Eu cunosc o femeie cu doi copii, care pur si simplu s-a refugiat in manastire, caci risca sa o omoare sotul ei. Este si acum calugarita, una dintre cele mai blande persoane pe care le-am intalnit vreodata; fata si baiatul ei sunt tot la manastire, fiecare la alta; oameni plini de har.
Cred ca povestea fiecaruia este alta; nu se pot face generalizari. diferenta e ca unii au har, iar altii nu.

De unde stii ca sunt oameni plini de har ? Dupa aparenta ?
Si eu cunosc o femeie care a plecat in manastire impreuna cu cele doua fiice ale sale (14 si 16 ani) .Asa, zici ca totul este in regula, dar nu este. Femeia aceasta este bolnava si la 40 de ani a fost pensionata pe boala, dar la manastire a fost pusa la munca mai ceva ca un om sanatos. Asta este partea frumoasa.
Fiica ei de 16 ani, a fost trimisa sistematic la strans fonduri banesti, astfel a inceput sa dea de gustul banilor, al barbatilor...etc, dupa care a plecat din manastire dupa 8 ani de zile. Mama ei a protestat aproape intotdeauna fata de sistemul nedrept si problemele pe care le-a intampinat in manastire, lucru pe care, deseori l-a considerat nemeritat.
Aparent sunt persoane linistite, nu au de gand sa renunte la manastire fiindca "este pacat", dar realitatea se manifesta dincolo de noi, de ochii nostri.
Spuneati ca nu veti trata un fost calugar decat ca pe un om, ...VORBE ! Se vede din ceea ce scrieti fata de aceasta realitate ca v-ati sarbi; "sa nu se astepte la laude , pentru ca nu le merita !"...dar, va intreb eu, ce merita acei oameni ? Stiu prea bine prin ce trec acei oameni, pe langa faptul ca s-au trezit in lumea larga fara studii, fara vre-o calificare, fara casa si, chiar fara vre-o haina, acestia sunt judecati si prigoniti de cei vrednici, care stau cu inma chircita ca ceea ce au facut ei este pacat. Acestia sunt prigoniti de familiile credincioasa, sunt judecati sistematic, sunt priviti ca niste extraterestri...si nu ca niste oameni. Cei credinciosi fac acestea posibil, cei care au inventat inchizitia de altadata si ar mai face-o daca li s-ar permite.
Noi, nici macar nu ar trebui sa concepem ca acel om a facut pacat, sau ce a facut in acest sens...ar trebui doar sa-l iubim si protejam ca pe noi insine. NEVER ! Omenii sunt cele mai perfide animale ,iar credinciosii cei mai neinduratori judecatori ai semenilor.

Ory,

eu inteleg ca te-ai izbit de alte realitati dar prin modul in care le aduci la cunostinta nu faci decat sa pacatuiesti in acelasi mod in care il reprosezi si celorlalti, printr-o pripita judecata si lipsa de intelegere.

Sunt multi care au o imagine idealizata a ceea ce se intampla in manastiri si din pacate si unii din cei care ajung acolo crezand ca au sa dea peste lapte si miere (fie ea duhovniceasca) fara a fi potriviti si cu adevarat motivati (profund duhovnicesc) pentru acest fel de viata.

Asa ca unii ajung sa renunte mai devreme sau mai tarziu si da, daca au fost calugariti pacatuiesc prin graba cu care s-au calugarit, cat si prin nehotarare si lipsa de perseverenta de dupa aceea, conditionand alegerile lor de purtarea unor oameni si nu de Dumnezeu.

Iar cei care ii judeca prea repede si cu asprime sau mandrie pacatuiesc si ei pentru faptul ca se considera mai buni si mai intelepti in deciziile pe care le iau in viata de credinta.

Si tu pacatuiesti ca ii judeci pe acestia incercand sa le iei apararea celorlalti, cred ca e suficient sa expui lucrurile pe care le-ai vazut tu dar cu mai putina inversunare si oamenii au sa inteleaga.
Insa probabil e mai greu daca problema te atinge personal..

