Nu ne ajuta cu nimic sa ne intrebam de ce iisus este fiul lui DUMNEZEU.Restul sunt TAINE. nici ingerii nu au cunoscut aceaste lucruri.crezi ca ne-ar ajuta cu ceva daca am sti? cat despre mai multi fii sau fice,este o aberatie si o nebunie sa ne gandim la acest lucru

salut,wassabi
 

nu cred ca Dumnezeu este haotic. sunt convins ca Dumnezeu actioneaza intr-un sens anume. ca nu stim noi foarte bine ceea ce vrea DUmnezeu este alta discutie insa in mod cert el are un vector si un sens.
Dumnezeu are o logica, nu este haotic. Uneori logica umana il intelege, altri nu, asta e tot, nu trebuie insa sa refuzi a mai gandi si a incerca sa intelegi. Am spus, Dumnezeu te-a facut asa cum esti, ti-a dat minte si ratiune, deci ar dori sa ti le folosesti. Nu asculta orice dogma, orice iti zice x sau y, calea catre Dumnezeu este in tine si numai prin tine, prin mintea si simturile tale vei putea ajunge la el. Daca iti atrofiezi in mod intentionat ratiunea nu e bine. Atentie, nu spun sa te conduci numai dupa ratiune, spun ca trebuie sa fii echilibrat, sa iti folosesti tot ceea ce ti-a dat Dumnezeu (ratiune, simtire, iubire).[/quote]
cred ca ai raspuns singur la intrebarea:de ce este iisus fiul lui dumnezeu

Eu am spus Persoane, nu entități. Nuanța este importantă pentru că Dumnezeu este o singură Entitate în Trei Persoane. Însă trebuie să te documentezi asupra conceptului de persoană în teologia ortodoxă, fiindcă este ceva diferit, chiar opus conceptului de individ. Persoana este ființa vie, rațională, care trăiește în comuniune cu alte persoane. Deci opusul individualismului.

Treimea este însăși natura existenței divine, nu o stare adoptată. Treimea nu este o necesitate pentru că Dumnezeu nu are necesități.

De ce sunt Trei Persoane? Dar de ce ar fi doar una?
Tocmai aici stă frumusețea, că Dumnezeu nu este un singuratic ci o comuniune de persoane și nu a creat un singur om ci o familie mare de oameni. Noi nu putem pătrunde cu mintea în tainele existenței divine, dar cu puterea de înțelegere ce o posedăm înțelegem că acel concept de Dumnezeu-persoană unică e inferior celui de Dumnezeu-Treime, chiar și pe plan filozofic. Pentru că persoana (divină, umană sau îngerească) se poate realiza numai în comuniune cu alte persoane, singur nu există decât o pustietate sfâșietoare.


Creștinismul încurajează rugăciunea fiindcă prin rugăciune primim de la Dumnezeu inspirație, înțelegere, care sunt mai de preț decât ce am putea "produce" cu raționamentele noastre. Dacă noi credem în existența lui Dumnezeu ca Ființă vie, rațională, atunci ar trebui să credem și că El intervine și luminează pe cei ce se adresează Lui.

Deci, dacă îl ai pe Dumnezeu nu e mai logic să te adresezi Lui? Ce speri să obții mai mult de la niște oameni decât de la El?

Dumnezeu este spirit pur. Prin urmare, nu are formă, nici umană, nici neumană, ci nu are formă de loc. Asta nu înseamnă că nu ar putea împrumuta o formă anume.

Comparaţiile de acest tip sunt imperfecte. Le facem totuşi, neavând în lumea noastră altele mai bune ori alt mod de reprezentare decât ceea ce ştim deja. În exemplul dv, directorul a 20 000 de angajaţi nu poate da exemplu personal de măturat tuturor angajaţilor. Însă ar putea da unui număr mic, dar semnificativ dintre ei, iar ceilalţi, auzind de la cei care l-au văzut că şeful s-a făcut asemenea ultimului dintre ei, îşi vor schimba mentalitatea. Exact acest lucru a făcut Isus.

Eu cred că, dimpotrivă, credinţa este simplă, accesibilă şi copiilor. Nu trebuie să fii as în filosofie ca să crezi, ci, dimpotrivă, uneori acest lucru poate fi un balast.

