândul... gândul rău, sădicuţucuţu' ce vine fără cuvinte prin simţurile trupeşti, din maţe sau din braţe...

Fricos în schimb mare judecător! Îl asculţi că înjură cu ''înţelepciune''! Adică nu ispispita ci autoispispita pentru privilegi din superstiţeu... e mulţumirea de sine... e-goismul normal care nu_ţi dai seama că eşti în el fiindcă fiind ''normal'' nu-l iei în seamă căci toată glumea ''bună'' e aşa, e normală... e viaţa aia ascunsă şi toată trăirea deochii gLumii, ai tăi sau ai dracilor... e că trăieşti doar prin goglinda deochilor gLumii... e că te închini ţie şi numai ţie ca şi cum... e şi că uiţi că pe toate le-ai cam furgăsit şi le-ai luat din grădina altuia... şi apoi o ciopleşti pe ea... prin trufie şi tiranie căci eşti cel mai mare cioplitor şi turnător... e deşertăciunea deşertăciunii... e munca doar pentru cele de sub soare. Ai ridicat ochiul din poftă... şi te-ai flatat că l-ai ridicat frumos... ori pe el ori pe tine ori pe dracul din tine, exact ca un şarpe ce are pregătită otrava şi e pregătit ca un arc ca să se mândrească apoi... cu faptele ''bune''. A servit cauza prozelită a înţelepciunii deşertului. S-a acoperit cu nisisip exact ca mallahienele.

Pericolul mare este atunci cand cei " indragostiti de pacat " , duc de bunavoie o viata patimasa , cand cei care bucuros cad in primul pacat ce ii imbie , si gasec bucuria vietii in tot felul de desfranari ( despre care s-a vorbit in multe thred-ri create pe acest Topic ) sau n-au habar ca incalca poruncile Evangheliei. Sfintii Parinti le spun acestora ca sunt fiii diavolului , chia daca - si spun crestini , chiar daca asista la cateva slujbe religioase si chiar daca se apropie de Sfanta impartasanie pe care o primesc cu nevrednicie , spre a lor pierzare . Acesta este marele pericol ! ! !

Pacat e tot ce face omul de unul singur, prin forte proprii, fara Dumnezeu.

Mandria cea fara de sfarsit ! Caci , ea ne cheama spre pacat , ea ne sopteste-n ficare clipa , cat de destepti , frumosi si tari suntem , uitand de neputinta noastra , uitand de clipa mortii !