E adevarat ca manastirile nu mai sunt ce erau dar asta si pentru ca vremurile sunt tulburi, o manastire nu mai este loc de retragere si rugaciune cvasi-exclusiva ci este si centru misionar si de ce nu..de profit.
Au pamant care trebuie cultivat, pelerinii trebuie hraniti, construite chilii, biserici, etc. lucrurile astea nu cad din cer, cineva trebuie sa se osteneasca pentru ele.

Staretii nu sunt guru infailibili, fac si ei greseli, nu intotdeauna judeca duhovniceste, poate si pun in pericol mantuirea unora, dar asa cum spuneam, manastirea nu este pentru cei care au dinti de lapte, duhovniceste vorbind, desi unii au impresia exact opusa.

Imi raspunde, va rog, cineva la intrebarea care am pus-o cu doua pagini in urma ?

Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel
Capitolul 11
Versetul 14
Nu va invata oare insasi firea ca necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung ?


Daca aici scrie asa.. de ce calugarii, chiar si preoti au parul lung ?

Foarte buna intrebare. Asta, si fapttul ca episcopul poarta capul acoperit la slujba, trebuie spus si celor care spun ca trebuie sa purtam batic ca asa a spus sf. Pavel.

Eu cred ca sf. Pavel vorbeste in acest pasaj cu tinuta femeilor si a barbatilor despre obiceiuri din timpul lui, deci despre decenta pe care trebuie sa o avem la slujbe. Aceasta decenta se schimba de la o epoca la alta. Intr-un moment al istoriei au aparut calugarii si a aparut obiceiul de a si lasa parul sa creasca ca o forma de asceza. La fel, a aparut si epoca noastra cand femeile nu mai au nevoie sa-si acopere capul ca sa fie decent imbracate (pana la inceputul sec. 20 nu era asa).

Bine, si carui fapt se datoreaza schimbarea aceasta? S-a intamplat ceva cu femeia intre timp, de numai e nevoie sa-si acopere capul? Capul ei nu mai e barbatul, precum Hristos e capul barbatului? Sa fie acest lucru rezultatul feminismului? Sau a supermarketurilor, care sunt amplasate la un pas de parcare, incat nu e timp sa inghete femeia de la masina la complexele enorme de magazine?
Deci care e schimbarea care a survenit, incat cuvintele Sf. Pavel nu mai sunt valabile pentru compatrioatele noastre?
Mai sunt si alte texte in NT, cu valabilitate limitata?

Noi vorbeam aici de fapt de parul barbatilor. Ai cumva un alt raspuns la intrebarea lui IonutS care sa impace si parul lung al calugarilor, si chestia cu basmalele femeilor?

Nu zic ca nu ar fi o problema interpretarea mea, pentru ca intr-adevar sf. Pavel da si o interpretare simbolica, nu numai una de decenta. Pentru asta nu am raspuns, nu l-am gasit nici eu inca.

Bine, atunci sa ne acoperim capul. Dar atunci sa fie respectat si ce zice despre par, sa poarte femeile par lung si barbatii inclusiv calugarii si preotii par scurt, si nici episcopii sa nu-si puna mitra pe cap iar calugarii preoti acoperamant (am uitat cum ii zice).

http://www.crestinortodox.ro/organiz...viata-de-obste http://www.crestinortodox.ro/organiz...ahala-de-obste http://www.crestinortodox.ro/intervi...spre-calugarie http://ro.orthodoxwiki.org/Monahism http://www.nistea.com/boca-trepte.htm http://www.crestinortodox.ro/diverse...teofil-paraian http://scararai.tripod.com/casatorie-monahism.html http://www.cartiortodoxe.com/carte/category/monahism

http://www.cartiortodoxe.com/carte/category/monahism

Suntem noi in masura sa punem conditii calugarilor, Fani? Restrictiile sa ni le impunem noua insine, nu altora, daca am ajuns la concluzia ca sunt necesare pentru mantuirea noastra.

In ceea ce-i priveste pe preoti si calugari, cred ca-si lasa parul lung, pentru a nu aduce modificare la felul in care ne-a facut Dumnezeu. Este o nepreocupare pentru cele exterioare si o concentrare exclusiva asupra celor duhovnicesti. Asa vad eu lucrurile, dar studentii la teologie, care au studiat problema, ma pot corecta, intrucat nu am avut timp sa ma documetez inainte.