Aici se poate să aveţi dreptate. Demonstraţia vine la urmă. Şi în credinţă se aplică aceeaşi deformare din ştiinţă. Potrivit unei cunoscute legi ale lui Murphy, "un experiment se apreciază ca fiind reuşit, dacă pentru justificarea teoriei trebuie omise cel mult jumătate dintre observaţii".

A crede în Dumnezeu nu înseamnă a crede într-un Dumnezeu al filozofilor, ci într-un Dumnezeu viu, neîncetat atent cu noi, ca şi când am fi singura Sa preocupare. Înseamnă a crede ceea ce a spus Dumnezeu. Dacă Isus a spus că este Dumnezeu, eu Îl cred.

O paranteză: e interesant de observat că primele erezii cristologice nu au fost cele care au contestat dumnezeirea lui Cristos, ci acelea au apărut mai târziu, în vremea primelor sinoade ecumenice, adică abia în secolul al IV-lea, când Biserica ieşise din catacombe şi încetase de a mai fi persecutată. Primele erezii cristologice contestau umanitatea Sa, unii, aşa cum au fost dochetiştii, spunând că era iluzorie.

Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu-Sfântul Duh, iată Sfânta Treime și Dumnezeul nostru.
Dogma nu se opune cunoașterii raționale, o completează.
Nu confunda cunoașterea rațională cu demersul cognitiv logic subordonat în mare măsură logicii aristotelice și nu numai, specific științei și filosofiei.
Cunoașterea rațională ține, evident, de rațiunea, gândirea noastră, care înglobează alături de demersul logic (mult mai la îndemâna noastră) și demersul a-logic, o cunoaștere bazată pe revelarea unor adevăruri ce nu țin strict de cunoașterea logică (acceptarea dogmelor „ca adevăruri revelate ale credinței mântuitoare” - D. Stăniloaie). Dogmele nu sunt ilogice, ci a-logice, dogmatica este o modalitate complementară de cunoaștere. Dacă dorești să-ți explici logic o dogmă, ai toate șansele să cazi în derizoriu. Pentru că, în cazul nostru – Sfânta Treime, trebuie să o admiți prin credință (adică să accepți un adevăr revelat). Probabil că dogma „violentează” demersul logic, dar în nici un caz cunoașterea rațională pe care o întregește.

P.S. O analogie, dacă tot ne place să fim logici: 1x1x1=1. Sunt trei entități (unități) al căror rezultat e tot o unitate. Sfânta Treime înseamnă trei Persoane distincte și totuși e unică în ființă.

Cred ca ai vrut sa deducem ca Iisus este Fiul lui Dumneze, daca nu, este o erezie. Sfantul Ioan Evanghelistul ne spune: "Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul" (I Ioan 2, 22)

Poate ma ajuta cineva sa inteleg.
 

Stiti ce nu inteleg eu, ura si violenta impotriva lui Iisus si a tututot Sfintilor, majoritatea au fost chinuiti, schingiuti si in final omorati, si nu inteleg dece atata rautate, atata violenta impotriva unor oameni care nu au facut nimic rau. Dece au fost lasati oamenii sa devina asa rai, asa violenti? Ce poate intelege un om asa violent, fara mila, din jerfa lui Iisus ? Si mai mult cum se poate indrepta, cand el e in stare de atata rautate si violenta si nu asculta decat de frica? Nu are compasiune, nu are mila? Cum poti sa bati si schingiuesti un om, de unde atata lipsa de mila si suflet? Si cum pot ceilalti sa se uite si sa se distreze vazand un om suferind? Oare acestia mai au suflarea lui Dumnezeu? Mai merita ceva...? Este adevarat ca Domnul Iisus a inviat si a biruit moartea! Dar cum sa uiti ura cu care a fost batut si schingiut ?? Si mai ales cum sa o inteleg??? Si cine este moartea ?Dece a trebuit sa fie biruita?

Evident! Ce altceva?

Mare grija trebuie sa avem atunci cand judecam. Sa stiti ca fiecare pacat pe care il savarsim adauga la suferintele mantuitoare ale lui Isus pe cruce.

Nu doar soldatii romani i-au batut cuie in maini (in definitiv, acestia indeplineau un ordin si credeau ca executa un criminal). Ci noi toti mai adaugam lovituri de ciocan in cuiele respective, de cate ori, cu stiinta, pacatuim impotriva a ceea ce ne-a invatat Mantuitorul.

Si dece pacatele noastre se transforma in violenta? Dece atata violenta???